Scoala doctorala de economie

si administrarea afacerilor

Metodologia cercetarii
Dumitru Zait
2015/2016
 Evaluare
• Nota finala este rezultatul calculului mediei
aritmetice ponderate obţinute din următoarele
doua evaluări:
• Elaborarea individuala si sustinerea selectiva a
temelor rezultate din problematica abordata
(problema, stadiu si idei, scop si obiective,
strategie si plan de actiune): 50% din media
finala;
• Test de examen realizat în sesiunea din ianuarie
sau la o altă dată convenită, pe baza unui număr
de 30 – 40 enunţuri, în varianta grilă cu evaluare
standard: 50% din media finală.
 Referinte bibliografice
• D.Zait, A. Spalanzani, La recherche en management et en
economie. Reperes epistemologiques et methodologiques,
L’Harmattan, Paris, 2008
• D.Zait, A. Spalanzani, A Zait, Constructia strategica a cercetarii.
Optiuni metodologice – intre logic si euristic, Secom Libris, Iasi,
2015
• S. Moscovici, F.Buschini, Metodologia stiintelor socioumane,
Polirom, 2007
• B.Blumberg, D.R.Cooper, P.S.Schindler, Business Research
Methods, McGraw-Hill. Higher Education, 2011
 Planul cercetarii – Research
Proposal
• Selectarea domeniului şi problemei de cercetat : expunere de motive (personale,
sociale, relaţionale etc.)
• Listarea referinţelor bibliografice : minim 50 titluri semnificative, din care cel puţin 30
articole şi studii din reviste cotate ; lucrările de tip tratat, monografie etc.trebuie să fie
semnificative în domeniu şi să fi fost publicate în edituri recunoscute
• Identificarea şi listarea principalilor idei legate de problema de cercetare propusă
• Formularea unei ipoteze, a unei soluţii posibile la problema de rezolvat sau a unei
propuneri de sistematizare teoretică, generalizare, dezvoltare metodologică etc.
• Stabilirea denumirii temei de cercetare : eventual prezentate elemente explicative
• Expunerea succintă a scopului, obiectivelor şi principalilor idei ale cercetării
• Construirea planului de cercetare (succesiunea etapelor ce vor fi parcurse)
• Stabilirea strategiei de cercetare (metode, tehnici, instrumente raportate la scopul şi
obiectivelor cercetării temei)
• Elemente ale unei proceduri de validare a proiectului de cercetare şi rezultatelor ce
vor obţinute
• O structură posibilă a concluziei (concluziilor) cercetării
 Structura tematica
(se poate opta pentru structura RP)
• I. Optiunea metodologica
• II. Construirea şi realizarea proiectului de
cercetare
• III. Documentarea în cercetarea ştiinţifică
• IV. Strategia de cercetare: recurs la metoda
• V. Evidenţierea rezultatelor. Redactarea unui
text ştiinţific
 I. Optiunea metodologica

1.1. Cadrul metodologic

Know-how
Scop/Obiective
Deductiv
Inductiv
Tehnici
Teoria
Pozitivism
Abductiv
cunoasterii
Lg Sincron
Anticip Diacron

Constructi Holistic
Solutii
Nevoie
Problema vism Analitic Procedee
Rezultate
Emic
Infralg Etic
Euristica
Interpretati
vism
Cantitativ Instrument
Calitativ e

Alegere Optiune Optiune Optiune Validare

problema logica epistemologica metodologica Optiune testare
 1.1. Cadrul metodologic

• Proces de fundamentare
Pozitionare abordare

Epistemologie

Validare
Producere actiune Actiune Faptic - Teorie
Metodologie
Cercetare

Problema
 1.2.Alegerea strategica
1.2.1. Repere ale optiunii
1.2.2. Formele cercetării ştiinţifice
1.2.3. Verificarea si validarea
 1.2.1. Repere ale optiunii

• Teoria cunoaşterii - examinarea metodelor de testare sistematica

la care trebuie supusă orice idee, dacă este "să fie luată în serios";
pentru a raţionaliza, a explica şi stăpâni lumea (realitatea)
• Metodologia cercetării: sistemul de metode, procedee, tehnici,
reguli, postulate, principii şi instrumente precum şi know-how-ul
afarent angajete în procesul cunoaşterii ştiinţifice
• Cercetarea ştiinţifică: formularea şi testarea sistematică a unor
enunţuri şi sisteme de enunţuri; formularea de ipoteze, construirea
de sisteme teoretice şi confruntarea acestora cu experienţa, prin
observaţie şi experiment
• Logica cercetării (cunoaşterii): analiza logică a procesului de
cunoaştere, a metodei de cercetare, o teorie a metodei ştiinţei care
se ocupă de felul cum trebuie tratate enunţurile ştiinţifice în funcţie
de scopuri
• Epistemologia: studiul specificului cunoasterii, principiilor, legilor si
ipotezelor ca geneza, evolutie, valoare de cunoastere si metoda
folosita
 1.2.1. Repere ale optiunii
• Epistemologia – pozitia de pe care se realizeaza
cunoasterea (cercetarea) UNDE?
• Metodologia – mijloacele prin care se realizeaza
cunoasterea (cercetarea) CU CE?
• Cercetarea – actiunea de cunoastere – prin
inovare, descoperire, cautare de solutii CUM?
• Teoria cunoasterii: examinarea modului de
testare a ideilor, enunturilor, legilor PROBA
• Logica cercetarii: sensul cercetarii, ca mod de
tratare a enunturilor stiintifice MECANISMUL
LOGIC
 1.2.2. Formele cercetarii stiintifice

A. După scopul urmărit:

• - fundamentală: generalizarea teoretica,
constructia sau reconstructia teoretica;
• - aplicativă: cautarea de solutii practice pe
baza teoriei;
• - predictivă sau de simulare: propune
combinatii, evolutii, foloseste structuri
formale pentru a anticipa;
• - experimentala: cauta explicatii si solutii pe
baza de reproducere in laborator a conditiilor
reale.
 1.2.2. Formele cercetarii stiintifice

B. În funcţie de modul de realizare :

• descriptivă – prin identificarea şi relatarea
faptelor sau evenimentelor ;
• explicativă – prin cautarea si obtinerea de
relaţii cauzale, logice sau stochastice;
• fundamentală – prin generalizare şi
construcţie teoretică;
• aplicativă –rezolvarea unor probleme
concrete ale practicii prin recurs la explicatii
si solutii furnizate de teorie (cercetare
anterioara fundamentala sau experimentala).
 1.2.2. Formele cercetarii stiintifice

• În funcţie de caracter :
• pură – constructie sau reconstructie,
dezvoltare teoretica
• aplicată – cautare de solutii concrete
pentru probleme practice
• actiune: propunere de schimbare
 1.2.3. Verificarea si validarea
Verificarea – testarea: ipoteze, idei
• Cautarea si gasirea dovezilor confirmatorii
• Teste de verosimilitate: ipoteze-enunturi
fundamentale, operationale si statistice
Validarea: confrunatarea cu teoria si cu
rezultate anterioare; integrarea in teorie,
generalizarea
Intra, inter teoretica, interna, externa
 II. Construirea şi realizarea
proiectului de cercetare
• 2.1. Problema de cercetat
• 2.2. Proiectul de cercetare
• 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.4. Testarea initiala a proiectului
 2.1. Problema de cercetat

• Problema: dificultate, situaţie instabilă,

întrebare, îndoială etc. pentru care se caută
soluţii, răspunsuri, decizii, modalităţi de
depăşire…
• Enunt problema: formularea explicita a
situatiei, cazului, circumstantelor si intrebarii
• În economie: dominant o anumită cerere şi,
posibil, o anumită revelaţie sau construcţie a
spiritului cercetătorului
 2.1. Problema de cercetat

• Problemele teoretice de rezolvat provin din unele

dileme sau incertitudini:
• - necesitatea de evaluare sau verificare prin
confruntarea cu faptele a unor teorii, enunţuri sau
concepte;
• - apariţia unor dezacorduri sau paradoxuri în literatura de
specialitate a domeniului;
• - nevoia de a construi noi modele, paradigme în teoria
economică
• Cererea practică: rezultate din dezbateri ale
specialiştilor practicieni, solicitări ale întreprinderilor sau
instituţiilor.
 2.1. Problema de cercetat

• Cercetarea ştiinţifică:conexiune între

abordarea filosofică, conceptuală şi
metodologică.
• Filosofic: legitimarea şi evaluarea interesului, a
oferi o valoare proiectului; în economie şi
gestiune domină compromisul între utilitatea
teoretică şi cea practică.
• Conceptual: asigură operaţionalitatea
proiectului; corespondenţa cu realitatea.
• Metodologic: specificarea manierei de a realiza
cercetarea.
 2.2. Proiectul de cercetare

• O reflexie anticipată pornind de la o temă de

cercetare vizată (problemă teoretică sau cerere
socială). Trecerea de la un mod teoretic de a
acţiona în gândire la unul de a gândi în acţiune
• Un plan şi structurarea documentelor de cercetare:
• - problematizare ;
• - conceptualizarea;
• - operaţionalizare;
- alegerea şi justificarea unei strategii;
• - planificarea operaţională ;
• - realizare ;
• - validare.
 2.1. Proiectul de cercetare

• Documentele scrise ale unei cercetări economice:

• a) document pregătitor: mai multe versiuni, adresat responsabilului
de cercetare, cu principalele idei ale teoriei şi anticipări rezonabile
ale dimensiunilor abordărilor practice;
• b) document de urmărire a cercetării: etape de parcurs, realizarea
acţiunilor, evoluţie proiect; abordare dinamică; adresat
responsabilului, personalului administrativ şi grupului de cercetare;
accent pe inducţie, întrebări, evoluţie interpretări; sub aspect practic:
trăiri cotidiene, program de realizare, mod de integrare a faptelor;
• c) Document final: redactare raport de cercetare, comunicare;
demers static, bază pentru deschideri de noi cercetări; destinatar:
responsabil şi public (specialişti); articulare între teorie şi practică
(realitate).
 2.2. Proiectul de cercetare

• Proces de cercetare : succesiune de faze pentru construirea,

rezolvarea şi comunicarea rezultatelor unei cercetări 
• Etape:
• - conceperea problemei şi întrebărilor la care trebuie găsite
răspunsuri, explicaţii etc. ;
• - punerea în aplicare a proiectului : realizarea unui program,
relaţionarea dintre concepte şi fapte, stabilirea colectivităţii şi
eşantionului, culegerea datelor, prelucrarea datelor ;
• - analiza şi evaluarea rezultatelor prelucrării : obţinerea de
explicaţii corecte şi testarea validităţii acestora ;
• - elaborarea documentului final şi comunicarea rezultatelor :
redactarea textului studiului de cercetare, evidenţierea contribuţiilor
teoretice şi aplicative, precizare limitelor şi sugerarea unor direcţii
posibile de cercetare.
 2.2. Proiectul de cercetare

• Etape (Marie- Fabienne Fortin):

• - alegerea şi formularea problemei de cercetat ;
• - listarea referinţelor bibliogafice importante şi relevante în
raport cu problema ;
• - elaborarea unui cadru de referinţă teoretică ;
• - stabilirea scopului, întrebărilor sau ipotezelor ;
• - alegerea unei structuri a cercetării ;
• - stabilirea populaţiei şi eşantionului ;
• - definirea variabilelor ;
• - alegerea tehnicilor de culegere şi analiză ;
• - culegerea datelor ;
- analiza şi interpretarea datelor;
- comunicarea rezultatelor.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.1. Formularea problemei
• - Problema generală: articularea proiectului cu cercetările
anterioare pentru a contura un cadru operaţional realist şi pertinent;
câteva întreţineri nedirective sau observaţii permit mai buna
specificare a problemei;
• - Activitatea cercetătorului: cercetare teoretică, întâlniri cu
practicieni competenţi, validare director sau responsabil de
cercetare;
• - Rezultate: o întrebare pentru a răspunde, o sinteză teoretică
(literatura de specialitate), alegerea unei metodologii;
• - Control: problematizare coerentă în funcţie de criteriile de
cercetare (corespondenţă cu realitatea, operaţionalisabilitatea,
posibilitatea de observare etc.); poziţionare critică.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.2. Definirea obiectivelor cercetării
• - Problema generală: prestructurarea planului de cercetare pentru
a putea corela studiile empirice cu problemele sau rezultatele
aşteptate;
• - Cercetătorul: formularea de întrebări precise şi abordări ale
terenului ce va fi explorat;
• - Rezultate: subîntrebări ca elemente de ghidare în cercetare; o
unitate de analiză (organizaţie, grup, individ, problemă); stabilirea
metodologiei în funcţie de obiectivele cercetării şi de posibilităţile de
acces pe teren;
• - Control: validarea obiectivelor teoretice de către o autoritate
ştiinţifică şi discutarea deschisă cu practicieni.
• Selecţia variabilelor cercetării
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.3. Pregătirea studiilor empirice şi enunţurilor referinţelor
teoretice
• - Problema generală: a cunoaşte diferitele etape prin care va trece
cercetarea pentru a găsi mereu oporunităţile metodice şi a elimina
diversiunile posibile;
• - Cercetătorul: cercetare de teren pentru observare; adaptarea
problematicii, formularea explicită a protocolului de cercetare,
pregătirea cadrului de referinţă pentru analiză;
• - Rezultate: unitatea de analiză, terenul, planul de cercetare,
referenţiale importante, confruntare între teorie şi practică prin
evaluare şi adaptare între obiect şi metodologia pusă în aplicare;
• - Control: validare prin rezultatele culegerii datelor vizate şi
redactarea părţii metodologice.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.4. Defrişarea terenului şi confruntarea cu teoria
• - Problema generală: discernerea între explicaţiile
provizorii întărite prin concepte şi propunerile care nu
găsesc răspunsuri verificate în teorie;
• - Cercetătorul: în funcţie de problemă şi teren;
înregistrare date, restabilirea lanţului de cauze;
confruntarea cu teoria; microanalize pe datele observate;
• - Rezultate: o bază organizată de date sau de informaţii
şi de referinţe teoretice explicite prin intermediul unui
dicţionar tematic şi prime analize;
• - Control: înregistrarea activităţii cercetătorului (jurnal de
cercetare), diversitatea si fidelitatea surselor, discutarea
cu specialiştii pe teren.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.5. Analiza
• - Problema generală: trierea si structurarea datelor prin codificare
(dicţionar tematic definitiv), redactarea unui raport de teren (stare,
cronologie, situaţie în raport cu teoria...);
• - Cercetătorul: construcţia de instrumente de analiză şi
interpretare, realizarea de descrieri, explicaţii (locale, cauzale,
globale...) şi verificări contextuale;
• - Rezultate: propuneri de explicare a realităţii observate pe baza
întrebărilor iniţiale şi unei argumentaţii explicite (inducţie, deducţie,
recursivă) a legăturilor dintre fapte şi teorie; probleme de taxonomie:
continuitate, amplitudine, rata de schimbare, tendinţe, periodicitate;
• - Control: înregistarea tuturor operaţiilor, etica cercetătorului.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.6. Revenirea pe teren
• - Problema generală: asocierea actorilor de pe teren la
explicaţiile furnizate; libertate ca principiu esenţial în
cercetare;
• - Cercetătorul: propunerea de rezultate actorilor de
teren, înregistrarea acceptării sau criticilor acestora,
întegrarea reacţiilor acestora în analiză;
• - Rezultate: validarea de către actorii de teren şi
îmbogăţirea rezultatelor sau posibilitatea generării unei
noi problematici;
• - Controlul: discuţia, dezbaterea, confruntarea de la
egal la egal cu actorii de teren pentru a testa înţelegerea
teoretico-empirică.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.7. Revenirea la teorie
• - Problema generală: articularea explicită a teoriei şi
practicii; consolidarea componentei teoretice;
• - Cercetătorul: confruntarea rezultatelor obţinute cu
teoriile anterioare, propuneri de respingere, îmbogăţire,
experimentare;
• - Rezultate: înţelegerea contribuţiei cercetării la
problematica ştiinţifică şi la acumularea de cunoştinţe;
• - Control: discutarea criteriilor care probează caracterul
ştiinţific (pertinenţă, fecunditate, validitate, fidelitate) al
elementelor de contribuţie pentru a disocia ceea ce este
de domeniul rezultatelor, propunerile şi construcţiile
teoretice;
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.8. Redactarea finală
• - Problema generală: disocierea analizei de
prezentarea analizelor; prezentare raţionalizată
(problematică, literatură de specialitate, metodologie,
analize, rezultate şi discuţii) considerând scopul:
comunicarea ştiinţifică;
• - Cercetătorul: scrierea cu rigoare şi grijă pentru a stârni
interes asupra rezultatelor cercetării;
• - Rezultate: un document comunicabil pentru
comunitatea vizată; documente explicative pentru actorii
cercetării;
• - Control: Inteligibilitatea documentelor pe baza
criteriilor ştiinţifice specifice metodologiei folosite.
 2.3. Etapele cercetării ştiinţifice
• 2.3.9. Comunicarea
• - Problema generală: în funcţie de mod de prezentare
(comunicare, articol, studiu de cercetare, raport de
cercetare, monografie sintetică etc.); sistematizare,
argumentare, demonstrare; convingerea specialiştilor în
domeniu;
• - Crecetătorul: prezentare atentă, pertinentă, coerentă,
structurată şi atractivă; folosirea unor stimuli specifici de
atragere a atenţiei;
• - Rezultate: sensibilizarea sau convingerea publicului
vizat; recunoaşterea valorii rezultatelor obţinute;
• - Control: opiniile specialiştilor în domeniu; impact
asupra domeniului; utilizare practică a rezultatelor.
 2.4. Testarea initiala a proiectului

Criteriul de Testul Exemple

validare
Plauzibilitate Justificare teoretică sau Validitatea actuală a
paradox neexplicat conceptelor

Operaţionaliza-bilitate Acces la teren sau fapte, Discursurile strategice ale

durata şi amploarea muncii conducătorilor de
întreprinderi

Verificabilitate Reperarea contextelor Diferenţierea strategiilor

semnificative (legitimitatea marilor grupuri de
empirică) distrubuţie

Corespondenţa cu Înţelegerea de către actorii Relaţia dintre certificarea

realitatea sau specialiştii domeniului calităţii şi performanţă
 III. Documentarea în cercetarea
ştiinţifică
• 3.1. Documentarea bibliografică
• 3.2. Documentarea directă asupra
realităţii
• 3.3. Cercetarea “de laborator”
 3.1. Documentarea bibliografică

• 1. Revederea principalelor lucrări

bibliografice cu caracter fundamental şi
general în domeniu;
• 2. Consultarea de lucrări cu caracter de
orientare (eseistică, popularizare, recenzii)
3. Studiul şi interpretarea literaturii
ştiinţifice propriu zise;
• 4. Raportarea la observarea continuă a
realităţii.
 3.1. Documentarea bibliografică

• Etape:
• - informarea generală asupra temei de cercetare:
identificarea surselor, realizarea accesului la surse,
procurarea materialelor bibliografice, adnotarea
superficială a materialelor şi ordonarea acestora;
• - cercetarea surselor: parcurgerea atentă şi listarea
ideilor, argumentelor, demonstraţiilor, ipotezelor,
sistemelor conceptual-metodologice, enunţurilor,
explicaţiilor şi concluziilor;
• - prelucrarea şi interpretarea ideilor din bibliografia
utilizată: ordonare, sistematizare, analiza comparativa si
de continut.
 3.1. Documentarea bibliografică

• Surse posibile:
• - documente primare periodice (reviste, anuare, editoriale, ziare)
sau neperiodice (manuale, monografii, tratate, publicaţii aplicate,
standarde, brevete, cataloage comerciale, prospecte, rapoarte de
cercetare, teze de doctorat, evidenţe contabile, rapoarte statistice,
analize speciale etc.);
• - documente secundare - rezultate din prelucrări sistematizoare
asupra documentelor primare (reviste de referate, reviste de titluri,
enciclopedii, dicţionare, bibliografii, indexuri bibliografice, cataloage
bibliografice, sinteze documentare, ghiduri bibliografice, sinteze de
traduceri, sinteze de referate etc.);
• - microformate: filme, fotocopii, benzi şi discuri magnetice propriu
zise etc.; această ultimă sursă devine foarte puternică prin facilităţile
de comunicare informaţională oferită de diferite sisteme naţionale şi
internaţionale de computere conectate (E-mail, Internet etc.).
 3.1. Documentarea bibliografică

• Forme :
• informare directă (biblioteci, E-mail,
Internet, arhive, tezaure etc.) ;
• prin mediere (coordonator cercetare,
specialişti din domeniu, bibliografie şi
indexuri tematice ale lucrărilor deja
studiate etc.).
 3.2. Documentarea directă asupra realităţii

• Orientarea tactică în funcţie de:

• - tema (problema) asumată spre cercetare (rezolvare);
• - obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării;
• - caracteristicile sistemului real de referinţă (una sau mai
multe întreprinderi, grupuri de clienţi sau furnizori,
profesionişti sau specialişti din profesii, sectoare sau
grupuri de sectoare de activitate, zone sau regiuni
economice, sociale sau culturale etc.);
• - normele comportamentale şi atitudinile dominante ale
actorilor economici cu care se va desfăşura "jocul« ;
• - sistemul de norme şi reglementări legale în materie
(legi, decrete, ordonanţe, decizii locale sau interne etc.);
• - perioada de timp ce poate fi alocată documentării.
 3.2. Documentarea directă asupra realităţii

• Etape :
• - informarea generală (preliminară) asupra caracteristicilor
elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetării
(întreprinderi, organisme private sau publice, clienţi sau
furnizori etc.);
• - pregatirea tehnicilor si instrumentelor: protocol de
ancheta, ghid de interviu, tabele, diagrame etc.;
• - culegerea informaţiilor necesare, prin contactul direct al
documentelor primare, angajaţilor, specialiştilor şi
persoanelor de decizie din întreprindere, organizarea şi
realizarea de anchete, sondaje sau discuţii formale sau
neformale etc. 
• - testarea sau experimentarea, simularea economică.
 3.3. Cercetarea “de laborator”

• Cercetarea "de laborator": operaţii,

raţionamente, calcule, prelucrări, analize şi
interpretări prin care se tinde spre
obţinerea unui ansamblu coerent sub
aspect teoretic, conceptual-metodologic şi
practic-aplicativ care va deveni, în final, o
lucrare ştiinţifică.
 3.3. Cercetarea “de laborator”

• Etape:
• a) - Incubaţia
• b) - Reformularea ipotezelor şi conceperea planului
definitiv de lucru;
• c) - Inventarierea şi confruntarea ipotezelor, ideilor,
enunţurilor, tezelor, concepţiilor, definiţiilor şi
dezvoltărilor metodologice existente;
• d) - Stabilirea (alegerea) metodologiei de cercetare;
• e) - Construirea schemei cadru de cercetare;
• f) - Dezvoltarea raţionamentelor logice;
 IV. Strategia de cercetare:recurs
la metoda
• 4.1. Metode şi instrumente de cercetare
• 4.2. Strategia de cercetare
• 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
• 4.4. Construcţia ipotezei
• 4.5. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă
• 4.6. Modelarea si modelul
 4.1. Metode şi instrumente de cercetare
• Metoda (metodos = cale, mijloc, mod de expunere – grec.) : element care prescrie un
anumit mod de a acţiona într-o cercetare ; sistem de principii, reguli şi mijloace de
cunoaştere şi transformare a realităţii; conceptia de baza din cercetare.
• Exemple: observaţia, experimentul, statistică, istoric-comparativă, dialectică
• Tehnica (tekne = procedeu, vicleşug) : ansamblu de prescripţii
metodologice folosite pentru a realiza o acţiune eficientă, grup de procedee folosite
pentru a realiza o lucrare sau a obţine un rezultat determinat.
• Exemple: convorbirea, întreţinerea, cele mai mici pătrate, analiza factorială, ajustarea
statistică, analiza documentară, eşantionarea, aşchierea etc.
• Procedeu : element al tehnicii care permite obţinerea directă a unui anumit rezultat
sau soluţia practică la care se recurge pentru a efectua o acţiune sau lucrare.
• Exemple: gruparea statistică, estimarea varianţei, clasificarea etc.
• Instrument : unealta sau artificiul tehnic prin intermediul căruia se realizează o
lucrare sau o acţiune de cercetare.
• Exemple : tabelul, foaia de observaţie, fişa de înregistrare, ghidul interviului, indicele,
coeficientul, elasticitatea, scala de măsurare sau programul utilitar.
 4.2. Strategia de cercetare

• Mixaj între metode, tehnici, reguli, principii, instrumente şi know-

how specific, in funcţie de natura problemei de cercetare, scop şi
obiective
• Strategii de cercetare:
• - inductiva sau deductiva;
• - dialectic – conflictuala; inductiv - consensuala; pragmatic-
interdisciplinara etc.
• - experimentală şi neexperimentală;
• - comparativă şi necomparativă;
• - studiu de caz (cazuistica sau monografica) sau pentru
fenomene de masă (statistice);
• - longitudinale (în timp sau diacrone) sau transversale (la un
moment dat sau sincrone);
• - interacţionale (cercetător- subiect) sau noninteracţionale;
• - calitative sau cantitative;
 4.2. Strategia de cercetare
• Strategia de cercetare urmează etapizarea demersului:
- căutare şi culegere date: metode, tehnici şi instrumente de observare şi
investigare a realităţii;
- tratare-prelucrare: metode, tehnici şi instrumente de tratare a datelor, de
analiză logică şi interpretare;
- formularea ipotezelor: procedee de construcţie a enunţurilor şi
soluţiilor propuse, cu caracter provizoriu, pentru a fi verificate;
- construcţie, verificare ipoteze şi testare a modelului: tehnici calitative
şi cantitative, principii formale şi logice de construcţie a modelelor;
- generalizarea şi construcţia teoretică:metode şi tehnici de sinteză şi
generalizare, principii şi reguli de construcţie teoretică şi aplicativă.
Elementele strategiei: Conceptul, simbolul, scopul, obiectivul, ipoteza,
conditia,premisa, observarea, factorii si variabilele, parametrii, unitatea de
observare, de analiza si de masura, relatia si ecuatia, rationamentul,
judecata, demonstratia, explicatia, argumentarea, metoda, tehnica,
procedeul, instrumentul, know-how-l
 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
• Inferare: operaţiune logică, prin care se
avansează o judecată provizorie (concluzie),
neprobată, pe baza unei relaţii cu alte judecăţi
considerate adevărate (premise).
• Inferarea: inductivă (realizarea analizei faptelor)
şi deductivă (sinteza în vederea construirii
concluziei); descriptivă (a distinge variaţiile
sistematice de cele nesistematice ale
fenomenului sau procesului studiat) şi cauzală
(a explica prin cauze şi efecte un fenomen sau
proces).
 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
Abductia (propusa de Aristotel): inferarea unei cauze (fapt, eveniment,
stare, evolutie) pentru a explica o consecinta (un efect);
Admite mai multe explicatii posibile pentru formarea consecintei
(efectului); extrage una din explicatiile respective pentru a o
propune cu titlu de corecta (adevarata) (daca ploua iarba este uda)
Criterii de extragere a explicatiei corecte: simplicitatea, probabilitatea,
puterea explicativa
Permite sau favorizeaza constructia de ipoteze
Are sau poate avea suport euristic de derivare a explicatiei
Validare: aproximare succesiva (o explicatie este valida daca este cea
mai buna explicatie pentru un set cunoscut de date).
 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
• Inducţia: demersul de la premise individuale la concluzii generale;
inferarea unei consecinte dintr-o multime de stari posibile.
prin abstractizare ştiinţifică, construcţie de modele pentru a parcurge
drumul de la ipoteză la lege (generalizare) şi teorie;
• Furnizează concluzii cu caracter relativ, probabil pentru că:
- se operează cu un număr de premise;
- informaţiile disponibile nu acoperă integral prcesul sau fenomenul analizat.
• Formele inducţiei:
• inducţia completă: generalizarea unuei propoziţii pe baza unui numări
limitat şi finit de cazuri care nu acoperă categoria sau clasa respectivă de
fapte sau obiecte; tehnici specifice: interpolarea şi extrapolarea;
• inducţia incompletă: asocierea unei anumite proprietati pentru fiecare
element al unei colectivităţi şi extinderea acesteia pentru toate elementele
făcând parte din respectiva clasă.
 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
• Deducţia: obţinerea (deducerea) de propoziţii (enunţuri)
adevărate din alte enunţuri (propoziţii) adevărate, pe
baze logice. Inferenţa este logic-necesară şi subiectiv-
sigură:
- premisele sunt suficiente pentru a asigura cu necesitate
concluzia;
- concluzia are valoarea de adevăr furnizată de valoarea de
adevăr a premiselor;
- acceptarea premiselor este suficientă pentru impunerea
concluziei;
- acceptarea concluziei are gradul de certitudine al
acceptării premiselor.
 4.3. Abductia, inducţia şi deducţia
• Procedeele deducţiei:
• - Silogismul: derivarea unei propozitii corecte din altele doua a priori
validate; o premisa majora este considerata corecta (adevarata) in timp
ce o premisa minora poate fi doar probabila.
• - Axiomatizarea: stabilirea de noţiuni şi enunţuri cu înţeles evident şi
universal acceptat (axiome) pe baza cărora pot fi deduse şi aplicate
toate celelalte enunţuri ale teoriei, enunţuri numite teoreme; regulile
axiomatizării: substituirea, detaşarea, prestabilirea implicaţiilor.
• - Formalizarea: recursul la simboluri abstracte şi la reguli pentru a realiza
operaţiile logice ale enunţurilor; semnele folosite au caracter general în
respectiva teorie şi au semnificaţii strict prestabilite ;
• - Modelarea : construirea şi folosirea de scheme sintetice, abstracte şi
simplificatoare care pot fi folosite în demonstrarea enunţurilor şi care pot
fi extinse în studiul altor fenomene sau fapte decât cele considerate în
explicaţiile anterioare ale respectivei teorii ; un model este format din
elemente, relaţii şi condiţii.
• Inducţia furnizează inferenţe nedemonstrabile iar deducţia
realizează inferente demonstrabile.
 4.4. Construcţia ipotezei
• Ipoteza: enunţ cu caracter provizoriu, supoziţie consistentă,
rezultată din raţionamente logice sau pe baza unei intuiţii specifice a
cercetătorului.
• Ipoteza orienteaza cercetarea;
• Ipoteza cercetarii nu este acelasi lucru cu ipoteza de lucru
(statistica)
• Cercetarea are un scop (obiectiv fundamental) din care poate fi
derivata ipoteza de cercetare;
• Cercetarea este o succesiune de actiuni de testare succesiva a
enunturilor care pot valida/invalida ipoteza de cercetare;
• Ipoteze: descriptive (ca puncte de plecare, intrebari cu trimitere
la explicare sau inteles); directionale (orienteaza cercetarea
prin constructii explicative); explicative (furnizeaza o relatie de
cauzalitate care va trebui confirmata/infirmata prin cercetare);
testabile si netestabile;
 4.4. Construcţia ipotezei
• Etapele constructiei unei ipoteze:
1. Stabilirea (alegerea) variabilelor dependente si
Independente;
2. Analiza variabilitatii valorilor celor doua perechi de
Variabile;
3. Combinarea intre variabilele dependente si
independente pentru a sesiza anumite regularitati;
4. Identificarea sau construirea de relatii (functii, ecuatii)
care sa poata explica conexiunea (produsul regularitatii);
5. Selectarea celei mai bune relatii;
6. Enuntul ipotezei.
 4.4. Construcţia ipotezei
• Procedee de construcţie a ipotezelor :
• Concordanţei : explicarea unui fenomen în funcţie de cauzele puse în evidenţă pentru
alţi factori  ;
• Diferenţei : identificarea cauzei apariţiei unui fenomen în funcţie de îndeplinirea unui
set de condiţii dar nu şi la concretizarea aceloraşi condiţii în alte configuraţie ;
• Mixtă (concordanţei şi diferenţei): efectul este produsul unor combinaţii factoriale dar
nu şi a altora cuprinzând doar unii din factorii fiecăreia din combinaţiile respective ;
• Reziduurilor : prin recurs simultan la deducţie şi inducţie ; punctul de plecare este o
lege cunoscută (factorul a determină apariţia efectului b, de exemplu) ;
• Variaţiilor concomitente : se poate avansa presupunerea că o combinaţie de factori
produce efectul analizat iar dacă acest efect este variabil în acelaşi mod doar faţă de
unul din factor, dar nu şi faţă de ceilalti atunci cauza este doar factorul initial;
• Analogiei : din concordanţa unor caracteristici a două fenomene se poate trage
concluzia că între acestea există şi alte asemănări de conţinut şi proprietăţi interne.
 4.5. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
• Abordarea cantitativă este raţională şi recurge la măsurare,
cuantificare, exprimare cifrică şi abstractizare şi dezvoltare formală.
• Avantaje ale abordării cantitative :
• - economia de timp : cercetarea poate fi sistematizată,
structurată şi dezvoltată pe baze raţionale, prin recurs la măsurare
şi elemente simbolice de exprimare, la sisteme de operatori logici şi
structuri formale anterior construite ;
• - oferă un suport puternic pentru acceptarea rezultatelor
obţinute, a concluziilor sau consecinţelor ce derivă ;
• - raportarea la teorie, la legi şi legităţi ale acesteia face posibilă
aplicarea deducţiei şi generalizarea pe această cale ;
• - face posibilă axiomatizarea şi, implicit, construcţia sau
reconstrucţia teoretică din domeniul vizat.
 4.5. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
• Abordarea calitativă : interpretare, explicaţie
naturalistă, comprehensiune. Generalizarea prin
trecerea de la individual la general, prin recurs la
inducţie; se realizează prin colectarea de fapte
diferite sau de materiale empirice (cazuri,
experienţe personale, relatări, texte sau date
etc.) din analiza cărora se poate obţine
descrierea momentelor obişnuite sau a acelora
deosebite privind starea sau evoluţia entităţilor
în cauză.
• Abordările cantitativa si calitativa sunt
complementare în aproape orice cercetare
 4.5. Abordarea calitativă vs abordarea
cantitativă
Dimensiunea
Orientare generală (strategie)
Realitate abordată
Poziţia faţă de domeniul
cercetat
Discipline metodologice
implicate
Relevanţa explicării şi înţelegerii
Relaţia cercetător – cercetat
Selecţia unităţilor de cercetat
Timpul de culegere
Metode şi tehnici folosite
Cantitativ
Pozitivist-explicativă, etica
Dominant macro, global şi
formal
Statică şi dinamică, externă în
raport cu subiectul
Statistica, econometria,
matematica, fizica
Obiectivitate ; accent pe etică
Neutră, distantă
Eşantionare statistică sau
distribuţie naturală
Perioade scurte, la intervale
determinate
Deducţia, ancheta, analiza
cantitativă, observarea, indici
Calitativ
Fenomenologic, interpretativ,
emica
Micro local, contextual şi
concret
Procesuală, construită special
de subiect
Sociologia, psihologia,
antropologia, teoria comunicării
Subiectivism şi înţeles atribuit
prin interpretare
Subiectivă, dominată
sentimental şi afectiv
Eşantionare teoretică sau
distribuţie naturală
Perioade lungi de observare
continuă
Inducţia, interpretare,
observaţia
 4.6. Modelarea si modelul

• Model: instrument ştiinţific pentru reprezentarea unor

realităţi care, prin scara şi complexitatea lor, depăşesc
capacitatea de cuprindere a intuiţiei sau logicii cu care
stăpânim realitatea
• Tipuri de model:
• - imitativ (iconic): imagini mentale sau material-fizice;
• - index: menţine doar caracteristicile esenţiale, cele care
descriu componentele şi sistemele intime de relaţii;
• - simbolic (ipoteză, lege, teorie): înlocuirea elemntelor
sistemului cu simboluri definite şi relaţii logico-formale;
• - cibernetic: sistem simbolic cu feed-back (auto-reglare);
• - euristic: bazat pe un set de reguli intuitive.
 4.6. Modelarea si modelul

• Etapele modelării:
• - definirea problemei;
• - conceptualizare;
• - analiza teoretică;
• - selectarea şi exprimarea variabilelor;
• - elaborarea ipotezelor;
• - stabilirea structurii generale;
• - parametrizarea (structura concretă a modelului sau estimarea);
• - testarea verosimilităţii;
• - interpretarea rezultatelor;
• - aplicarea ;
• - revizuirea şi actualizarea soluţiei
 Observatia si experimentul
• Observatia:
• - are la baza o teorie specifica;
• - este integrala in raport cu obiectul;
• - este analitica;
• - este realizabila rational;
• - este repetabila;
• - este verificabila;

• Experimentul economic are 6 dimensiuni:

• - timpul (initial si final);
• - grupul (de actiune si martor);
• - echivalenta (celor doua grupuri)
• - exclusivitatea (raportarea consecintelor actiunii);
• - diferenta (intre grupuri)
 4.7. Tehnici şi instrumente de căutare şi
culegere a datelor
• Tehnici de culegere a datelor:
- tehnici de culegere mediată a datelor;
- tehnici de culegere prin contact direct;
- tehnici de simulare (bazate pe scenarii)
* Tehnici mediate:
• Documente de prezentare şi popularizare;
• Statistici oficiale;
• Documente curente de gestiune;
• Rapoarte, studii şi sinteze ocazionale sau periodice;
• Arhive;
• Biografii şi autobiorgrafii
 4.7. Tehnici şi instrumente de căutare şi
culegere a datelor
Tehnici de culegere directă
- Observaţia (observarea): Cercetătorul alege,
provoacă, înregistrează şi codifică după
anumite reguli, comportamente, fapte,
evenimente sau împrejurări caracteristice
colectivităţii observate şi în funcţie de scopul şi
obiectivele cercetării
- Interviul : structurat, nestructurat sau mixt
- Chestionarea : cu întrebări deschise sau
închise, cu alegere prestabilită sau cu
răspunsuri libere etc.
 4.7. Tehnici şi instrumente de
căutare şi culegere a datelor
Simularea: simularea Monte-Carlo.
• Etape :
- identificarea variabilelor caracteristice şi a relaţiilor dintre acestea;
- construirea modelului de simulare;
- construirea sau selectarea distribuţiilor de repartiţie;
- fixarea zonelor de selecţie dintr-un tabel de numere aleatoare
cunoscut;
- stabilirea corespondenţei dintre numărul aleator selectat din tabel
şi valorile corespunzătoare ale variabilelor;
- introducerea în model a tuturor combinaţiilor de valori considerate
pentru a obţine valorile variabilei endogene (independente)
corespunzătoare.
Instrumentele simulării: modelul, distribuţia de repartiţie,
corelograma şi arborele de decizie.
 4.8. Tehnici de tratare şi analiză a datelor

I. Abordarea calitativă
1. Analiza comparativă:
- empirică (eşantioane, situaţii, cazuri, populaţii etc.) ;
- metodologică (strategii diferite de cercetare, între rezultate diferite
obţinute prin metode diferite, la momente diferite etc.);
- teoretică (validarea rezultatelor cercetării prin teorii diferite).
2. Analiza biografică
Niveluri de analiză biografică :
- cunoaşterea caracteristicilor sociale ale individului ;
- documentarea istorică prin intermediul datelor anterior neglijate;
- confruntarea trecutului individului cu reconstrucţia verbală pe care o
prezintă;
- cunoaşterea opiniilor şi convingerilor individului.
 4.8. Tehnici de tratare şi analiză a datelor

3. Analiza incidentelor critice (Lupaşcu)

• Scop: înţelegerea potenţialelor interne, a schimbărilor inter sau
intra dimensiuni corporale şi a permite considerarea actelor de
către însăşi persoana în cauză ; a descoperi sau desluşi sensul
activităţilor umane ;
• Unitatea de analiză este incidentul : orice eveniment,
manifestare vizibilă etc. privitoare la individ şi presupunând o
acţiune sau reacţie din partea acestuia.
4. Explorarea limbajului
• Direcţii ale explorării limbajului:
- identificarea caracteristicilor limbajului : analiza conţinutului ;
- recunoaşterea regularităţilor limbajului ;
- înţelegerea semnificaţiilor acţiunii umane prin limbaj ;
- reflecţia: descoperirea şi explicarea fenomenului sau procesului prin
analiză euristică, globală şi holistică
4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
5. Analiza conţinutului comunicării: descrierea obiectivă, sistematică
si cantitativă a conţinutului unei comunicări; modalitate de analiză
calitativă şi cantitativă a conţinutului şi sensurilor unei comunicări ;
tehnică de cercetare prin care se pot realiza inferenţe pe baza
identificării sistematice şi obiective a caractersisticilor specifice în
cadrul unui text.

6. Abordarea fenomenologică (Husserl, Hegel, Sartre )

• Cercetarea acţiunilor trăite, propriilor experienţe.
• Experienţa interioară ca sursă de cunoaştere a lumii, a înţelege
lucrurile pe baza sensului pe care-l are pentru individ raportat la
lume aşa cum este ea înţeleasă de acesta.
4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
7. Studiul documentelor
Documente : oficiale, personale, oficioase
Obiect, text, insemn care poartă o informaţie ; există în măsura în care
cercetătorul devine capabil a-l folosi ca indiciu.
4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
II. Abordarea cantitativă
1. Sistematizarea (gruparea, seria, tabelarea, graficul, diagrama)
Rezultatele sistematizării sunt de tip serii, tabele, grafice,
diagrame etc. cuprinzând date ordonate după anumite criterii
2. Uniformizarea şi ajustarea
• Procedee de ajustare:
- media mobilă;
- graficul de ajustare;
- sporul mediu ;
- ritmul mediu ;
- cele mai mici pătrate
4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
3. Indicatori şi indici
• Indicatori: primari (privitori la volumul sau structura de bază a unei
colectivităţi) sau derivaţi (privitori la relaţii dintre caracteristici ale
unei colectivităţi, dintre variabile sau valori caracteristice); indicatori
relativi sau în mărimi relative (rapoarte dintre niveluri sau dintre
valori comparabile) si indicatori în mărimi absolute.
• Indicatori specifici : asimetria (coeficientul de asimetrie), boltirea
(coeficientul de boltire)  
4. Mărimi medii: media aritmetică, geometrică, arminică, pătratică,
modul sau dominanta, mediana, mediala
4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
5. Dispersia şi indicatorii varianţei
• Dispersia sau împrăştierea caracterizează gradul de eterogenitate al
unei colectivităţi, măsura în care valorile individuale se abat de la
normalitate, de la valoarea caracteristică (o anumită medie) din
cauze aleatoare sau mai puţin semnificative.
6. Concentrarea şi diversificarea
• Concentrare : gradul de grupare sau aglomerare a unităţilor
observate sau valorilor unei distribuţii în jurul unei valori
semnificative (valoarea centrală, media, mediana, modul
• Diversificarea: grad de diversificare, raport de diversificare,
indice de diversificare etc.
7. Corelaţia: covarianţa, coeficientul de corelaţie Pearson, raportul de
corelaţie, corelaţia rangurilor, coeficientul lui Fechner de
concordanţă
8. Regresia: modele liniare, parabolice, multiple, cu ecuaţii simultane)
 4.8. Tehnici de tratare şi analiză
a datelor
10. Tehnici bazate pe elasticităţi
11. Tehnici de cercetare operaţională
12. Triangularea: recurs simultan la două sau mai multe tipuri de
abordări: punerea în relaţie a abordărilor calitative şi
cantitative, respectând regulile de aplicare ale fiecăreia.
• Tipuri de triangulare (M.-F. Fortin, 1996):
• triangularea datelor prin agregare, interacţionare şi
comunitate ;
• triangularea cercetătorilor;
• triangularea teoriilor;
• triangularea metodelor.
 V. Testarea si validarea
1. Testarea: tehnici, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se
realizeaza verificarea verosimilităţii unui enunţ, unei ipoteze;
gasirea dovezilor pe care le presupune enuntul.
- testarea se referă la rezultatele unei cercetări;
- modalitatea prin care sunt căutate şi găsite dovezile pentru
conţinutul enunţurilor stabilite ca răspunsuri la întrebările unei
cercetări;
- testele de verificare a ipotezelor statistice se bazează pe stabilirea
unui enunţ ipotetic (afirmativ) şi a unui al doilea enunţ simetric
(ipoteza alternativă, care neagă sensul dat prin ipoteza );
- este testata verosimilitatea rezultatelor, enunturilor ipotezelor,
concordanta intre concluziile cercetarii realizate pe un esantion si
ceea ce este caracteristic colectivitatii de origine.
 V. Testarea si validarea
Testarea ipotezelor statistice:
Verificarea măsurii in care sensul propus printr-un enunţ (ipoteză
statistică) face posibilă validarea rezultatelor obţinute în cercetare,
pentru a putea fi acceptate ca atare şi generalizate
a. Teste de identificare a existenţei valorilor aberante de sondaj: Dixon
Grubbs;
b. Teste de concordanţă sau de ajustare: Z al abaterii standard, (uni-
şi bilateral, pentru esantioane independente); Student (t) pentru
distributii normale; Chi patrat (variabile nominale multicategoriale);
Smirnoff-Kolmogorof (serii discrete); U (Mann-Whitney
imposibilitatea verificării normalităţii distribuţiei); McNemar
(variabile dihotomice şi eşantioane dependente)
 V. Testarea si validarea
2. Validarea: actiunea de recunoaştere a identităţii si conformitatii rezultatelor
cercetării în raport cu calitatea proiectului, a cercetătorului, a metodologiei
pe care acesta a folosit­o, a enunţurilor pe care teoria le conţine
• Rezultate si cercetare valide daca:
- se refera la o problemă adevărată, corect enunţată şi tradusă în întrebări
pertinente;
- sunt realizate prin activităţi corect legate între ele într-un proiect valid:
- sunt bazate pe enunţuri ipotetice argumentate şi consistente;
- sunt dezvoltate prin recurs la o strategie şi la o metodologie corecte;
- sunt derivate prin operaţiuni şi raţionamente fără erori, prin folosirea de unitati
de masura si instrumente corespunzatoare;
- sunt în acord cu rezultate anterioare, obţinute de alţi cercetători, pentru
aceeaşi problemă şi în condiţii similare;
- sunt compatibile şi necontradictorii în raport cu teoria.
 V. Testarea si validarea
• Tehnici de validare:
• a)- tehnici empirice:
• - observarea naturală;
• - observarea ştiinţifică;
• - experimentul ştiinţific;
• b)- tehnici bazate pe teorie (concordanţa logică a enunţului cu
celelalte enunţuri ale teoriei respective sau cu enunţurile altor
teorii):
• - intrateoretice
• - interteoretice
 V. Testarea si validarea
• Nivelurile validarii
• Proiect de cercetare (fiabilitate) :
– conformitatea dintre acţiunile propuse şi scopul şi obiectivele stabilite prin
proiect ;
– corelarea dintre acţiuni, etape de parcurs şi conţinutul acestora ;
– compararea cu proiecte similare sau asemănătoare realizate anterior etc.
• Teoretic – conceptual:
– pertinenţa şi coerenţa enunţurilor de bază din referinţele bibliografice studiate ;
– precizia, consistenta si operaţionalitatea conceptelor teoretice cu care se va opera
în cercetare ;
– filosofia şi fiabilitatea măsurării ;
• Rezultate:
• * validarea internă a cercetării (cercetatorul);
• * validarea externă a cercetării (confruntarea cu teoria existentă şi cu faptele
reale ; analiza derulării procesului de cercetare, aplicarea de teste statistice,
generalizarea);
• * fiabilitatea rezultatelor obţinute: confruntarea cu alte rezultate obţinute
anterior
 V. Testarea si validarea
• Etape ale validarii:
• * validarea structurii teoretico-conceptuale (observatie,
continut, criteriu, construit, semantica, de control,
convergenta, discriminanta, nomologica etc.)
• * validarea masurarii/cuantificarii (unitate de masura, procedeu,
instrument, baza de comparatie)
• * validarea internă a cercetării (cercetatorul, testarea prin
ipoteze concurente);
• * validarea externă a cercetării (confruntarea cu teoria existentă
şi cu faptele reale ; analiza derulării procesului de cercetare,
aplicarea de teste statistice, generalizarea prin modelul
aleatoriu, modelul de simultaneitate proxima );
• * fiabilitatea rezultatelor obţinute: confruntarea cu alte rezultate
obţinute anterior (explicarea clară şi precisă, prezenţă efectivă la
locul observării sau studiului, revenirea permanentă la problema)
 V. Redactarea unui text ştiinţific

5.1. Rezultatele cercetării

5.2. Redactarea textului
5.3. Prezentarea şi susţinerea rezultatelor
5.4. Reguli de redactare a textelor
ştiinţifice
5.5. Anexe si elemente suport
 5.1. Rezultatele cercetării

• Rezultate:
• - atingerea scopului si obiectivelor;
• - confirmarea sau infirmarea ipotezelor;
• - obţinerea de soluţii formale sau practice;
• - conturarea de recomandări, sugestii, linii de acţiune;
• - identificarea de contradicţii, neconcordanţe, lacune sau limite ale teoriei sau soluţiilor anterior
propuse;
• - sesizarea de noi direcţii de cercetare etc.
• Concluzii:
• - expunerea rezultatelor cercetării întreprinse;
• - sistematizarea într-un subsistem coerent, integrat structurii generale a domeniului (ştiinţei,
ramurii de ştiinţă), a rezultatelor obţinute;
• - marcarea diferenţelor faţă de ceea ce se realizase anterior, deci a contribuţiei efective a
cercetătorului;
• - evidenţierea unor limite, dificultăţi şi direcţii posibile de cercetare ce ar putea fi parcurse pentru
o dezvoltare a teoriei, pentru ameliorarea şi completarea soluţiilor sau găsirea altor soluţii.
- recomandări pentru încadrarea rezultatelor în teoria economică sau pentru aplicarea soluţiilor
propuse în activitatea practică a întreprinderii,organismelor publice şi private; recomandări
însoţite de argumente, evaluări ale consecinţelor, efectelor economice, sociale sau de altă
natură;
- consideraţii privind impactul posibil al cercetării intreprinse pe plan teoretic sau aplicativ
 5.2. Redactarea textului

Condiţii în redactarea unui text ştiinţific:

- Rigurozitatea: enunţuri exacte, corecte şi conforme cu sensul avut
în vedere prin mesajul dorit;
- Coerenţa: logica de fond a tratării problemei şi aspectele de ordin
lingvistic ale lucrării
- Completitudinea (integralitatea): realizarea unei abordari integrale
a cercetării întreprinse
- Eleganţa stilului: combinarea între estetica textului şi caracterul
personal (original), concret, focalizat şi adaptat al acestuia;
- Corectitudinea: elementele de fond şi de formă a prezentării;
folosirea şi definirea conceptelor, scrierea şi interpretarea
simbolurilor şi relaţiilor de calcul, sistematizarea ideilor,
tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine;
- Onestitatea: caracterului cercetătorului: discernământ şi buna
credinţă;
 5.2. Redactarea textului
Reguli de scriere a textelor stiintifice:
1. Succesiunea logica (regula clepsidrei): prezentarea unei idei
generale care se contureaza apoi cat mai concret (prin raportare la
empiric/teren) si este adusa in final la o forma abstracta
(abstractizarea empiricului);
2. Unitatea (pistolul lui Cehov): folosirea unei referinte, distinctii sau
definitii pe intreg parcursul textului;
3. Organizarea ierarhica a paragrafelor: o idee generala, mai intai;
exemplele si ilustrarile; o concluzie (propozitie);
4. Personalizarea (vocea auctoriala): marcarea prezentei (discrete) a
autorului (Eu, in ce masura ideea la care se face referire este utila, de
ce); niciodata dubitativ (cred, consider, parerea mea) ci argumentativ;
 5.2. Redactarea textului
Reguli de scriere a textelor stiintifice:
5. Realitatea (vocea subiectilor): a nu obiectiva subiectii (prin formule
impersonale); a-i lasa sa vorbeasca direct, prin trimitere la concret
pentru a intelege;
6. Dovada implicarii (narcisismul): prezenta efectiva a autorului in
dialogul dintre ideile la care se face referire; a te pozitiona intre
autorii la care faci referire;
7. Autoritatea: pozitionarea familiara fata de dezbaterile anterioare pe
acel subiect; un text este stiintifica daca face trimitere la texte
stiintifice; numai articole, studii, tratate;
8. Limbajul: formal, registru academic; stil personal, relaxat, cu accente
informale;
 5.3. Prezentarea şi susţinerea rezultatelor unei cercetări

• Structura:
- introducerea (exordiul),
- tratarea subiectului,
- concluzia (peroraţia);
 5.4. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice

• 5.4.1. Abrevieri, Codificări, Simboluri

• - apud (după), pentru citatele reproduse după alţi autori sau în cazul
unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu au fost
direct studiate.
• - cf. sau conf. (compară sau confruntă, în latină), pentru a face o
trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi găsite
detalii şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut în vedere.
• - e.g. (de exemplu), în cazul unei enumerări cu caracter
exemplificator;
• - etc. - et cetera sau et caetera = "si celelalte lucruri", si restul" sau
"si asa mai departe") - se pune dupa o enumerare de lucruri,
obiecte, fapte care poate continua implicit;
• - et al. - et alii, cu sensul de "si altii" - dupa o enumerare de nume
de persoane care poate continua in maniera implicita;
• - ibid (în acelaşi loc - ibidem) aceeaşi sursă (invocata anterior)
pentru un citat sau o informaţie folosită în text.
 5.4. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice

• 5.4.2. Simboluri: elemente speciale de codificare

(abreviere) cu ajutorul cărora se operează în demersurile
formale (demonstraţii logice sau formale). Reguli în
economie:
• 1. Termeni, concepte şi definiţii consacrate: simbolurile
intrate în uzul internaţional, fără precizări suplimentare
sau amendamente: K - capital (în general, ca factor de
producţie); L-factor de muncă (u.s.); i-coeficient (rată) de
actualizare; r-rentabilitate, randament;
• 2. Corectarea sensului pentru unele concepte sau
definiţii poate fi marcată printr-un asterisc ataşat
simbolurilor intrate în uz cu semnificaţia de bază;
• 3. Pentru desemnarea unor mărimi absolute:numai litere
mari din alfabetul latin etc.
 5.4. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice

• 5.4.3. Preluări, împrumuturi (citate, expresii, date, exemple, idei,

interpretări, argumentaţii etc.)
• 5.4.4. Bibliografia
• Standarde folosite: Harvard, APA
In ordine alfabetica, cu o identare pentru randul doi:
Zait, Dumitru (2012), Diagnostic intercultural, Iasi, Editura Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi
Zait, Dumitru (2013), Inter-organizational innovation and change resistence, în “The Best Romanian Management
Studies 2011-2012, pp. 256-267. Lambert Academy Publisher
 5.5.Anexe si elemente suport
• Apendice, index, anexa
• Caseta, nota, comentariul
• Glossar, lexicon