http://ru.scribd.

com/doc/139928974/Marin-Stoian-Genuri-Ziaristice

Biletul Nr. 1
1. Determinai caracteristicile tirii radiofonice i a tirii de pres scris.
2. Precizai etapele realizrii i difuzrii reportajului radio.
3. n care alte domenii, dect jurnalistica este utilizat metoda interviului?

Biletul Nr. 2
1. Stabilii care este relaia reporter-surs.
2. Metode i tehnici de realizare a emisiunilor de actualiti la Radio Moldova, Prime FM, Jurnal
FM, Europa Liber.
3. Redactai un apou pentru un interviu de personalitate.

Biletul Nr. 3
1.
2.
3.

Efectuai o tipologie a interviului colectiv. Exemplificai.

tirea radio: modaliti de difuzare (Europa Liber, Radio Moldova, Radio Plai).
Alegei o tem care se presteaz pentru un interviu de problem. Formulai 5-6 ntrebri care v-ar
ajuta s abordai n profunzime problema respectiv.

Biletul Nr. 4
1. Rolul interviului n emisiunea de actuliti radio.
2. Particularitile redactarii unui reportaj radio.
3. Redactai un apou pentru un interviu informativ.

Biletul Nr. 5
1. Utilizarea metodei interactive n comunicarea radio.
2. Radioul n contextul mediilor de informare din Republica Moldova: surse de finanare.
3. Nominalizai o serie de condiii pe care trebuie s le ndeplineascp reporterul cnd
realizeaz un interviu radio.

Biletul Nr. 6
1. Menionai ce se alege mai nti: interviul sau persoana la realizarea unui interviu radio?
2. Argumentai care este formatul tirii radio.
3. Ce distincie exist ntre interviul informative i interviul analitic?

Biletul Nr. 7
1. Specificai tangenele i particularitile tirii de radio i de pres scris.
2. Precizai tipurile de ntrebari ale interviului.
3. Redactai un apou pentru un interviu analitic.

Biletul Nr. 8
1. Precizai etapele realizrii reportajului n radio.
2. Radioul n Republica Moldova: istorie, prezent, perspective.
3. Prin ce se manifest specificul dezbaterii radiofonice?

Biletul Nr. 9
1. Efectuai o tipologie a reportajului n dependen de criteriile existente.
2. Determinai caracteristicile tirii radiofonice i a tirii de pres scris.
3. Prin ce se manifest specificul talk-show-ului radiofonic

Biletul Nr. 10
1. Efectuai o tipologie a ntrebrilor utilizate la realizarea interviului.
2. Jurnalistul i informaia. Surse de informare.
3. Prin ce se manifest specificul reportajului radiofonic.

Biletul Nr. 11
1. Care sunt etapele principale n realizarea unui interviu.
2. Alegei o tem care se preteaz pentru un reportaj de problem. Redactai un apou.
3. Formulai 5-6 ntrebri pentru un interviu informativ (emisie direct).

Biletul Nr. 12
1. Tipologia reportajului n funcie de criteria existente.
2. Ce fel de ntrebari nu trebuie puse in cadrul unui interviu?
3. Realizai un grupaj de tiri flash. Stabilii o ierarhie a importanei evenimentelor.

Biletul Nr. 13
1. Care este scopul principal al reportajului jurnalistic?
2. Ce distincie exist ntre talk-show-ul radiofonic i cel televizat?
3. Alegei o tem care se preteaz pentru o mas rotund. Redactai un apou corespunztor.

Biletul Nr. 14
1. Realizai profilul unui moderator de talk-show (abiliti, aptitudini, responsabiliti).
2. Particularitile redactrii reportajului radiofonic.
3. Efectuai un rating al tirilor din ultimele zile, iar pe prima din top dezvoltai-o ntr-o tire
complex.
Biletul Nr. 15
1. Tehnici i tactici noi de realizare a tirii n radio.
2. Interviul n emisiunea radiofonic interactiv.
3. Redactai un text (o tem la alegere) pentru postul de radio Europa Liber.

Biletul Nr. 16
1. Determinai caracteristicile tirii radiofonice i a tirii de pres scris.
2. Precizai etapele realizrii i difuzrii reportajului radio.
3. n care alte domenii, dect jurnalistica este utilizat metoda interviului?

Biletul Nr. 17
1. Stabilii care este relaia reporter-surs.
2. Metode i tehnici de realizare a emisiunilor de actualiti la Radio Moldova, Prime FM,
Jurnal FM, Europa Liber.
3. Redactai un apou pentru un interviu de personalitate.

Biletul Nr. 18
1. Efectuai o tipologie a interviului colectiv. Exemplificai.
2. tirea radio: modaliti de difuzare (Europa Liber, Radio Moldova, Radio Plai).
3. Alegei o tem care se preteaz pentru un interviu de problem. Formulai 5-6 ntrebri
care v-ar ajuta s abordai n profunzime problema respectiv.

Biletul Nr.19
1. rulul interviului n actualiti radio.
2. Particularitile redactrii unui reportaj radio.
3. Redactai un apou pentru un interviu informativ.

Biletul Nr. 20

1. Utilizarea metodei interactive n comunicarea radio.

2. Radioul n contextual mediilor de informare din Republica Moldova: surse de finanare.
3. Nominalizai o serie de condiii pe care trebuie s le ndeplineasc reporterul cnd
realizeaz un interviu radio.

Biletul Nr. 21
1. Menionai ce se alege mai nti: interviul sau persoana la realizarea unui interviu radio?
2. Argumentai care este formatul tirii radio.
3. Ce distincie exist ntre interviul informative i interviul analitic?

Biletul Nr. 22
1. Specificai tangenele i particularitile tirii de radio i de pres scris.
2. Precizai tipurile de ntrebri ale interviului.
3. Redactai un apou pentru un interviu analitic.

Biletul Nr. 23
1. Precizai etapele realizrii reportajuli n radio.
2. Radioul n Republica Moldova: istorie, prezent, perspective.
3. Prin ce se manifest specificul dezbaterii radiofonice?

Biletul Nr. 24
1. Efectuai o tipologie a reportajului n dependen de criteriile existente.
2. Determinai caracteristicile tirii radiofonice i a tirii de pres scris.
3. Prin ce se manifest specificul talk-show-ului radiofonic?

Biletul Nr. 25
1. Efectuai o tipologie a ntrebarilor utilizate la realizarea interviului.
2. Jurnalistul i informaia. Surse de informare.
3. Prin ce se manifesta specificul reportajului radiofonic?

Biletul Nr. 26
1. Care sunt etapele principale n realizarea unui interviu.
2. Alegei o tem care presteaz pentru un reportaj de problem. Redactai un apou.

3. Formulai 5-6 ntrebri pentru un interviu informative (emisie direct).

Biletul Nr. 27
1. Tipologia reportajului n funcie de criteriile existente.
2. Ce fel de ntrebri nu trebuie puse n cadrul unui interviu?
3. Realizai un grupaj de tiri flash. Stabilii o ierarhie a impotenei evenimentelor.

Biletul Nr. 28
1. Care este scopul principal al reportajului jurnalistic?
2. Ce distincie exist ntre talk-show-ul radiofonic i cel televizat?
3. Alegei o tem care se preteaz pentru o mas rotund. Redactai un apou corespunztor.

Biletul Nr. 29
1. Realizai profilul unui moderator de talk-show (abiliti, aptitudini, responsabiliti).
2. Particularitile redactrii reportajului radiofonic.
3. Efectuai un rating al tirilor din ultimele zile, iar pe prima din top dezvoltaio ntr-o tire
complex.

Biletul Nr. 30
1. Jurnalistul i construcia evenimentului n tirea personalizat la Pro FM, Jurnal FM,
Prime FM.
2. Efectuai o trecere n revist a posturilor de radio pe care le considerai cele mai bune.
3. Realizai un grupaj de tiri flash.

preteaz - acest cuvnt l putei vedea n ntrebrile de mai sus! Probabil profesoara a vrut s
scrie presteaz, eu am scris exact ca n bilete

1. Determinai caracteristicile tirii radiofonice i a tirii de pres scris.

CARACTERISTICILE TIRII RADIO- tirea radiofonic trebuie s ntruneasc unele
caracteristici care devin elemente importante pe care jurnalistul le ia n considerare atunci cnd
determin valoarea unei tiri. Aceste caracteristici ajut la stabilirea criteriilor de alegere

a informaiei, oportunitii difuzrii i a locului pe care tirea l ocup n buletinul informativ.

1)Noutatea calitatea fundamental a tirii. O tire trebuie s prezinte cele mai recente
evenimente indiferent de domeniu. Aceast exigen este impus de nevoia omului
modern de a fi informat n legtur cu tot ce este nou. n cazul radioului noutatea informaiei
transmis ctre public este strict necesar, el fiind cel mai rapid mijloc de informare. tirea se
perimeaz destul de repede n radio,dac avem n vedere faptul
c funcioneaz suficient de bine, concurena ntre posturile de radio ct i ntre celelalte media.
2)Operativitatea este strns legat de noutate i presupune scurtarea timpului de
verificare , prelucrare i difuzare. Mass media electronice posed n prezent mijloace
tehnice necesare pt a transmite cel mai rapid o tire. Radioul este din punct de vedere
al operativitii n transmitere cel mai avantajat. n concurena cu celelalte posturi de
radio, singurul element de difereniere este acel al operativitii n prelucrare, care
depinde de gradul de pregtire profesional a redactorilor.
3)Acurateea- const n prezentarea evenimentelor n spiritul faptelor fr a denature adevrul.
Respectarea adevrului este n general o condiie a presei iar denaturarea lui
discrediteaz n aceea i msur gazetarul i publica ia sau postul de radio care nu
respect aceast regul elementar. Desigur exist i mijloace de a corecta mesajele
transmise prin revenirea cu corectura necesar la tirile difuzate anterior, dar aceasta
poate fi interpretat de public ca dovad a lipsei de profesionalism a jurnalistului.4)
4)Proeminena - este dat de poziia ocupat n societate de persoanele care iau parte
la eveniment. Elementul principal care st la baza redactrii unei tiri , este omul, precum i
aciunile sale. Cu ct persoanele implicate n eveniment sunt mai cunoscute, cu att interesul
publicului este mai mare. O tire n care sunt implicai oameni politici sau persoane publice
prezint mai mult interes, deoarece aciunile acestora pot influena mediul social, politic sau
economic n care se afl publicul i de care cuprinde acesta.
5)Amploarea -este dat de numrul de persoane implicate sau vizate ntr-o tire. Cu ct nr lor este
mai mare cu att impactul asupra publicului este mai mare.
6)Raritatea - este dat de ineditul faptului relatat
7)Interesul uman - este dat de personalul uman n dubla lui ipostaz de obiect i
subiect al comunicrii. Omul i aciunile sale sunt ntotdeauna prezente ntr-o tire.
Din toate aceste motive si poate din multe alte motive, stirea a ajuns sa fie caracterizata de
urmatoarele notiuni:
NOUTATE - evenimentul, faptul prezentat trebuie sa aiba un element de noutate pentru a
interesa. Ceva ce se intampla zilnic, chiar daca este anormal, la un moment dat isi pierd
caracterul de nou si inceteaza a se mai constitui in stire.
Operativitate-stirea se poate pierde din lipsa de operativitate, daca nu este transmisa publicului
in timp util.
ACURATETE - limbajul accesibil este de preferat in difuzarea stirilor. De asemenea, precizia si
claritatea sunt elemente specifice. Zvonurile trebuie evitate si se prefera folosirea surselor sigure,
verificabile.
PROEMINEN - evenimentele care implica personalitati sau institutii publice importante
devin stiri de

marca, uneori senzationale.

AMPLOARE - stirea trebuie sa fie scurta si la obiect. In radio se structureaza in forma de
piramida inversata, dand astfel posibilitatea eliminarii detaliilor nesemnificative.
RARITATE - ceea ce se intampla pentru prima data sau foarte rar este cu siguranta o stire.
PERSONALIZARE - stirea fiind material pur informativ este, de obicei, lipsita de marca
redactorului, insa mai apar cazuri in care se aluneca de la informatie spre opinie.
CONCRETETE - presupunerile trebuie evitate, fiind inlocuite cu fapte concrete, verificabile.
CONFLICT - evenimente care reflecta ciocniri intre oameni si institutii.
DINAMISM - redactarea stirii este foarte importanta. Cuvintele potrivite si verbele, mai ales,
dinamizeaza actiunea.
PROXIMITATE - evenimentele care se desfasoara in aria de circulatie, de interes a publicului
sunt, cu siguran tiri.
MESAJ EFEMER - stirea radio nu poate fi "revazuta" la dorinta personala a fiecaruia, de aceea
cele mai importante stiri se reiau la ore de maxima audienta.

caracteristicile tirii de pres scris

tirea de pres scris (de ziar. n cazul nostru),suportnd concurena radioului i a televiziunii,
este obligat s punaccentul pe rspunsurile la ntrebrile DE CE i CUM. Ea este inut: s
sublinieze acele elemente aleevenimentului care nu pot fi transmise prin intermediul radioului
sau alteleviziunii;
S fac delimitri, comparaii cu evenimente similare; s evidenieze antecedentele, implicaiile,
perspectivele evenimentului;
s explice de ce i cum a fost posibil evenimentul relatat. ndeplinirea acestor deziderate este
avantajat de faptul c. spre deosebire detirea de radio sautirea de televiziune,tirea de ziar
poate fi recitit, adnotat sau comentat
pe baz de text.Spre deosebire de toate celelalte genuri ziaristice, tirea este genul judecilor de
existen, judecile de gust sau judecile de valoare fiindu-i cu desvrire improprii.

Redactai un apou pentru un interviu informativ.

Reportajul informativ
Scopul sau este de a informa ascultatorul
Este relative scurt, astfel incat multitudinea de informatii sa nu oboseasca ascultatorul)
Dynamic, ritm alert
Da posibilitatea ascultatorului sa auda informatiile necomentate sis a isi formulize
propriul punct de vedere
Este cel mai obisnuit tip de reportaj intalnit in buletinele de stiri.

2. Precizai etapele realizrii i difuzrii reportajului radio.

a)
b)
c)
d)
a)
b)
a)
b)

Alcatuirea planului de reportaj

Selectarea i fonotecarea nregistrrilor
Scrierea textului
Montajul.
Dup modalitile tehnice de realizare
n direct
nregistrat
Dupa tematic
Politic
Economic

c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)

Social
Cultural
Economic
Sportiv
De investigaie
De rzboi
De divertisment
Special

Dup mesajul pe care l transmite

a)
b)
c)
d)
e)

Reportaj informative
Reportaj afectiv (tirea)
Reportaj de personalitate
Reportaj de atmosfer
Reportaj de analiz

Stabilii care este relaia reporter-surs.

Relaia reporter-surs
Reporterii experimentai recomand o atitudine ct mai deschis i mai sincer fa desurdele
umane. Cei intervievai trebuie s se simt n largul lor i s fie ncurajai s oferect mai multe
informaii.Ziaritii serioi se legitimeaz n faa surselor.O alt condiie a profesionalismului este
aceea de a manifesta suspiciune fa de toatesursele. Adesea oamenii ofer informaii cu un
anumit motiv. Aceasta nu nseamnneaprat c informaiile respective nu trebuie s apar, ns
reporterul trebuie s aib grijca ele s fie corecte i/sau corect prezentate.Reporterul treb. s
obin reaciile i opiniile tuturor prilor implicate n conflict.
Sursele

Un reporter este cu att mai pregtit, cu ct stpnete mai multe surse, deci mai multe modaliti
de a obine informaia.. Cu ajutorul surselor, reporterii obin date i le
verificveridicitatea. Un reporter care tie s valorifice sursele are toate ansele s evitemomentel
e de criz de subiecte.
-Sursele se mpart, n primul rnd, n interne i externe.
Cele interne suntreporterii, corespondenii i colaboratorii.
Sursele externe sunt cele consultate de jurnaliti n afara redaciei.
- De asemenea, sursele pot fi directe ( acele surse la care jurnalistul are acces la la prima
mn) i indirect (la mna a doua).Melvin Meucher mparte sursele n fizice (nregistrri,
documente, colecii de ziare) i umane (autoritile i persoanele implicate n
evenimente).sursele umane sunt mai puincredibile dect cele fizice pt. c oamenii pot avea
anumite interese de protejat
-O alt clasificare mparte sursele n cele de birou i de teren.
Bazele de date sunt de mare ajutor reporterilor.
-Alte surse de birou sunt: bibliotecile, dicionare, enciclopedii, agendele de telefon,referine
bibliografice.
Printre sursele la care apeleaz jurnalitii se numr:
a) conferinele de pres: n cadrul acestora organizatorii au ocazia de a-i prezentarealizrile,
nemulumirile i opiniile, iar jurnalitii pot pune ntrebri n legtur cusubiectele pe care le
consider importante pt. cititori.
b) biefing-urile: informaiile oferite au, de regul, un caracter neoficial, ziaritilor fiindu-le
permis folosirea acestora fr citarea exact a sursei.
c) rapoartele de activitate: n ac. categorie intr diversele materiale realizate de instituiiale
statului i de organizaiile independente: rapoarte de actvitate, ale unor instituii
demonitorizare
d) comunicatele de pres: sunt transmise instituiilor m-m de diversele instituii,organizaii i
persoane particulare i pot anuna un eveniment sau pot exprima un punctde vedere. Rolul
reporterului este de a traduce termenii pe nelesul publicului i de ascoate n eviden
informaiile importante.
e) brouri, pliante, newsletters, publicaii de promovare: aceste materiale sunt
destinateclienilor, presei i chiar personalului propriu i sunt, de regul, mijloace de promovare
aimaginii respectivei instituii i/sau de creare a culturii de firm, mai degrab dect demateriale
informative.
f) actori politici: o mare parte din materialele de pres au ca surse oamenii politici.Acetia
cultiv relaiile cu presa, pt. c apariiile n m-m contribuie la meninerea
sausporirea popularitii. Jurnalitii public interveniile i punctele de vedere ale politicienilor

chiar i atunci cnd acestea nu au valoare de informaie, ci sunt, de fapt,simple stratageme pt. a
prinde un loc n pagin sau n jurnalele audio i vizuale. Foartemulte din aceste tiri se
ncadreaz n categoria articolelor despre ce se spune, i nudespre ce se ntmpl n realitate.
g) grupuri de presiune (sau de lobby): aceste grupuri acioneaz pe lng politicieni,dar i pe
lng pres, pt. c, prin m-m, problemele pot ajunge mai uor n ateniaautoritilor i a
publicului.
h) universiti i institute de cercetare: sunt surse ideale pt. obinerea informaiilor legate de
inenii, descoperiri, sondaje, cercetri tiinifice.
i) ali ziariti
j) alte publicaii, posturi de radio sau TV: lectura zilnic a presei, ca i urmrirea de tiri din
audiovizual constituie o sursinepuizabil de idei pt. jurnaliti.O tire mic poate fi punctul de
pornire pt. o mare lovitur de pres.Ziarele centrale preiau de multe ori informaii din presa
local sau i trimit reporterii peurma unor semnale aprute n publicaiile de provincie.Ziarele i
revistele specializate conin, de asemenea, informaii care pot fi valorificate de presa de larg
interes.Parcurgerea atent a anunurilor de mic publicitate poate i ea s ofere surprize.
k) agenii de pres: Acestea sunt, de fapt, un prim nivel de filtrare a informaiilor, deselecie a a
venimentelor. Ele joac un rol imp. n mondializarea fluxurilor de info.,innd cont de necesitatea
ca ele s colecteze informaia din ntreaga lume i, eventual, so redifuzeze unor clieni
rspndii pe toat suprafaa globului.
l) oamenii obinuii:
Adeseori oamenii obinuii pot furniza subiecte extrem deinteresante.

Redactai un apou pentru un interviu de personalitate.

Mai puin folosit n practica interviului nostru de pres, apoul este textul autonom, plasat ntre
titlu i interviu, motivat fie de nevoi de informare,care nu-i gsesc rspunsul n corpul
interviului (circumstanele realizrii acestuia, date despre interlocutor, justificarea demersului
ziaristic etc), fie de dorina ziaristului de a oferi cititorului argumente pentru lectur. Tipul de
interviu care uzeaz cel mai adesea de apou este interviul-portret,
ntruct personalitatea accentuat a intervievatului ofer ziaristului posibilitatea creionrii
reportericeti a unui portret emblematic al interlocutorului. Tot texte autonome sunt i e\
entualele adnotri pe care ziaristul simte nevoia, uneori, s le presare pe parcursul interviului:
notaii de atmosfer, descrieri de context, elemente de portret fizic sau comportamental al
intervievatului, ntmplri de parcurs etc. n sfrit, ziaristul propune ilustraia interviului, care
const, cel mai adesea, n fotografii de identificare a persoanei intervievate. n general, ziaristul

i poate permite orice intervenie publicistic pentru a spori expresivitatea interviului su, cu o
singur condiie ns: aceea de a nu deforma datele sau opiniile interlocutorului.
Interviul-portret, cu funcie explicit formativ, care propune modelede comportament social,
aducnd la cunotina publicului personaliti exemplare, n datele lor fundamentale: gnduri,
fapte, stri de spirit, profesiuni de credin, mrturii de creaie etc. Ziaristul realizator de
interviu-portret trebuie s fie contient de marea responsabilitate pe care i-o asum, ntruct,
dac n cazul unui interviu informativ, de exemplu, sunt posibile reveniri sau dezminiri,
rul fcut prin mediatizarea de false modele este ireparabil.

Efectuai o tipologie a interviului colectiv. Exemplificai.

interviul-colectiv (sau masa rotund), la care ziaristul invit doi sau mai muli
interlocutori pentru a putea lmuri, din perspective diferite (deobicei, complementare), un
subiect de actualitate.Ca i n cazul altor genuri ziaristice, clasificrile interne ale
interviului au, n primul rnd, virtui didactice, ntruct, n practica de pres, un interviu
reuit mbin, de regul, n proporii diferite, scopuri i modaliti de abordare proprii mai
multor tipuri de interviu.

Relaia ziarist - intervievat

Relaia ziarist - intervievat se cere considerat din cel puin trei perspective.
Prima ar fi cea a comportamentului de relaie. Fa de interlocutorul invitat la dialog, ziaristul
trebuie s adopte un comportament de gazd: civilizat, amabil, chiar prevenitor, asumndu-i
rolul secundar i lsnd prim-planul invitatului su. Aflat n postura solicitantului (de informaii
sau deopinii), ziaristul de interviu nu-i poate permite s fie ostil, blazat, indiferent,sau s afieze
aere de superioritate; dar nici complezent nu trebuie s fie, ntruct el are n spate dreptul opiniei
publice de a fi informat, precum i o instituie de pres, principal mijloc de diseminare a
imaginii. Or. se tie, n societile moderne, imaginea a devenit unul dintre cele mai vndute
bunuri.(De unde i sporul fr precedent al ofertei de interviu, care se cere chestionat: ofertantul
chiar are ce spune, sau vrea doar s se vad spunnd,indiferent ce?) A doua perspectiv de
considerare a relaiei ziarist-interviu este cea a deontologiei profesionale.

Din acest punct de vedere, ziaristul trebuie s se identifice cu publicul su i s-i asume
interesele acestuia. Astfel, el i va privi interlocutorul doar ca pe o surs de informaie, nu ca pe
un obiect devalorizat. Valorizarea interlocutorului, dac nu pleac dintr-o naivitate i ea
condamnabil, are mereu la baz interese inavuabile care chiar dac nu pot
fi probate, suspectate vor fi cu siguran, lsnd urme de neters pe blazonul ziaristului.
Tot de deontologia profesional ine i fair play-ul, n absena cruia ziaristul poate uza de aanumitele ntrebri capcan, ieftine trucuri verbale care prind, ns, n faa unui interlocutor
neavizat.
Cea de a treia perspectiv din care trebuie considerat relaia ziarist-intervievat este cea a
eficienei. Or. cum eficiea interviului se msoar n cantitateai calitatea informaiei obinute de
ziarist de la interlocutorul su. Se cere prevenit orice disfuncie care ar putea amna, diminua
sau bloca acest transfer de informaie.Exist, cu deosebire la ziaritii nceptori, stngcii de
comportament care l inhib pe interlocutor. Ei vor s arate ct de bine informai sunt,
s demonstreze ct sunt ei de inteligeni, sau doar s se pretind ca atare, uitnd c ei sunt acolo,
la interviu, nu pentru a fi detepi, ci pentru a obine informaii. Mai mult chiar, pentru a obine
informaii att de explicite, nct s rspund ateptrilor publicului mass media. Un ziarist a
toatetiutor poate fi, n cel mai bun caz, un autor de monologuri, nu un partener de dialog.Grija
ziaristului nu trebuie s fie una a afirmrii de sine. ci a exploatrii interlocutorului, n numele
publicului su. Interlocutorul nu trebuie ntrerupt la tot pasul; el trebuie lsat s vorbeasc.
Ceea ce nu nseamn c ziaristul nu trebuie s controleze dialogul, lsndu-i conlocutorul s
bat cmpii sau s-1abureasc", prin apelul la un incifrat jargon profesional, la judeci
specioase sau la opinii extravagante, n fine, ziaristul trebuie s-i elibereze interlocutorul de
grija formei discursului su. asumndu-i integral corectitudinea formal a redactrii. Dup cum
se vede, condiia ziaristului de interviu este. n ciuda aparenelor, una destul de pretenioas, care
solicit profesionalism, tact i un ridicat nivel cultural; aa cum se ntmpl, de astfel. n cazul
oricrui alt bunziarist.

Exist reportaje:
A. Dup tema reportajului:

reportajul de specialitate: al. reportajul politic;

a2. reportajul economic;
a3. reportajul social-cetenesc;
a4.reportajul cultural;
a5. Reportajul sportiv.
b.reportajul de informare general: bl. reportajul de cltorie;
b2. reportajul de fapt divers;
b3. reportajul portret;
b4. reportajul monografic;
b5. reportajul publicitar.6.

B. Dup modul n care este structurat evoluia naraiunii:

reportajul propriu - zis;

reportajul - colaj;
reportajul - eseu;
reportajul - povestire;
reportajul anchet
C.

Dup componenta dominant a personalitii reporterului:

reportajul descriptiv;
reportajul de meditaie filosofic;
reportajul de dezbatere etic.

Primul criteriu luat n considerare de noi. de i mai puin riguros (marea varietate de teme
posibile pentru reportaj putnd ti cu greu prins n schema unei clasificri), are meritul de a
oferi posibilitatea de a inventaria aproape toate tipurile de reportaj cu o oarecare frecven n
presa noastr, n plus, fa de celelalte dou criterii, are avantajul de ajuta la stabilirea unor
tipuri de reportaj de circulaie curent n limbajul ziaristic, astfel nct oricine tie ce este
acela un reportaj, nelege cu uurin i ce este un reportaj economic, sau unul cultural, de
exemplu.
Cel de al doilea criteriu cu care operm delimitri n cmpul reportajului, indic modul n
care este structurat evoluia naraiunii n reportaj, de unde i valoarea sa didactic. Dup
cum am vzut, exist cel puin cinci moduri de structurare a naraiunii, reprezentate de
urmtoarele tipuri de reportaj:

a) reportajul propriu - zis, n care relatarea urmeaz fidel desfurarea cronologic a

evenimentului relatat. O astfel de structurare a naraiunii este obligatorie, de exemplu,
pentru reportajele realizate prin transmiterea direct, la radio sau televiziune, a unor
ntlniri sportive sau a altor manifestri de acelai gen;
b) reportajul colaj folosete modaliti de structurare a naraiunii influenate de tehnica
montajului cinematografic. Multe reportaje de televiziune, dar i reportaje din presa
scris folosesc alturarea unor fragmente narative care par de sine stttoare, dar care,
prin asociere,ntregesc intenia autorului de a lumina din unghiuri diferite una i aceeai
arie problematic. In plus. ..tieturile" din interiorul naraiunii dau reportajului nerv, ritm,
i sporesc, prin tensiune, atractivitatea relatrii;
c) reportajul -eseu presupune o idee central, n jurul creia se grupeaz i se ordoneaz
elementele naraiunii. n funcie nu de cronologia evenimentului , ci de modul n care
slujesc ideea de baza reportajului.Anunat de regul ca o propunere a autorului, ideea
dominant se regsete n final ca o concluzie a ntregii desfurri narative, astfel nct
publicul este ctigat de partea acestei idei. care la nceputul reportajului prea mai mult
o ipotez, iar la sfr itul lui. se afirmca o certitudine;
d) reportajul - povestire are structura genului literar al crui nume l poart, adic aceea a
unui edificiu narativ construit n jurul unui conflict menit s pun n eviden sensurile i
direciile dezvoltrii evenimentului relatat. Cerinele de baz ale acestui tip de reportaj
in de conturarea unor caractere puternice, antrenate ntr-o aciune astfel gradat, nct
starea conflictual s-i ating apogeul i s-i gseasc rezolvarea n finalul reportajului;

e) reportajul anchet este tipul de reportaj n care naraiunea urmeaz logica

investigaiei ntreprinse de reporter pentru a descoperi adevrul pentru care pledeaz.
Cel de al treilea criteriu propus de noi pentru clasificarea tipurilor de reportaj este cel al
componentei dominante a personalitii autorului, criteriu care ar prea s justifice
butada conform creia existattea tipuri de reportaj ci reporteri. Dac, ns, n urma
aplicrii acestui criteriu, nu lum n considerare dect trei tipuri de reportaj, o facem
ntruct eseniale pentru reporter ni se par talentul de povestitor. nclinaia spre meditaie
i simul dreptii.
In funcie de dominanta uneia sau alteia dintre aceste caliti, distingem urmtoarele
tipuri de reportaj:
a) reportajul descriptiv, probnd simul epicului, talentul de povestitor al reporterului,
care tie s creioneze eroi vii. memorabili, s surprind i s redea amnuntul
semnificativ, s susin o aciune i s construiasc un conflict.
b) reportajul de meditaie filosofic, nscut din nevoia reporterului de a confrunta
cotidianul cu valorile perene ale umanitii, de a-1 ncadra ntr-o ordine universal,
dttoare de seam i pentru cele mai banale gesturi ale zilei.
c) reportajul de dezbatere etic. De regul, talentul de povestitor i nclinaia spre
meditaie au fost nsoite, la marii reporteri, de un acut, adesea dureros sim al
dreptii.

Rolul interviului n emisiunea de actuliti radio.

Interviul radio
Interviul in radio este considerat un gen jurnalistic fundamental. Dialogul dintre jurnalist si
interlocutor reprezinta cel mai eficient mijloc de a obtine si transmite o informatie catre public,
mai ales in radio unde se lucreaza cu cuvantul rostit.
Interviul poate fi realizat pentru obtinerea informatiilor care sunt valorificate apoi in elaborarea
unui material sau pentru a fi transmise direct catre un public capatand astfel o forma bine
definite, interviul devenind gen jurnalistic de sine statator.
Astfel putem retine ca interviul ramane o forma de comunicare interpersonala, in care prin
dialogul intre reporter si interlocutor se obtin informatii pentru a fi transmise publicului.

Reporterul are sarcina de a da o forma comunicabila acestor informatii prin formularea coerenta
a intrebarilor si obtinerea unor raspunsuri pe masura.
Interviul in radio capata alte conotatii prin prezenta efectiva a intervievatului , cu vocea si tonul
folosit, cu emotiile pe care le poate avea, cu ezitarile pe care le manifesta atunci cand intrebarea
adresata il surprinde sau il pune in incurcatura.
Radioul foloseste interviul mai mult decat alte mijloace media pentru ca prezenta la microfon a
unei singure voci poate duce la monotonie, iar aparitia unei voci noi inseamna si un element
sonor nou, care de obicei capteaza atentia publicului.
Interviul in radio are mai multa credibilitate decat atunci cand este reprodus prin tiparire, unde
un cuvant sau o afirmatie pot fi interpretate gresit de multe ori intentionat. Se poate intampla si
in radio ca printr-un montaj defectuos sa fie schimbat sensul , dar deontologic este ca reporterul
sa respecte ideile si tonul ales de intervievat.
Sarcina reporterului este mai dificila cand realizeaza un interviu pentru radio deoarece timpul
alocat este mult mai limitat decat in presa scrisa, concizia fiind esentiala. In acelasi timp el
trebuie sa se raporteze in permanenta la publicul sau , sa intuiasca intrebarile pe care le-ar pune
publicul interlocutorului sau pentru ca acesta oricum nu are aceasta posibilitate.Publicul unui
radio este mult mai numeros si mai eterogen decat cel al unui ziar.Un post de radio are un public
tinta caruia i se adreseaza dar se stie ca acesta este uneori in miscare putand migra foarte repede
catre alte posture.Se poate spune ca accesul publicului la radio nu este ingradit in nici un fel,
acesta alegand postul care raspunde in cea mai mare masura preferintelor sale.
Avantajul ca un radio emite in eter programele sale care pot fi ascultate de un public aproape
invizibil devine o ,,povara prin aceea ca radioul trebuie sa se adreseze unui public eterogen,
format din oameni cu pregatiri diferite, de la cei cu studii superioare, medii pana la cei cu putina
pregatire sau chiar fara.

Particularitile redactarii unui reportaj radio

Reportajul radio
Evolutia profesionala a jurnalistului de radio presupune o anumita acumulare de experienta
redactionala. El porneste, de obicei, de la redactarea unei stiri radio, unde isi dezvolta abilitatile scrisului
pentru ureche, iese in teren si realizeaza un sondaj, apoi un interviu la care este necesara o experienta si
o munca mai elaborata. In reportaj regasim genuri mai accesibile cum ar fi sondajul sau interviul,
combinate cu un anumit tip de ierarhizare a informatiilor si un mod de prezentare a acestora cat mai
coerent. Reportajul este un gen jurnalistic in care talentul si experienta reporterului sunt elemente
hotaratoare.
Reportajul a fost definit de mai multi teoreticieni ai genurilor jurnalistice care pot fi considerate relevante
pentru specificul radioului. Se poate spune ca reportajul este un raport facut de reporterul care se afla
la locul unde se intampla ceva, are loc un eveniment.

Avand in vedere complexitatea acestui gen, rezultata din prezenta in reportaj a mai multor
mijloace jurnalistice, devine evident faptul ca reportajul are cateva particularitati
Reporterul se implica afectiv atunci cand se realizeaza un reportaj pentru radio. Emotia, bucuria sau
supararea se simt in vocea reporterului, care incearca astfel sa transmita starea sa si publicului sau. Este
important sa aiba un ton adecvat, inflexiunile si limbajul adaptate tipului de eveniment.
Elementul nonverbal este folosit de reporter mai mult la inceputul materialului, pentru a
introduce ascultatorul in atmosfera. Important este insa sa nu se abuzeze de redarea sunetelor specifice
mediului. Reporterul trebuie sa fie in permanenta prezent cu vocea sa , cu informatii transmise clar si
concis, cu introducerea intervievatilor si cu trecerile de la un invitat la altul. Reporterul prezent la un
eveniment trebuie sa fie, daca se poate, in mai multe locuri odata, sa abordeze diferiti participanti la
eveniment, sa nu fie un simplu suport de microfon. Prezenta lui acolo trebuie sa se simta in
permanenta.
Elementul descriptiv este foarte important, pentru ca radioul nu se bucura de avantajele oferite de
imagine si atunci reporterul trebuie sa dea toate detaliile pe care le percepe vizual prin descrierea facuta,
pentru ca ascultatorul sa-si poata imagina evenimentul. Oralitatea specifica radioului impune anumite
rigori in redactare si in prezentarea textului.
Reporterul trebuie sa aiba in vedere faptul ca materialul finit nu trebuie sa fie fragmentat, ci sa
aiba o anumita unitate. Reporterul este acolo, vede si aude tot si incearca sa transmita publicului cat mai
mult din perceptiile sale.
Zgomotul mediului ambiant este un element hotarator, care nu trebuie sa lipseasca din reportajul
radiofonic. Lipsa zgomotelor ar diminua credibilitatea celor spuse de catre reporter. Zgomotele ajuta la
crearea unor imagini, reusind chiar sa schimbe starea de spirit a ascultatorului, sa-l emotioneze.
Relatia cuvant sunet devine elementul hotarator in realizarea unui reportaj pentru radio.
Desigur ca reporterul trebuie sa aiba si acea spontaneitate de a prezenta scriptul sau cursiv, fara
greseala, dar de cele mai multe ori, el nu mai are timp sa redacteze un text, cum este in cazul unui reportaj
transmis in direct. In aceste situatii pot aparea, din cauza presiunilor exercitate de eveniment, unele
balbe sau inadvertente inerente. Uneori, tocmai acestea dau naturalete si credibilitate, justificand starea
fireasca a reporterului prezent la un anumit tip de eveniment.
Actualitatea este un element hotarator si in cazul reportajului. Subiectul trebuie sa fie de
actualitate si interesant pentru un public cat mai numeros.
Concizia este o calitate a jurnalismului radiofonic. Radioul este un mediu cu multe restrictii in
ceea ce priveste timpul alocat in spatiul de emisie. Grila de programe limiteaza timpul acordat emisiunilor
si o data cu acesta si a spatiului acordat unui gen jurnalistic. Si reportajul are un spatiu limitat prevazut
intr-o emisiune, astfel incat reporterul trebuie sa transmita o cantitate cat mai mare de informatie intr-un
timp cat mai scurt. Concizia poate fi un alt motiv pentru care reportajul de atmosfera nu este preferat in
radio.
Pentru a stabil o tipologie a reportajului trebuie avute in vedere cateva criterii : tipul de
eveniment, modul de realizare si continutul.
Tipul de eveniment este elementul esential, pentru ca impune un anumit mod de abordare, de realizare si
da continutului o anumita forma. In functie de toate acestea reportajul este plasat intr-un anumit tip de
emisiune. Reportajul face parte din genurile informative, contine informatie transmise de reporter de la
locul unde se intampla ceva.
Evenimentul poate fi : previzibil aceste situatii sunt multiple. Este suficient sa amintim de
evenimentele anuntate prin comunicate de presa, transmise din institutii catre mass - media . In aceste
cazuri reporterul are suficient timp pentru o documentare amanuntita; previzibil, dar cu evolutie
imprevizibila - si in aceasta situatie evenimentul este anuntat, dar in momentul desfasurarii, evolutia este
imprevizibila, faptele iau o alta turnura;imprevizibil evenimentele de acest tip impun o spontaneitate si
rigurozitate din partea reporterului. Aceasta este in situatia de a intra in direct, fara sa treaca prin alte
etape pregatitoare, fiind obligat sa transmita informatia de la locul unde s-a intamplat ceva.
Modul de realizare rezulta din tipul de eveniment, dar depinde si de optiunea realizatorului sau a
redactorului, care prefera o forma sau alta, cel mai adesea si din ratiuni redactionale.
- reportajul in direct, in care evenimentul este accesibil publicului chiar in timpul in care el se
produce. In acest caz, adunarea, tratarea si difuzarea informatiei sunt simultane. Partea cea mai
importanta a muncii reporterului are loc inainte ca el sa iasa pe teren si anume in pregatirea temelor care
vor directiona intreaga transmisie;
- reportajul de radiojurnal in care evenimentul este adus rapid in atentia publicului. Colectarea
si tratarea informatiei sunt cvasi - simultane, iar difuzarea are loc cat mai repede posibil;

- Reportajul emisiune evenimentul este comunicat publicului dupa incheierea lui. Colectarea,
tratarea si difuzarea sunt elemente distincte.
Dintre toate tipurile de radioreportaj, cel transmis in direct, ilustreaza in modul cel mai reusit
specificul radiofonic. Radioreportajul in direct are o anumita incarcatura emotionala, el transpune
ascultatorul in mijlocul evenimentului. In realizarea lui trebuie folosite toate elementele de atmosfera,
zgomotul cum este cel al unei multimi sau cantecul galeriei echipei invingatoare spun mai multe
decat comentariul reporterului.
De asemenea, un reportaj in direct este perceput de audienta cu aceeasi tensiune cu care se
confrunta reporterul. Ascultatorul se inveseleste, se intristeaza, isi manifesta indignarea sau entuziasmul
ca si cum ar participa la eveniment.
Etape in realizarea reportajului : in functie de tipul de reportaj se poate spune ca exista unele
diferente in ceea ce priveste munca reporterului. La cel pentru stiri reporterul lucreaza mai relaxat, pentru
ca inregistreaza doar ce este necesar, fara a interveni cu scriptul sau .
Alegerea subiectului este o prima etapa in care reporterul este informat de seful departamentului
sau redactor in legatura cu evenimentul anuntat prin comunicat de presa sau telefonic de unele institutii.
In aceasta etapa reporterul stabileste impreuna cu redactorul unghiul de abordare al evenimentului si
modul de realizare, dar si tipul de emisiune in care va fi introdus materialul rezultat.
Subiectul unui reportaj poate aparea si in cazul unui eveniment imprevizibil, ivit in timp ce
reporterul se afla intamplator in zona. In aceste situatii reactia reporterului trebuie sa fie prompta.
Documentarea este etapa in care reporterul apeleaza la toate mijloacele de informare care il ajuta
sa localizeze tipul de eveniment. Cu aceasta ocazie el poate aborda mult mai exact atat evenimentul cat si
pe cei care il produc.
De multe ori, in special la reportajele in direct, el trebuie sa fie pregatit pentru orice intrerupere
care poate intervenii in derularea evenimentului. Este nevoie sa acopere momentul de intrerupere cu date
despre evenimente asemanatoare, statistici, eventual , sau date biografice. Toate acestea trebuie sa le aiba
notate in agenda sa, din documentarea facuta inainte de a se deplasa la eveniment.
Planificarea este etapa in care reporterul pregateste un plan de desfasurare a activitatii sale,
pentru acoperirea evenimentului. In aceasta etapa isi fixeaza si eventualii intervievati pe care urmeaza sa
ii abordeze, dar de multe ori trebuie sa se orienteze catre altii in momentul inregistrarii.
Prospectia este etapa in care reporterul contact cu cei care au anuntat evenimentul, afla date in
legatura cu derularea evenimentului si ordinea in care vor intra vorbitorii. Un alt element important pe
care il urmareste reporterul in aceasta etapa este de a afla cum este acustica salii sau a zonei in care se va
desfasura actiunea. In functie de acesti factori el decide cu ce mijloace tehnice se va deplasa la locul
evenimentului.
Elaborarea scriptului este o operatie posibila mai mult in cazul reportajului inregistrat, dar in
cazul reportajului direct, reporterului nu-i ramane decat posibilitatea de a-si puncta cateva idei, pe care le
va dezvolta in timpul transmisiei. Scriptul este materialul de legatura care da coerenta materialului
publicistic.
Inregistrarea este facuta de un reporter la un eveniment, de obicei cu un simplu reportofon. Este
bine sa se inregistreze mai mult pentru a avea de unde selecta.
Montajul este operatia pe care reporterul o face cand ajunge in studioul de radio. El trebuie sa
faca astfel incat materialul finisat sa se incadreze in timpul prevazut de desfasuratorul emisiunii.
Difuzarea reportajului se face prin introducerea intr-o emisiune. Desigur ca subiectul abordat
trebuie sa se preteze si la tipul de emisiune.
Reportajul trebuie sa aiba un ritm corespunzator pentru a tine ascultatorul conectat la
eveniment. La reportajul pentru stiri trebuie intrat direct in subiect, dar la reportajul pentru emisiune
timpul este mai generos si ne este permis sa dam informatia gradat.
Conformatia unui reportaj este in general cea standard pentru un material jurnalistic. Reportajul
are o introducere, un corp si un final.
Lead-ul sau intro-ul contine introducerea, care cuprinde localizarea, tipul de eveniment si
descrierea atmosferei specifice.
Tranzitia reprezinta motivatia pentru care reporterul s-a oprit la eveniment. Cu aceasta ocazie se
face si o prezentare a celor care participa sau chiar a martorilor. Tranzitia devine necesara pentru ca face
legatura intre lead si dezvoltarea temei.
Dezvoltarea temei este de fapt abordarea interlocutorilor, intr-o ordine fireasca. Desigur ca
fiecare eveniment are anumite particularitati. La un eveniment in care organizatorii iau cuvantul pe rand,
nu vom inregistra pur si simplu tot discursul, ci vom lasa numai inceputul discursului, pentru cateva

secunde, dupa care vom face prezentarea vorbitorului si vom prezenta intentiile discursului sau. Pentru
reportajul de jurnal se poate imprima mai mult din interventia participantilor, pentru ca oricum vor fi
introduse pasajele care sunt importante, dar pentru reportajul care urmeaza sa fie inserat intr-o emisiune,
reporterul va interveni cu propriul comentariu, cu un ton redus al vocii sale, iar vocea celui care tine
discursul trebuie sa ramana pe fundal.
Finalul este o concluzie asupra desfasurarii evenimentului sau a consecintelor lui. Un interviu se
poate incheia cu o afirmatie a celui care a fost intervievat, dar un reportaj va avea in final cateva fraze
puternice.

Prin ce se manifest specificul dezbaterii radiofonice?

In audiovizual dezbaterea reprezinta o forma a comunicarii verbale, interpersonala in cadrul careia
mesajele ajung de la emitator la receptor prin intermediul a doua tipuri de canale.
a) radio
b) televiziune
Dezbaterea presupune discutia intre mai multe persoane pe marginea unui anumit subiect.
Dezbaterea este guvernata de rigorile unui subiect din actualitate care trebuie prezentat, explicat, elucidat
sub toate aspectele, inclusiv prin prezentarea acelor laturi care prezinta unele cantroverse.
Potrivit autorilor, zonele de interes pentru o emisiune de tip dezbatere sunt reprezentate de domeniul civil,
politic, religios, stiintific, juridic etc.

Dezbaterea este prin urmare o forma de comunicare prin care presa audiovizuala prezinta publicului ceea
ce se petrece in spatiul public.
Caracteristicile unor emisiuni dezbatere
Tipurile de emisiuni indiferent daca se adreseaza publicului prin intermediul unui post de radio sau
televiziune au o serie intreaga de caracteristici si anume:
- fac parte din grila de programe a postului de radio
- au la baza un anume format de emisiune (conceptul)
- exista un moderator al fiecarei emisiuni care detine un rol foarte important in desfasurarea emisiunii.
- axa emisiunii este reprezentata de suita de intrebari si raspunsuri, intrebarile pot fi adresate de
moderator, de publicul aflat in platou sau de ascultatori prin intermediul telefonului sau mijloacelor
electronice.
- emisiunile dezbatere indiferent de tipul din care face parte are o anumita tema centrala pe care isi
propune sa o epuizeze pe parcursul unei editii.
Fiecare emisiune se adreseaza unui anumit public pe care incearca sa il fidelizeze, un rol foarte important
din acesta perspectiva detinandu-l moderatorul. Acesta devine un personaj cunoscut, o adevarata vedeta.
Formatul unei emisiuni dezbatere
Prin format al unei emisiuni intelegem prezentarea unei idei noi de emisie si a mijloacelor concrete prin
care aceasta va fi realizata.
Formatul are are in vedere un tip de produs media recognoscibil si repetitiv prin elementele sale de forma,
continut si durata.
Formatul reprezinta conceptul teoretic, punctul de plecare al unei noi emisiuni.
Din punct de vedere al ideii formatele acestor emisiuni pot avea urmatoarea provenienta:

sunt propuse de realizatori sau de alte persoane din fiecare post de radio sau televiziune

sunt propuse de producatorii dependenti care au capacitatea de a realiza ei insasi noua emisiune
care urmeaza sa fie achizitionata printrun contract de canalul respectiv

sunt situatii in care canalele achizitioneaza de la diferiti autori sau de la agentii de creatie numai
formatul de emisiune urmand sa il produca ele insele.
Succesul unei productii audiovizuale este determinat de diacia in alegerea formatului care trebuie sa fie pe
deplin adecvat publicului caruia i se adreseata. Din acest motiv, nu este recomandat importul mechanic al
unui format de emisiune dintr-o tara in alta, dintr-un spatiu cultural in altul. In astfel de
situatii este necesara adaptarea formatului la fiecare piata nationala.

Structura unui format de emisiune

1.Titlul: trebuie sa fie inedit, penetrant, scurt
2.Motivatia: trebuie sa cuprinda ce anume a determinat necesitatea noii emisiuni
(de ce?)
3.Intentia/obiectivele: trebuie sa contina ce anume isi propune noua emisiune. Care
(ce?)
sunt tintele sale.
4.Publicul tinta: este foarte important sa se delimiteze bine publicul, cui anume ne
(cui? / cine?) adresam, carei categorii de varsta, cu ce nuvel de pregatire. In functie de publicul tinta se
fixeaza pozitia in grila a fiecarei emisiuni. O delimitare gresita a targetului poate sa degenereze o plasare
gresita in grila si deci o audienta neasteptat de proasta.
5.Frecventa: zilnica, saptamanala

(cand?)
6.Descrierea emisiunii: - se prezinta cu elemente de timp foarte concrete, toate momentele
emisiunii(genericul de inceput si de sfarsit, prezentarile, intro-urile sau elemente de legatura intre
subiectele ale moderatorului)
- durata materialelor filmate prezentate in emisiune
- existenta si durata unor telefoane in direct
- folosirea unor materiale care reprezinta punerea in practica a unor alte genuri publicistice ca: interviurile
stradale(vox-pop-urile),mini-anchete etc.
In capitolul de descriere toate elementele trebuiesc prezentate foarte clar atat ca descriere cat si ca timp.
De modul in care sunt asamblate toate aceste elemente dar mai ales de tematica su noutatea ideii depinde
succesul noii emisiuni.

Prin ce se manifest specificul talk-show-ului radiofonic

Talk show-ul este emisiunea de televiziune care consta in punerea in scena a unui spatiu deliberativ, in
care un jurnalist-moderator si un numar variabil de invitati, actori mediatici, abordeaza, in registru
conversational si convivial, o tema de interes public
Talk show-ul este o forma de schimb organizata astfel incat sa scoata la iveala conflictul si/sau drama
umana, sub diverse configurari, in legatura cu o tema-pretezt, printr-o confruntare a unor judecati si opinii
exprimate transant si cu ajutorul unui dospozitiv televizual care se complace in a ilustra aceste conflicte
sau a sugera drama. El corespunde unei puneri in spectacol a cuvantului apte sa serveasca unei abordari
sensibile, emotionale a celor doua forme de dezordine umana care sunt conflictele intre indivizi si
dramele intime ale persoanei.

Sensul unei emisiuni intitulate talk-show presupune dezbaterea aprinsa, controversata, polemica. La
TV, ca si la radio , pentru ca un talk-show sa fie urmarit, conditia este ca auditoriul sau telespectatorul sa
fie prins, sa ajunga sa participle la emisiune, sa aiba reactii, fie de respingere, fie de acuzare. O
dezbatere politicoasa nu mai poate fi numita talk-show. Acest gen de emisiune s-a nascut din nevoia unei
societati deschise, unde nu exista o unica opinie considerata infailibila/perfecta.
Radioul a exploatat mai putin talk-show-ul/acest gen de de emisiune. In orice talk-show televizat,
imaginea este vitala. Dincolo de intrebari si raspunsuri, starnesc curiozitatea telespectatorului si mimica
invitatilor, jocul mainilor, materialele adiacente dezbaterii ( sondaje stradale etc. ). In radio, daca vorbele
se transforma in verbozitate(abuz de cuvinte, plvrgeal), ascultatorul este imediat tentat sa schimbe
postul in cautare de muzica. Talk-show-ul presupune din partea moderatorului o inventivitate si
spontanietate.

Efectuai o tipologie a ntrebrilor utilizate la realizarea interviului.

In functie de scop, se pot deosebi intrebarile factuale sau de informative, care ofera date concncrete; de
opinie, cerand punctual de vedere al unui specialist; de marturie, urmarind sa obtina confirmarea unei
informatii; de motivatie, pentru a afla cauzele unei actiuni sau decizii; de completare, puse in special la
sfarsitul interviului, de tipul: Mai doriti sa spune-ti ceva?.
Dupa rolul lor intrebarile pot fi:

De atac prima intrebare sic ea mai importanta, mai ales in cadrul interviului folosit ca insert in
stire, care nu are decat una sau doua intrebari.

De sprijin pentru a-l ajuta pe interlocutor sa-si precizeze afirmatiile, sa fie clar sau pentru a-l
constringe sa raspunda, daca jurnalistul simte ca interlocutorul ascunde o informative esentiala
pentru interviu

De relansare - daca interlocutorul se abate de la linia prevazuta a interviului, el trebuie readus la

subiectul discutiei
De punctare pentru un interviu mai lung peste 4-5 min, jurnalistul trebuie, din cand in cand, sa
puncteze subiectul. El va sintetiza cele spuse de interlocutor pana atunci, pentru ca ascultatorul sa
poate urmari mai usor interviul si principalele idei vehiculate.
De insistenta uneori apare necesitatea de a sprijini declaratiile interlocutorului, subliniindu-le
importanta.
De nominalizare ascultatorul poate deschide radioul la mijlocul interviului si astfel rateaza
identificarea interlocutorului nume, functie, calitate, pentru a reamprospata memoria
ascultatorului.
De obiectie - daca, intentionat sau nu, interlocutorul devine evaziv sau devagheaza, reporterul
nu are voie sa-i treaca cu vederea greselile sau sa lase sa se strecoare incertitudini ori enormitati,
ci trebuie sa ceara explicatii
De controversa uneori (desi rar) , poate fi necesar ca interlocutorul sa fie contrazis. Intrebarea
controversa il poate fort ape acesta sa admita un element de la care ar fi dorit sa se sustraga.