CONCEPTUL DE CULTURĂ.

TRĂSĂTURILE
DEFINITORII ALE CULTURII
Modele ale culturii
 V. CULTURA ESTE SIMBOLICĂ

- Capacitatea de simbolizare:
atribut al speciei umane.

- Limbajul: cel mai

important aspect simbolic al
culturii.
VI. CARACTERUL INTEGRAT ŞI SISTEMIC AL CULTURII

Cultura nu este o colecţie întâmplătoare de norme, valori,

obiecte etc. Cultura este o totalitate integrată, un
ansamblu sistemic de elemente interdependente.

“Caracterul organic al culturii” – concepţie

promovată de antropologia funcţionalistă
(Bronislaw Malinowski) – cultura ca organism viu.

Faptele culturale sunt interdependente: orice

modificare la nivelul unui element al sistemului cultural
atrage modificări în alte sisteme.
Exemple
 VII. CULTURA IA ÎN STĂPÂNIRE NATURA

- Omul – singura fiinţă capabilă să construiască un univers

secund (cultura)– diferit de universul dat (natura).

Evoluţia lui homo sapiens presupune o desprindere

progresivă faţă de natură. Acest proces are două
componente:

1.Omul acţionează asupra naturii sale interioare.

2 . Omul acţionează asupra naturii exterioare, asupra
mediului natural. Cultura permite omului să se adapteze
mediului natural şi să îl transforme.
 - O problemă fundamentală a antropologiei culturale este
opoziţia natură – cultură (nature – nurture), natură-
educaţie, înnăscut-dobândit.
- Întrebarea: comportamentele umane sunt înnăscute,
deci naturale, produse ale eredităţii sau, dimpotrivă, ele
sunt dobândite, produse ale educaţiei, ale culturii?
Sunt posibile 3 răspunsuri:

1.Sunt produsul naturii, sunt moştenite, ereditare

2. produsul culturii, al educaţiei

3. produsul interacţiunii natură-cultură

În funcţie de răspunsuri, avem mai
multe teorii în ştiinţele socio-
umane:

1.Teoriile biologiste (ale

determinismului genetic)

2. Teoriile culturaliste

3.Teoriile interacţioniste
• Astăzi, antropologii (sau teoreticienii culturii,
în general) susţin ideea continuităţii natură-
cultură.
• “Omul este o fiinţă culturală prin natură şi o
fiinţă naturală prin cultură” – Edgar Morin,
antropolog francez
VIII. CULTURA INFLUENŢEAZĂ PROCESELE
BIOLOGICE
• Existenţa umană este bioculturală, rezultatul
îmbinării factorilor biologici cu cei culturali.
• Omul are diverse nevoi biologice care trebuie
satisfăcute, pentru că de ele depinde
supravieţuirea. Exemple:
• 1. Alimentaţia
• 2. Somnul
• 3. Eliminarea reziduurilor din corp
 Kumîs -
Kazahstan
Kimchee,
Coreea
SUPĂ DE CUIB DE RÂNDUNICĂ (CHINA)
OCHI DE TON (JAPONIA)
Ou de rață fiert (Filipine)
Corpul uman – loc privilegiat
unde se reflectă ideile,
valorile şi atitudinile culturale
Femei din tribul Padaung, Birmania
Deformarea
piciorului la
femeile din
China
Femei din tribul Mursi (Etiopia)
 IX. CULTURA MODELEAZĂ PERCEPŢIILE
- Specia umană este înzestrată cu un echipament
senzorial (organe de simţ):
receptori vizuali
auditivi
olfactivi
gustativi
cutanaţi
Acestor activități perceptive le corespund canale de comunicare!
- Prin intermediul activăţilor perceptive descifrăm lumea înconjurătoare:
percepem culori, sunete, mirosuri, gusturi, atingeri.
- Modul nostru de a percepe lumea nu este decât unul din multele posibile.
El este tributar organelor de simţ, senzaţiilor şi percepţiilor noastre
SENZAŢIILE - procesul de captare a
informaţiei de către organele noastre de simţ şi
de către sistemul nervos
PERCEPŢIILE – procesul prin care omul
selectează, structurează şi interpretează datele
obţinute pe cale senzorială. Percepţia nu este o
activitate pasivă, ci una de cunoaştere, de
filtrare şi de interpretare a lumii
înconjurătoare.
PERCEPŢIA = SENZAŢIE + SEMNIFICAŢIE
• Percepția nu este o activitate pasivă, ci o
activitate de cunoaștere a lumii
înconjurătoare.
• Percepția implică trei procese:
1. Selectarea
2. Organizarea
3. Interpretarea
Organizarea
Interpretarea
- Experienţele noastre senzoriale nu copiază lumea
exterioară, ele sunt “traduceri” subiective ale acesteia.
- Oamenii reconstruiesc realitatea prin prisma
culturii căreia îi aparţin. Senzaţiile aparţin nivelului
biologic (natural), fenomenul percepţiei este în
mare parte de ordin cultural.

Cultura :
-furnizează modele prin intermediul cărora oameni
percep şi interpretează realitatea
-organizează şi ierarhizează stimulii senzoriali
-asociază aceşti stimuli cu anumite valori şi
simboluri
Fiecare cultură elaborează un
“univers senzorial” pe care îl
învesteşte cu sensuri. Indivizii
din diverse culturi descifrează în
mod diferit lumea. Dispoziţiile
noastre perceptive sunt (în mare
măsură) dobândite în cadrul
culturii căreia îi aparţinem

DAVID LE
BRETON
Datorită pocesului de educație senzorială simțurile
noastre nu rețin decât informația senzorială despre care
am învățat că trebuie să o reținem
EXEMPLE DE
EDUCAŢIE
SENZORIALĂ
Privirea (percepţia
vizuală) filtrează şi
organizează o mare
parte a informaţiilor
care ne sunt
necesare pentru a
supravieţui.
Cu toţii învăţăm să
privim, ca parte a
procesului de
educaţie
senzorială.
 “Sosirea unui tren în gară” – prima proiecţie
cinematografică, 1895, Paris. Realizatori: fraţii
Lumière
Datorită influenței culturii, percepția vizuală nu este
universală. Influențele culturale se manifestă în cazul:

-percepției iluziilor optice

-percepției perspectivei într-o imagine

bidimensională

-atenției vizuale
Iluzia
Müller-
Lyer
 Ipoteza “lumii unghiulare” - Donald Campbell, 1966

• Indivizii dobândesc percepţia tridimensională

a lumii în conformitate cu caracteristicile
vizuale ale spaţiul lor de existenţă
Spaţiul vizual occidental:
caracterizat de liniaritate şi de
unghiuri drepte
Spaţiul vizual non-
occidental (african
etc): caracterizat de
circularitate
Testul lui William Hudson, 1960
Efectul Kuleshov