Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Locuirea colectivă se defineşte prin accesul în clădire comun mai multor locuinţe, scară de acces şi alte spații şi
echipamente comune – lift, ghenă de gunoi, spălătorie, uscătorie, terasa circulabilă, garaj, boxe de depozitare,
biroul asociaţiei etc. - şi supraetajarea unităţilor de locuit. Locuinţele se numesc în acest caz apartamente.
Intensiv mai este încă practicată în ţările orientale cu populaţie mare, în general în lumea a III-a, fie în zone sărace, fie
în zone cu o dezvoltare economică explozivă (Taiwan, Hong Kong, Malaezia...).
Locuinţele colective pot şi ele să aibă regim de înălţime mic (P+2,3), mediu(P+ 4) sau înalt (<P+5).
Locuinţe în terasă
Blocurile de tip lamă