Proprietăţile magnetice și

semiconductoare a materialelor.

Elaborat:Olari Alexandru
Grupa:C-110
Profesor:Catana Victoria
Rezistivitate electrică
Rezistivitatea electrică este mărimea ce caracterizeză
comportarea distinctă a materialelor, sub acțiunea
unui curent electric. Rezistivitatea este proprietatea
specifică a unui anumit material de a se opune trecerii
unui curent electric prin el. Se ia în considerare
materialul omogen, de dimensiune dată și un timp de
solicitare și la un curent electric fixe. Rezistivitatea este
caracteristică fiecărui tip de material și stă la baza
calculării rezistenței electrice a diferitelor corpuri făcute
din materialul respectiv.
 Definiții

Rezistivitatea electrică a unui material, notată cu ρ (rho), este redată de formula:

formulă dedusă din :

unde
 ρ este rezistivitatea statică, măsurată în ohm metri, Ωm;
 R este rezistența electrică a unei mostre uniforme de material, măsurată în ohmi, Ω;
 ℓ este lungimea mostrei, măsurată în metri;
 A este aria secțiunii transversale a mostrei, măsurată în metri pătrați, m².

Din această formulă derivă o alta, cu un caracter practic, o formulă care ne ajută să calculăm suprafața secțiunii
unui conductor destinat transportului de energie electrică: S = (ρ x m x L)/(v x U²)
unde
 S este aria secțiunii transversale a conductorului electric, în mm²;
 ρ este rezistivitatea electrică specifică (a cuprului = 0,0172 mΩmm);
 m este lungimea dublă a cablului de transport (traseul dus-întors), măsurată în metri;
 v este un coeficient de pierderi (0,01 pentru pierderi de max. 1%, 0,03 pentru pierderi de 3%)
 U este tensiunea electrică la care funcționează rețeaua de transport (în Volți V)
 L este puterea absorbită de consumator (în Watti W)

În general, o încărcare de 7 - 10 A/mm² a cablurilor de transport, poate fi acceptată în practică.

Conductivitate electrică
Conductivitatea electrică (numită și conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică prin care se caracterizează
capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci când este plasat într-un câmp electric.
Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma), iar unitatea de
măsură este siemens pe metru (S·m−1). Mărimea inversă conductivității este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera
grecească ro) și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).
Următorii termeni sunt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite:
 Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite trecerea curentului electric.
 Conductanța electrică este mărimea care exprimă capacitatea a unui conductor sau circuit dat de a conduce
curentul electric. Conductanța se măsoară în siemens (S) și este mărimea inversă rezistenței electrice măsurate
în ohmi (Ω).
De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul,
poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se
ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației
interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup:

unde: , iar T este temperatura absolută [K]

Dacă se aplică din exterior un câmp electric conductorului, electronii smulși de câmp au o anumită direcție, sens și viteză
calculabilă. Dacă se ține cont de interacțiunile dintre electroni, aceștia având o anumitâ masâ, curbeazâ spațiul în jurul lor,
modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte din energie transformându-se
într-un element gravitațional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa.
 Definiție
Conductivitatea electrică a unui material se definește ca raportul dintre densitatea
curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E:

Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și

orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului E ---, caz în care
conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice
3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată,
cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate
fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară.
În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr
complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop),
numit admitivitate electrică. În acest caz partea reală a admitivității se
numește conductivitate iar cea imaginară susceptivitate. Similar, conductanței îi
corespunde în cîmp alternativ mărimea numită admitanță, care este
inversa impedanței electrice.