FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

ROLUL MODERATORULUI ȘI IPOSTAZELE DE MODERARE

ÎNTR-UN TALK SHOW DE CALITATE

STUDENT: STANCIU MIRABELA IULIA

SPECIALIZARE: JURNALISM TEMATIC

Moderatorul talk show-ului şi invitatul său sunt dispuşi de obicei faţă în faţă şi stabilesc o
relaţie de nonconfruntare, par să împartă poziţii egale, fără intenţia declarată de a
polemiza.

Astfel, în spaţiul determinat al studioului de televiziune, devenit nu doar spaţiu scenic, ci

şi cadru de negociere, moderatorul şi invitatul său îşi vor institui o “lume comună”,
generată exclusiv pe durata interacţiunii lor.

Spre deosebire de jurnalistul care realizează un interviu sau cel care conduce o dezbatere,
moderatorul unui talk show îşi asumă integral un rol şi nu doar un comportament de
enunţare. Moderatorul devine personaj într-o iluzie scenică, într-un univers spectacular
coerent.

Moderatorul joacă mai multe roluri: conduce discuţia, întocmeşte un desfăşurător al

momentelor emisiunii, coordonează pregătirea emisiunii, este mereu cu ochii pe ceas
pentru a face loc reclamelor şi pentru a nu depăşi spaţiul de emisie și comunică
permanent cu regia de emisie.

Întrebările „deştepte” sunt gândite în echipă, iar ritmul alert al emisiunii este dat de
câteva reguli care trebuie respectate în primul rând de moderator. El îndeplineşte câteva
condiţii necesare pentru ca emisiunea sa să aibă succes:

 să fie fluent în vorbire, să nu facă pauze, să nu repete, să nu ezite, să fie clar în

întrebări;
 să fie curios, să aibă chiar o curiozitate bolnavicioasă, să nu lase un subiect
neepuizat, să-şi „stoarcă” invitatul (invitaţii) până când obţine un răspuns
limpede;
 să ştie să asculte, dar, în acelaşi timp, să nu-şi lase invitaţii să vorbească mai mult
de două minute;
 să cunoască tactica intervenţiei prompte, care nu înseamnă întrerupere, ci se
foloseşte în momentul în care invitatul are o mică ezitare sau, pur şi simplu, „îşi
trage sufletul”;
  să cunoască bine subiectul pus în discuţie;
 să-şi stăpânească reacţiile, să nu se enerveze, să nu aibă opinii, ci doar nedumeriri;
 să acorde respect invitaţilor (dar să nu fie copleşit de aceştia şi nici să nu-i laude)
şi să aibă o anumită curtenie cu telespectatorii;
 să ţină cont de faptul că audienţa unei emisiuni se caştigă dacă despre ea se
povesteşte „din om în om”, această situaţie însemnând că în emisiune e nevoie să
existe lucruri care pot fi povestite.

Moderatorii pot fi deja ziarişti lansaţi în presa scrisă, cu faimă, cunoscuţi pentru
radicalismul lor sau verbul vivace de care se folosesc. Pentru a fi la fel si în faţa
camerelor, ei au nevoie de un producator, care să-i inveţe culisele emisiunii.

Moderatorul de talk-show are şi un statul social în comunitatea unde emite postul de

televiziune. El este un om ca toţi ceilalţi, ceva mai interesat de mersul lucrurilor: nu dă
verdicte, ci întreabă, nu judecă, ci are nedumeriri, nu dă lecţii de moralitate, ci cultivă
implicit o moralitate a bunului-simţ, prin pluralitatea de opinii, prin refuzul vulgarităţilor
şi a injuriilor, prin acceptarea diferenţelor de mentalitate, pregatire şcolară şi opţiune
politică.