INSAMANTARILE

ARTIFICIALE
 Biotehnologie de generaţia I-a, ce permite
multiplicarea descendenţei unui mascul
valoros, dincolo de limitele biologice ale
acestuia
 Aplicată pe scară largă la bovine, ovine,
suine şi curcan şi, într-o măsură mai mică, la
celelalte specii (cabaline, canide, bubaline)
 Oferă avantaje de ordin :
 Economic
 Zootehnic –ameliorarea raselor

 Medical
 Indicaţiile de ordin clinic :
 Deficienţa anatomică la unul dintre parteneri ce nu
permite monta naturală (angustia vulvei sau a vaginului,
diferenţa mare de greutate sau talie, etc.);
 Masculul refuză monta deoarece actul montei îi provoacă
durere;
 Sunt cazuri în care masculul şi femela nu se acceptă
reciproc din pură antipatie, în timp ce cu alţi parteneri ar
fi dispuşi să se monteze;
 Caracterul dominant puternic al femelei ce atrage după
sine inhibarea masculului;
 Lipsa de experienţă a unuia dintre parteneri poate face
imposibilă monta naturală.
 Momentul nepotrivit
 Riscul transmiterii bolilor venerice este minimalizat
 Avantaje economice
 Număr crescut de fertilizări per ejaculat
 Reducerea numărului de masculi per fermă
 Eliminã costurile, riscurile si timpul legate de
transportul femelei.
 D.p.d.v. al proprietarului masculului, dacã acesta are
un an expozitional foarte bun, inseminarea artificialã
permite recoltarea spermei si însãmântarea femelelor
fãrã întreruperea activitãtilor curente.
 Materialul seminal congelat permite reproducerea
unui mascul de mare valoare o lungã perioadã de
timp dupã moartea sa
 Cuprinde patru etape principale :
 Recoltarea spermei
 Examenul materialului seminal
 Ex. Macroscopic

 Ex. Microscopic

 Ex. complementare

 Diluarea si conservarea materialului seminal

 Refrigerarea
 Congelarea
 In gheata carbonica
 In azot lichid
 Inocularea materialului seminal
 Reuşita I.A. depinde de trei puncte cruciale:

 Calitatea spermei;
 Alegerea momentului optim de I.A.;
 Alegerea metodei adecvate de inseminare.
 A. Recoltarea spermei
 Indiferent de metoda de recoltare utilizata, aceasta
trebuie sa fie precedata de examenul general al
masculului, inclusiv al aparatului genital, cu
efectuarea de teste specifice (ex.: examen serologic
pentru bruceloza).
 Recoltarea se poate face in prezenta unei femele
aflate in estru sau cu ajutorul feromonilor artificiali
(vier, caine)
 Examenul reproducatorului mascul
 Anamneza
 regimul de montă;
 comportamentul în timpul montei;

 rezultatele montelor anterioare;

 afecţiuni recente, îndeosebi ale sferei genitale;

 eventualele tratamente efectuate şi rezultatul lor;

 regimul de utilizare la muncă, sport sau

antrenament,
 performanţele individuale
 Examenul reproducatorului mascul
 Inspectia
 Generala
 Locala
 Reflexele sexuale
 Apropierea
 Erectia
 Saltul
 Intromisiunea
 Ejacularea
 Palpatia
 Ecografia testiculara si prostatica
 Examene serologice pt bolile veneriene (bruceloza,
herpesviroza etc.)
 A. Recoltarea spermei
 1. Vaginul artificial
 Imita condiţiile de temperatură, presiune şi
lubrifiere din vaginul femelei în estru
 Alcătuit din : carcasă cu robinet, cămaşă din
latex + inele de cauciuc, pahar colector +
protecţie
 Folosit la taur, armăsar, berbec, vier, câine
Recoltarea spermei cu vaginul
artificial la armasar
RECOLTAREA SPERMEI LA CAINE
CU VAGINUL ARTIFICIAL
2. Electroejacularea

 Stimularea centrilor nervoşi ai erecţiei şi ejaculării din

măduva lombo-sacrală, cu ajutorul unui curent electric de
joasă tensiune
 Se practică la taur (electrod endorectal bipolar), berbec
(electrod endorectal monopolar şi electrod lombar
monopolar) şi motan
 Avantaj : poate fi folosită la masculii cu impotenţă de
copulaţie (impotentia coeundi)
 Dezavantaje : ejaculatul este inferior d.p.d.v. cantitativ si
calitativ celui obtinut cu vaginul artificial ; uneori se poate
produce ejacularea in furou
 3. Metoda prezervativului (condomului)
 Se practică uneori la armăsar, de regulă ca un expedient
 Pe post de prezervativ, se poate utiliza o manuşa
obstetricală pentru ETR
 4. Metoda manuală (masturbarea)
 Se practică la vier şi la câine
 La vier – elementul esenţial este presiunea
exercitată de operator cu degetele la nivelul
porţiunii spiralate a penisului, analog papilelor
cervicale ale scroafei
 La câine – presiunea trebuie exercitată la nivelul
bulbilor glandului, iar penisul se orienteaz ă
posterior atunci când masculul păşeşte peste mâna
operatorului
RECOLTAREA SPERMEI LA CAINE
PRIN MASTURBARE
 RECOLTAREA SPERMEI –
ORIENTAREA POSTERIOARA A PENISULUI
5. Masajul transrectal al veziculelor seminale
şi al ampulelor canalelor deferente
 Este o metodă practicată uneori la taur, în cazul
impotenţei de copulaţie
 Prezintă dezavantajul că ejacularea se produce
fără erecţie, în furou, iar în cazul masajului prea
energic al gâtului vezici urinare există riscul
amestecului spermei cu urina.
 Avantajul principal constă în simplitatea metodei,
care nu necesita nici un fel de materiale
suplimentare
B. Examinarea materialului seminal
Este precedată de şi corelată
întotdeauna cu examenul fizic
general al reproducătorului
mascul.
1.Ex. macroscopic:
 Volum– se apreciază imediat după
recoltare prin citire directa în
paharul de recoltare
 Culoare- se apreciază subiectiv
imediat după recoltare şi variază în
funcţie de specie, concentraţia în
spermatozoizi sau prezenţa
substanţelor străine în ejaculat
(sânge, puroi, urină, etc).
 pH – apreciat cu ajutorul pH-metrelor sau
cu hârtie indicatoare specială; există o
corelaţie directă între calitatea spermei şi
pH-ul acesteia (cu cât proba de spermă este
mai bună cu atât este mai acidă)
 Miros - sperma normală este inodoră;
prezenţa urinei, a puroiului, a sângelui sau
a unor medicamente în ejaculat modifică
mirosul acestuia
2. Ex. microscopic:
 Concentraţia materialului seminal
-tehnica hemocitometrică: adaptată după tehnica de numărare
a globulelor roşii.
- metoda electronică (SQA): mult mai rapidă şi mai exactă.
Combină un sistem optic cu unul electronic pentru elaborarea
rezultatelor. Pe baza densităţii optice determină concentraţia,
mobilitatea şi procentul de spermatozoizi fără anomalii.
- sistemele computerizate de analiză a spermei (CASA):
reprezintă o combinaţie de sisteme optice, digitale şi
computerizate, iar softul este proiectat pentru a determina şi
analiza concentraţia, viabilitatea, morfologia şi mobilitatea
spermatozoizilor. Este foarte rapid şi precis.

○ Azoospermia = absenţa spermatozoizilor în ejaculat

○ Oligozoospermia = un număr scăzut de spermatozoizi în
ejaculat (raportat la specie)
 Mobilitatea spermatozoizilor
- Mobilitatea generala a spermei se apreciaza cat mai
repede dupa recoltare prin examenul in picatura
suspendata (o picatura de sperma nediluata se depune pe
o lama); miscarea in val (taur, tap) se noteaza cu 5, iar
lipsa de miscare cu 0
- Mobilitatea individuala se apreciaza prin examinarea unei
picaturi de sperma proaspata diluata depusa intre lama si
lamela; se vor aprecia miscarea de inaintare, traiectoria
liniara si viteza de inaintare (velocitatea). Mobilitatea
individuala se noteaza pe o scara de la 0-5, sperma
normala regasindu-se in intervalul 2,5-5.
Sistemele CASA permit obtinerea unor rezultate precise,
rapide si complexe privind mobilitatea spermatozoizilor.

o Astenozoospermia defineste o mobilitate foarte scazuta a

spermatozoizilor.
 Morfologia spermatozoizilor – Se apreciază imediat
după recoltare prin examen microscopic (100x cu
imersie) şi colorare (albastru de metilen, violet de
genţiana, tuş de China, opal-bleu, albastru-tripan-
Giemsa, eozină-negrozină, Spermac etc). Oferă
posibilitatea de a pune în evidenţă spermatozoizii
imaturi, cu anomalii (majore sau minore) sau morţi.

 Teratozoospermia = exces de forme teratologice ale

spermatozoizilor dintr-un ejaculat. Într-un ejaculat
normal procentul spermatozoizilor anormali, imaturi
sau morţi = max 20%.
Principalele anomalii morfologice ale spermatozoizilor:
majore şi minore
  Viabilitatea
 Tehnici de colorare intravitale (eozina-negrozina, albastru tripan-
Giemsa etc.) sau tehnici de colorare fluorescenta, urmate de
examinare microscopica simpla sau speciala (microscop cu lumina
polarizata, microscop cu contrast de faza sau cu lumina fluorescenta)
 Flux-citometrie: permite identificarea a trei populatii de
spermatozoizi (vii, morti sau muribunzi)
 3. Ex. complementare:
 Testul hipoosmotic – permite aprecieri privind integritatea
membranei spermatozoidului. În mediul hipoosmotic,
spermatozoizii normali prezintă gonflări ale membranei din
zona piesei intermediare şi/sau a celei din regiunea cozii.
 Proba redox – urmăreşte aprecierea metabolismului celulelor
spermatice prin intermediul unei substante colorate pe
principiul masurarii capacitatii de reducere a (albastru de
metilen); cu cat decolorarea amestecului este mai rapida cu
atat proba de sperma este mai buna.
 Coloraţia Spermac ®
Permite identificarea statusului membranelor acrozomului:
- Spermatozoizi cu acrozom intact
- Spermatozoizi cu acrozom alterat/reacţionat
- Spermatozoizi fără acrozom
 Ex. bacteriologic
- presupune recoltarea separată a fracţiunilor ejaculatului şi
realizarea de însămânţări pe medii pentru germeni aerobi,
anaerobi, micoplasme şi fungi; în mod normal, în spermă
se găsesc aproximativ 10.000 celule bacteriene/ml.
 Ex. imunologic

- urmăreşte detectarea anticorpilor antispermatici care ar

altera capacitatea fecundantă a spermatozoizilor. Ruperea
barierei hemato-testiculare (în traumatisme, infecţii)
permite contactul spermatozoizilor cu sângele circulant =>
sinteza de către propriul sistem imun a anticorpilor
antispermatici
C. Diluarea şi conservarea materialului seminal
Diluarea materialului seminal se realizează în scopul fracţionării
ejaculatului permiţând astfel obţinerea unui număr mai mare de doze de
inseminare.

 Mediile de diluţie trebuie să conţină:

- substanţe energetice (glucide);
-substanţe crioprotectoare (glicerina, lecitina din gălbenuşul de ou);
- substanţe tampon - menţin constant pH-ul spermei în timpul diluării şi
conservării (citraţi, fosfaţi, tartraţi, etc);
- substanţe care să activeze mobilitatea spermatozoizilor în căile genitale
femele (mucinaza);
- substanţe care să împiedice dezvoltarea florei microbiene (antibiotice,
sulfamide)
 Diluantul trebuie să fie izoton şi izoterm cu sperma, să aibă acelaşi pH cu
aceasta, să se prepare uşor, să fie economic, să-şi menţină proprietăţile un
timp îndelungat.
 Conservarea materialului seminal urmăreşte
menţinerea mobilităţii şi capacităţii fecundante a
spermatozoizilor un timp cât mai îndelungat, în
afara căilor genitale femele.

Principiul care stă la baza crioconservării

materialului seminal : reducerea temperaturii
spermei determină o scădere a activităţii
metabolice a spermatozoizilor permiţând stocarea
lor.
 Conservarea materialului seminal se poate realiza
prin:
-refrigerare (păstrare la 2-8 grade Celsius)
-congelare (păstrare în azot lichid la -196 grade
Celsius).
 Procedee de congelare a materialului seminal:
- congelarea în paiete (mari, mijlocii şi mici);
- congelarea în fiole;
- congelarea în pilule – în gheaţă carbonică la
– 79 grade Celsius– abandonată la ora actuală
 Etapele congelării
 Centrifugarea – pt. a îndepărta excesul de fluid prostatic (are efect
negativ asupra mobilităţii şi viabilităţii spermatozoizilor congelaţi-
decongelaţi)
 Diluarea – roluri: protejează spermatozoizii de efectele negative ale
temperaturilor joase şi permite obţinerea unei concentraţii finale
prestabilite
 Echilibrarea termică – pt. a evita şocul termic sperma este refrigerată
(1-4 ore) înainte de plonjarea în azotul lichid
 Ambalarea – se preferă paietele datorită unor avantaje ale acestora:
volum mic, congelare uniformă, se pot marca datele importante pt
identificarea animalului şi data recoltării
 Congelarea propriu-zisă
 Decongelarea în baie de apă caldă – rata de decongelare se corelează
cu cea de congelare, în funcţie de protocolul utilizat.
 Decongelarea materialului seminal

 Exista o corelatie intre ratele de racire si cele de decongelare –

se respecta instructiunile furnizate de firma/persoana care a
facut congelarea

 Decongelarea în baie de apă caldă

Pt. paietele de 0,5 ml: 8 secunde la 70°C sau 30-60 secunde la
37°C
 In apa cu gheata timp de 3 minute
 Decongelare in buzunar
 D. Inocularea materialului seminal
 Inocularea constă în depunerea materialului seminal
în căile genitale femele.

 Principii care trebuie respectate la inocularea

materialului seminal:
- inocularea să se realizeze în momentul optim pentru
fiecare specie;
- depunerea materialului seminal să se facă la locul de
elecţie caracteristic fiecărei specii;
- instrumentarul folosit la inseminare să fie steril şi
încălzit la 38 C;
- să se evite traumatizarea mucoasei vestibulo-
vaginale, cervicale sau uterine în timpul inoculării.
 Pentru sperma refrigerată: - flaconul cu material seminal
se lasă la temperatura camerei 5 minute; se utilizează
sperma care conţine cel puţin 60% spermatozoizi cu
mişcări vioaie de înaintare.
 Pentru sperma congelată: - se inoculează după decongelare
prin metodele descrise anterior; se admite inocularea
spermei care conţine minimum 35-40% spermatozoizi cu
mişcări vioaie de înaintare.
 Inocularea spermei la vaca: - se inoculeaza 1 - 2
doze de material seminal la interval de 12 ore
începând din momentul depistării estrului pe baza
semnelor clinice (mucus caracteristic, execută
saltul pe alte femele, creşterea numărului de paşi –
pedometre) şi ecografice
-depunerea materialului seminal se realizează în
canalul cervical sau în cavitatea uterina;
- pentru depunerea spermei în căile genitale
femele se poate utiliza metoda recto-
vaginală/bimanuală (cel mai frecvent) sau metoda
cu speculum vaginal.
Procedeul de inoculare prin metoda bimanuala

1. Se contentioneaza femela.
2. Insamantatorul introduce mana bine lubrifiata in
ampula rectala pe care o goleste de fecale.
3. Se prinde cervixul in mana prin traversul rectului si
se fixeaza.
4. Cu cealalta mana se introduce pipeta de inseminare
ce contine paieta in vagin si se trece prin cervix.
5. Se apasa pistonul pistoletului Cassou, iar sperma
este depusa direct in uter.
La ora actuală, se inoculează o singură doză de
material seminal la 12 ore de la depistarea estrului
prin metoda bimanuală.
 Inocularea spermei la iapă: - depistarea momentului optim
pentru I.A. se realizează prin ultrasonografie (folicul peste
35-40 mm, tendinta la ovalizare) sau prin palpare
transrectală (evoluţia în dinamică a mărimii şi formei
foliculului ovarian); ambele metode se realizează în
dinamică
- inseminarea artificială ar trebui să se realizeze cu 12 ore
înaintea ovulatiei;
- materialul seminal se depune în cavitatea uterină.
 La oaie: inocularea materialului seminal se realizează
imediat ce femela este depistată în călduri de către berbecul
încercator şi se repetă după 12-18 ore;
- cu un speculum vaginal şi seringa de inoculare se depun 0,1
ml spermă la nivelul canalului cervical.
 La scroafa:
- depistarea momentului optim pt. inseminare se
face cu vierul încercător sau prin identificarea
apariţiei imobilizării la îngrijitor ;
- se folosesc catetere de cauciuc sau plastic care la
extremitatea liberă se termină cu o formaţiune
ovalară (cateterul cu olivă)sau sunt spiralate
asemănător porţiunii libere a penisului la vier
(cateterul Melrose);
- vârful pipetei se angrenează în cervix, iar
materialul seminal se depune în corpul uterin. La
scroafă nu este nevoie de presiune externă,
flaconul cu spermă de inoculat este ridicat
deasupra corpului femelei şi sperma se scurge prin
gravitatie.
 La căţea: - detectarea momentului optim pentru I.A. se
realizează prin ex. citovaginal (celule Schollen), prin dozarea
progesteronului plasmatic (peste 8 ng/ml) sau LH ; se mai pot
utiliza vaginoscopia si examenul ecografic al ovarelor

Progesteron Culoarea testului ELISA Momentul montei

(ng/ml)
0–1 Albastru închis Monta în 36 – 48 ore

1–3 Albastru mediu Montã în 36 – 48 ore

3–6 Albastru deschis Montã în 24 – 36 ore

6 – 12 Albastru foarte deschis Montã în 12 – 24 ore

> 12 Alb Montã în mai putin de

12 ore
TEST RAPID PT. DOZAREA PROGESTERONULUI PLASMATIC
Vaginoscopia permite examinarea mucoasei vaginale cu ajutorul unui endoscop
rigid sau flexibil sau al unui proctoscop pediatric. Endoscopul trebuie să aibă un
diametru de maxim 8 – 15 mm, cel puţin 10 – 20 cm lungime şi o sursă adecvată
de lumină. Procedura este bine tolerată de femelă şi nu necesită sedarea acesteia.
În timpul examinării se urmăresc culoarea mucoasei, prezenţa faldurilor
şi a secreţiilor. Sub influenţa estrogenilor, faldurile vaginale devin edemaţiate,
umede şi de culoare roz. Pe măsură ce femela avansează de la proestru spre estru
aceste falduri încep să îşi piardă din aspectul edemaţiat, devenind cutate (pliuri
primare şi secundare). Când căţeaua este în deplin estru faldurile vaginale prezintă
cute cu margini bine definite. La trecerea din estru spre diestru faldurile vaginale
se aplatizează, iar mucoasa vaginală capătă un aspect vărgat roşu cu alb.
 Examenul citovaginal hormonal in anestru

 Sărac în celule,
 Celule parabazale mici,
rotunde, cu nucleu mare,
 Bazofile
 Celule intermediare mici
 Celulele sunt repartizate în
colonii.
 Leucocitele
polimorfonucleare sunt în
număr redus,
 Eritrocitele lipsesc
Examenul citovaginal hormonal - proestru timpuriu

 Creştere a numărului de
celule epiteliale vaginale.
 Predomină celulele
intermediare
 Pot apare şi celule
parabazale şi superficiale.
 Eritrocitele sunt prezente
în număr mare
 Coloraţia este bazofilă.
 Examenul citovaginal hormonal - proestrus
mijlociu
 Prezenţa, aproape în
exclusivitate, a celulelor
superficiale anucleate
sau cu nucleu picnotic.
 Coloraţia predominantă
este cea acidofilă,
 Numărul eritrocitelor
este în descreştere
evidentă.
 Examenul citovaginal hormonal - proestrus
tarziu
 Prezenţa, aproape în
exclusivitate, a celulelor
superficiale anucleate
sau cu nucleu picnotic.
 Coloraţia predominantă
este cea acidofilă,
 Numărul eritrocitelor
este în descreştere
evidentă.
 Examenul citovaginal hormonal - estrus

 frotiul vaginal este bogat în

celule superficiale cheratinizate,
anucleate, grupate în ciorchine
 Coloraţia acidofilă este maximă
în această fază (50 - 90 % din
frotiu).
 Eritrocitele sunt rare sau chiar
absente şi este posibil ca
modificările mucusului vaginal
după vârful de LH să accelereze
liza acestora.
 Fondul frotiului este curat lipsit
de mucus şi detritusuri celulare
Depunerea materialului seminal la căţea se poate
realiza intravaginal, intracervical sau intrauterin
(cateterul Osiris), apoi căţeaua se va menţine cu
trenul posterior ridicat 15 min pentru a facilita
pasajul spermatozoizilor în uter, timp în care se va
masa clitorisul (stimulează contracţiile vaginale şi
uterine antiperistaltice)
Depunerea materialului seminal la căţea
PÂNĂ ACUM AŢI FOST AŞA ...

ACUM ÎNSĂ, URMEAZĂ .... + +

CRĂCIUN FERICIT ŞI LA MULŢI ANI 2014 !

ŞI, NU UITAŢI, VINE ŞI TESTUL AL II-LEA!

SĂRBĂTORI FERICITE !