CONCEPTE ŞI TEORII ÎN

ANTROPOLOGIA CULTURALĂ
ETNOGRAFIE,
ETNOLOGIE,
ANTROPOLOGIE
 Stadialitatea
etnografie → etnologie → antropologie*

- etnografia = primele stadii ale cercetării (fieldwork: observare, descriere,

clasificarea şi analiza datelor din teren; monografie documentată prin experienţa
personală a autorului); muzeul ca prelungire a terenului (prin analiza artefactelor);

- etnologia = prim pas către sinteză; poate implica şi observaţia directă, dar se
concentrează asupra contextualizării geografice, istorice, a uneia sau mai multe
populaţii; prelungeşte etnografia, ca demers al său preliminar;

- Antropologia = ultima etapă a sintezei, în temeiul concluziilor etnografice şi

etnologice; obiectivul este o cunoaştere globală a omului în toată amplitudinea
istorică şi geografică a sa; o cunoaştere aplicabilă dezvoltării umane de la
hominide până la rasele moderne; concluzii care – pozitive au negative - să fie
valabile pentru toate societăţile umane, de la cel mai mare oraş modern până la
cel mai mic trib melanezian; etnografia, etnologia, antropologia = nu trei discipline
diferite, sau trei concepţii diferite ale aceluiaşi studiu, ci trei etape sau trei
momente ale aceleiaşi cercetări; atenţia acordată către unul din aceste tipuri de
cercetare nu le poate exclude pe celelalte.

*Claude Lévi-Strauss, Anthropologie structurale, Plon, Paris, 1958.

Descriptivism şi narativitate etnografică*
 Antropologia vs. etnografie, ca studiu al
„condiţiilor şi posibilităţilor vieţii umane în lume”*:
Scopul antropologiei – o înţelegere generoasă, comparativă, dar cu toate acestea critică a
omului; scopul etnografiei: descrierea precisă a oamenilor (alţii decât noi) pe baza observaţiei
detaliate şi experienţei de primă mână; antropologia şi etnografia nu sunt acelaşi lucru;
A. R. Radcliffe-Brown: etnografia ca anchetă idiografică (observaţie directă a celor vii),
antropologia ca ştiinţă nomotetică (despre „legile” vieţii sociale);
Alfred Kroeber despre antropologie ca abordare istorică – „integrare descriptivă” – de integrare
de fenomenelor observate într-un context mai larg, sincronic şi diacronic, al lumii înconjurătoare;
„aidoma picturii unui artist”;
E. Leach: sarcina antropologiei este să arate cum funcţionează societăţile, nu să le clasifice ca un
botanist sau zoolog; totuşi: analogie nu între societăţi şi organisme, ci între viaţa socială şi viaţa
organică, ca procese (cf. lui Radcliffe-Brown);
T. Ingold - antropologia, ca studiu al „condiţiilor şi posibilităţilor vieţii umane în lume”, prin
observare participativă, oricând şi oriunde; ceea ce distinge antropologia de alte ştiinţe sociale
este că ea apare drept studiu cu, nu al...; antropologii muncesc şi studiază cu oamenii;
cunoaşterea antropologică educă percepţia noastră despre lume şi alte posibilităţi de a fi în
lume; a face antropologie este precum a visa, cu diferite moduri de mişcare, diferite medii de trai
etc.; aceasta este o abordare comparativă, nu a unor lucruri, ci a unor moduri de viaţă
alternative; antropologia ca „meşteşug” bazat pe cunoaşterea intimă şi respectuoasă a uneltelor
şi materialelor de lucru; antropologia ca „practică de corespondenţă”, mai degrabă decât ca o
artă a scrisului; antropologul scrie, gândeşte, vorbeşte... sieşi, altora, lumii; etnografia, în schimb,
este o „descriere non-corespondentă”, nu o „corespondenţă non-descriptivă”.
*Tim Ingold, “Anthropology is not ethnography”, Proceedings of British Academy, Vol. 154, 2008, pp. 69-92.
 etnografie şi
antropologie
în videoclipuri