Tema 1: Definirea, esenţa și conţinutul

controlului de gestiune

1. Noţiunea de control al unei organizaţii

2. Definirea şi finalitatea controlului de gestiune
3. Controlul de gestiune: activitatea profesională în cadrul
unei organizaţii
4. Profilul şi formarea controlorului de gestiune
 1. Noţiunea de control al unei organizaţii

Noţiunea de control este utilizată în ştiinţele organizaţiilor încă de la

începutul sec.al XX-lea, când Taylor şi Faylor au atribuit conducerii
întrprinderii funcţia de control.

=
adică o formă de control care are
Controlul Sancțiune scopul de a verifica adecvarea unei
norme prestabilite la rezultatul unei
acţiuni.

Controlul ≠ Sancțiune
Controlul unei organizații este definit ca “un proces care,
înainte de o acțiune orientează,
în cursul desfășurării acțiunii ajustează,
și odată acțiunea realizată evaluează rezultatele sale
pentru a trage învăţăminte utile “

Control organizațional
 Dupa câmpul de acțiune a controlului, adică în functie de nivelurile de decizie si de acțiune
care intervin într-o întreprindere, distingem:

Control strategic Control de gestiune Control operațional

• vizează deciziile si acțiunile • permite direcției înteprinderii • constă în asigurarea faptului

strategice ale managerilor
(cum ar fi achiziția unui
concurent, obținerea unui
nou segment de piață etc.) cu
efecte pe termen lung, între
momentul deciziei și apariția
consecințelor ei existând un
decalaj de pâna la 4-5 ani,
fiind un control îndreptat
către mediul extern al
întreprinderii
să se asigure că deciziile de
pilotaj (ale căror consecințe
apar la cel mult 1an), luate în
diferite entități ale firmei,
sunt coerente între ele și că,
pe termen scurt acestea
concură la îndeplinirea
obiectivelor strategice. Se
bazează pe tehnici de
planificare pe termen scurt,
pe un sistem de colectare și
prelucrare a informatiilor și
pe o procedură de măsurare a
performanțelor;
că operațiile elementare se
derulează conform regulilor
prestabilite și vizează
activitățile de producție,
politica de vânzări,
activitățile administrative
etc., fiind un control orientat
către interiorul
întreprinderii. Controlul
operațional vizează deciziile
operaționale ale căror
consecințe apar la un interval
foarte scurt, de 1-6 luni.
 Dar trebuie de conştientizat, că la întreprindere
în afară de formle de control care sunt
formalizate (strategic, de gestiune şi operaţional),
pentru care există planuri pe termen lung ,
bugete anuale, proceduri scrise, un departament
de control intern etc., există şi alţi factori care
influenţează deciziile şi acţiunile, cum sunt
educaţia, cultura naţională, religia, experienţa
profesională, trăsăturile de personalitate etc.,
factori ce determină existenţa unui
„control invizibil”.
 
 2. Definirea şi finalitatea controlului de gestiune

În condiţiile actuale ale economiei de piaţă şi cu o concurenţă destul de simţitoare, orice

entitate are drept scop principal creşterea profitabilităţii activităţii pe care o desfăşoară.

Pentru atingerea obiectivelor, entităţile tind spre perfecţionarea sistemului managerial prin
implementarea unor instrumente şi mecanisme de gestiune, care vor asigura soluţionarea
problemelor de gestiune operative, precum şi obţinerea scopului propus, în urma luării
deciziilor eficiente pe baza informaţiilor furnizate de contabilitate şi controlul de gestiune.

Astfel, controlul de gestiune se prezintă ca un sistem de informare, care colectează şi

analizează informaţii în scopul aprecierii şi gestionării performanţei activităţii entităţii şi în
scopul luării deciziei.
1. Obiectivele orgnizației
Reprezintă enunțuri referitoare la rezultatele așteptate ale aplicării planului, sunt o finalitate urmărită, o
declarație de intenție generală care dă o măsură rezultatului dorit.
2. Eficiență
semnifică modul cum sunt utilizate resursele, adică, rezultatul obţinut pe unitatea de resurse angajate
(efect/efort)
Eficienţă = a face lucrurile cum trebuie (doing things right)
3. Eficacitate
reprezintă aptitudinea organizaţiei de a-şi atinge obiectivele fixate. Un centru de responsabilitate
este considerat eficace în măsura în care îşi realizează obiectivele cu consumul cel mai redus posibil.
Eficacitate = a face lucrurile care trebuie (doing the right things)
4. Resurse
înţelegem toţi factorii antrenaţi în circuitul economic al întreprinderii: munca, natura, capitalul, neofactorii

5. Pertinență
adică obiectivele (ca volum şi calitate) trebuie să fie fixate în raport cu mijloacele existente sau mobilizabile
într-un termen scurt.
 Pentru elaborarea unui sistem de control de gestiune, managerii utilizează diferite instrumente de
informare, care pot orienta acţiunea şi luarea deciziilor:
 Informaţiile privind planurile pe termen mediu şi lung;
 Studii economice punctuale;
 Statistici extracontabile aferente operaţiilor curente;
 Contabilitatea şi analiza financiară;
 Tablouri de bord;
Sistemul de bugete al întreprinderii.

Pentru a fi utilă informaţia furnizată de controlul de gestiune trebuie să îndeplinească

următoarele caracteristici:
 Să fie fiabilă - să dea o reprezentare cât mai bună a realităţii;
 Să fie actuală – adică să fie furnizată în timp util;
 Să fie completă – să indice toate elementele care ar permite luarea deciziei;
 Să fie pertinentă – adaptată problemei vizate;
 Să fie accesibilă – pentru persoanele ce trebuie să ia decizia.

Producerea de către controlul de gestiune a unor informaţii destinate deciziilor manageriale

trebuie să fie condiţionată de raportul dintre costul informaţiei şi valoarea acestei informaţii
pentru gestionari – valoare care ar trebui să fie superioară costului, însă uneori este dificil de măsurat.
3. Control de gestiune: activitatea profesională în cadrul unei organizaţii

Controlul de gestiune îndeplineşte următoarele funcţii:

este un mijloc de informare

este un mijloc de motivare

este un mijloc de sancționare

 La nivelul unei organizaţii, controlul de gestiune reprezintă un sistem de informaţii necesar pentru luarea
deciziilor de către manageri. Pentru toate tipurile de organizaţii, cu scop lucrativ, obiectivele controlului de gestiune
sunt aceleaşi: coordonarea, pregătirea, asistarea şi urmărirea deciziilor, astfel incât organizaţia să-şi realizeze
performanţa cea mai bună posibil.

Într-o formulă ideală, controlul

de gestiune este articulat într-o
manieră funcțională cu direcția
generală a firmei. În felul acesta,
el îşi îndeplineşte rolul de
pregătire a deciziilor la toate
nivelurile şi de coordonare a
acțiunilor, fără a fi perceput doar
ca un instrument de supraveghere
din partea structurii ierarhice, însă
această situaţie se transpune în
practică în funcţie de mărimea
întreprinderii, după cum urmează:
 Reporting

a) Într-un grup internaţional

Controlul de gestiune este instalat, pentru cea mai Filiala 1 Filiala 2
mare parte a timpului, la nivelul sediului societăţii-
mamă (holdingului); deci avem de-a face cu o formulă
relative centralizată de control de gestiune. Rolul său
este acela de a primi informaţii de la diferite structuri
(filiale, sucursale, reprezentanţe), necesare pentru
elaborarea şi urmărirea realizării strategiei grupului. Societatea
Raportul (reporting-ul) este procedeul de mamă
retransmitere de informaţii către sediul principal sau Filiala 6
serviciul însărcinat cu centralizarea datelor contabile şi Filiala 3
financiare ale grupului. El îmbracă forma unui raport
standard în care sunt retransmise grupului anumite
informații, cum sunt: date privind cifra de afaceri
lunară, cheltuieli şi venituri specifice, costurile
produselor, rate privind performanţa economică, Filiala 5 Filiala 4
financiară şi comercială etc.
 b) Într-o întreprindere mare
Funcţia de control de gestiune trebuie
poziţionată, în principiu, pe lângă direcţia
întreprinderii. Integrarea controlului de gestiune în
cadrul unei direcţii ierarhice nu este totdeauna cea
mai bună soluţie. Astfel, dacă exercitarea controlului
de gestiune se face dintr-o structură (serviciu sau
departament) aflată în subordinea direcţiei financiare
sau contabile, această activitate riscă să se limiteze
doar la unele activităţi de execuţie tehnică, precum
operaţiile de întocmire a situaţiilor financiare,
calculul costurilor, elaborarea bugetelor etc., în
detrimentul funcţiilor de asistare şi sprijin în luarea
deciziilor. În schimb, prin integrarea controlului de
gestiune într-o manieră ierarhică în organigrama
firmei, aceasta riscă să fie perceput ca o funcție
ierarhică, situaţie care accentuează perceperea
controlului de gestiune ca un instrument de
supraveghere şi sancţiune.
De aceea, într-o întreprindere mare se recomandă
organizarea controlului de gestiune într-o manieră
funcţională.
 c) Într-o întreprindere mică sau mijlocie
De regulă, în întreprinderile mici şi mijlocii controlul de gestiune este foarte puţin
formalizat. Cel mai adesea, acesta se organizează în cadrul serviciului de contabilitate sau
direcției financiare, dacă există. În multe întreprinderi mici şi chiar mijlocii, sistemul
informaţional este puţin dezvoltat şi nu se organizează o veritabilă contabilitate de gestiune,
funcţia de gestiune fiind realizată prin adaptarea contabilităţii financiare la unele nevoi
informaţionale ale managerului. De aceea, în aceste firme controlul de gestiune este asigurat de
manager (administratorul întreprinderii) împreună cu contabilul firmei.
 4. Profilul şi formarea controlorului de gestiune
Un prim aspect al controlorului de gestiune îl reprezintă formarea sa. De cele mai multe ori, aceasta este, la bază, contabilă
şi finanţistă.

În întreprinderi, controlorul de gestiune are însă nevoie de o formare internă, care să îi asigure o foarte bună cunoaştere
a activităţii. Controlorul de gestiune ar trebui să fie specializat în :
 organizare, atât teoretic (teoria organizaţiilor), cât şi practic (instrumente şi tehnici de organizare);
 sistemul informaţional, inclusiv aspectele sale informatice;
 gestiunea resurselor umane, pentru a putea stabili relaţii şi a forma echipe cu ceilalţi actori ai întreprinderii;
 tehnici de exprimare - deoarece trebuie să poată face cifrele inteligibile.

Un controlor de gestiune eficient este şi expert în finanţe, dar cunoaşte şi întreprinderea, piaţa, concurenţii. Pentru
aceasta, el iese deseori din birou, cunoaşte oamenii şi problemele lor. Diplomat, el se adaptează uşor la echipă, căci la ce
foloseşte controlorul de gestiune capabil să realizeze analize pertinente dacă managerul nu le ia considerare?

În exercitarea misiunii sale, controlorul de gestiune are nevoie de o bună conlucrare cu managerul (printr-o adaptare
la stilul şi personalitatea acestuia (fiecare organizaţie capătă stilul managerului său) şi o înţelegere cu personalul operaţional
(căci rolul controlorului nu este de a căuta greşeala, ci soluţia).