Când e frig, stă covrig,

Iar când vede un motan

Sare ca un năzdrăvan!
Să stea lângă sobă-i place,
N-are furcă, dar tot toarce. Pe
şoareci îi nimereşte,
Dar de câine se fereşte.
 Cât e vară- Cucurigu!
Cucurigu- când dă frigul!
Cine-i frate, dumnealui?
Ziua cotcodăceşte, Poţi să-mi spui?
Ouăle şi le cloceşte,
Cu boabe ea se hrăneşte,
Ziceţi voi, cum se
numeşte?
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
În noroi se tăvăleşte,
Cu porumb el se hrăneşte,
Are coada covrigel
Şi în nas are inel.
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa,
Iarna-mi plimbă sania.
Are lâna lungă, creaţă,
Paşte iarba sus la stână
Şi-ţi dă caş şi brânză bună.
Foarte incapatanat,
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.