Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hemoragia Si Hemostaza PPT
Hemoragia Si Hemostaza PPT
HEMOSTAZA,
TRANSFUZIA DE SÂNGE
Şef de lucrări doctor
Gica Rumina Chebac
Hemoragia = exteriorizarea sângelui
din sistemul vascular printr-o
soluţ
solu ie de continuitate a peretelui
vascular
- angiopatiile;
- trombocitopeniile;
- coagulopatiile;
CLASIFICARE ETIOLOGICĂ
I. Hemoragiile traumatice:
- mecanice;
- chimice ;
- fizice;
- mixte;
II. Hemoragiile „medicale”:
- afecţiuni inflamatorii şi
ulcerative;
- afecţiuni tumorale;
- afecţiuni degenerative;
- fragilitate vasculară;
- coagulopatii;
III. Hemoragiile iatrogene:
4. mixtă:
- este cea mai frecventă formă de
hemoragie.
C. după debitul de sângerare:
1. hemoragie mică: < 500 ml. (8-10%);
2. hemoragie mijlocie:
- 800 - 1000 ml. (< 20%);
3. hemoragie mare:
- 1200 - 1500 ml. (< 30%);
4. hemoragie gravă:
- 1500 - 2000 ml. (30-50%);
5. hemoragie cataclismică:
- ≥ 50% din volumul circulant.
D. în funcţie de organul care le-a generat:
1. otoragie → prin ureche;
2. epistaxis → la nivelul nasului;
3. gingivoragie → la nivelul gingiilor;
4. hematemeză → la nivelul tubului
digestiv;
5. melenă → la nivelul tubului digestiv;
6. rectoragie → la nivelul tubului digestiv;
7. hematochezie → la nivelul tubului
digestiv;
8. hemoptizie → din plămâni;
9. menstruaţia → sângerare fiziologică,
regulată, la cca. 28 de zile;
10. menoragia → menstruaţie
abundentă şi prelungită, patologică;
11. metroragia → sângerare patologică
apărută în afara ciclului menstrual;
12. hemotorax → în cavitatea pleurală;
13. hemomediastin → din mediastin;
14. hemopericard → din pericard;
15. hemoperitoneu → din
peritoneu;
16. hematurie → din căile urinare;
17. hemartroză → în articulaţie;
E. în funcţie de momentul apariţiei
hemoragiei:
1. hemoragie primitivă → apare imediat
după lezarea vasului;
2. hemoragie secundară → hemoragia în
doi timpi, apare după un interval liber
(ore, zile, săptămâni);
- în traumatismele organelor paren-
chimatoase (ficat, splină, rinichi);
- rupturi incomplete ale vaselor sanguine
cu hematom parietal vascular, anevrisme,
varice;
SIMPTOMATOLOGIE
- ameţeli şi lipotimie:
- lipotimia:
= pirderea bruscă şi de scurtă durată a stării
de conştienţă;
= poate fi prezentă în ortostatism şi dispare
în decubit dorsal = pierderi sanguine
mijlocii;
= când este prezentă şi în decubit dorsal
hemoragia a fost sigur cel puţin mare.
- senzaţie de sete
- agitaţie psihomotorie:
▪ bolnavul este vioi, refuză tratamentul şi
repaosul;
▪ poate fi urmată rapid de prăbuşirea
stării generale şi instalarea şocului
decompensat.
- stare de prostraţie
- stare generală alterată
semne generale obiective
- paloare
- modificările de puls:
- frecvenţa (N. hemoragiile mici;
tahicardie în hemoragiile mijlocii –
80-100 b./min. şi mari – 120-130 b./min.;
menţinerea ei este semn de continuare
a hemoragiei);
- amplitudinea (poate lua aspect
filiform în hemoragiile grave cu şoc
hemoragic).
- transpiraţia rece
- tensiunea arterială:
- normală sau chiar uşor crescută în hemoragiile mici
sau mijlocii mai ales la debutul lor;
- hipotensiunea este în general proporţională cu
cantitatea de sânge pierdut şi tensiunea arterială
anterioară;
- când spaţiul TA max/TA min este pensat apare riscul
major de instalare a şocului;
- hipotensiunea prelungită duce la hipoxie cerebrală,
scăderea presiunii de filtrare glomerulară şi
insuficienţă renală acută;
- TA monitorizată 24/24 ore.
- tahipneea (N. 16-30/min.)
semne locale:
- importante pentru localizarea hemoragiei;
I. hemoperitoneu (meteorism, dureri
abdominale difuze spontane şi la palpare,
semne de iritaţie peritoneală);
II. hemotorace (durere la baza
hemitoracelui, dispnee, matitate cu
dispariţia murmurului vezicular);
III. hemopericard (semne de insuficienţă
cardiacă, mărirea matităţii cardiace,
asurzirea zgomotelor cardiace);
IV. hemartroză (dureri articulare,
tumefacţie articulară, echimoză
articulară, impotenţă funcţională);
V. hemoragia internă exteriorizată
(semnele exteriorizării: hematemeza,
melena, rectoragia, hematuria etc.).
DIAGNOSTICUL
→ anamneza:
- elemente sugestive pentru cauza şi
vechimea hemoragiei (traumatism,
ulcer, medicamente ulceroinductoare,
tulburări de coagulare e.t.c.);
- afecţiuni asociate;
- cantitatea de sânge pierdută;
→ evidenţierea şi confirmarea
hemoragiei.
TRATAMENTUL
obiective:
1. HEMOSTAZA
- SPONTANĂ
- PROVIZORIE
- DEFINITIVĂ
2. TRATAREA LEZIUNILOR
ASOCIATE
3. COMPENSAREA ANEMIEI
HEMOSTAZA
Hemostaza spontană:
- este hemostaza realizată de organism
fără intervenţie din afară;
- este prezentă şi posibilă la nivelul
vaselor mici şi mai ales la nivelul
venulelor;
- cuprinde mai multe etape ce se
succed după instalarea leziunii
vasculare:
1. vasoconstricţia capetelor lezate;
2. vasodilataţia vaselor colaterale;
3. realizarea trombusului alb trombo-
citar;
4. realizarea cheagului roşu
COMPENSAREA PIERDERILOR
- prin transfuzii, perfuzii e.t.c.
TRANSFUZIA DE SÂNGE
- aportul de sânge dintr-o altă sursă;
- 1900 - Landsteiner descoperă grupele
saguine A,B şi O;
- 1940 – identificarea factorului Rh;
- mecanismul imunologic al
compatibilităţilor transfuzionale are la
bază o reacţie antigen-anticorp,
responsabilă de precipitarea şi hemoliza
sângelui.
- eritrocitele sunt purtătoarele
antigenilor sau aglutinogeni;
- plasma conţine anticorpii sau aglu-
tininele;
- această repartiţie se face după regula
repartiţiei reciproc inversă (Landsteiner)
care exclude coexistenţa unui tip de
aglutinină cu acelaşi tip de aglutinogen.
s-au descris:
- două tipuri de aglutinogene A şi B
- două tipuri de aglutinine şi
→ aglutinogenul A precipită în
prezenţa aglutininei
→ aglutinogenul B precipită în
prezenţa aglutininei
GRUPA SANGUINĂ O (I) ()
♦ aglutinogen 0
♦ aglutinină şi
1. Sânge integral
2. Masa eritrocitară
3. Masa leucocitară
4. Concentrat congelat de eritrocite
5. Concentrat trombocitar
6. Crioprecipitat – conţine factorii I,VIII şi
XII (utilizat în hemofilie)
7. Albumina 5% şi 20% – indicată în
refacerea volemică.
Transfuzia autologă sau autotransfuzia