MANAGEMENTUL GRUPEI DE

CURSANTI SI TIPOLOGII DE CURSANTI

SI STRATEGII DE LUCRU CU ACESTIA
Grupa de Cursanti

 Prima întrebare pe care ne-o adresăm, în momentul în care demarăm un curs, este dacă
grupa de cursanți propusă este omogenă, dacă au toți participanții același nivel, ori ce
stiluri de învățare au.
 În cazul în care notăm diferențe între cursanții din grupă, ne gândim la provocări – este
dificil să găsești suportul de curs potrivit tuturor celor din sală, dificil și să împaci
preferințele cursanților pentru tipurile de exerciții (unele persoane apreciază exercițiile de
scriere, celelalte învață mai ușor ascultând ori vorbind). Nu uităm, însă, de avantaje în a
avea diferențe între membrii unei grupe: cursanții pot deveni independenți, autonomi, sunt
mai lesne îndemnați să colaboreze și își pot dezvolta spiritul de echipă; de asemenea,
putem avea în vedere dorința unora de a se ridica la nivelul altor colegi care, poate se
descurcă mai bine la anumite activități.
 Pentru a ști de unde pornim cu predarea, evaluăm întotdeauna abilitățile cursanților,
inaintea începerii cursului. Apoi, identificăm nevoile și obiectivele de învățare ale grupei
dar și ale fiecărui cursant în parte, ne îndreptăm atenția către a-i cunoaște pe oamenii cu
care interacționăm la curs. În continuare, testăm și selectăm strategiile de predare cele mai
potrivite lor, diferențiind conținutul temei alese.
Tipuri de Grupe de Cursanti

In functie de numarul de perosoane participante:

 Mici ( 6-10 persoane)
 Medii (15-20 persoane)
 Mari ( 20-30 persoane)
In functie de gen:
 Feminine
 Masculine
 Mixte
Tipologii de Cursati

 Cei mai importanti "actori" in cadrul procesului de training sunt cursantii, pentru
ca trainingul este in primul rand despre ei si abia apoi despre trainer.
 In general cursantii pe care ii intalnim in trainingurile pe care le tinem sunt unii
deschisi spre a obtine informatii, constienti, maturi si nerabdatori sa aplice ceea ce
au invatat.
 Dar, desigur, pentru a ne asigura ca toate functioneaza in regula si conform cu
obiectivele propuse in prealabil, este imperios necesar sa discutam despre
tipologiile de cursanti dificili, care pot crea probleme majore procesului daca nu
suntem atenti sau daca nu stim cum sa gestionam diversele situatii.
 lata mai jos care ar fi tipologiile de cursanti dificili si felul cum putem rezolva
eventualele
 probleme in legatura cu acestia:
 El este cel mai discret si cel mai putin problematic, la prima vedere.
De obicei, se ascunde după ceilalti, nu este activ, privind deseori pe
deasupra grupului si tot la fel, departe, peste umărul formatorului.
Deseori, acest comportament nu înseamnă că omul nu are nimic de
spus. Ci dimpotrivă, este dificil pentru că suferă de inhibitii care nu-
i permit să se exprime.
El este timid, se teme de reactiile celorlalti, de critici, în concluzie,
se simte inferior. Pentru că de multe ori, dorinta lui de a se implica
poate fi intuită de formator, el trebuie să fie încurajat, ajutat să
înceapă, pus într-o pozitie su situatie de lucru în care contributia sa
să fie discretă.
Sugestii:
TACITURNUL  Inspirati-i încredere si încurajati-l oferindu-i perspectiva succesului.
 Începeti prin a-i pune întrebări simple cărora le va sti răspunsul,
punând în evidentă contributiile sale.
 Discutati cu el în timpul pauzelor, oferindu-i ocazia să vadă că este
remarcat si respectat sau aflând cu acestă ocazie motivele
nemărturisite ale tăcerii sale.
 Iniţiati munca în echipe mici sau în perechi, unde participantul tăcut
are mai puţine dificultăţi de exprimare.
 Acordati-i un rol clar într-un grup.
 Opusul participantului tăcut, vorbăreţul nu are nici o dificultate în
a-şi transmite mesajul, doar că acesta este nesfîrşit. Problema lui de
comunicare constă în a-i asculta pe ceilalţi şi în a observa cît de
interesaţi sunt aceştia de ceea ce spune el. Pentru că este un slab
ascultător, omite anumite aspecte din discuţie şi se aruncă de la un
subiect la altul. Iniţial, nu s-a bucurat de recunoaşterea şi atenţia
grupului, aşa că s-a decis s-o cîştige vorbind.
Sugestii:
 Lăsati-l să vorbească sau întrerupeti-l la primul punct dîndu-i să
înţeleagă că ati urmărit ceea ce a spus.
 Concluzionati cele spuse pentru a-i da să înţeleagă că a fost ascultat
VORBĂREŢUL şi i-au fost apreciate ideile.
 Cereti-i să-şi prezinte ideile în termeni precişi şi pe scurt.
 Cereti-i să-şi scrie ideile prin tehnica vizualizării.
 Amintiti-i de regulile comunicării şi de timpul limitat al
contribuţiilor.
 Păstrati o listă a celor ce vor să vorbească şi reamintiti-i de ea.
 Cereti-i să le permită şi celorlalţi să vorbească.
 Conferiti-i rolul de a sintetiza contribuţiile celorlalţi vorbitori,
obligîndu-l să-i asculte (să vizualizeze, să ia notiţe).
 „Deşteptul” grupului tinde să-i domine pe toţi şi uneori poate să se
transforme într-un vorbăreţ. Adesea încearcă să conducă grupul
într-o anumită direcţie şi să-şi impună opiniile ca fiind singurele
valabile. Domină discuţiile oferind soluţii „perfecte”, încercînd să
impresioneze prin limbaj pseudo-ştiinţific, plin de neologisme şi
termeni de specialitate.
Formatorul trebuie să-l înţeleagă, dar dincolo de toate, trebuie să se
asigure că acesta acceptă şi alte puncte de vedere.
Sugestii:
 Arătati-i că l-ati înţeles sintetizînd punctele lui de vedere,
atrăgându-i atenţia că nu sunteti neapărat de acord cu ele şi că
punctele de vedere opuse sunt valabile.
DESTEPTUL  Invitati si alţi participanţi să-i comenteze opiniile, formulându-şi
propriile argumente.
 Nu vă grăbiti să luati decizii înainte ca toate argumentele să fie
complet discutate.
 Inteziceti discuţiile individuale şi propuneti celor implicaţi să le
continue în timpul pauzei.
 Dacă Ştietot prezintă soluţii unice, atunci formatorul va proceda
astfel:
 îl invită să caute singur obiecţii la propriile soluţii.
 Invită alţi participanţi să aducă contrargumente.
 Agresivul deviază discuţiile de la subiect, atacă argumentele,
procedurile sau indivizii. De altfel, toţi cei care au păreri opuse îi
devin duşmani şi caută să-i doboare prin ironii sau ieşiri agresive.
El este sensibil la critici.
Mai există şi cazul celui care se înfurie repede dar se calmează la
fel de repede.
Formatorul nu-şi poate permite să se lase provocat sau implicat într-
un asemenea conflict. El trebuie să reacţioneze calm dar ferm:
 Nu răspunde la atacuri, nici nu intră în defensivă.
 Îi arată că a observat starea lui emoţională şi maniera „emoţională”
AGRESIVUL de argumentare. (Observ că eşti supărat...)
 Îi arată că esenţialul declaraţiilor sale a fost înţeles (repetă, trece în
revistă).
 Îi cere să fie mai concret, să dea exemple, explicaţii.
Sugestii:
 Să protejeze ceilalţi participanţi de atacurile tipului agresiv,
 Să introducă reguli de comunicare.
 Să permită şi altora să comunice.
 Dacă atacurile il vizează pe formator sau o anumită metodă,
formatorul trebuie să observe reacţiile grupului şi toleranţa acestuia
la atacuri
 Acesta încearcă să atragă atenţia asupra sa spunînd glume, tachinînd şi
amuzîndu-se fără a avea o contribuţie serioasă pe subiect. Atitudinea sa
este inofensivă, ba chiar pozitivă în timpul pauzelor sau a momentelor
în care grupul are nevoie de cineva care sa-i ridice moralul. Alteori,
clovnul reuşeşete uşor să detensioneze o situaţie cu o replică potrivită
sau un feedback jucăuş dat celorlalţi participanţi „problemă”.
Clovnul devine o problemă cînd glumele sale ascund un alt fel de
agresivitate. Aceasta poate fi îndreptată spre lucru în echipă, subiect,
metode, participanţi sau chiar formatorul care cad victimele glumelor
sale.

CLOVNUL Formatorul trebuie să reacţioneze astfel:

 Foloseşte simţul umorului doar într-un mod pozitiv, pentru a
detensiona situaţiile conflictuale din grup.
 Nu îl întrerupe imediat pe clovn. Daca grupul îl agreeaza, formatorul
trebuie să i se alăture.
 Nu răspunde la glumele nepotrivite dar inofensive.
 Dacă glumele devin negative, atunci observă insatisfacţia sau
agresiunile la care reacţionează ele.
 Dacă clovnul depăşeşte măsura, atunci grupul este cel care trebuie să-i
dea feedback.
 Acesta este tipul de participant pe care formatorul îşi doreşte să-l
aibă. Acesta se implică fără insistenţe, este deschis la ideile noi şi
dornic să încerce orice lucruri i se propun. Cei mai puţin optimişti îl
pot găsi enervant şi-l etichetează ca fiind cu exces de zel şi-l vor
descuraja dacă formatorul îi acordă prea multă atenţie.

Formatorul trebuie să reacţioneze astfel:

OPTIMISTUL  Nu-l pune prea mult în lumină sau îl încurajează în mod evident.
 Îi oferă un rol distinct în lucrul în echipe, de exemplu leader în
discuţiile de grup sau mediator în situaţiile care implică dinamica
grupului.
 Îi permite să vorbească primul la sesiunile de feedback pentru
ceilalţi participanţi.
 Îi cere părerea în comentarea conflictelor sau a reacţiilor agresive
 Pesimistul are talentul de a da înapoi de la orice lucru. El încearcă
să dovedească că nimic nu merge şi nimic nu e bun, înainte de a fi
încercat.
Uneori este o combinaţie între Pesimist şi Stietot care devine
arogant, blazat şi aparte faţă de ceilalţi. Pe aceştia îi subminează
prin ridiculizare, ironie şi-i stîrneşte pe toţi prin aroganţă.
PARTICIPANTUL
PESIMIST Formatorul trebuie să reacţioneze astfel:
 Priveşte cu neutralitate contribuţia lui.
 Preia punctele de vedere critice justificate.
 În caz de generalizări critice, cere exemple complete.
 Cere şi sugestii pozitive
 Ia în serios afirmaţiile ironice şi cere replici serioase.
 Avantaje si Dezavantaje in Grupele de
Cursanti
 Învățarea individuală este caracterizată de indivizi care lucrează pe cont propriu pentru a
atinge obiective de învăţare fără să relaţioneze cu alţi colegi. În acest caz accentul cade pe
activitățile care îi sunt benefice individului, neținându-se cont de nevoile celorlalți. De
obicei evaluarea în acest caz se realizează după un set de criterii prestabilite.
 Învățarea în grup, spre deosebire de aceste aspecte, promovează munca în echipă pentru
atingerea unor obiective comune. Prin interacţiunea bazată pe cooperare, membrii grupului
îşi promovează reciproc reuşita: oferă şi primesc asistenţă, sprijin, feedback pe sarcinile
rezolvate; cer părerea colegilor; utilizează ablităţi interpersonale, astfel obţinând beneficii
de pe urma eficienţei grupului. Cercetările efectuate arată că metodele bazate pe cooperare
au rezultate importante şi mult mai bune decât metodele de învăţare bazate pe competiţie şi
individualism. Grupul funcţionează mai bine dacă membrii au distribuite roluri, pe care le
exercită alternativ. În acest fel, elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru
a rezolva aceeaşi problemă.
Multumesc!!!