ORIENTĂRI ACTUALE ÎN

ANTROPOLOGIA CULTURALĂ
RECONSIDERAREA
ETNOGRAFIEI:
MULTI-SITUAREA MUNCII DE
TEREN;
ETNOGRAFIE vs.
ANTROPOLOGIE
Marin Constantin
Institutul de Antropologie „Francisc Rainer”
al Academiei Române
 PERSPECTIVE CULTURALE ASUPRA
GLOBALIZĂRII*
- cadru elementar al relaţiei
dintre cinci dimensiuni ale
fluxului cultural global:
ethnoscape [turişti,
emigranţi, refugiaţi, exilaţi,
muncitori externi, etc.],
tehnoscape [tehnologia
mecanică, informaţională
etc., transfrontalieră,
exportul de muncă
necalificată sau înalt-
calificată], finanscape
[distribuţia capitalului
global, burse, pieţe
monetare, speculaţii de
mărfuri, etc.], mediascapes
[dispozitive electronice de
difuziune a informaţiei,
prin mass-media, o
imagerie adeseori
himerică, inestetică,
- „peisaje” şi conglomerate de „lumi imaginate”, cu un
caracter impredictibil
- acelaşi sufix permite relevarea formelor fluide şi
neregularităţilor acestor peisaje în termeni de capital
international, stiluri de îmbrăcăminte, etc.
- „disjuncţii crescânde între ethnoscape, technoscape,
finanscape, mediascape, şi ideoscape”, dat fiind că „oamenii,
maşinile, banii, imaginile şi ideile urmează poteci non-
- isomorfice” (ex, japonezii şi elveţienii
fenomenul deteritorializării, export tehnologie,
ca forţă majoră în lumea
ceasuri... dar nu
contemporană, acceptă
bază uşor imigranţi) globale şi a creării
a fundamentalismelor
de noi pieţe pentru multinaţionale sau producătorii de film
(„patrii inventate”);
- tensiunea dintre state şi naţiuni care, prin „bătălii ale
imaginaţiei” se canibalizează reciproc (ex. separatisme,
purificări etnice, etc.); statele – „sub asediu” - presate să
rămână „deschise” de forţele mass-media, tehnologiei,
turismului...
- de asemenea, conflict între ethnoscape şi ideoscape (ex.
între diaspora şi localnici) sau între mediascape and ideoscape
(serialele TV internaţionale ce subminează valori intradiţionale)
*Arjun Appadurai, “Disjuncture and Difference the Global
- prin ethnoscape, identităţile
Cultural Economy”, etnice
Theory, – „primordiale”
Culture & Society, SAGE, – au
London,
 ETNOGRAFIA ÎN / ŞI DESPRE SISTEMUL
LUMII CONTEMPORANE*
Etnografia îşi mută amplasamentul convenţional al unui singur sit de cercetare [...],
către multiple situri de observare şi participare, ceea ce pune în discuţie dihotomii
precum ‘local’ şi ‘global’, sau ‘viaţa oamenilor simpli’ şi ‘sistem’
munca de teren devine, şi, ea, multi-
în locul dihotomiei local-global, „globalul este
situată condusă cu o conştientizare
[văzut, de acum înainte, ca] o dimensiune
sporită a integrării cercetătorului în
emergentă a argumentării despre conexiunile
peisajul [social] studiat, şi cu o
dintre siturile abordate într-o etnografie
în locul planului spatial renegociere a identităţii acestuia
multi-situată”
linear al comparaţiilor conform cu schimbările petrecute la
munca de teren „asupra lanţurilor
nivelul [de comunicare],
locaţiilor ce compun acest
inter-culturale (cu ale
drumurilor, firelor [„călăuzitoare”],
peisaj. conjuncţiilor şi
lor unităţi conceptuale
juxtapunerilor de locaţii”, cu tehnici precum “follow the
omogen-concepute
people” [pilgrimage studies, migration studies], “follow the
precum „arie culturală”,
thing”: studies of commodities, gifts, money, “follow the
„comunitate”…], exemple: studii de media asupra producţiei şi receptării de film,
biography”, “follow the conflict”...
etnografia comparativă cu recunoaşterea rolului activ al comunităţilor indigene ca
multi-situată dezvoltă o producători media; studii epidemiologice în antropologia
funcţie a unui plan de medicală, studiul comunicării de internet, cercetarea feministă
mişcare şi descoperire asupra reproducerii şi tehnologiilor de reproducere, studiile
între situri, dată fiind asupra mediului şi dezastrelor ecologice, studiile despre
cartografierea unui obiect * George E. Marcus, “Ethnography in / of the World System:
migraţie şi diaspora, studiileofprivind
The Emergence pelerinajele,
Multi-Sited Ethnography”,etc.
Annual Review
de studio şi nevoia de of Anthropology, Vol. 24, 1995, pp. 95-117.
 DELOCALIZAREA PRACTICII ETNOGRAFICE*
problema adecvării fieldwork-ului cu procesele politice şi economice ale lumii
contemporane, în special globalizarea
Prezumpţiile tacite ale antropologiei: cuvântul teren denotă un loc
- Munca antropologică
din afara lumii urbane [...]. A merge pe “teren” sugerează o călătorie
de teren este inspirată
într-un spaţiu agrar, pastoral, sau poate chiar „sălbatic”; arealul
din istoria naturală,
cultural rămâne un concept disciplinar central („lumea
în cadrul căreia o
mediteraneeană”, “Balcanii”, “Caraibele”, etc.); o ierarhie a
disciplină precum
“purităţii” siturilor de cercetare, cu unele locuri mai „antropologice”
primatologia pretinde
ca altele (de exemplu, Africa faţă de Europa, sudul Europei mai
ca „subiecţii” -mult
problema „nativităţii” antropologului în condiţiile hibridizării
decât nordul Europei, satele mai mult ca oraşele, etc.)
cercetării să fie culturale contemporane
studiaţi direct, în - “where is the field?” „Într-o lume interconectată, nu suntem
mediul lor natural. Observarea
vreodată ‘înparticipativă încă rămâne un capitol major a
afara terenului’”
Nativii ce trăiesc în metodologiilor antropologice „poziţionate”, dar alături de [...] a
afara unui areal vorbi şi trăi împreună cu membrii unei comunităţi, îşi află locul
originar (de pildă: [surse de informare precum] citirea ziarelor, analiza documentelor
amerindienii ce oficiale, observarea activităţilor elitei guvernamentale, şi urmărirea
muncesc în oraşe) logicii interne a agenţiilor şi coroporaţiilor de dezvoltare
ajung să fie transnaţionale...
consideraţi mai puţin Etnografia începe să devină cunoscută ca o strategie flexibilă şi
„potriviţi” pentru oportunistică de diversificare şi „complexificare” a înţelegerii de
atenţia antropologică către noi a unor variate locuri, comunităţi şi discursuri, printr-o
întrucât se află în atenţie sporită acordată formelor diferite de cunoştinţe disponibile
 ANTROPOLOGIA NU ESTE ETNOGRAFIE?*
antropologia ca studiu al oamenilor, mai curând decât al „societăţilor”; mai exact, „un
studiu cu, nu al – oamenilor”
comparaţia modurilor de antropologia ca o „încercare de integrare descriptivă” (A.
viaţă (nu al entităţilor), ca Kroeber 1946);
o conştientizare a (T. Ingold) probabil, integrarea picturii unui artist pe o pânză
modalităţilor alternative (peisajul cuprinzând o multitudine de aspecte particulare, dar
de a fi; a face antropologie -fiind
în vreme ce în
totodată pictură şişi coerent)
continuu în desen, observarea şi descrierea
este precum a visa ca un merg mână-în-mână, partea grafică a etnografiei constă în
amerindian Ojibwa scriere, doar;
(Canada nord-centrală): - spre deosebire de pictură şi desen, scrierea antropologică
„Lumea viselor cuiva [...] nu este o artă a descrierii; ea este mai curând o practică a
este cu siguranţă aidoma corespondenţei, în şi cu lumea;
celei a stării sale de veghe. etnografia este o descriere non-corespondentă; dacă putem
Numai că în vis percepi cu Dacă
vorbi odemonografie
cineva „retrasscrisă, într-aşa
într-un măsură
fotoliu”, în care
acela este scopul său
etnograful,
ochi diferiţi sau cu simţuri este o cronică asupra vieţii unor oameni, poate fi pe drept-
nu antropologul.
diferite, operând totodată cuvânt numită etnografică, şi dacă la fel se poate spune despre
diferite feluri de mişcare – un film ce împărtăşeşte aceleaşi obiective, nu cred ca un
poate cele ale unor asemenea termen poate fi aplicat întâlnirilor noastre [ca
vieţuitoare cum sunt antropologi] cu oamenii. [...] trebuie să scoatem deoptrivă
vulturul sau ursul – şi „etnograficul” şi „terenul” din munca etnografică de
posibil chiar într-un mediu teren, şi să ne referim în schimb la al nostru încercat şi
diferit precum aerul sau testat mod “Anthropology
*Tim Ingold, de lucru, şi isanume observarea
not ethnography”, participativă
Proceedings of the British
apa, mai degrabă decât [prin intermediul
Academy, căreia]
Vol. 154, 2008, studiem
pp. 69-92; condiţiile
Tim Ingold, “That’s şi posibilităţile
enough