DOCTRINA

NEOCLASICĂ
 Geneza Neoclasicismului

Perioada A doua jumătate a sec.XIX-lea

 Condiţiile apariţiei doctrinei
neoclasice
Profesionalizarea ştiinţei
economice

Apariţia catedrelor economice

specializate

Transformarea economiei politice

Condiţiile într-o disciplină obligatorie de Consecinţele „revoluţia
studiu marginalistă”
apariţiei
Popularizarea ideilor economice
prin intermediul ziarelor şi
revistelor economice de Începutul
specialitate doctrinei
Instituirea organizaţiilor neoclasice
economice profesionale
 Elementele de continuitate în cadrul
liberalismului economic
Doctrina Doctrina neoclasică
liberalismului
clasic
Element
e  Individualismul metodologic
comune  Concurenţa perfectă
 Autoreglarea economiei prin mecanismul
flexibilităţii preţurilor . Recunoașterea
principiului “Mîinii invizibile
 Intervenţia minimală a statului în
economie
 Principiul hedonist
 Deosebirile în cadrul liberalismului economic
Doctrina liberalismului clasic Doctrina neoclasică
Obiect de studiu diferit
Bogăţia şi căile ei de creştere Problema alocării eficiente a
resurselor economice disponibile
Subiecţi de studiu diferiţi
Clasele sociale cu interese opuse Consumatorii şi producătorii cu
interesele interdependente
Abordări diferite ale valorii mărfurilor
Teoria “valoare-muncă” – valoarea se Teoria “valoare-utilitate” – valoarea se
formează din cheltuielile de munca formează din nevoile viitoare ale
trecută efectuate de producători consumatorilor
Abordări diferite ale repartiţiei veniturilor
Veniturile capitaliştilor şi ale Veniturile tuturor posesorilor
proprietarilor funciari reprezintă factorilor de producţie depind de
reduceri din valoarea creată de productivitatea marginală a factorilor
muncitori posedaţi
continuare
 continuare

Doctrina liberalismului clasic Doctrina neoclasică

Metodologie diferită
 Analiza aspectelor statice şi Analiza aspectelor statice ale vieţii
dinamice ale vieţii economice economice și de faptul cum ea
funcționeaza
 Studierea condiţiilor de stabilire a
Evidenţierea contradicţiilor
economice stării de echilibru
 Operarea cu mărimi medii şi totale  Introducerea în analiză a mărimilor

 Utilizarea în analiză a faptelor cu marginale

 Abstractizarea de la aspectele
caracter istoric şi politic
istorice şi politice, utilizarea
instrumentarului matematic de
cercetare
Denumire diferită a teoriei economice
Economie politică Economics
 Utilitatea economică individuală văzută de
clasici și neoclasici

Uj Uj
U1

Ui U1 U2 U3 U4 U5 U2

U3

U4

U5

0 x1 x2 x3 x4 x5 0 x1 x2 x3 x4 x5
Postulatele fundamentale ale
doctrinei neoclasice
 Școlile doctrinei neoclasice și
precursorii acesteia
• Johann Thünen (1783-850)
• Heinrich Gossen (1810-1859)
• Antoine Cournot (1801-1877)
• Arsene Dupuit (1804-1866)

• Carl Menger (1840-1921)

• Eugen Böhm von Bawerk (1851-1914)
• Friedrich von Wieser (1851-1926)
Școlile
doctrinei
neoclasice
• Leon Walras (1834-1910)
• Vilfredo Pareto (1848-1923)

• Stanley Jevons (1835-1882)

Școala anglo- • Alfred Marshall (1842-1924)
americană • John Bates Clark (1847-1938)
 Școala psihologică austriacă
Teoria utilității marginale Metoda robinsonadei

Individualism metodologic extrem de riguros

Subiectivism consecvent
Caracteristici
Analiza cauzală și caracter discret al cercetării

Refuzul de la utilizarea instrumentului

matematic de analizat
Carl Menger 1840-1921
"Proprietatea la fel ca economia umana nu este o inventie arbitrara ci unica
solutie practica posibila a problemei pe care natura ne-a impus-o prin
disparitatea dintre necesitate si cantitatile disponibile din toate bunurile
economice." 

Principalele contribuții ale sale 

• Teoria bunurilor

• Teoria valorii – utilitate

• Teoria schimbului și a prețurilor

Operă economică : Principiile economiei 1871

 Conceptul lui K.Menger cu privire
la bunuri
Non-economice
Nevoi Bunuri
Economice

de rangul I de rang superior

sunt apropiabile

posedă valoare
Valoarea bunurilor în viziunea lui K.Menger
bunul Ierarhia nevoilor
I II III IV V VI VII VIII IX X
1 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
2 9 8 7 6 5 4 3 2 1
3 8 7 6 5 4 3 2 1
Gradul de
4 7 6 5 4 3 2 1
satisfacţie de la
consumul 5 6 5 4 3 2 1
bunului dat 6 5 4 3 2 1
7 4 3 2 1
8 3 2 1
9 2 1
10 1
 Schimbul bunurilor – K.Menger
cumpărătorii Caii
I II III IV V VI VII VIII

A1 80 70 60 50 40 30 20 10
A2 70 60 50 40 30 20 10
A3 60 50 40 30 20 10
A4 50 40 30 20 10
A5 40 30 20 10
A6 30 20 10
A7 20 10
A8 10
Schimbul este avantajos pentru ambi contraagenți , dar fiecare obține prin
schimb mai mult decît oferă
Raportul de schimb și prețul se află între aprecierile celui mai slab cumpărător
participant la schimb și celui mai puternic cumpărător rămas în afara lui
Eugen von Bohm-Bawerk
1851-1914

Principalele lucrări teoretice

• Capitalul și dobînda(1844-1889)

• Sfîrșitul sistemului marxist (1896)

Figura centrală a școlii austriece

 Formarea preţului de piaţă în viziunea
lui E. von Bohm-Bawerk
Numărul Preţul Numărul Preţul
cumpărătorilor cumpărătorului vânzătorilor vânzătorului
1 300 1 100
2 280 2 110
3 260 3 150
4 240 4 171
5 220 5 200
6 210 6 215
7 200 7 250
8 180 8 260
9 170
10 150
1. Cu cât numărul agenţilor pe piaţă este mai mare, cu atât limitele intervalului
de formare a preţului sunt mai înguste
2. Preţul se formează din interacţiunea “mărimilor marginale” – a utilităţii
maximale pentru cumpărător şi a pierderilor minimale pentru vânzător
 Viziunea lui E. von Bohm-Bawerk
asupra capitalului şi a dobânzii
Factorul
pământ
Factorul Factorul
+ timp capital
Factorul
munca Discontul de pe
valoarea viitorului
Preferinţa pentru produs marginal
dobânda
creat de bunurile
productive prezente
Friedrich von Wieser
1851-1926

A studiat costul de
oportunitate

A lansat termenul de
marginalism
 Circuitul economic în viziunea
lui L.Walras
cumpără Piaţa serviciilor
vând
productive
Posesorii
vând cumpără
Piaţa bunurilor serviciilor
Antreprenori
productive

Piaţa capitalului vând

cumpără

Echilibrul economic n n

general PD
i 1
i i   Pi S i
i 1
 Modelul schimbului în viziunea lui
W.S.Jevons
UFD grâului
UFD cărnii
d
r

A g k B
(posesorul
q (posesorul
cărnii) grâului)

c e j
h

a a1 m b b1

FDU 1  a  x  y
Raportul de schimb al bunurilor este
FDU 2 ( x)
  invers proporţional gradului final de
FDU 1 ( y ) x FDU 2  b  y  utilitate a bunurilor schimbate
Procesul repartiţiei în viziunea lui
J.B.Clark
L + K = Produsul muncii

L ↑ ; K – constant L – constant ; K ↑

salariul dobânda salariul dobânda

Valoarea Produsul muncii Produsul muncii Valoarea

produsului – salariul – dobânda produsului
marginal al marginal al
muncii capitalului

în economie statică = 0
profitul Venit
în economie dinamică > 0
rezidual
 Aportul teoretic a lui A.Marshall

Studierea mecanismului formării preţurilor în diferite

perioade de timp

Studierea influenţei Conceptul surplusului

multiplilor factori asupra consumatorului
mărimii cererii şi ofertei

Cercetarea echilibrului Cercetarea elasticităţii cererii

economic parţial şi ofertei;
a elasticităţii ei

Introducerea în cercetare a Stabilirea legăturii dintre

factorului de producţie utilitatea marginală şi cerere
„organizarea”