Sunteți pe pagina 1din 90

1

CELULA
STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA DIFERITELOR
COMPONENTE CELULARE
DEFINIŢIE
Celula este definită ca unitatea morfofuncţională a oranismului.
Toate ţesuturile, organele, aparatele şi sistemele organismului sunt
alcătuite din celule.

Unii autori mai definesc celula şi ca „unitate


genetică” deoarece orice celulă provine dintr-o
altă celulă în urma diviziunii celulare aşa cum
sesiza Rudolf Virchow în 1858 în teoria sa
„Omnis cellula ex cellula”.

2
 Denumirea sa a fost dată de
Robert Hooke şi provine de la
cuântul latinesc „cella” ce
înseamnă cămăruţă.

El făcea studii pe tulpini de plută folosind


microscopul şi a observat că materialul studiat era
împărțit în mai multe compartimente, egale, ce
semănau cu nişte cămăruţe. Robert Hooke a stabilit
structura celulară a ţesuturilor și a introdus
noţiunea de celulă în lucrarea sa, Micrographia, în
3
anul 1665.
Celulele pot exista singure,
astfel ar putea fi exemplificate
globulele roşii sau cele albe din
sânge,

sau grupate formând ţesuturi


(ţesut epitelial, ţesut musocular,
ţesut osos, ţesut nervos, etc.).

4
O DEFINIŢIE MAI COMPLETĂ A CELULEI AR FI: „CELULA ESTE O UNITATE MORFO
FUNCȚIONALĂ ELEMENTARĂ A TUTUROR ORGANISMELOR. EA REPREZINĂ UN PRIM
NIVEL DE ORGANIZARE A MATERIEI VII, DOTAT CU CAPACITATEA DE CREŞTERE,
DEZVOLTARE, DIFERENŢIERE DECI DE AUTOREGLARE, AUTOCONSERVARE ŞI
AUTOREPRODUCERE.”

• Numărul celulelor organismului • Celulele au dimensiuni • Celulele au forme


omenesc este incalculabil. microscopice ce variază de la variabile în raport cu
De exemplu, se apreciează că un ţesut la altul, dar funcţia pe care o
scoarţa cerebrală, cu o suprafaţă
NUMĂRUL CELULELOR

îndeplinesc, de locul

DIMENSIUNILE CELULELOR

FORMA CELULELOR
de circa 2 000 cm22. şi o grosime dimensiunea este constantă în
cadrul aceluiaşi ţesut şi este pe care îl ocupă în
de 2,5 mm., are peste 14- 18
determinată de factorii ţesuturi (forma este
miliarde de celule nervoase.
adaptată la condiţiile
Sau în cei 5 litri de sânge din ereditari. Printre cele mai mici mecanice determinate
organismul uman ar fi celule din organism menţionez
aproximativ 30 de mii de de locul pe care îl
miliarde de globule roşii şi 50 de
limfocitele al căror diametru ocupă în diferite
miliarde de globule albe. …iar nu depăşeşte 5-7 microni (1 ţesuturi).
acestea sunt doar părţi ale micron = 1/1000 mm.), • Majoritatea celulelor
corpului uman. hematiile au cca. 7 microni şi au formă fixă (există
• La ora actuală nu se poate o grosime de cca 2 microni, celule sferice, ovale,
aprecia cu acurateţe numărul de iar printre cele mai mari sunt paralelipipedice,
celule din corpul omenesc ovulele ce au 200 microni. În cubice, stelate,
astfel acest număr varază de la
o sursă la alta fiind de ordinul
general celulel umane au fusiforme, etc.), dar
zecilor până la 100 de trilioane dimensiuni ce variază între 20 există şi celule cu
de cellule conform datelor şi 25 de microni. formă schimbătoare
“Science Net Links” (sursă de cum ar fi globulele
informare ştiinţifică didactică albe din sânge
online).

5
STRUCTURA CELULEI UMANE

6
Principalele componente ale celulei sunt nucleul, citoplasma
și membrane celulară.
7

NUCLEUL
NUCLEUL
 Este unul din constituienţii fundamentali ai celulei şi
este inclus în masa citoplasmatică fiind mai vâscos
decât ea.
 Reprezintă cam 1/3 din masa celulei dar, în fiecare celulă
proporţia între masa ocupată de citoplasmă şi cea ocupată
de nucleu este variabilă.
 Are forma variabilă în raport cu forma celulei (este
cubic în celulele cubice, sferic în celulele sferice, alungit
în celulele cilindrice etc.).

Este alcătuit din membrană nucleară, din unul


sau mai mulţi nucleoli şi carioplasmă.
Este locul unde se produce
 replicarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) şi
 transcrierea sa în moleculele precursoare ale
acidului ribonucleic (ARN) el conţinând toate
enzimele necesare acestor procese.
8
MEMBRANA NUCLEULUI Membrana internă are o structură lamelară.
Lamelele ataşează cromatina de membrana
Este o structură dublă formată internă a nucleului şi participă la distrugerea şi
predominant din proteine, în special reformarea membrane nucleare în timpul ciclului
celular. În timpul mitozei mai exact în etapa
lipoproteine, ce conţine pori prin care se
profazei, fosforilarea acestei membrane duce la
realizează schimburile dintre nucleu şi dezintegrarea nucleară în vezicule mici ce se
citoplasma celulei. Membrana extenă dizolvă în citoplasma celulei.
conţine pe suprafaţă ribozomi şi are Între cele două foiţe se află un material amorf.
continuitate cu reticulul endoplasmatic.

9
10
Săgețile indică
apropierea lamelelor
membranei interne
nucleare pentru
formarea porilor
nucleari.

11
NUCLEOLUL

 Este dispus în masa


nucleului și este partea
cea mai densă a acestuia.
Poate fi sferic, eliptic,
alungit sau sinusoidal.
El nu prezintă o
membrană proprie care
să-l izoleze de restul
masei
 Masa de bază a
nucleolului este formată
din proteine bazice și
fosfolipide legate de 12
ARN.
NUCLEOLUL
 Rol în formarea (biogeneza) ribosomilor .
 Lipseşte în celulele care n-au sinteză proprie de proteine
cum sunt celulele embrionare.
 Nucleolul este mare şi multiplu în celulele cu activitate
metabolică intensă:
  celulele tinere
 celulele secretorii
 celulele maligne (în care întâlnim până la 12 nucleoli, cu forme
monstruoase).
 În celulele bătrâne, cu activitate metabolică redusă nucleolul
este mic şi unic.

13
Imagine din
Enciclopedia de
NUCLEOLUL stiinţe online (Cell
Biology)

• este format din ARN, proteine, enzime şi alte substanţe;


• este unic sau multiplu;
• este aşezat central sau periferic;
• are rol principal de depozitare a ARN-ului nuclear şi în sinteza
unor proteine.
• poate fi observat în nucleu numai în perioada dintre două
diviziuni celulare.
14
NUCLEOLUL
Are trei zone morfologic
distincte între care se află
material amorf:
 Zona granulară situată la
periferie, conţine particule
precursoare ale ribozomilor
în diferite faze de evoluţie;
 Zona fibrilară localizată
central, conţine elemente
fibrilare de proteine
ribonucleare;
 Centrul fibrilar conţine
ADN care nu este transcris.
15
16
CARIOPLASMA
Este alcătuită dintr-o parte fluidă numită cariolimfă şi dintr-un gel – cromatina.

Cromatina este i substanță eterogenă formată din ADN, proteine histonice şi


proteine nehistonice.

•ADN-ul este o moleculă helicoidală purtătoare a informaţiei genetice a


moleculei.

Sursa imaginii:
myheritageimages.com
•.

•Proteinele histonice sunt proteine îmbogăţite cu lizină şi arginină şi au rol în


formarea nucleozomilor;
•Proteinele nehistonice sunt enzime implicate în procesele funcţionale nucleare
17
CROMATINA
Cromatina este
de două feluri:
1.Heterocroma
tina este o cromatină
foarte condensată şi
inactivă transcripţional;
2.Eucromatina
este formată din ADN
activ transcripţional.
Este despiralizată şi
aşezată în porţiunea
“ centrală a nucleului. Are
Sursa imaginii: “Anatomy Notes –
afinitate redusă pentru
Kaplan Medical” coloranţi.

18
CROMATINA
La microscopul electronic, în perioada dintre două diviziuni
celulare ea apare sub forma unor filamente răsucite în spirală
numite cromoneme.
Pe cromoneme se găsesc, din loc în loc, structuri granulate.
Acestea sunt ribozomi nucleari, constituiți din filamente
monocatenare de ARN și proteine.
În debutul diviziunii celulare aceste filamente - cromoneme - se
vor condensa, spirala și vor forma, cromozomii.
În metafază molecula de ADN, asociată cu histone și nehistone
este compactată și disupsă în două benzi, numite cromatide unite
între ele printr-un centromer (cromozom).
Cromozomii sunt structuri dimanice care își modifică aspectul,
forma, activitatea în funcție de perioadele ciclului celular.
19
CROMOZOMI
In 1888 W. Waldeyer introduce în biologie noțiunea de
cromozom și precizează că în timpul diviziunii nucleul
se împarte constant în două entități egale din punct de
vedere al conținutului în aceste structuri. Cromozomii
au fost ulterior identificati ca substrat al informației
ereditare.

Un cromozom conține de la câteva sute


la câteva mii de gene, fiecare genă
având o poziție fixă pe cromozom
(locus).
20
CROMOZOM
II

Numărul de cromozomi existenţi în celulă


este stabil şi caracteristic speciei, la om
numărul de cromozomi din celulele
somatice este de 46, iar în celulele
germinale 23 (22 sunt cromozomi somatic
sau autozomi iar un cromozom este
responsabil de determinarea sexului şi 21
poarta numele de cromozom sexual sau
gonozom X/Y).
Funcţia metabolică
FUNCŢIILE
 constă în capacitatea nucleului de
NUCLEULUI
a sintetiza proteine. Atât
Funcţia genetică biosinteza proteinelor la nivelul
nucleului cât şi cea realizată la
nivelul citoplasmei sunt
guvernate de ADN, matricea pe
care se sintetizează ARN mesager
ce are rolul de a copia informația
genetică a unei catene de ADN,
proces numit transcripție. 

22
FUNCȚIA GENETICĂ A NUCLEULUI
Functia genetică a nucleului celular constă în
 capacitatea acestuia de a depozita informația genetică și

 de a transmite aceasta informație generațiilor succesive


de celule.
Informatiile genetice sunt depozitate în moleculele de ADN
sub forma unor secvente de nucleotide (elemente
structurale de baza ale acizilor nucleici). Ele se transmit
de-a lungul generatiilor de celule datorită capacității
moleculelor de ADN de a se dedubla. Duplicarea ADN
constă în biosinteza unei noi molecule de ADN absolut
identică cu prima, moleculele nou formate prezentând
aceeași secvență a nucleotidelor ca și moleculele parentale.
23
Gena (gr. Genos = urmaş):
 unitatea de baza structurală și funcţională
GENA
a materialului genetic,
 unitatea fundamentală de informaţie
ereditară.
Intuite încă de către Mendel ca"perechi de
elemente ereditare", genele sunt definite azi
ca segmente de ADN care codifică un
polipeptid (parte a proteinei). Informaţia
ereditară conţinută în genă (ADN) este
păstrată ca o secvenţă de nucleotide și se
exprimă prin sinteza unei proteine
specifice, care stă la baza unui caracter
particular. 24
 Substratul molecular al informației genetice este
molecula de ADN;
 Substratul molecular al caracterului morfologic,
biochimic sau fiziologic (exprimat în fenotip) este
proteina.
 Expresia genelor reprezintă realizarea infiormației
codificate (genotip) prin formarea caracterelor (fenotip).

25
Genotipul (gr.  Gennaein = a naşte; typos = model) este
constituţia genetică a unui individ, care se stabileşte în
momentul fecundației,  rămâne constantă tot timpul vieţii și
reprezintă individualitatea genetică.
Fenotipul (gr.  Phaino = apariţie; typos = model) sau
individualitatea biologică defineşte totalitatea caracterelor
vizibile, măsurabile, aspectul pe care un individ îl prezintă
observatorilor.
Dacă la variabilitatea potenţială a genotipurilor umane (70
trilioane) adăugăm variaţiile infinite de mediu, ajungem la
concluzia că nu există doi indivizi identici, nici chiar gemenii
monozigoti, numiţi și "identici". Acum patru secole J. von
Armin spunea: "fiecare om  începe istoria lumii, fiecare o
încheie", subliniind astfel ca fiecare dintre noi reprezintă  o
experienţă evolutivă irepetabilă. Niciodată nu va apărea
26
cineva identic nouă. Istoria vieţii este istoria unicatelor. 
27

CITOPLASMA
 Citoplasma este masa extranucleară a
CITOPLASMA celulei şi este formată din matricea
citoplasmatică, organitele celulare şi
incluziunile citoplasmatice.
 Matricea citoplasmatică
(substanţa fundamentală )
 are o structură fin granulară fiind formată
din macromolecule proteice, apă, ioni
anorganici, săruri organice şi enzime.
 are proprietatea de a trece din starea de
sol în starea de gel şi invers, de a se
contracta, de a fi elastică sau rigidă.
 Aici se desfăşoară toate procesele fizice,
chimice şi biochimice celulare.
 Organitele celulare sunt structuri
subcelulare răspândite în substanţa
fundamentală a citoplasmei care
îndeplinesc diferite funcţii în viaţa
celulei.
28
Sursa inaginii: miguelpalma.cl.tripod.com/curso/celula

29

ORGANITELE CELULARE
 Organitele celulare sunt
structuri subcelulare
(ultrastructuri) răspândite în
hialoplasmă și îndeplinesc
diferite funcții în viața celulei.
 Ele pot fi comune tuturor
celulelor (mitocondriile,
aparatul Golgi, reticulul
endoplasmatic, ribozomii, Organite: (1) nucleol (2)nucleu (3) ribozom (4) 
lizozomii și centrul celular) veziculă (5) reticul endoplasmatic rugos (REr)
sau specifice anumitor tipuri (6) aparatul Golgi (7) citoschelet (8) 
reticul endoplasmatic neted (REn) (9) 
de celule (miofibrilele - în mitocondrii (10) vacuolă (11) citoplasmă (12) 
celula musculară; lizozom (13) centrioli
neurofibrilele și corpusculii
Nissl - în corpii celulelor
nervoase și expansiunile lor 30
etc).
RIBOZOMII
 Sunt organite citoplasmatice de tip granular
care sunt formaţi din subunităţi microscopice
de dimensiuni variabile şi care conţin ARN
ribozomal (ARNr) şi proteine.

Ribozomi sunt compuși din două subunități:


• O subunitate mare și
• O subunitate mică. Desigur, termenul "mic"
este folosit într-un sens relativ aici deoarece
ele sunt uriașe în comparație cu o proteină
tipică.

• Subunitatea mare îndeplinește rolul activ al ribozomului. Aici se


creează noi legături peptidice atunci când proteinele sunt
sintetizate.
31
• Subunitatea mică este responsabilă de fluxul de informații în
timpul sintezei proteinelor.
RIBOZOMII
Ei sunt sintetizaţi în nucleu şi
transportaţi în citoplasmă prin
porii membranei nucleare.

Reprezintă sediul ultimei


faze de sinteză a proteinelor
celulare prin aşezarea
aminoacizilor în lanţuri
polipeptidice conform
informaţiei genetice
transmise de AND-ul nuclear
prin ARN-ul mesager. 32
Procesul de sinteză proteică este relative simplu. Se știe că
ARN-ul mesager este sintetizat în nucleu și trimis în
citoplasmă unde este captat în subunitățile ribozomilor. ARN-
ul de transfer captează aminoacizii din interstițiul cellular, îi
aduce la nivelul ribozomului care, folosind informația ARN-
ului mesager, leagă aminoacizii între ei (în ordinea dictată de
ARN-ul mesager) formând lanțuri proteice lungi ce vor forma
ulterior proteinele. 33
RIBOZOMI

34
35
RETICULUL ENDOPLASMATIC

 A fost descris pentru prima data de


Porter şi colaboratorii săi în 1945 şi
este un sistem tridimensional de
citomembrane citoplasmatice, “reţea
de canalicule” anastomozate atât între
ele cât şi cu membranele celulare şi
nucleare. Unii citologi îl numesc
“sistem circulator intracelular”.

36
El este format din membrane care delimitează o rețea
canaliculară extrem de ramificată. Spațiul mărginit de aceste
membrane formează lumenul RE. Membranele RE separă
lumenul RE de citosol și mediază transferul rapid și selectiv al
moleculelor între cele două compartimente.

Toate proteinele nou sintetizate și care se găsesc în lumenul


RE, al aparatului Golgi sau care urmează a fi secretate la 37
exterior, sunt inițial eliberate în lumenul RE.
RETICULUL ENDOPLASMATIC

Microscopia electronică arată că în unele zone


reticulul endoplasmatic este lipsit de ribozomi
(REN), pe când, în alte zone ribozomii se pot
observa ca mici granulații atașate de
membrana reticulului endoplasmatic (RER).
Ambele tipuri de reticul endoplasmatic se află
în continuitate unul cu celălalt. Cisternele
REN sunt, cel mai frecvent, tubulare în timp
ce cisternele RER apar ca formațiuni
sacciforme (saci turtiți).

Există două forme de reticul


endoplasmatic:
 reticulul endoplasmatic neted (REN) şi
 reticulul endoplasmatic rugos (RER). 38
În funcție de activitatea și specializarea funcțională a celulei
reticulul endoplasmatic poate avea diferite forme cum ar fi:

cisterne (situate în celulele


stive sau tubuli
glandulare).

39
RETICULUL ENDOPLASMATIC RUGOS
FUNCȚIILE RETICULULUI
ENDOPLASMATIC RUGOS
Principala funcție a RER este de a aduna proteinele ce nu sunt destinate citosolului.
Alte funcții sunt inițierea glicozilării glicoproteinelor, sinteza fosfolipidelor,
asamblarea proteinelor cu multiple lanțuri. Orice sintheză proteică începe în
poliribozomii neatașați reticulului endoplasmatic.

40
RETICULUL
ENDOPLASMATIC RUGOS

Reticulul endoplasmatic rugos


(RER) este predominant în
celule specializate în secreție
de proteine cum ar fi celulele
acinilor pancreatici (enzime
digestive), fibroblaști
(colagen), celule plasmatice
(imunoglobuline).

41
RETICUL ENDOPLASMATIC NETED

Iată o imagine tridimensională a reticulului


endoplasmatic neted situat în jurul unei
mitocondrii. Se constată că el formează o rețea
mare de tubuli în cellulă.

42
APARAT GOLGI
Aparatul Golgi a fost numit după Camillo Golgi
(premiat Nobel 1906) care a descoperit această
structură subcelulară. Este format din membrane de
6-8 nm. grosime ce formează cisterne lungi și
înguste, dilatate la nivelul extremităților. Aceste
cisterne sunt permanent acompaniate de vezicule.

43
44
Aparatul Golgi este un complex de membrane, vezicule și cisterne în care
proteinele și alte moleculte produse în RE suferă modificări și sunt sortate
în vezicule specifice cu rol bine definit în celulă.
45
La marginile
terminale ale
cisternelor ap. Golgi
pot fi văzute dilatații
(săgeata din partea
stângă sus). Se mai
pot identifica dilatații
similare ce se
detașează din cisterne
formând granulații
secretorii
(1, 2, and 3).

46
Imagine a aparatului Golgi, vizibil ca o stivă de inele negre
semicirculare în partea inferioară. Numeroase vezicule circulare pot fi
observate în vecinătatea organitului.

47
Proteine din RER—vezicule – ap. Golgi – vezicule mari cu proteine
maturate.

48
Proteine din RER—vezicule – ap. Golgi – vezicule mari cu proteine
maturate.

49
50
Reticul endoplasmatic rugos
• Este unic şi se află în continuitatea foiţei externe a membrane nucleare, are aspect de
saci aplatizaţi sau de cisterne aşezate în stive de care sunt ataşaţi ribozomii pe faţa
citoplasmatică a lor.
• Sintetizează proteine destinate pentru aparatul Golgi, pentru membranele celulare,
pentru lizozomi şi pentru secreţii (ex. Celulele acinoase pancreatice

Reticul endoplasmatic netedEste un complex de membrane citoplasmatice cu aspect de saci, vezicule


sau tubuli, aflate în continuitatea reticulului endoplasmatic rugos, care nu au ribozomi pe suprafaţa lor.
Conţine enzime necesare în sinteza fosfolipidelor, trigliceridelor şi hormonilor steroizi.
• Are rol în următoarele procese:
• Detoxificările celulare prin reacţii de hidorxilare şi conjugare a produşilor toxici în vederea realizării
excreţiei lor;
• Glicogenogeneză şi glicogenoliză;
• În metabolismul lipidelor (sintetizează şi depozitează lipidele şi hormonii steroizi, la acest nivel
începe procesul de degradare al trigliceridelor);
• La acest nivel se realizează stocarea şi elibeararea ionilor de calciu mai ales la nivelul celulei
musculare;

Aparat Golgi
• Apare ca un sistem de citomembrane netede organizate sub formă de saci aplatizaţi (discuri) asociaţi cu
multiple microvezicule. Au o faţă asociată cu reticulul endoplasmatic rugos (faţa în formare) şi o faţă
matură orientată spre membrane plasmatică care este o regiune tubular cunoscută ca reţeaua trans-
Golgi.
• Funcţiile aparatului Golgi:
• Este locul modificărilor posttranslaţionale şi a selectării proteinelor şi lipidelor nou sintetizate;
• La acest nivel se produc modificările biochimice necesare eliberării glicoproteinelor nou formate în
vederea formării proteinelor secretorii, preoteinelor lizozomale sau proteinelor ce formează părţi din51
membrane plasmatică;
 Sunt organite celulare formate
LIZOZOMII din membrane cu dispoziţie
sferică ce conţin o largă varietate
de enzime, mai ales hidrolaze
(cca. 60 de enzime hidrolitice),
dar şi lipaze, enzime ce
degradează AND-ul şi ARN-ul,
glicozilaze, protease, etc., cu rol
în digestia intracelulară. Sinteza
enzimelor lizozomale se face la
nivelul reticulului endoplasmatic
rugos, după care sunt preluate de
Denumirea lor provine de la aparatul Golgi, unde sunt
cuvintele greceşti: modificate şi împachetate în
lysis = dizolvare, distrugere;
soma = corpuscul. lizozomi.
52
LIZOZOMI

Prin conținutul lor în hidroxilaze acide lizozomii au un rol


important în degradarea substanțelor endogene (autofagie)
și a substanțelor fagocitate (heterofagie). Lizozomii
participă și la autoliza celulalră. În microscopia electronică
lizozomii apar ca și corpusculi de forme geometrice
variate situați printre rețelele membranare intracelulare. Au
mărimi cuprinse între 0,1-1,2 µm. 53
LIZOZOMI ÎN CELULE ENDOTELIALE

Nucleu

Lizozomi

54
LIZOZOMI LA
MICROSCOPUL
ELECTRONIC

La microscopul electronic
lizozomul are un aspect
caracteristic dens (L) și în
imaginea alăturată este
situat lângă aparatul
Golgi (G)nși un centriol
(C).

55
MITOCONDRIA

Mitocondriile sunt organite citoplasmatice de formă ovoidă sau


alungită ce prezintă o membrană dublă.
Sintetizează adenozintrifosfatul (ATP), conţin ADN-ul propriu
(dublu helix circular) şi sintetizează o serie de proteine proprii. 56
MITOCONDRIA – PĂRȚI COMPONENTE

Membrana externă este


netedă, continuă şi
foarte permeabilă de
structură proteică ce
prezintă pori ce permit
trecerea unor molecule
foarte mici;

Membrana internă este impermeabilă la majoritatea ionilor


(Na+ , K+ , H+) şi la molecule mici precum ATP,
adenozindifosfat, piruvat, etc. Acest fapt se explică prin
57
conţinutul ridicat de lipide din structura sa.
MITOCONDRIA – MEMBRANA
INTERNĂ

Membrana internă conţine


numeroase plicaturi interne numite
“creste mitocondirale” ce conţin
emzime pentru transportul
electronilor şi pentru fosforilarea
oxidativă. Numărul mare de creste
mitocondriale măresc considerabil
suprafaţa membranei interne.
Numărul mitocondriilor şi numărul
crestelor/mitocondrie este direct
proporţional cu activitatea
metabolică a celulei în care se află.

58
MITOCONDRIA
 Compartimentul intermembranar este spaţiul dintre cele
două membrane, este ocupat de un lichid vâscos ce
conţine enzime necesare fosforilării;

1 – nucleu celular;
2 2 – tubuli mitocondriali;

1
59
Matricea este spaţiul din interiorul
membranei interne şi conţine:
dehidrogenaze, ADN mitocondrial
care este întotdeauna moştenit de la
mamă (de aici transmiterea pe linie
maternă a bolilor cu alterarea
metabolismului energetic), ARN,
proteine (majoritatea proteinelor se
sintetizează în citoplasmă şi pătrund
în mitocondrie, granule mitocondriale
ce conţin calciu şi magneziu.

60
MITOCONDRIA

Sunt celule cu plasticitate mare care își pot schimba rapid


forma, fuzionează rapid, se divid foarte repede și migrează
în lungul microtubulilor intracitoplasmatici (colorate galben
61
și oranj în imaginea de mai sus).
MITOCONDRIA
 Funcţia principală a
mitocondriei este de a
furniza celulei energia
necesară proceselor vitale.
La nivelul lor substanţele
energetic (glucoza, acizii
graşi, aminoacizii) sunt
descompuse până a CO2 şi
H2O, cu eliberare de
energie. Ele reprezintă
sediul metabolismului
energetic; 62
CITOSCHELETUL

Citoscheletul este o reţea complexă de


proteine fibrilare dispuse sub formă de
tubuli, filamente şi microfilamente
intracitoplasmatice care dau forma
celulei și au rol de suport.
Este format din microfilamente, 64
microtubuli și filamente intermediare.
Citoscheletul este folosit ca
suport pentru menținerea
formei celulare și ca sistem de
transport pentru mișcarea
organitelor celulare și este
mereu asamblat și dezasamblat
prin polimerizare.

65
MICROFILAMENT
E

 Microfilamentele sunt proteine fibrilare cu diametru de


cca. 6 nm. şi sunt formate din actină. Microfilamentele
sunt intim asociate cu organitele celulare, veziculele şi
granulele, jucând un rol important în deplasarea lor
intracelulară. Sunt prezente în vecinatatea plasmalemei,
fiind implicate în procesele membranei celulare precum
endocitoza, exocitoza, mişcarea celulei, sau clivarea
corpului celular în cele doua celule fiice la sfârşitul
66
diviziunii celulare.
MICROFILAMENT
ROȘU : MICROFILAMENTE;
E VERDE : MICROTUBULI;
ALBASTRU : NUCLEU
Filamentele actinice (red)
sunt concentrate la periferia
celulei, formând predominant
bandelete circumferențiare
de la care pleacă filamente
fine ce ajung până la
extensiile situate la marginile
celulare la nivelul
membranei celulare.
Aranjamentul filamentelor
actinice formează o rețea
dinamică importantă pentru
schimbările formei celulei ca
cele din timpul diviziunii
celulare etc..

67
MICROTUBULI
Microtubulii sunt structuri
tubulare extinse și necontractile ce
există în toate celulele și au
diametrul de aproximativ 25 nm.
microtubulii au formă cilindrică și
sunt formați din proteine numite
tubuline.

Pe lângă rolul lor de suport


structural ei formează, de
asemenea, cili, flageli, centrioli,
etc. 68
MICROTUBULI

Sunt situați peste tot în


citoplasmă de la nivelul
nucleului până la
plasmalemă menținând
forma celulei.
Ei sunt suportul de
transport pentru diferite
vezicule
intracitoplasmatice,
pentru organite
celulare.
69
MICROTUBULI

Microtubulii au următoarele funcţii:


 determinarea şi mentinerea formei celulare (geometria
celulei); 
 asigura în interiorul celulei un sistem de ghidare, de-a
lungul căruia se mişcă diferite componente subcelulare;
 alcătuiesc fusul de diviziune;
 intră în structura cililor, flagelilor şi a centriolilor.
CILII
 Cilii sunt structuri mobile ce se află la polul
apical al unei celule (de obicei celulă epitelială).
Sunt formați din mai mulți microtubuli
articulați între ei. Mobilizarea fiecăruia unul
față de celălalt determină mobilitate cililor.

72
CENTRIOL
 Este format din nouă seturi de
câte trei microtubuli unite între
ele într-un aranjament relativ
circular.
 De obicei se găsesc în perechi
câte unul pentru fiecare pol
celular.
 Cei doi centrioli formează
centrozomul celulei.

73
În timpul mitozei
centrozomul se divide
în două, se orientează
fiecare jumătate spre
câte un pol celular și
începe a forma
microtubulii fusului de
diviziune.

74

CENTROZOMUL - ROL
MICROTUBULI (MT) ȘI
MICROFILAMENTE (MF)

75
FILAMENTE INTERMEDIARE

Sunt elemente
citoscheletale cu
diametru de aproximativ
10 nm.
Sunt filamente
intermediare între
micrfilamente şi
microtubuli.

76
FILAMENTE INTERMEDIARE
Au rol principal de susţinere şi conţin proteine specifice, a
căror natură diferă în funcţie de tipul celular:
1) celulele epiteliale conţin filamente alcatuite
din citokeratine; 
2) în celulele de origine mezodermică filamentele
sunt de vimentină; 
3) filamentele de desmină se găsesc în celulele
musculare;
4) neurofilamentele sunt caracteristice neuronilor;
5) gliofilamentele sunt specifice neuronilor.
77
FILAMENTE INTERMEDIARE
Tipul de filament Tip de celulă Exemple
citokeratine celulele epiteliale Epitelii keratinizate sau
nekeratinizate
vimentină celulele de origine Condroblaste, macrofage,
mezodermică celule endoteliale, celula
(Fibroblastul - celulă musculară din peretele
mezenchimală) vascularetc.

desmină celulele musculare Țesutul muscular striat și


neted cu excepția celui din
peretele vascular.
neurofilamentele neuroni Corpul celular al
neuronului și prelungirile.
gliofilamentele neuronilor Astrocite

78
INCLUZIUNI CITOPLASMATICE
În citoplasma
celulelor se constată
prezenţa a o serie de
particule de glicogen şi
lipide cu rol de rezerve
metabolice.
Particulele de
glicogen de 25 nm. se
gasesc în majoritatea
celulelor.
Particulele mai
mari, cu diametru de 80
nm, se gasesc în
hepatocite. 79
Picaturile lipidice

Au mărimi variate (de la


0,2 mm la 5 mm). Ele sunt
mai frecvente în celulele al
căror metabolism energetic se
realizează pe baza acizilor
grasi, în adipocite (celulele
specializate în stocarea
lipidelor) picaturile pot ajunge
până la 80 mm.

80
DEPOZITE PIGMENTARE
Se găsesc în celule
îmbătrânite și conțin
substanțe ca lipofuscină
(rezultă din digestia
lizozomală) sau melanină
(protejează nucleul de
efectele nocive ale razelor
solare). Unele celule conțin
granule de hemosiderină
(pigment rezultat din
degradarea fierului), etc.

81
INCLUZIUNI CITOPLASMATICE

1 corpi multiveziculari, 2 vezicule proteice; 3


mitocondrii; 4 capilare; 82
83

MEMRANA CELULARĂ
 Se mai numeşte şi plasmalemă, este o
MEMRANA diferenţiere a citoplasmei superficiale
determinată de contactul citoplasmei cu
CELULARĂ mediul exterior menţinând forma celulei şi
izolând mediul intracelular de mediul
extracelular.
  Membranele biologice au o structură
de ,,mozaic fluid" lipido-proteic, concept
descries de Singer şi Nicolson în 1972, cu
o grosime de 6-10 nm. grosime. Aceştia
susţin că lipidele şi proteinele
transmembranare sunt dispuse în mosaic
iar membrana este un semifluid structural
alcătuit din bistrat lipidic (fosfolipide,
glicolipide şi colesterol) între care se află
fibre de reticulină, penetrat total sau partial
de molecule proteice şi mărginit de
proteine între care se realizează legături
fizico-chimice slabe (necovalente)
premiţând mişcări de translaţie a lipidelor 84
şi proteinelor în planul bistratului lipidic.
1 agregate proteice;
2 impresiunea acestora pe partea opusă.
85
 Mai exact ea este formată din dintr-un
strat lipidic bimolecular care prezintă
părţile hidrofile în contact cu straturile
proteice marginale iar părţile hidrofobe
vin în contact între ele.

Membrana celulară este polarizată,


prezentând încărcătură electrică determinată
de straturile porteice din compoziţia
membranei celulare. Astfel stratul extern,
care vine în contact cu mediul extracellular
are o încărcătură electrică pozitivă, iar
stratul intern care vine în contact cu
citoplasma are o încărcătură electrică
negativă. Între cele două margini ale
membranei există încrcături electrice de
86
sens contrar şi se formează o diferenţă de
potenţial electric ce poate fi măsurată.
Membrane plasmatică prezintă pori,
canale prin care se transportă ioni,
acestia putând fi deschişi sau închişi.
Proteinele membranare străbat integral
grosimea membranei şi sunt de mai
multe tipuri:
 proteine cărăuş se leagă de ioni sau
molecule şi le trec dintr-o parte în alta
a membranei în funcţie de gradientul
electrochimic al acestora (dinspre
concentraţia mai mare spre
concentraţia mai mică);
 proteine cărăuş de tip “pompă”
folosesc surse energetice din celulă
(molecule de ATP) pentru a transporta
substanţe şi ioni împotriva gradientului
de concentraţie (de la o concentraţie
mai mică spre una mai mare). 87
88
FUNCŢII GENERALE ALE MEMBRANEI CELULARE:
 barieră fizică: se menţine structura
mediului intracelular la un înalt nivel de
organizare; Membrana
 transport: schimburi de energie şi celulară are rol de
materie între cele două medii pe care le barieră delimitând
separă; mediul intracelular
 recepţionează informaţii: plasmalema de mediul
are receptori specifici capabili de a extracelular ce
prelua informaţii specifice din mediul poate fi învinsă
extracellular; prin fenomenele
descrise mai sus
 asigură adeziunea intercelulară: prin
realizându-se astfel
joncţiuni intercelulare ce leagă celulele
transportul
între ele;
transmembranar
 asigură apărarea celulei: are rol în
imunitatea celulară. 89
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE
90