cognitiv prin care se produce reflectarea directă și unitară a ansamblului dimensiunilor și însușirilor obiectuale
• Oferă informația elementară asupra realității
externe și asupra propriului organism Senzaţia • Furnizează informații despre realitatea externă sau a propriului organism • Transformă excitația de la nivelul receptorilor în imagine subiectivă la nivelul analizatorilor corticali • Senzația nu este deci identică stimulului reflectat, ci ea este de natură ideală, conștientizată • Senzația este un semnal senzorial elementar unimodal, care nu reflectă decât însușiri relativ izolate, fără a putea da date despre obiect ca tot unitar Percepția
• Constituie un nivel superior pe plan calitativ, în ceea ce
privește integrarea informației • Act complex, plurimodal, realizează imaginea percepțivă, adică nu numai ansamblul de însușiri, ci și raporturile spațio-temporale • Percepţia – abstractizare, integrare, suprasemnificație, caracter subiectiv • Denumind prin cuvânt conținutul abstract al imaginii perceptive, subiectul generalizează și integrează în istoria sa existențială obiectul sau fenomenul perceput, suprasemnificându-l personal și conferindu-i un grad de subiectivitate. Apercepţia
• Procesul de folosire a experienței de viață în
perceperea complexă a obiectelor și fenomenelor, chiar dacă asupra organelor noastre de simț nu acţionează la un moment dat decât un singur excitant (ex. recunoaşterea și diferenţierea unei persoane după voce, după mers etc.) Reprezentarea
• Realizarea imaginii mintale a obiectelor şi fenomenelor
percepute anterior. • Reprezentările pot fi evocate, actualizate: - pe bază de cuvânt (stimul specific pentru evocarea reprezentărilor la om și care este strâns legat de percepție) - sau de stimuli concreți, neverbali, care au fost inițial percepuți concomitent cu stimulii ce au constituit obiectul perceperii pe care reprezentarea o reflectă • Reprezentările sunt rezultatul unei prelucrări și generalizări a experienței perceptive anterioare CONSIDERAŢII PSIHOPATOLOGICE
• Senzaţiile şi percepţiile nu se desfăşoară izolat,
ele antrenează o serie de procese afectiv- cognitive, caracterizate prin: - specificitate individuală - valorizare socială Psihopatologia senzorialităţii
• Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului
senzorial • Este resimțită de subiect ca o creștere neplăcută a intensității senzațiilor, privind un singur analizator sau ansamblul lor – hiperestezie generală • Se întâlnește în surmenaj, neurastenii, debutul unor afecțiuni psihotice, debutul bolilor infecțioase, hipertiroidie, intoxicații Tulburări cantitative
• Hipoestezia reprezintă creșterea pragului senzorial, însoțită de
diminuarea intensității senzațiilor, cu scăderea numărului de excitanți receptați • Se întâlnește în stări reactive, depresie, accese paroxistice de isterie, oligofrenii, tulburări de conștiință mai ales cele cantitative, hipnoza, schizofrenie Tulburări cantitative
• Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială
diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. audiție colorată) • Apare în intoxicații cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină Tulburări cantitative
• Agnoziile reprezintă deficite psiho-senzoriale, care determină
incapacitatea subiectului de a recunoaște obiectele după calitățile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici și căile) fiind intacți. ILUZIILE
• Iluzia este o percepție cu stimul real și specific, denaturată
(deformată) • Această deformare privește mai mult calitățile senzoriale decât identificarea sau sensul elementelor percepute • Percepţia este completată imaginativ; cu cât denaturarea este mai globală, semnificația patologică este mai importantă ILUZIILE
• Iluziile apar frecvent la subiecții normali, care recunosc și
corectează ușor sensul deformării perceptive. • În iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze percepția deformată, considerând-o veridică • Sunt adesea însoţite de interpretare delirantă, de superficializarea atenției, memoriei și/sau a proceselor asociative • Iluziile au fost deci clasificate în: iluzii fiziologice și iluzii patologice ILUZIILE • Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea condițiilor perceptive (obiective), a mediului perceptiv sau a condițiilor interne (subiective).
Iluzii prin modificarea condițiilor interne (subiective):
• prin tulburări de atenție (false identificări); • din stări afective (frică, anxietate, euforie); • modificări fiziologice ale stării de conștiență - iluzii hipnapompice și hipnogogice; • stări de oboseală, suprasolicitare și surmenaj Clasificarea iluziilor patologice după modalităţile senzoriale • Exteroceptive: - vizuale - auditive - gustative - olfactive - haptice sau tactile • Proprioceptive • Interoceptive ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
Cele mai frecvente
• Metamorfopsii - impresia deformată a obiectelor și spațiului perceput ex: macropsii, micropsii • Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate și vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate materială”, Jaspers) în care complementul imaginativ al percepţiei atinge gradul maxim de bogăție. • Sunt percepții deformate, anxiogene, întâlnite la copii, în delirium tremens, epilepsie, schizofrenie, infecții, post TCC ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
• Falsele recunoașteri – identificarea greșită a diferitelor
persoane • Apar in: stări maniacale, intoxicații acute, stări confuzionale, sindromul Korsakov, sindroame demențiale (Alzheimer) • Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut, trăit • Falsele nerecunoașteri – fenomenele de tip niciodată văzut, cunoscut, trăit - apar frecvent în patologia lobului temporal ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
• Iluziile de persoană sunt erori de identificare a persoanelor și
apar în sindroame delirante sau lezionale: - iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom delirant care are ca mecanism falsa identificare + interpretare delirantă; apare în schizofrenie, tulburare delirantă, leziuni de emisferă dreaptă - iluzia Fregoli – delir de persecuție, de urmărire, în care un unic persecutor poate lua înfățișări diferite; apare în aceleași circumstanțe patologice menționate mai sus Alte iluzii patologice • Auditive- cantitative sau calitative • Gustative și olfactive- de obicei asociate (perceperea eronată a gustului/mirosului unor substanțe) – schizofrenie, tulburare delirantă – de obicei asociate ideației delirante de otrăvire • Viscerale sau interoceptive – perceperea eronată a funcționarii unor aparate sau organe • Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei corporale – perceperea eronată a formei, dimensiunii, greutății, poziției (tulburare totală sau parțială de schemă corporală); apar în patologia parieto-occipitală, schizofrenie (dismorfofobie), patologia obsesivo-fobică, intoxicații, stări confuzionale Cenestopatia • Include tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală generală), care, în mod normal este resimțită ca o stare de confort • Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzații corporale diverse, care sugerează afecțiuni medicale, având oarecare similaritate cu senzațiile care au un substrat anatomo-fiziologic. • Ele constau în senzații neplăcute (arsuri, dureri, parestezii, furnicături, înțepături), difuze, migratorii, fără un substrat organic obiectivabil • Pacienții le descriu cu o participare emoțională importantă • Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase, depresive, la vârstnici Halucinaţiile
• Sunt definite clasic drept “percepții fără obiect”
(Ball) • Definiția a fost completată de către H. Ey prin mențiunea “fără obiect de perceput” • Definiția lui Porot – “experiențe psihologice interne care determină subiectul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau o percepție, atunci când condițiile exterioare normale ale acestor senzații sau percepții nu se realizează”. FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAȚIILE
Fenomene Descriere fenomenologică
halucinatorii Halucinaţiile - apar în condiții care modifică starea de fiziologice vigilitate: - trecerea dintre veghe şi somn (hipnagogice) - sau somn-veghe (hipnapompice), - inducția hipnotică, individuală și de masă FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAŢIILE Fenomene Descriere fenomenologică halucinatorii Halucinozele =fenomene de tip halucinator a căror semnificație patologică este recunoscută ca atare de către subiect (în consecință ele nu-i vor modifica comportamentul în sens psihotic)
Halucinoidele =fenomene de tip halucinator (situate între
reprezentări vii și halucinații vagi), care apar în perioadele de apariție sau dispariție a halucinațiilor -se pot asimila halucinozelor, prin lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale Halucinaţiile psiho-senzoriale
• Sunt cele care corespund în totalitate definiției halucinației
• au caracter de senzorialitate, • se proiectează în spațiul perceptiv, • subiectul crede în realitatea lor Clasificarea halucinaţiilor
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de
apariţie elementare -acoasme, foneme -percepute ca zgomote nedistincte -foșnete, țiuituri, pocnete patologia urechii, comune -sunete cărora subiectul le boli neurologice, atribuie o sursă sau o stări confuzionale modalitate de producere bine cu aură epileptică definită unele psihoze. -ex: dangăt de clopot, curgerea apei, sunete muzicale, zgomotul de motor Halucinaţii auditive Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie complexe -pot fi fragmentare, când schizofrenia, (halucinaţii pacientul percepe silabe, tulburarea acustico- cuvinte fără semnificație, delirantă verbale) -sau pot avea un conținut depresia severă precis, distinct, inteligibil. cu elemente psihotice tulburări psihotice induse de substanțe Halucinaţiile vizuale Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de aparitie Elementare -fosfene, fotopsii, -percepute ca puncte luminoase, scântei, linii. afecțiuni oftalmologice afecțiuni neurologice Complexe -Mai mult sau mai puțin bine tumori și leziuni ale lobului conturate occipital, -de ex: cele care reprezintă animale epilepsie poartă numele de zoopsii stări confuzionale (în special în contextul sevrajului alcoolic complicat - clasic descrise sub formă de zoopsii) schizofrenie
Panoramice (statice) sau
Scenice cinematografice (mișcare) Halucinaţii olfactive şi gustative
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie
Plăcute parfumuri, esențe, crizele uncinate în epilepsia
miresme temporală, neplăcute mirosuri grele, unele tumori și leziuni ale respingatoare, de lobului temporal, putrefacție, gusturi tulburările de dispoziție cu metalice, astringente elemente psihotice (fiind în concordanță cu tonalitatea afectivă), delirium tremens, tulburarea delirantă (unde pot fi însoțite de un comportament halucinator) Demențe cu elemente psihotice Halucinaţiile tactile
Subtipuri Descriere Circumstanţe de apariţie
fenomenologică Interne -arsuri, dureri, intoxicaţii cu diferite -miscări ale unor substanțe: cocaina, canabis, insecte sau viermi LSD la nivel subcutanat sevraj alcoolic complicat Externe -arsuri, căldură, (percepția de gândaci, insecte, atingere, sărut, paraziți, viermi mergând pe curent de aer, piele sau în piele), înțepătura Demențe cu elemente psihotice HALUCINAŢII CORPORALE Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie Modificări ale -arsuri interioare, organelor interne -modificări ale viscerelor (stomacul, tulburare delirantă de tip plămânii, inima sunt “putrezite”, hipocondriac, “rupte”), schizofrenie -schimbarea poziţiei unor organe Demență cu elemente psihotice -localizări genitale ale acestora, percepute ca violuri directe sau de la distanţă, senzaţii de orgasm, sindromul Cotard (grupează -introducerea de corpuri străine în idei delirante de negație, de rect etc. enormitate și de imortalitate, asociind negarea halucinatorie Posesiunea percepute ca existenţa unor ființe a viscerelor) zoopatică naturale (șerpi, lupi, etc) sau supranaturale (demoni, spirite, etc.) în interiorul corpului
Metamorfozare Transformare într-un animal
Asocieri halucinatorii • Halucinațiile psiho-senzoriale sunt adesea combinate, adică interesează mai mulți analizatori în același timp; • Halucinațiile vizuale și auditive, cele olfactive și gustative, tactile și corporale sunt cel mai adesea asociate; • În patologia de intensitate psihotică a vârstnicilor (demență, tulburare delirantă) apar frecvent halucinații corporale, localizate în special în zonele genitale, asociate cu halucinații olfactive. Halucinaţiile psihice (pseudohalucinaţiile)
• Sunt definite ca auto-reprezentări aperceptive, caracterizate
prin incoercibilitate, automatism şi exogenitate (Petit G.). • Spre deosebire de halucinațiile psihosenzoriale, halucinațiilor psihice le lipsește obiectivitatea spațială și caracterul de senzorialitate; • Sunt localizate în gândirea proprie, în spațiul intrapsihic; neavând decât obiectivitatea psihică; Halucinațiile psihice (pseudohalucinațiile)
• Datorită absenței caracterului de senzorialitate, prin contrast
cu halucinațiile psiho-senzoriale ele mai sunt denumite și pseudohalucinații. • Diferă de reprezentările obișnuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate. • Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obișnuite, ci le trăiește ca pe niște fenomene străine, impuse din afară, care “i se fac” și cărora nu li se poate opune și pe care nici nu le poate controla prin propria voință. Tipuri de halucinaţii psihice (pseudohalucinaţii)
Tipuri de Descriere fenomenologica
halucinație halucinațiile voci interioare, ecoul gândirii sau al lecturii, murmur psihice intrapsihic, gânduri transmise acustico-verbale trăirile vin din afară subiectului prin intruziune, se insinuează în gândirea lui, fiind atribuite altcuiva “transmiterea gândurilor” care este interpretată ca telepatie, comunicare misterioasă, limbaj fără cuvinte, dând subiectului impresia ca este supus influenței altcuiva Tipuri de halucinații psihice (pseudohalucinații)
Tipuri de Descriere fenomenologică
halucinaţie Halucinaţiile apar ca simple imagini sau sub forma de scene panoramice, în psihice vizuale spațiul subiectiv al subiectului, dându-i impresia că trăiește într-o lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale pacienții le vad cu ochii interiori, cu ochii minții lor Halucinaţiile sunt legate de limbajul interior și de expresia motorie a psihice motorii acestuia (verbale și scrise) -subiectul are senzația că vorbește (fără să facă nici un fel de mișcare); -subiectul are impulsiuni verbale “este făcut sa vorbească” (sentimentul de automatism verbal). CARACTERISTICI HALUCINAŢII HALUCINOZE HALUCINAŢII PSIHO- PSIHICE SENZORIALE
Senzorialitatea mare medie vagă, redusă
experienței
Proiecția spațială în spațiul în spațiul în afară spațiului
senzorial senzorial senzorial
Convingerea în prezentă absentă absolută, dar cu
realitatea lor caracter xenopatic
Rezonanță Anxiogenă Neliniște legată Sentimente
afectivă de caracterul impuse patologic al tulburărilor Sindromul de automatism mental Clerambault Kandinski • Grupează în același sindrom halucinații psihosenzoriale și psihice alături de o serie de fenomene psihice caracterizate prin exogenitate și incoercibilitate • Sindromul de automatism mental este reprezentat de • triplul ecou (al gândirii, lecturii, actelor) • triplul automatism (motor, al ideilor, ideo-verbal) • numeroase halucinații psihice anideice (întâmplătoare, fără temă)