Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CARDIO2
CARDIO2
MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ
CLASA DE AGENŢI EXEMPLE
FARMACOLOGICI
NITRAŢI ORGANICI ISOSORBID DINITRAT
ISOSORBID MONONITRAT
PENTAERITRIL TETRANITRAT
NITROGLICERINĂ
BETABLOCANTE ACEBUTOLOL
ATENOLOL
METOPROLOL
PROPRANOLOL
BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU AMLODIPINĂ
FELODIPINĂ
NICARDIPINĂ
NIFEDIPINĂ
DILTIAZEM
VERAPAMIL
BLOCANTELE CURENȚILOR If IVABRADINA
BLOCANTE ALE CANALELOR DE SODIU RANOLAZINĂ
ASPECTE CLINICE
ANGINA CLASICĂ, STABILĂ, DE EFORT
Are ca mecanism fiziopatologic reducerea perfuziei
coronariene prin obstrucție fixă de natură aterosclerotică, iar
la activitate fizică/stimulare emoțională/orice efort fluxul
sanguin nu poate crește, cordul fiind vulnerabil la ischemie.
Se administrează nitroglicerină la nevoie și se recomandă
repaus în condițiile apariției anginei, pentru scăderea
necesarului de oxigen.
Uneori ischemia poate fi nedureroasă- angină silențioasă.
Angina stabilă este forma în care durerea toracică nu se
modifică de la o zi la alta.
ASPECTE CLINICE
ANGINA INSTABILĂ
Formă situată între angina stabilă și infarctul miocardic.
Durerea toracică apare cu frecvență, durată și
intensitate crescută, precipitată de eforturi din ce în ce
mai mici.
Simptomele nu sunt ameliorate de nitroglicerină sau de
repaus.
Necesită spitalizare și tratament pentru prevenirea
progresiei spre infarct/deces.
ASPECTE CLINICE
ANGINA PRINZMETAL, VASOSPASTICĂ SAU DE
REPAUS
Are la bază un vasospasm coronarian ce scade fluxul
sanguin miocardic și apare în condiții de repaus.
De cele mai multe ori simptomele dispar la
administrarea de vasodilatatoare coronariene, de tipul
nitroglicerinei şi la blocantele de calciu.
ANGINA MIXTĂ
Formele avansate de angină constau în simptome de
repaus şi la efort, sugerând un obstacol fix asociat cu
disfuncţie endotelială şi boală vasospastică.
ASPECTE CLINICE
SINDROMUL CORONARIAN ACUT
Este o urgenţă şi de obicei este consecinţa unei plăci
aterosclerotice rupte, cu tromboza secundară a arterei
coronare.
Dacă trombul obstruează vasul sanguin aproape în
totalitate, iar ocluzia nu este tratată eficient, în final se
ajunge la necroză cardiacă (infarct miocardic).
Infarctul poate fi:
- cu supradenivelare ST (STEMI)
-fără supradenivelare ST (NSTEMI)
-angină instabilă (fără biomarkeri de necroză)
NITRAȚII ORGANICI
Nitroglicerina a fost prima medicație antianginoasă
folosită (William Murrell, 1879) și este în continuare
medicație de primă linie pentru mulți pacienți
(nitroglicerina cu eliberare imediată).
Nitrații au acțiune venodilatatoare (reduc astfel
presarcina și implicit consumul miocardic de oxigen),
coronarodilatatoare, modest efect dilatator
arteriolar
Nitrații scad necesarul miocardic de oxigen prin
producerea vasodilatației sistemice, fenomen ce
reduce stresul asupra peretelui ventricular sistolic.
NITRAȚII ORGANICI
Nitrații relaxează musculatura netedă (în principal la nivelul venelor) prin penetrarea
peretelui celular și transformarea lor la NO. Dacă dozele mici nu acționează semnificativ
la nivelul pereților arteriali, dozele mari scad TA prin acțiune la acest nivel.
NITRAȚII ORGANICI
La pacienții cu AP de efort se obține, prin
administrarea nitraților, îmbunătățirea toleranței la
eforturi fizice, creșterea timpului până la apariția
simptomelor și a depresiei ST în timpul probelor de
efort.
Efectele antianginoase ale nitraților sunt mai mari
când se combină cu beta-blocante sau calciu-
blocante.
Administrarea îndelungată produce toleranță.
Nitrații nu au efect direct cronotrop sau inotrop.
NITRAȚII ORGANICI
Pacienții cu hipovolemie sunt mai sensibili la efectele
arteriolare ale nitraților și pot avea scăderi semnificative
ale TA, care agravează ischemia miocardică.
De asemenea, dilatația arteriolară la nivel facial
determină flushing, iar la nivel meningeal- cefalee.
Venodilatația poate determina hipotensiune și
bradicardie prin mecanism vago-vagal (reflex Bezold-
Jarisch).
Nitrații au și efecte antiplachetare și antitrombotice,
dar semnificația clinică a acestora este incertă.
NITRAȚII ORGANICI
NITROGLICERINA SUBLINGUALĂ este terapia de
elecție pentru episoadele anginoase și are acțiune
profilactică pentru AP de efort atunci când pacientul
este expus unor astfel de factori.
Debutul acțiunii este în 2-5 min și durata acțiunii 15-
30 min.
Doza recomandată este 0.3-0.4 mg, dar se poate lua
doar 50% din această doză dacă pacientul devine
hipotensiv sau dezvoltă simptome de tipul
cefalee/flushing la doze mari.
NITRAȚII ORGANICI
NITROGLICERINA SUBLINGUALĂ este terapia de
elecție pentru episoadele anginoase și are acțiune
profilactică pentru AP de efort atunci când pacientul
este expus unor astfel de factori stresori fizici (inclusiv
frigul, de ex.) sau chiar emoționali.
Debutul acțiunii este în 2-5 min și durata acțiunii 15-
30 min.
Doza recomandată este 0.3-0.4 mg, dar se poate lua
doar 50% dacă pacientul devine hipotensiv sau
dezvoltă simptome de tipul cefalee/flushing la doze
mari.
NITRAȚII ORGANICI
NITROGLICERINA SPRAY este o metodă la fel de
eficientă de livrare a agentului farmacologic (0.4
mg/doză).
Se administrează 1-2 puf-uri la debutul atacului anginos
și până la 3 puf-uri într-un interval de 15 minute.
NITROGLICERINĂ TRANSDERMICĂ
Debutul acțiunii este la 30 min, cu o durată de acțiune
de 8-14h. Se recomandă purtarea lor 12h, apoi 12h fără
plasture, pentru evitarea instalării toleranței.
Doza uzuală este 0.2-0.8 mg/h
NITRAȚII ORGANICI
ISOSORBID DINITRAT
Are debutul acțiunii în 15-30 min și durata acțiunii 3-6 h.
Doze zilnice 10-40 mg x3/zi.
ISOSORBID MONONITRAT
Dozele sunt similare cu ale isosorbidului dinitrat.
PENTAERITRIL TETRANITRAT
Vasodilatator cu acțiune lungă utilizat în terapia anginei,
unele studii indicând lipsa instalării toleranței la acest
agent.
NITRAȚII ORGANICI
CONTRAINDICAȚII
-coadministrarea de sildenafil, vardenafil, tadalafil= risc de
hipotensiune severă
-cardiomiopatie hipertrofică= risc de creștere/inducere a
obstrucției fluxului sanguin
-infarct ventricular drept= risc de hipotensiune
PRECAUȚII:
-stenoză aortică severă, depleție de volum
-glaucom (risc de creștere a presiunii intraoculare)
-IR; IH severă (crește riscul de methemoglobinemie)
-hipertiroidie
NITRAȚII ORGANICI
SUPRADOZAREA
Clinic: hipotensiune severă, tahicardie reflexă, fatigabilitate, vertij,
anxietate, bufeuri, febră, vărsături și diaree; methemoglobinemia poate fi
evidențiată clinic prin culoarea albăstruie a buzelor, patului unghial și
palmelor.
Tratament: în prima oră de la supradozare se poate administra cărbune
activat; monitorizare strictă 12 h; repleție volemică, perfuzie cu
noradrenalină/dopamină. Nu se recomandă epinefrină sau compuși
similari.
Pentru methemoglobinemie: vitamina C oral sau săruri de sodiu iv,
albastru de metilen soluție iv, albastru de toluină iv, terapie cu O2, HD,
transfuzii.
Pentru convulsii: diazepam sau clonazepam iv, fenobarbital, fenitoină sau
propofol.
NITRAȚII ORGANICI
Conform Ghidurilor American College of Cardiology
Foundation/American Heart Association/American College of
Physicians/American Association for Thoracic Surgery/Preventive
Cardiovascular Nurses Association/Society for Cardiovascular
Angiography and Interventions/Society of Thoracic Surgeons din 2014:
Nitrații cu acțiune prelungită se prescriu pentru
controlul simptomelor anginoase dacă sunt
contraindicații sau reacții adverse pentru beta-blocante
Nitrații cu acțiune prelungită se adaugă la betablocante
pentru controlul anginei dacă monoterapia cu
betablocante nu are succes.
Nitroglicerina sublingual sau spray se recomandă pentru
controlul imediat al simptomelor anginoase.
BETA-BLOCANTELE
SUBTIPUL EFECTE FIZIOLOGICE
RECEPTORAL
BETA-1 Localizați în principal în miocard, stimularea lor produce
creșterea AV, a contractilității, conducerii AV, scăderea
perioadei refractare a nAV
BETA-2 Localizați în miocard, dar mai ales în bronșii și musculatura
vasculară periferică. Activarea lor conduce la vasodilatație și
bronhodilatație.
BETA-3 Localizați în țesutul adipos și cord. Activarea lor mediază
termogeneza indusă de catecolamine și scade contractilitatea
cardiacă.
BETA-BLOCANTELE
Administrarea terapiei cu betablocante în mod cronic
conduce la creșterea densității receptorale
(fenomenul de up-reglare).
Ca urmare, scoaterea bruscă a acestor medicamente
produce o suprasensibilizare la catecolamine, posibilă
precipitare a anginei, IM și decesului.
BETA-BLOCANTELE
EFECTELE AGENȚILOR BETA- SUBSTRATUL EFECTELOR
BLOCANȚI
Scăderea necesarului de O2 al Scad frecvența cardiacă
miocardului atât în timpul efortului, Scad forța de contracție a miocardului
cât și în repaus
Scad stresul asupra pereților VS Scad TA
ACȚIUNI
-blochează canalele L de calciu în manieră dependentă de doză
-au selectivitate mai mare pe musculatura netedă decât pe miocard, fiind mai
puternic vasodilatatoare comparativ cu verapamilul sau diltiazemul
-produc vasodilatație coronariană, scad rezistență coronariană, cresc fluxul
coronar, pot crește dezvoltarea coronarelor colaterale
-pot produce un reflex beta-adrenergic puternic, cu tahicardie reflexă
DIURETICE DE ANSĂ
FUROSEMID 40-240 mg, 2-3 prize/zi
TORSEMID 5-100 mg, 1-2 prize/zi
BUMETANID 0.5-4.0 mg, 2-3 prize/zi
DIURETICE TIAZIDICE
HIDROCLOTIAZIDĂ 25-50 mg po, 1-2 prize/zi
CLORTALIDONĂ 12.5-50 mg, priză unică
METOLAZONĂ 0.5-1 mg, priză nică
INDAPAMIDĂ (diuretic pseudotiazidic) 1.25-5 mg, priză unică
ANTAGONIȘTI DE
MINERALOCORTICOIZI
SPIRONOLACTONĂ 25-100 mg, 1-2 prize/zi
TRIAMTEREN 25-100 mg/zi, 1-2 prize/zi
AMILORID 5-10 mg/zi, 1-2 prize/zi
EPLERON 50-100 mg/zi, 1-2 prize
INOTROPE
DIGOXINA
-inhibă Na-K-ATP-aza din miocard și crește consecutiv concentrația de
calciu intracelular, ceea ce conduce la creșterea performanței contractile
a miocitelor și a funcției sistolice globale a VS
-efect antiadrenergic la pacienții cu IC prin inhibiția fluxului simpatic și
creșterea tonusului parasimpatic
-utilă în cazul IC+FiA cu ritm ventricular rapid, digoxina reducând viteza
de conducere prin nAV
-la cei cu IC sistolică compensată+FiA se preferă un beta-blocant+/-
digoxin ca adjuvant pentru controlul frecvenței cardiace
-NU la pacienții cu IC diastolică sau IC dreaptă
-se urmărește o concentrație serică de 0.5-0.8 ng/ml la bărbați și 0.5-0.9
ng/ml la femei
-reduce supraviețuirea la pacienții cu IC la concentrații peste 1.2 ng/ml
INOTROPE
Condiții care cresc sensibilitatea pacientului la digoxină:
-hipokaliemie (atenție la pacienții care primesc diuretice
tiazidice/de ansă)
-hipercalcemia
-hipomagneziemia
-chinidina, verapamilul, amiodarona
-corticosteroizii
-hipotiroidismul
-hipoxia, acidoza
-IR
-miocardita
INOTROPE
DOBUTAMINA
-agonist beta-adrenergic care stimulează performanța
cardiacă prin efect inotrop pozitiv și vasodilatație
-crește nivelul intracelular de AMPc, activează secundar
proteinkinaza A și crește influxul celular de Ca prin
fosforilarea canalelor pentru calciu
-se administrează în perfuzie venoasă
-5-7.5 micrograme/kg/min 3-5 zile
-efectul poate dura până la 30 de zile în unele cazuri
-tratamentul IC acute la pacienții spitalizați
INOTROPE
INHIBITORII DE FOSFODIESTERAZĂ (PDE)
INAMRINONA (AMRINONA) și MILRINONA scad
degradarea intracelulară a AMPc prin inhibiția PDE,
consecutiv cresc concentrația de Ca intracelular și
contractilitatea cardiacă
-cresc TA sistemică și produc venodilatație prin inhibiția
PDE vasculare
-administrate IV produc beneficii acute hemodinamice și
simptomatice la pacienții cu IC avansată cu fracție de ejecție
scăzută (clasa III și IV NYHA)
-milrinona crește mortalitatea în administrarea îndelungată
INOTROPE
AGENȚII CARE CRESC SENSIBILITATEA LA CALCIU
-astfel de substanțe cresc sensibilitatea la calciu a proteinelor
contractile prin legarea de troponina C, mecanism dependent
de calciu
-pot avea proprietăți suplimentare, de inhibiție a PDE, ceea ce
crește inotropismul și vasodilatația
PIMOBENDAN se administrează iv acut la pacienții cu IC cu
fracție de ejecție scăzută.
LEVOSIMENDAN se administrează iv acut, în doze de
încărcare 6-12 micrograme/kg 10 min, apoi perfuzie continuă
0.1 μg/kg/min, cu ajustarea ritmului în funcție de răspunsul
clinic; durata recomandată este 24h; efectele hemodinamice
pot persista până la 9 zile.
VASODILATATOARE DIRECTE
Dilatarea venelor determină scăderea presarcinii prin
creșterea capacitanței venoase
Dilatarea arterelor scade rezistența arteriolară sistemică și
scad postsarcina
NITRAȚII sunt folosiți în IC congestivă
HIDRALAZINA are efect direct pe arteriole, puțin efect pe
vene, cu scăderea rezistenței sistemice.
-oral inițial 25-50 mg x3-4/zi; maxim 300 mg/zi, fracționat
-debut al acțiunii: 20-30 min (oral), 5-20 min (IV)
-durata acțiunii: 8h (oral), 1-4h (IV)
COMBINAȚIA HIDRALAZINĂ-NITRAȚI reduce atât pre-, cât
și postsarcina, fiind o variantă eficientă la pacienții
afroamericani cu IC
INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ
CAZ CLINIC
Pacientă în vârstă de 55 de ani se prezintă pentru
dispnee la efort, fatigabilitate, anorexie, edeme al
membrelor inferioare
Simptomele au debutat insidios pe parcursul ultimelor 3
luni, iar edemele s-au instalat în ultima lună
Examenul fizic: edeme gambiere, tahicardie de repaus
(AV=96/min), reflux hepato-jugular
Se efectuează ECG care detectează modificări ischemice
în D2, D3 și aVF
Analizele uzuale nu detectează modificări semnificative
CAZ CLINIC
NT-proBNP (capătul N-terminal al pro-hormonului
natriuretic) este utilizat pentru a diferenția IC de alte
cauze de dispnee; valoare sa în acest caz a fost de 500
pg/ml, sugestiv pentru IC;
Radiografia toracică exclude o altă cauză de dispnee
Ecocardiografia detectează o FEVS de 30%
CAZ CLINIC
Se stabilește diagnostic de IC cu scăderea fracției de
ejecție, clasa II NYHA
Se inițiază tratament cu un diuretic de ansă (furosemid
p.o 40 mg/zi) pentru reducerea încărcării volemice și
un IEC (clasă dovedită a reduce mortalitatea și
morbiditatea în IC)- enalapril 20 mg x2/zi
Pacienta dezvoltă tuse persistentă după cca 7 zile de
administrare a tratamentului și se decide eliminarea
din schema terapeutică a enalaprilului, înlocuindu-se
cu un BRA- valsartan 80 mg x2/zi
CAZ CLINIC
Se monitorizează nivelul potasemiei pe toată durata
terapiei cu furosemid
Reducerea potasiului seric la 3.0 mmol/l a necesitat
adăugarea de aspacardin (aspartat de potasiu, aspartat
de magneziu) 2 cp x 3/zi
Se adaugă la schema terapeutică un MRA –
spironolactonă 50 mg x2/zi- pentru conservarea
potasiului
TERAPIA FARMACOLOGICĂ
ANTIHIPERTENSIVELE
CLASA DE MEDICAMENTE EXEMPLE DE AGENȚI
FARMACOLOGICI
DIURETICE FUROSEMID, HIDROCLOROTIAZIDĂ,
AMILORID, SPIRONOLACTONĂ,
TRIAMTEREN
BETA-BLOCANTE ATENOLOL, CARVEDILOL,
LABETALOL, PROPRANOLOL
INHIBITORII ENZIMEI DE ENALAPRIL, CAPTOPRIL, LISINOPRIL,
CONVERSIE QUINAPRIL, RAMIPRIL
BLOCANTE ALE RECEPTORILOR OLMESARTAN, TELMISARTAN,
PENTRU ANGIOTENSINĂ II IRBESARTAN, LOSARTAN
INHIBITORII DE RENINĂ ALISKIREN
ANTIHIPERTENSIVELE
CLASA DE MEDICAMENTE EXEMPLE DE AGENȚI
FARMACOLOGICI
BLOCANTE ALE CANALELOR DE AMLODIPINĂ, DILTIAZEM,
CALCIU FELODIPINĂ, VERAPAMIL
ALFA-BLOCANTE DOXAZOSIN, PRAZOSIN, TERAZOSIN
MEDICAMENTE CU ACȚIUNE CLONIDINĂ
CENTRALĂ ALFA-METILDOPA
VASODILATATOARE DIRECTE HIDRALAZINĂ
MINOXIDIL
NITROPRUSIATUL DE SODIU
DIAZOXID
ALTELE FENELDOPAM (agonist al receptorilor
periferici D1)
ANTIHIPERTENSIVELE
DIURETICELE sunt utilizate ca terapie de primă linie în
HTA, cu excepția situațiilor în care sunt condiții ce necesită
un alt tratament de elecție
DIURETICELE TIAZIDICE- scad TA prin creșterea
excreției de sodiu și apă, ceea ce scade debitul cardiac și
fluxul sanguin renal.
Pot induce hipotensiune ortostatică, mai puțin la vârstnici.
Pot induce hipopotasemie, hiperuricemie, hiperglicemie,
hipomagneziemie
Se asociază cu alte clase de antihipertensive: beta-blocante,
IEC, BRA, diuretice care economisesc potasiul.
ANTIHIPERTENSIVELE
DIURETICELE DE ANSĂ- acționează și la pacienții
care nu au răspuns la alte diuretice și la cei cu
disfuncție renală.
Scad rezistența vasculară renală și cresc fluxul sangvin
renal.
DIURETICELE CARE ECONOMISESC POTASIUL-
se pot asocia cu alte diuretice care conduc la
pierderea potasiului
ANTIHIPERTENSIVELE
BETABLOCANTELE
Terapie de primă linie la pacienții cu HTA și boli asociate
(angină, TPSV, IC cronică, IM în antecedente).
Scad TA prin scăderea debitului cardiac, inhibă eliberarea
renală de renină, scad activitatea simpatică centrală.
Blocantele selective beta-1 sunt cele mai frecvent prescrise
(metoprolol, atenolol).
Se folosesc cu precauție în IC acută și boala vasculară
periferică.
Alterează metabolismul lipidelor (scad HDL, cresc
trigliceridele); reducerea bruscă poate determina IM,
angină, deces.
ANTIHIPERTENSIVELE
INHIBITORII ENZIMEI DE CONVERSIE
Sunt considerați agenți de primă linie dacă diureticele și
beta-blocantele sunt contraindicate sau ineficiente, precum
și în anumite situații clinice (de ex. diabet zaharat comorbid)
Scad TA prin reducerea rezistenței vasculare periferice, fără a
crește reflex debitul cardiac sau frecvența cardiacă. Produc
vasodilatație arteriolară sau venoasă prin scăderea
vasoconstricției și potențare a vasodilatației. Scad și
producția de aldosteron prin scăderea nivelului de
angiotensină II.
ANTIHIPERTENSIVELE
BLOCANTELE RECEPTORILOR DE ANGIOTENSINĂ II
Alternativă la terapia cu IEC, acționează prin dilatație arteriolară și
venoasă asociată cu scăderea secreției de aldosteron. Scade astfel TA și
retenția hidrosalină.
De elecție în HTA cu diabet zaharat.
INHIBITORII DE RENINĂ
ALISKIREN inhibă direct renina și scade TA aproape la fel de eficient ca
IEC, BRA sau tiazidele.
Nu se administrează în sarcină, nu se combină cu IEC/BRA la pacienții
cu HTA și diabet zaharat/ insuficiență renală
Doză recomandată 150 mg/zi sau, în cazurile în care rezulatele sunt
insuficiente, 150 mg x2/zi.
ANTIHIPERTENSIVELE
BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU
Sunt recomandate în cazul în care agenții de elecție nu sunt
eficienți sau când aceștia sunt contraindicați.
Difenilalchilamine: VERAPAMIL- selectivitate mică,
acționează atât la nivel miocardic, cât și la nivelul celulelor
musculare netede vasculare
Benzotiazepine: DILTIAZEM- la fel de puțin selectiv, dar efect
inotrop negativ mai redus
Dihidropiridine: NIFEDIPINA, AMLODIPINA etc au afinitate
mai mare pentru canalele de calciu din celulele vasculare decât
pentru cele cardiace, fiind astfel recomandabile în terapia HTA
ANTIHIPERTENSIVELE
Blocantele canalelor de calciu au de regulă un efect
natiuretic intens, deci nu este necesară asocierea cu
diuretice, de obicei.
Utile pentru pacienții care au HTA+ diabet zaharat, astm
bronșic, angină, boală vasculară periferică.
Efectul lor antihipertensiv se datorează relaxării
musculaturii netede vasculare, cu dilatarea în principal a
arteriolelor.
Se evită verapamilul la pacienții cu HTA + ICC sau HTA +
BAV, din cauza efectelor sale inotrop negative.
ANTIHIPERTENSIVELE
ALFA-BLOCANTELE
PRAZOSIN, DOXAZOSIN, TERAZOSIN
Blochează competitiv receptorii alfa-1.
Scad rezistența vasculară și reduc TA prin relaxarea
musculaturii netede venoase și arteriale.
Pacienții dezvoltă retenție hidrosalină, dar nu dezvoltă
tahicardie pe termen lung.
Poate induce hipotensiune posturală la unii indivizi.
Pe termen scurt poate apare tahicardie reflexă, de aceea se co-
administrează un beta-blocant.
ANTIHIPERTENSIVELE
AGENȚII ANTAGONIȘTI ALFA ȘI BETA
LABETALOL și CARVEDILOL
Acționează ca blocanți ai receptorilor alfa-1, beta 1 și
beta 2.
NEBIVOLOL
Blocant beta 1 și beta 2 plus vasodilatație mediată de
NO
ANTIHIPERTENSIVELE
MEDICAMENTE ADRENERGICE CU ACȚIUNE
CENTRALĂ
CLONIDINA
Agonist al receptorilor alfa-2, diminuează activitatea
adrenergică centrală, scăzând rata de activare a sistemului
simpatic și reducând eliberarea de norepinefrină.
Este folosită ca agent de rezervă în HTA non-responsivă la
minim două medicamente de clase diferite.
Nu scade fluxul renal și se poate administra în caz de HTA cu
disfuncție renală.
Se administrează în general împreună cu un diuretic.
La oprirea bruscă determină HTA de rebound.
ANTIHIPERTENSIVELE
ALFA-METILDOPA
Reduce activitatea adrenergică centrală prin conversie
la metilnorepinefrină.
Reduce rezistența periferică totală și presiunea
sangvină.
Nu reduce fluxul sanguin renal și de aceea poate fi
recomandat în HTA+IR.
ANTIHIPERTENSIVELE
VASODILATATOARE
Acționează prin relaxarea musculaturii netede vasculare, scăzând
rezistența și TA.
Activează canalele de potasiu, hiperpolarizând membrana
celulară în cazul celulelor musculare netede.
Stimulează cordul reflex, inducând creșterea contractilității
miocardice, a frecvenței cardiace și a consumului de oxigen,
producând la persoanele vulnerabile, angină pectorală, IM sau IC.
Produc și retenție hidrosalină, de aceea se pot combina cu un
diuretic și un beta-blocant.
ANTIHIPERTENSIVELE
HIDRALAZINA
Tratamentul HTA moderat-severe.
Se asociază cu beta-blocanet de tipul propranolol/ metoprolol + un diuretic.
Monoterapie în HTA indusă de sarcină.
La doze mari poate determina un sindrom de tip lupus, reversibil la oprirea
administrării.
MINOXIDIL
Determină dilatația arteriolelor, nu și a venulelor.
Administrare orală în HTA severă refractară al alte tratamente.
Poate determina tahicardie reflexă severă și retenție hidrică importantă, de
aceea se asociază cu diuretic și beta-blocant.
GHIDURILE EUROPEAN SOCIETY FOR HYPERETNSION/
EUROPEAN SOCIETY OF CARDIOLOGY 2013
MANAGEMENT TERAPEUTIC
CLASĂ VALORI DEFINITORII
DIURETICE DE ANSĂ
FUROSEMID 40-240 mg, 2-3 prize/zi
TORSEMID 5-100 mg, 1-2 prize/zi
BUMETANID 0.5-4.0 mg, 2-3 prize/zi
DIURETICE TIAZIDICE
HIDROCLOTIAZIDĂ 25-50 mg po, 1-2 prize/zi
CLORTALIDONĂ 12.5-50 mg, priză unică
METOLAZONĂ 0.5-1 mg, priză nică
INDAPAMIDĂ (diuretic pseudotiazidic) 1.25-5 mg, priză unică
ANTAGONIȘTI DE
MINERALOCORTICOIZI
SPIRONOLACTONĂ 25-100 mg, 1-2 prize/zi
TRIAMTEREN 25-100 mg/zi, 1-2 prize/zi
AMILORID 5-10 mg/zi, 1-2 prize/zi
EPLERON 50-100 mg/zi, 1-2 prize
TESTE GRILĂ
La care din pacienții tratați cu următoarele
combinații de agenți farmacologici este cel mai
probabil să se observe o hipopotasemie:
A. furosemid+spironolactonă
B. hidroclorotiazidă+triamteren
C. indapamid+amilorid
D. bumetanid+furosemid
E. torsemid+epleron
TESTE GRILĂ
Beta-blocantele se recomandă la următorii pacienți
hipertensivi, cu excepția:
A. vârstnic, stil de viață sedentar, angină comorbidă
B. tânăr, episoade de TPSV, consumator cronic de
alcool
C. adult, insuficiență cardiacă cronică comorbidă
D. vârstnic, infarct miocardic în antecedente
E. adult, insuficiență cardiacă acută comorbidă
TESTE GRILĂ
În cazul unui pacient tratat cu doxazosin nu apare în
mod normal:
A. hipotensiune posturală
B. tahicardie la inițierea terapiei
C. retenție hidrosalină
D. tahicardie pe termen lung
E. scăderea tensiunii arteriale sistolice