CIRCUITUL APEI IN

NATURA
Ciosu Roxana Ioana
Clasa a 9 a E
 DEFINITIE

Circuitul apei în natură descrie mişcarea apei la

suprafaţa pământului, în atmosferă şi sub
pământ. Apa circulă constant dintr-un loc în
altul prin evaporare, condensare, precipitaţii
sau colectare.
 ISTORIC
Teoria meteorogenă
Această teorie descrie circuitul apei după conceptele
acceptate de știința contemporană. Se pare că acestă
teorie a fost enunțată de filozoful grec Xenofan din
Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că
într-un trecut îndepărtat, apele au acoperit în întregime
uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism.
Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în
cursul căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre
oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului,
el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a
constatat că mările constituie originea norilor, din care
se produce apa de ploaie care în cele din urmă ajunge
tot în oceane. Din moment ce apa era la originea
întregului proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele
ar fi fost generate tot de acești nori. În sfârșit, după el,
curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor.
Deși ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile
sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului
apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl
au oceanele a fost corect intuit.
 Teoria geogenă
 Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele
teoriei meteorogene și susținea că pământul
plutește pe oceanul planetar. Conform acestei
teorii, apa mării subterane, pe care plutește
pământul, se ridică prin pământ, printr-un fel de
infiltrație inversă. De la suprafața pământului,
apa se evaporă în atmosferă și se reîntoarce în
mare prin precipitații. Teoria menține ideea unui
ciclu, însă sensul de mișcare este invers. Teoria a
fost susținută ulterior de Thales din Milet și de
Platon.
 Teoria genezei din aer
Teoria a fost întâi susținută de Anaximene din Milet și postula că
aerul este materia inițială care, prin concentrare, se transformă în
apă și pietre, iar prin diluare se transformă în foc. Diogene din
Apollonia a dus mai departe teoria, considerând că prin procesul de
concentrare a aerului se produce și nămolul din care se naște viața.
El a elaborat teoria unor cicluri în cadrul cărora se naște o
succesiune infinită de lumi. Pornind de la aceste ipoteze, Aristotel a
emis teoria că apa ar fi produsă din aer, printr-un proces de
condensare, care ar duce la precipitațiile care cad pe sol și
alimentează râurile care se scurg în mare. Teoria lui Aristotel
acoperă numai o parte a ciclul apei așa cum este văzut în prezent și
nu cuprindea evaporația care alimentează apa din atmosferă. O
asemenea întoarcere nu era necesară, deoarece, conform teoriei lui
Diogene, ciclul se închidea când tot nămolul produs prin condensare
era spălat în mare și era generată o nouă lume, geneză care nu ar
mai fi părut posibilă în cazul existenței unui ciclu închis al apei.
Teoria lui Aristotel a fost considerată valabilă de oamenii de știință
 PROCESE FIZICE
SUBLIMAREA TOPIRE

ADVECTIA
CONDENSAREA INFILTRATII

SCURGEREA
CAPILARITATEA

EVAPORAREA
Curiozităţi despre circuitul apei în
natură:
→→→→Apa este o resursă natural, pe care omul nu
are cum să o producă.
→Soarele este o forţă determinantă în circuitul apei în
natură.
→Atunci când apa se schimbă dintr-o stare în alta sau
trece dintr-un mediu în altul, fie eliberează energie,
fie absoarbe energie.
→Transpiraţia este procesul prin care vaporii de apă
din frunzele plantelor sunt eliberaţi în atmosferă.
Aproape 70% din suprafaţa Pământului este acoperită
cu apă.
→Apa este reciclată continuu, aşadar, e posibil ca apa
pe care o bem astăzi să fie aceeaşi apă, pe care o
beau şi dinozaurii, cu milioane de ani în urmă.