Sunteți pe pagina 1din 81

OASELE MEMBRULUI INFERIOR

• Oasele membrului inferior se împart în două grupe:


centura membrului şi membrul liber.
• Centura membrului inferior se compune din două
oase coxale. Scheletul membrului inferior este format
din trei segmente: scheletul coapsei alcătuit din
femur şi patelă; scheletul gambei format din tibie şi
fibulă; scheletul piciorului format din tars (7 oase),
metatars (5 oase) şi oasele degetelor (14 degete).
Centura membrului inferior este formată din oasele
coxale, care se articulează între ele în porţiunea
anterioară, iar posterior cu sacrul şi coccigele formând
pelvisul, care asigură ataşamentul membrelor
inferioare, protejează vezica urinară, porţiunea distală
a intestinului gros şi organele interne de reproducere.
Centura membrului inferior
COXALUL

• Este format din trei oase distincte: ilionul, pubele


şi ischionul. Corpurile acestor oase formează
cavitatea acetabulară, care se află pe faţa
exterioară a coxalului şi care se articulează cu
capul femurului. Acetabulul este o cavitate
profundă, delimitată de o margine ascuţită, care
în partea inferioară este întreruptă de incizura
acetabului. Suprafaţa interioară a acetabulului
prezintă suprafaţa semilunară şi fosa acetabulului.
ILIONUL
• Este format din corp, care participă la formarea
acetabului şi din aripa ilionului. Pe partea superioară a
aripei se află creasta iliacă, pe care se evidenţiază trei
linii pentru inserţia muşchilor abdomenului.
• În partea anterioară a crestei iliace întâlnim spina iliacă
antero-superioară (SIAS), iar mai jos de aceasta se află
spina iliacă antero-inferioară (SIAI).
• În partea posterioară a crestei iliace întâlnim spina
iliacă postero-superioară (SIPS), iar mai jos de ea se
află spina iliacă postero-inferioară (SIPI). Sub spina
iliacă postero-inferioară întâlnim gaura ischiadică mare,
prin care trece nervul sciatic, cel mai lung nerv din corp.
• Suprafaţa medială a ilionului prezintă o concavitate numită
fosa iliacă, de unde îşi are originea muşchiul iliac. Fosa iliacă
este delimitată de corpul ilionului prin linia arcuată. Linia
arcuată continuă anterior cu eminenţa iliopubică. Postero-
inferior de fosa iliacă se află o suprafaţă articulară,
asemănătoare cu pavilionul urechii, numită faţa auriculară.
Faţa auriculară se articu-lează cu osul sacru pentru a forma
articulaţia sacroiliacă.
• Superior de faţa auriculară se află tuberozitatea iliacă care
serveşte ca punct de inserţie pentru ligamentele articulaţiei
sacroiliace.
• Alte semne distinctive ale aripii ilionului sunt cele trei linii
gluteale (linia gluteală anterioară, linia gluteală posterioară
şi linia gluteală inferioară) pe care le întâlnim pe faţa externă
a aripii ilionului. Muşchii fesieri (glutei) au origini între aceste
linii.
PUBISUL
• Pubele reprezintă porţiunea anterioară şi inferioară a osului
coxal. Acesta prezintă un corp şi două ramuri. Delimitarea
corpului este dată antero-superior de creasta pubică, iar lateral
de tuberculul pubic.
• Simfiza pubiană se formează prin articularea celor două oase
pubiene. Lateral de simfiza pubiană, pe ramura superioară a
pubelui, se află tuberculul pubic, de la care pe marginea
posterioară a ramurii superioare continuă creasta pubică, ce se
termină cu eminenţa iliopubiană. Corpul pubelui se uneşte cu
ilionului, iar la locul de unire se găseşte eminenţa iliopubiană.
Tot la nivelul pubisului întâlnim ramura superioară şi ramura
inferioară. Ramură inferioară a pubelui se uneşte cu ramura
ischionului, formând ramura ischiopubiană. Ramură ischionului
unindu-se cu ramura inferioară a pubisului, delimitează gaura
obturată.
ISCHIONUL

• Ischionul reprezintă porţiunea postero-


inferioară a osului coxal. El este format dintr-
un corp şi o ramură. La nivelul inferior
întâlnim tuberozitatea ischiadică, iar superior
de această tuberozitate se află spina
ischiadică. Deasupra spinei ischiadice se află
incizura ischiadică mare iar sub spina
ischiadică se află incizura ischiadică mică.
Scheletul membrului inferior

• Scheletul coapsei este alcătuit din două oase:


femur şi patelă.
FEMURUL
• Femurul sau osul coapsei este cel mai lung, cel mai
greu și cel mai puternic os din corp. Capătul său
proximal se articulează cu acetabulul de la nivelul
osului coxal. Capătul său distal se articulează cu tibia
și patela. Femurul este îndreptat oblic de sus în jos şi
latero-medial. Unghiul (unghiul de convergență) este
mai mare la femei deoarece pelvisul femeilor este
mai larg.
• Capătul proximal al femurului constă dintr-un cap
rotund care se articulează cu acetabulul osului coxal
pentru a forma articulația șoldului (coxofemurală).
• Capul femurului conține o mică depresiune centrală
(groapă) numită foseta capului femural pentru
inserţia ligamentului capului femural. Acest
ligament leagă foseta capului femural cu acetabulul
de la nivelul osului coxal.
• Colul femural uneşte capul cu restul osului, este
îndreptat oblic de sus în jos şi medio-lateral şi
formează cu diafiza unghiul de înclinaţie care
măsoară 125 – 130°. Mărirea acestui unghi duce la
abducţia membrului inferior, deformaţie numită
coxa valga iar micşorarea lui se soldează cu
adducţie, deformaţie numită coxa vara.
• La limita dintre corp şi col se află două proeminenţe:
superior şi lateral întâlnim trohanterul mare iar
inferior şi medial întâlnim trohanterul mic. Pe
trohanterul mare se inseră fesierul mijlociu, fesierul
mic, piriformul, obturatorul intern, gemen superior şi
gemen inferior. Pe faţa medială a trohanterului mare se
găseşte fosa trohanterică în care se inseră muşchiul
obturator extern.
• Pe trohanterul mic se inseră muşchiul iliopsoas. Între
cele două trohantere, în partea anterioară întâlnim
linia intertrohanterică, iar în partea posterioară
întâlnim creasta inter-trohanterică. Pe creasta
intertrohanterică se inseră muşchiul pătrat femural.
• Pe marginea posterioară a diafizei femurale se află linia
aspră care străbate de sus în jos diafiza femurului şi
prezintă o buză laterală şi o buză medială. Cele două
buze şi interstiţiul dintre ele dau inserţie unei serii de
muşchi: vastul lateral, vastul medial, adductorul mare,
adductorul lung, adductorul scurt şi bicepsul femural. În
partea superioară, ele se îndreaptă spre trohanterul mare
şi mic, iar buza laterală se îngroaşă şi formează
tuberozitatea gluteală iar buza medială se prelungeşte cu
linia pectineală. Pe tuberozitatea gluteală se inseră
muşchiul fesier mare, iar pe linia pectineală se inseră
muşchiul pectineu.
• În porţiunea inferioară a diafizei femurului buza laterală şi
buza medială se îndepărtează, iar suprafaţa medială
dintre cele două buze poartă numele de faţa poplitee.
• Epifiza inferioară a femurului este mai voluminoasă şi este
formată din două proeminenţe articulare puternice, numite
condili (condilul medial şi condilul lateral). Anterior, cei doi
condili converg spre o suprafaţă articulară numită față
patelară, iar posterior condilii sunt separaţi de o fosă adâncă,
numită fosa intercondilară.
• Mai sus de feţele articulare ale condililor se află câte o
proeminență, numite epicondilul medial şi epicondilul
lateral. Pe aceşti epicondili se inseră ligamentele colaterale
ale articulaţiei genunchiului. Deasupra şi înapoia epicondilului
medial se găseşte o altă proeminență, tuberculul
adductorului pe care se inseră muşchiul adductor mare.
Lângă acest tubercul se inseră capul medial al muşchiului
gastrocnemian. Pe partea posterioară a condilului lateral se
inseră capul lateral al muşchiului gastrocnemian şi muşchiul
popliteu.
PATELA

• Patela sau rotula este un os sesamoid, situat în


tendonul muşchiului cvadriceps femural. Faţa
anterioară este convexă şi rugoasă, iar faţa
posterioară este destinată articulării cu faţa
patelară a femurului.
Oasele gambei

• Scheletul gambei este format din două oase


lungi: tibia situată medial şi fibula situată
lateral. Tibia este mai voluminoasă, este mai
puternică şi suportă greutatea corpului, iar
fibula este osul mai subţire. Aceste două oase
sunt unite între ele prin extremităţile lor
proximale şi distale, dar separate prin spaţiul
interosos al gambei.
TIBIA
• Epifiza superioară a tibiei prezintă doi condili: condilul
medial şi condilul lateral. Fiecare condil prezintă o faţă
superioară articulară, separate prin eminenţa
intercondilară (spina tibiei). Ea este formată din doi
tuberculi – tuberculul intercondilar medial şi tuberculul
intercondilar lateral. Anterior faţă de eminenţa
intercondilară se află aria intercondilară anterioară, iar
posterior faţă de eminenţa intercondilară se află aria
intercondilară posterioară. La nivelul ariei intercondilare
anterioare se inseră ligamentul încrucişat anterior, iar la
nivelul ariei intercondilare posterioare se inseră ligamentul
încrucişat posterior. Inferior de condilul lateral se află o
feţişoară articulară pentru articularea cu capul fibulei.
• Diafiza tibiei prezintă trei fețe (faţa medială, faţa
laterală şi faţa posterioară) şi trei margini (marginea
anterioară, marginea medială şi marginea interosoasă).
• La nivelul anterior al diafizei tibiei, în partea superioară,
întâlnim tuberozitatea tibiei, pe care se inseră
ligamentul patelei. Medial de tuberozitatea tibiei, se
inseră o formaţiune fibroasă numită „labă de gâscă”
(aici se inseră muşchii croitor, gracilis şi semitendinos).
• Faţa posterioară a diafizei prezintă o linie oblică, numită
linia solearului, pentru inserţia muşchiului solear.
Deasupra liniei se inseră muşchiul popliteu, iar sub linia
solearului se inseră muşchiul flexor lung al degetelor şi
muşchiul tibial posterior. Tot aici se găseşte gaura
nutritivă a osului.
• Marginea interosoasă sau laterală a tibiei dă inserţie
membranei interosoase.
• Epifiza inferioară a tibiei este mai puţin dezvoltată în
comparaţie cu cea superioară. Lateral, prezintă o faţă
articulară, care se articulează cu trohleea talusului. Pe
faţa posterioară alunecă tendonul muşchiului flexor
lung al halucelui. Faţa laterală a epifizei inferioare a
tibiei prezintă incizura fibulară pentru articularea cu
fibula. Faţa medială a epifizei inferioare se prelungeşte
cu un proces puternic numit maleola medială, vizibilă
şi palpabilă sub piele. Maleola medială prezintă o
faţetă articulară pentru talus, iar posterior prezintă
şanţul maleolar prin care trec tendoanele muşchilor
flexor lung al degetelor şi tibial posterior.
FIBULA

• Fibula este un os lung, se află lateral şi paralel faţă


de tibie. De asemenea, prezintă o diafiză şi două
epifize. La nivelul epifizei superioare întâlnim capul
fibulei care poate fi palpat cu uşurinţă sub piele.
Capul fibulei prezintă medial o faţă articulară
pentru a se articula cu tibia. Capul se prelungeşte
superior cu un vârf pe care se inseră muşchiul
biceps femural. Capul este legat de corp printr-un
col, înconjurat lateral de nervul fibular (peronier)
comun.
• Diafiza fibulei prezintă trei fețe şi trei margini: faţa
laterală, faţa medială, faţa posterioară şi marginea
anterioară, marginea posterioară, marginea
interosoasă. Pe faţa medială se găseşte creasta medială.
Pe marginea medială se inseră membrana interosoasă,
iar din acest motiv ea se mai numeşte marginea
interosoasă.
• La nivelul lateral al epifizei inferioare întâlnim maleola
laterală care coboară mai mult decât maleola medială.
Tot la nivelul epifizei inferioare, medial, se află faţa
articulară a maleolei laterale pentru articularea cu tibia
şi talusul. Pe partea posterioară a epifizei inferioare se
află fosa maleolei laterale şi un șanț situat posterior
pentru trecerea tendoanelor muşchilor fibulari
(peronieri).
Oasele piciorului
TARSUL

• Tarsul este regiunea proximală a piciorului și


constă din șapte oase. Acestea includ talusul
(astragalul), calcaneul, navicularul, trei oase
cuneiforme, cuboidul.
• TALUSUL (ASTRAGAL) este situat în vârful masivului
tarsian, fiind interpus între calcaneu şi navicular.
Faţa superioară a talusului prezintă trohleea
talusului, prelungită medial cu feţişoara maleolară
medială şi lateral cu feţişoara maleolară laterală.
Faţa superioară a talusului se articulează cu scoaba
gambieră (formată de faţa articulară inferioară de
pe epifiza distală a tibiei, maleola medială şi
maleola laterală).
• Trohleea talusului prezintă un șant antero-posterior.
Feţişoara maleolară laterală se sprijină pe o proeminenţă
osoasă, numită procesul lateral al talusului care pleacă de
pe faţa laterală a osului. Faţa inferioară a talusului prezintă
faţă calcaneană anterioară, faţa calcaneană mijlocie şi
faţa calcaneană posterioară. Fața calcaneană posterioară
şi cea mijlocie sunt separate printr-un șant numit şanţul
talusului. Faţa laterală prezintă procesul lateral al
talusului. Faţa anterioară prezintă capul talusului care
prezintă la rândul său faţa articulară naviculară. În jos,
capul se continuă cu faţa calcaneană anterioară.
• Faţa posterioară prezintă procesul posterior al talusului. El
este străbătut de un șanț delimitat de doi tuberculi:
tuberculul medial şi tuberculul lateral. Şanţul este
străbătut de tendonul muşchiului flexor lung al halucelui.
• CALCANEUL este cel mai mare și mai puternic os al
tarsului. Faţa superioară prezintă dinainte înapoi: faţa
articulară talară anterioară, faţa articulară talară
mijlocie, şanţul calcaneului, faţa articulară talară
posterioară. Faţa inferioară prezintă procesul medial
al tuberozităţii şi procesul lateral al tuberozităţii.
Aceste procese se prelungesc posterior şi formează
tuberozitatea calcaneană.
• La nivelul feţei laterale a calcaneului întâlnim
trohleea peronieră (fibulară) care separă două
şanţuri: unul superior şi altul inferior prin care
alunecă tendoanele muşchilor fibulari (peronieri).
Prin şanţul inferior alunecă tendonul muşchiului
peronier (fibular) lung.
• Faţa medială prezintă şanţul calcanean, pe unde trec, de la
gambă la plantă, tendoane, vase şi nervi. Şanţul calcanean este
limitat posterior prin tuberozitatea calcaneană, iar anterior
printr-o proeminenţă puternică, numită sustentaculum tali. Pe
sustentaculum tali se sprijină talusul, iar pe faţa inferioară
sustentaculum tali prezintă un șanț pentru tendonul muşchiului
flexor lung al halucelui. Jumătatea inferioară a feţei posterioare
a calcaneului dă inserţie tendonului lui Achille.
• Oasele anterioare ale tarsului sunt navicularul, trei oase
cuneiforme (al treilea cuneiform – lateral; al doilea cuneiform –
intermediar; primul cuneiform – medial), fiind plasate anterior
navicularului şi articulate între ele.
• Amestecurile dintre oasele tarsale se numesc
articulații intertarsiale. Talusul, cel mai superior
tarsal osos, este singurul os al piciorului care
articulează cu fibula și tibia. Se articulează pe o
parte cu maleola medială a tibiei și pe cealaltă cu
maleola laterală a fibulei. Aceste articulații
formează articulația talocrurală (articulația gleznei).
În timpul mersului, talusul transmite aproximativ
jumătate din greutatea corpului la calcaneu. Restul
este transmis la celelalte oase tarsale.
NAVICULARUL

• Este situat pe partea medială a piciorului, iar


pe faţa medială a navicularului se află
tuberculul navicularului, care se poate palpa
sub piele.
CUBOIDUL

• Este situat pe partea laterală a piciorului. Faţa


inferioară prezintă tuberozitatea cuboidului
iar înaintea tuberozităţii se găseşte un șanț
profund, prin care trece tendonul muşchiului
fibular (peronier) lung.
CUNEIFORMELE

• Sunt trei oase cuneiforme care contribuie la edificarea bolţii


transversale a piciorului.
• Cuneiformul medial dă inserţie muşchiului tibial anterior.
Cuneiformul medial se articulează anterior cu metatarsianul 1,
posterior cu navicularul, lateral cu metatarsianul 2 şi cuneiformul
intermediar.
• Cuneiformul intermediar se articulează anterior cu metatarsianul
2, posterior cu navicularul, lateral cu cuneiformul lateral, iar
medial cu cuneiformul medial.
• Cuneiformul lateral se articulează anterior cu metatarsianul 2,
posterior cu navicularul, lateral cu cuboidul, iar medial cu
cuneiformul intermediar şi metatarsianul 2.
METATARSUL

• Este format din cinci oase scurte, care se


compun din corp, bază şi un cap. Baza prezintă
feţe articulare care servesc la articulaţia
metatarsienelor între ele şi cu oasele tarsiene.
Capul are o suprafaţă articulară convexă care
se articulează cu falanga proximală.
Oasele degetelor piciorului

• Degetele de la picioare sunt mai scurte decât


degetele de la mână. Degetele sunt în număr de
cinci, iar numerotarea se face dinspre medial spre
lateral. Degetul 1 poartă numele de haluce, iar
degetul 5 poartă denumirea de deget mic. Oasele
care formează degetele se numesc falange. Cu
excepţia halucelui, care prezintă doar două falange
(falanga proximală, falanga distală), celelalte degete
de la picior prezintă trei falange (falanga
proximală, falanga mijlocie, falanga distală).
Bolţile piciorului