Observatoarele Astronomice, ferestre deschise spre

cer
Spatiul cosmic a fost dintotdeauna fascinant pentru omenire, astfel incat cu timpul s-
au descoperit metode din ce in ce mai avansate pentru a crea ferestre spre cer. Abisul
celest a reprezentat totodata o provocare pentru oamenii de stiinta si, de ce nu, pentru
intreaga lume. Suntem oare singuri in Univers? O intrebare la care inca nu s-a gasit
raspuns, o intrebare veche de mii de ani...
Pentru a cerceta, omul a trimis in spatiu navete in incercarea de gasi viata si pe alte
planete, insa inainte de a ajunge printre stele, oamenii au fost interesati sa exploreze cerul,
de pe Pamant.
Asa au fost inventate primele Telescoape sau Observatoare Astronomice. Noi iti vom
prezenta cateva dintre cele mai mari si mai cunoscute dintre acestea, precum si zone de
cercetare spatiala de pe Pamant sau din imediata apropiere a acestuia.

Incepem, bineinteles, cu celebrul Telescop Hubble, plasat pe orbita Pamantului. A fost

numit asa dupa astronomul Edwin Hubble. Este poztionat in afara atmosferei terestre, ceea
ce ii confera un avantaj semnificativ fata de telescoapele de pe Pamant, imaginile nefiind
perturbate de turbulentele atmosferice. Telescopul poate capta informatii si in spectrul
ultraviolet, lungimi de unda care in mod normal sunt puternic atenuate de stratul de ozon al
Pamantului. De la lansarea lui, in 1990, Hubble devenit unul dintre cele mai importante
instrumente din istoria astronomiei. Cu el, astronomii au facut numeroase observatii, care
au dus la importante descoperiri in astrofizica. Camera fotografica cu camp foarte larg de
pe Hubble furnizeaza cele mai detaliate imagini in lumina vizibila, realizate vreodata.

Observatorul Palomar este primul observator privat din lume si este localizat in
California, San Diego. Telescopul a "scanat" pentru prima data cerul in anul 1948. Investitia
pentru construirea telescopului a fost de aproximativ 6 milioane de dolari, o suma imensa
pentru acea vreme. Este de mentionat ca Palomar era cel mai mare telescop al acelei
perioade 5,08 m.

Very Large Array (VLA) este o zona faimoasa din New Mexico, USA, probabil cea mai
cunoscuta pentru activitatile de cercetare a spatiului. Aici nu se utilizeaza telescoape
propriu-zis, ci unde radio. Observatorul reprezinta de fapt un amalgam de 27 de antene
care emit in spatiu si primesc la randul lor semnale radio. VLA este situat la 2124 m
altitudine deasupra marii.

Observatorul Lowell, situat in Arizona, este unul dintre cele mai batrane din SUA, fiind
construit in 1965. Odinioara unul dintre cele mai puternice observatoare din lume, astazi a
fost directionat catre mediul educatiei publice. Observatorul primeste vizita a mii de oameni
atrasi de curiozitatea explorarii spatiului. Observatorul Lowell si Discovery Chanel pregatesc
construirea unui telescop puternic, care va fi amplasat relativ aproape de cel vechi. Aici vin
anual aproximativ 70.000 de vizitatori.

Observatorul Natonal Kitt Peak din Statele Unite se afla in muntii Quinlan, este unul
dintre observatoarele specializate pe explorarea pe timp de noapte a spatiului, dar si pe
timp de zi, a soarelului. Include 23 de telescoape, de aceea Kitt Peak National Observatory
este unul dintre cele mai complexe areale de studiere a activitatii spatiului. Kitt Peak a
devenit celebru si pentru ca gazduieste primul telescop utilizat pentru detectarea
asteroizilor, precum si pentru calcularea probabilitatii de impact a cestora cu Pamantul.

Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu se afla in Bucuresti si a devenit

institutie publica in anul 1950. Situat pe Bulevardul Lascar Catargiu nr. 21, Observatorul
Astronomic este deschis accesului public, putand fi vizitat atat de grupuri organizate, cat si
de diverse persoane individual. Costul unui bilet este de 4,08 lei, iar pentru categoriile care
beneficiaza de reduceri (elevi, studenti, pensionari) biletul redus costa 2,04 lei. Fiecare
vizitator benificiaza de ghidaj gratuit. Alte taxe includ pretul fotografierii pentru turisti - 15
lei; taxa de fotografiere profesionista, filmare TV filme documentare - 35 lei m2/ ora.
 Turul observatoarelor lumii
Unde se ascund asadar astronomii? De unde descopera ei cea mai indepartata
galaxie cunoscuta , prima planeta extrasolara si alte milioane de gauri negre? In
general de pe culmile muntilor, ascunse in spatele altor munti, dominand deserturi
supravegheate cu atentie si intotdeauna inaccesibile muritorilor de rind. Dar instalarea
observatoarelor urmareste de fapt de cateva decenii in coace o logica riguroasa, care
incearca sa optimizeze si sa rentabilizeze la maximum telescoapele din ce in ce mai
puternice, complexe si scumpe: viitorul apartine internationalizarii si regruparii
astronomilor.
Ca dovada, daca observatoarele, in sensul strict al termenului, sunt cu sutele in
lume, marile statii, acele temple in care se elaboreaza astrofizica moderna, nu sunt mai
multe de 30. Evolutia observatoarelor astronomice depinde de efectul a doua constrangeri
paralele: pe de-o parte planeta s-a acoperit rapid cu o retea din ce in ce mai densa de
iluminat urban; pe de alta parte, telescoapele si receptoarele lor au devenit din ce in ce mai
sensibile la lumina.Un telescop mare din ziua de astazi este de 10000 de ori mai sensibil
decat cea mai buna luneta din secolul al XIX-lea.
Experienta de peste o jumatate de secol de cercetari a permis astronomilor sa
conceapa portretul unui observator ideal. Acesta trebuie sa corespunda unui anumit numar
de cerinte: sa prezinte un mare numar de nopti senine; sa ofere o mare transparenta si o
buna stabilitate a atmosferei; sa fie amplasat la departare de orice sursa de poluare; sa fie
accesibila in vederea montarii unei infrastructuri grele. Acest ansamblu de conditii poate fi
intalnit in doua benzi geografice situate de o parte si de alta a ecuatorului. Mai precis, este
vorba de muntii izolati, situati in largul marii sau pe un lant litoral vestic, supus regimului
anticiclonic de la tropice.In realitate, aceste conditii drastice sunt reunite tn mai putin de 10
insule din Atlantic si Pacific, pe coastele ciliene si ale Africii australe.
O a doua categorie de potentiale amplasamente astronomice, continentala, se
afla in deserturile dominate de muntii Sierra Nevada si de Stancosii americani, in podisul
rus Pamir sau pe inaltele platouri ale Tibetului. La prima vedere aceasta distributie
geografica pare foarte intinsa dar nu inseamna foarte mult. Numarul asezarilor raspunzand
ansamblului de exigente astro-meteorologice nu depaseste de fapt 50, pe intreaga planeta.
Cat despre cele mai bune asezari, acestea se numara pe degetele unei singure maini.
In emisfera nordica, observatorul ideal exista deja. Cocotat pe varful unui vulcan,
la 1949 latitudine nord, in arhipelagul Hawaii, Mauna Kea este considerat campionul
observatoarelor moderne si este prototipul observatoarelor viitorului. La altitudinea de 4200
m., beneficiaza de aproape 300 de nopti senine pe an. Izolat pe un vulcan cu panta mica,
este scaldat de un aer uscat si fara turbulente, iar amplasarea sa in zona tropicala il
protejeaza de precipitatii.
Marile institutii stiintifice nu s-au inselat venind aici: vulcanul hawaian gazduieste
deja cel mai mare telescop din lume (10 m. diametru). Cel mai inalt observator astronomic
al planetei, Mauna Kea este un amplasament specializat: aici se observa in special obiecte
ceresti ultra-indepartate, necesitand o rezolutie foarte mare. Alt punct forte al
observatorului Mauna Kea este esnsibilitatea sa la unde infrarosii si milimetrice.
Mauna Kea atrage astronomi din lumea intreaga: americani, englezi, canadieni,
francezi, japonezi si olandezi si-au platit deja tributul Universitatii DIN Hawaii pentru a-si
instala instrumentele pe pisc. Si aceasta in asemenea masura incat, cu toata imensitatea
cupolei vulcanice locurile sunt de acum foarte scumpe.
Spania, care si-a creat in La Palma un parc national, protejand insula de poluare,
incurajeaza acum comunitatea stiintifica sa se instaleze pe teritoriul ei. La Palma este
ultimul salon in care se vorbeste despre astronomie: mai putin inalt decat Hawaii (2400m.),
perturbat uneori de aerosoli proveniti din Sahara, acest varf vulcanic oferit de catre Spania
este deja echipat cu instrumente de mari dimensiuni, cum ar fi telescopul englez de 4,20m.
 Marile spatii americane au permis astronomilor bogati de peste Atlantic sa
cladeasca numeroase observatoare. In ordine muntele Wilson, muntele Palomar, varful Kitt,
precum si un sir de statiuni mai modeste sunt toate situate in deserturile Californiei si
Arizonei, intre 1200m. si 2600m. nu departe de Coasta de Vest. Doar statia de de pe
muntele Wilson de pe inaltimile Los Angeles-ului a trebuit sa-si inchida cupolele din cauza
poluarii luminoase. Statia de pe muntele Palomar este antiteza lui Mauna Kea:un observator
regional care nu numara decat trei instrumente, cu toate ca unul dintre ele, faimosul
telescop Hale de 5m. simbolizeaza el singur astronomia secolului XX! Varful Kitt, Arizona, si
duzina sa de telescoape de 0,6m. la 4m. ramane unul dinre cele mai productive telescoape
din lume. Dar, incapabil sa raspunda la cererea prea mare a astronomilor americani,
observatorul national al SUA construieste actualmente un instrument de 3,5m. diametru.
Este posibil ultimul: jenati de luminile din Tusou, astronomii americani trag cu ochiul spre
ultima zona salbatica descoperita in Muntii Stancosi, muntele Graham. La peste 3000m.
altitudine, acest varf promite mult, iar noul observator incepe sa-si dispute telescoape cu
Mauna Kea.
In emisfera sudica, pentru motive geografice dar si istorice, distribuirea marilor
amplasamente astronomice este mult mai simpla. Pana in anul 1970 nici un mare
observator nu exista in America de Sud, in Africa si nici in Australia. Din cauza aparheid-
ului, nici o statie cu adevarat importanta n-a fost construita in amplasamentele favorabile
din Africa de Sud si din Namibia. Australia, in colaborare cu Marea Britanie, a construit
celebrul observator Sidnig Spring in plina padure de eucalipti si la numai 1200m.altitudine.
Foarte bine echipat, chiar daca nu beneficiaza de conditiile atmosferice comparabile cu cele
ale desertului de altitudine, Sidnig Spring este unul dintre cei trei poli ai emisferei. Dar,
astazi, desertul de coasta chilian este acela care atrage cu precadere astronomii din lumea
intreaga. La Cerra Tolalo si la Los Campanas unde americanii au instalat mai intai
instrumente mari si apoi la Silla unde europenii au creat bucata cu bucata un veritabil oras
al astronomiei. Observatorul european austral este echipat cu o armata de telescoape
optice, infrarosii si radio, dintre care doua instrumente de 3,5m. Este cel mai important
observator din emisfera sudica si, impreuna cu Mauna Kea, primul centru astronomic din
lume.
Cu La Silla si in curand, daca totul va decurge bine cu un VLT de 116m. de la Cerra
Paranal, in plin desert Atacama, Europa si-a facut o formidabila masina cu care sa practice
astronomia in emisfera sudica. Paradoxal, cand VLT va incepe sa functioneze, cerul Europei
va fi mai putin bine observat decat cerul sudului.
Solutia ideala ar fi instalarea unui telescop la ecuator:de acolo un observator ar
putea matura cu privirea intregul cer in decurs de un an. Dar nu exista un amplasament
bun la ecuator si absorbtia, legata cu turbulenta atmosferica spre orizont, ar impiedica
oricum observarea regiunilor polare. Concret telescoapele din Mauna Kea, de pe varful Kitt
sau din La Palma nu au acces la jumatate din cer. Astfel, in 1987 explozia supernovei
marelui nor al lui Magellan, considerata drept evenimentul astronomic al secolului n-a
putut fi urmarita decat de astronomii din emisfera sudica. Distributia lor geografica in
Australia, in Chile si de asemenea in Africa de Sud la statia Table Mountain, le-a permis sa
urmareasca evenimentul 24 ore din 24, mai multe luni la rand. Supernova, observata in
continuare cu regularitate, constituie o veritabila mina de aur in astrofizica si va face mult
timp obiectul comunicarilor stiintifice, chiar si dupa anul 2000.
Timp de cativa ani, s-a putut resimti o anumita nesiguranta in comunitatea
astronomica internationala. Ridicarea anuntata a telescopului spatial, apoi a succesorilor sai
potentiali, inhibau putin initiativele legate de instrumentele de observare ale astronomilor
de la sol. Aceasta epoca este implinita: asistam astazi la explozia unui nou tip de
astronomie, care priveste fara complexe un cer in care trece, singur, un telescop Hubble
putin miop si fara urmasi anuntati. In timp ce instalarea laboratoarelor lunare sau orbitale
este amanata la calendele grecesti, marile amplasamente ale astronomiei viitorului sunt, de
aici inainte, alese. In deceniile urmatoare telescoapele vor putea sa se dezvolte fara
complexe si sa infrumuseteze locurile
 Referat
Tema :
Observatoarele
lumii
Gndea
Mariana
Cl. a XII-
a ,,A