Igiena apei-generalități, boli bacteriene

transmise prin apa

Conf.univ.Dr. Maria Nitescu

Apa de baut pe glob si in Europa
Statistici la nivel mondial(WHO)
1,1 miliarde oameni nu au acces la surse de apa
potabila;

2,4 miliarde oameni nu au acces la canalizare;

2 milioane oameni mor in fiecare an datorita bolilor

diareice, majoritatea sunt copii sub 5 ani.
Statistici la nivel european
120 milioane oameni nu au acces la apa potabila

Romania: tara cu procentul cel mai mare de

gospodarii fara toalete in locuinte, (din Europa):
80% din cei care traiesc sub nivelul saraciei
30% din cei care traiesc peste limita saraciei
( WHO 2012)
Aprovizionarea cu apa potabila
in Romania ( INSP-2010)
Populatie aprovizionata: 53%
Populatie neaprovizionata prin sistem centralizat:
47%

Surse de apa:
 De suprafata: 70%
- De profunzime: 30%
Calitatea apei potabile in zone mici < 10.000 loc.
 H2O
Rolul apei in organism
Principalele functii ale apei in organism sunt:

1. Actioneaza ca mediu in care au loc numeroase reactii

metabolice si biochimice.
2.Ajuta la absorbtia numerosilor nutrienti prezenti in alimente
in tubul digestiv.
3. Este un solvent universal si mijloc de transport pentru
substante chimice, in si dinspre celule.
4. Intracelular, este un mediu de dispersie, participa la reactiile
de hidroliza, rezultand ca produs final al reactiilor de oxidare.
5. Ajuta la mentinerea temperaturii corpului la valori normale
(aprox 37 ⁰C), prin perspiratie.
6. Ajuta la eliminarea compusilor toxici din organism.
7. Regleaza balanta electrolitica a organismului si echilibrul
acido-bazic.
Balanta hidrica
Reprezinta un echilibru intre ingestia si eliminarea
apei.
Principalele cai de eliminare a apei din orgs:
 Renala( urina)
 Respiratorie ( perspiratie)
 Cutanata ( transpiratie)
 Digestiva ( fecale)
Balanta hidrica pozitiva
Balanta hidrica negativa
Perturbarea balantei hidrice
Poate altera:
 TA
 Glicemia
 Functia cerebrala
 Dereglarea balantei hidrice determina setea.
 Organismul rezista f putin la lipsa apei( 3-5 zile , daca
este sanatos, in conditii optime de temperatura si fara
efort fizic).Ar trebui sa bem apa continuu chiar daca
nu ne este sete.
% apa in organism
Barbat 60%
Femeie 55-58%
NN 75-80%
1 an 60%
Variatiile volumului total de apa variaza cu procentul tesutului
adipos
Variatiile tisulare: majoritatea tesuturilor: 70-80% apa cu 3
exceptii:
 Plasma (93%)
 Grasimea(10-15%)
 Oasele (20%)
Repartitia lichidelor in organism
 Necesarul de apă

Nevoile de apă ale individului.

(fiziologice, igienice, menajere)
aportul de apă ~ pierderea de apă

pierderile de apa de 1% Gc

sete
Necesarul de apa individual
Necesar 2,5 l/24h- 1,5 – 2,5 l apa + alimente.
Pierderile 2,5 l/24h
- 1,5 l diureză,
 500 ml transpiraţie,
 350 ml respiraţie,
 150 ml pe cale digestivă.
Recomandari OMS
- cantitatea minimă de apă 5 1/24h/ individ,
- cantitatea optimă este de 100 1/individ/24h.
 Nevoile de apă în colectivităţi

 nevoi urbanistice - nivel de civilizaţie ;

 nevoi industriale - foarte mari, 1t.oţel =12t.-20t.,
1t.săpun -10t.-20t..
1t.de zahăr-100t.-150t.;
- nevoi zootehnice;
 Apa în natură

- Apa atmosferică,
- Apa meteorica
- Apa subterană – 2,38%
- Apa de suprafaţă- 0,003%
Nevoi umane
- apele subterane
- de suprafaţă,
- cazuri excepţionale apa
atmosferică (deşert).
Compozitia apei
Saruri minerale:
- Ca, Na, K, Mg, Mn, Fe sub formă de cloruri,
sulfaţi, carbonaţi şi bicarbonaţi, ioduri, fluoruri
Substante organice:
- dizolvate sau în suspensie.
- provin din sol şi din distrugerea organismelor
acvatice şi produşilor de metabolism, mai crescute in
apele de suprafata.
Gaze:
- O2, este crescut in apa de suprafata
- CO2, este crescut in apa de profunzime
Apa - factor de răspândire
a bolilor infecţioase
Sursa - rezervor de germeni

H2O
Boală hidrică

epidemie hidrică
populaţie receptivă
 PATOLOGIA HIDRICĂ : modalitati de
imbolnavire
 Prin consum de apă contaminată;

 Prin folosirea apei nepotabile la pregătirea hranei;

 Prin folosirea apei in scop recreativ, în timpul

îmbăierii;

 Prin cantitate insuficientă de apă, şi condiţii de

igienă individuală necorespunzătoare;
Modalitati de imbolnavire : continuare
Apa reprezintă habitat pentru gazde intermediare,
necesare dezvoltării unor germeni şi insecte vectoare;

 Multiplicarea unor germeni în apă, dar care pătrund în

organism pe altă cale (Legionella, Amoebe de apă dulce);

Prin aport îndelungat în organism a unor compuşi chimici

în cantităţi mici şi crearea unor dezechilibre biologice, sau
chiar a unor intoxicaţii cu caracter cronic.
PATOLOGIA HIDRICĂ INFECŢIOASĂ

Epidemii hidrice
Endemii hidrice
Cazuri sporadice de boala
Epidemia: caracteristici:
 Debutul exploziv – apariţia unui număr foarte mare de
cazuri într-un interval de timp mai scurt decât perioada de
incubaţie a bolii.
Caracterul topografic – cazurile de boală se suprapun pe
aria de alimentare cu apă din aceeaşi sursă, sau într-o zonă
a sistemului de distribuţie, unde sunt probleme în
aprovizionarea populaţiei.
Caracteristici ale epidemiei
Lipsa sezonalitaţii naturale a bolii
Sezonalitatea se referă la bolile transmise pe cale digestivă
(toxiinfecţii alimentare), care apar cu o frecvenţă mai mare
vara, dar pe cale hidrică pot apare în orice sezon şi mai ales
iarna, când viabilitatea germenilor în apă este mai mare,
iar eficienţa dezinfecţiei este mai mică.
Incetarea epidemiei este bruscă, cu scăderea numărului
cazurilor de boală, după jugularea procesului de
contaminare, însă mai apare un număr mic de cazuri
transmise prin contact direct, interuman, pe cale fecal
orală, reprezentând coada epidemică.
Endemia: nr redus de cazuri, dar care se gasesc
permanent intr-o anumita zona sau localitate.
Endemiile hidrice sunt frecvent legate de lipsa
de igiena, sau de consumul de apa de
suprafata, netratata.
Cazuri sporadice/izolate, apar mai rar in cazul
bolilor cu transmitere hidrica.
Boli diareice acute bacteriene transmise
prin apa
Gastro-enterite sau enterocolite acute:
Enterobacterii (Sallmonella, Shigella)
cu manifestări specifice, dar şi tulpini
condiţionat patogene cu o agresivitate
determinată atat de doza infectantă, cat
şi de dismicrobismul intestinal.
Dizenteria bacilară

Shigella (disenteriae, flexneri, boydii, sonnei).

Sursa de infecţie: omul bolnav şi purtătorii
(sanatoşi, convalescenţi şi cronici).
Căile de transmitere: transmiterea prin
intermediul mâinilor murdare,
 prin apă, alimente şi insecte.
Dizenteria - continuare
 Rezistenţa în apă - de ordinul zilelor, dar este mult
mai mare în apa rece,

ajunge la 2 luni în gheaţă, când flora autohtonă este

inhibată

 Rezistă în apa clorinată mai mult decât colibacilii.

Dizenterie - continuare
In perioada 1985-2003 s-au înregistrat 89 izbucniri
epidemice de dizenterie la noi în ţară cu un număr
total de 13959 cazuri de boală, cu o medie anuală de
734 de cazuri transmise pe cale hidrică.
Dizenterie - continuare
•Doza infectantă este mică, între 100-200
germeni.
• Hipoaciditatea gastrică este un factor
de risc în producerea bolii.
• În mediul extern Shigella suferă
fenomenul de variabilitate microbiană,
de aceea multe cazuri de dizenterie sunt
atipice, forme uşoare, chiar fară scaune
diareice, care scapă nediagnosticate şi
netratate.
• Există aprox 9 cazuri nediagnosticate la
1 caz de dizenterie.
Salmonelozele
aproximativ 1700 serotipuri de Salmonella, manifestările
clinice de tip: tifoidic, septicemic, gastroenterite,
enterocolite, infecţii extradigestive, infecţii inaparente,
purtători sănătoşi cronici.
Salmonella typhi cu subgrupele I-IV determina manifestări
sporadice şi mai rar epidemice.
Febrele paratifoide sunt boli infecţioase cauzate de
Salmonella paratyphi A şi B, asemanatoare cu febra tifoidă,
dar formele clinice fiind mai uşoare sunt cunoscute ca febre
enterice. S.paratyphi B se poate transmite şi prin consum
de lapte contaminat.
Salmonelozele - continuare
Sursa de infecţie o reprezintă omul bolnav şi
purtătorul de germeni.

 Există şi tulpini specifice animalelor şi păsărilor, dar

care la om produc cazuri de boală diareică, forme
uşoare.
Salmonelozele - continuare
Căi de transmitere :
- contact direct
- contact indirect prin obiecte contaminate de
bolnav, apă şi alimente, de asemenea, muştele pot
avea rol vector.
 Rezistenţa S.typhi în apă este mai mică în apa
râurilor (maxim 21 zile), ajugând la 30 de zile în
apele de profunzime şi 2-3 luni în gheaţă.
Germenii sunt sensibili la dezinfecţia cu clor.
Salmoneloze si alte infectii
 Doza minimă infectantă de S.typhi este între 200 şi 1000 de germeni,
dar în funcţie de serotip variază de la caţiva germeni pînă la milioane.
 Receptivitatea la boală este mică.

Legioneloze
Legionella: 22 de specii din care serogrupul 1 - L. pneumophila este
frecvent implicat în patologia umana.
1. Boala legionarilor (pneumonie cu incubaţie de 3-6 zile, cu tuse
seacă, frisoane, dar şi forme asimptomatice)
2. Febra de Pontiac, care se manifestă ca o boală febrilă fără
afectare pulmonară şi cu vindecare spontană.
Se dezvoltă în prezenţa algelor verzi,
protozoarelor si in prezenta substanţelor
organice. Temperaturi de 24-26ºC sunt
favorabile dezvoltării. S-au identificat germeni
şi în sistemele de încalzire şi răcire a apei,
pătrunderea lor realizandu-se prin inhalare de
aerosoli (la duş sau din sisteme de
climatizare).
Legionella poate ajunge in organism prin
ingestie de amibe (Acanthamoeba, Naegleria)
ceea ce duce la apariţia de forme
nepneumonice.
 Escherichia coli
Tulpini enteropatogene:

 EPEC (enteropatogen),

 ETEC (enterotoxic)dă forme uşoare pănă la cele holeriforme în special la

copii,

 EIEC (enteroinvaziv),

 EHEC (enterohemoragic).

Cele mai frecvente serotipuri O111, B4, O55, O125, incriminate în

producerea B.D.A. la copiii din creşe şi grădiniţe sau la adulţi în special în
zone cu grad mare de insalubrizare, sau la turiştii care ajung în aceste zone
(diareea turiştilor).
Rezervorul de infecţie îl reprezintă omul, dar şi unele animale.
Manifestări epidemice transmise prin apă dupa anul
2000:
- Parcul National Water Lake din SUA, prin
contaminarea apei potabile cu E.coli EPEC O111si B4.
- în Canada, 2300 cazuri şi decese în rândul copiilor.
Cauza a fost legată de consumul de apă incorect
dezinfectată.
Escherichia coli
Epidemia din Germania si tarile vecine - martie 2011 cu:
- E.coli EHEC- O104 f.rara fara manif epidemice pana
atunci (peste 1000 cazuri si 140 decese cu diaree
hemoragica, sindr. hemolitic, uremie)
- sursa necunoscuta
- transmisa prin legume si fructe cultivate eco si
consumate crude, insuficient spalate,
-nerespectarea normelor de igiena individuala
 Camphylobacter
Camphylobacter jejuni, coli, cinaedi,
sursă de germeni: păsările domestice sau de apă,
dar şi unele animale (porcine, ovine,câini, pisici).
Păsările sunt infectate in proportie de 50-100%.
Germenii sunt sensibili la clor,
Doza infectantă este de 500-1 milion germeni.
In Suedia au fost mai multe izbucniri epidemice în
1999-2000.
 In România ocupă locul doi ca morbiditate
infectioasa digestiva (epidemii prin consum de apă
şi lapte crud contaminat).
Yersinia enterocolitica – identificată în apele de munte
reci şi limpezi, dă forme uşoare de B.D.A.
 Rezervorul de germeni îl reprezintă animalele
(rozătoarele sălbatice şi animalele domestice, în
special porcul).
Pseudomonas aeruginosa – frecvent întâlnit în bazinele
de înot, piscine. Colonizează ocazional pielea,
urechea, căile respiratorii, intestinul gros la omul
sănătos.
 Dă manifestări diverse: cutanate, digestive ,urinare,
mai des la copiii mici (enterocolitaă necrozantă), dar
şi la adulţi cu boli hematologice maligne.
Aeromonas (hydrophila, caviae, sobria)
 frecvent întâlnite în apele de suprafaţă
pot produce B.D.A. forme grave,
dizenteriforme.
Vibrioni non aglutinabili (NAG).
Clostridium (perfringens, difficile, butyricum).
Stafilococi patogeni, Enterococi, Klebsiella, etc.
Leptospiroze
Leptospiroza este o antropozoonoza cu evoluţie
sporadica sau epidemica produsa de specii din genul
Leptospira.
 Exista doua grupe complexe: Leptospire saprofite
(specia biflexa) şi Leptospire patogene
(icterohemoragica şi anicterigene – pomona, canicola,
gripho-tiphoza, etc.).
Rezervorul natural -

- şobolanul de apă,
- unele animale domestice(porcine,
bovine) care elimină prin dejecte
leptospirele.
Leptospiroza - continuare
Sursa de infecţie o reprezinta doar animalele, în
special rozatoarele (şobolanul de apa), dar şi unele
animale domestice (porcine, bovine sau câini).

Animalele fac o boala inaparenta dupa care excreta

prin urina leptospire, luni sau chiar ani de zile,
contaminând solul, apa, bazinele de înot, bălţi,
mlaştini, ape curgătoare.
Leptospiroza- continuare
 . Pătrunderea leptospirelor în organism se face prin piele (escoriaţii,
plagi) sau prin mucoase intacte, în timpul îmbăierii în apa
contaminată.
 Rezistenţa în apă este de două – trei saptămâni, fiind distruse de
ultraviolete şi clor.
 Rezistenţa este crescută la pH alcalin şi temperaturi mai mari de 20 0C.
 Boala are un caracter profesional (persoane care îngrijesc animale,
veterinari, macelari), dar poate apare şi la cei care fac baie în ape de
suprafaţa contaminate, putând apărea în episoade epidemice prin
înbăiere, in sezonul cald.
 Se manifesta cu frecvenţă crescută la tinerii, care practică activităţi
nautice. La noi în ţară s-au înregistrat două epidemii în 1984 şi 1985
prin îmbăiere.
e)Tuberculoza- bacilul Koch rezista în apă 100-150 de zile,
inclusiv în apa de mare.
In afara transmiterii directe prin apă,
-transmiterea indirecta