Sunteți pe pagina 1din 13

I.P.

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN INFORMATICĂ ȘI TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE

Disciplina: Bazele legislației

Lucracre individuală Nr. 1

Tema: Caracteristica generală a dreptului

Relizat de: Bivol Gavril


Grupa: W-1831
Profesor: Cucuta Octavian

Chișinău, 2020
Cuprins
Introducere


Dreptul Constituțional
Definiția meterială și istorică
1-6
• Definiția Formală

Conceptul Dreptului
• Factorii de configurare a dreptului 7-8
Funcții dreptului 9
Izvoarele dreptului 10-11
Concluzie
12
Bibliografie 13
Introducere

Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către


stat, care au ca scop organizarea şi disciplinarea
comportamentului uman în principalele relaţii din societate, într-
un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor, apărării
drepturilor esenţiale ale omului şi justiţiei sociale. Dreptul
fiecărui stat se prezintă ca un ansamblu sistematizat de norme
juridice cuprinzând mai multe ramuri de drept: drept
constituţional, drept administrativ, drept civil, drept penal, etc.
Ramura principală a dreptului este dreptul constituţional care,
prin normele sale, consacră şi ocroteşte cele mai importante
valori sociale, economice, politice, culturale.
Dreptul Constituțional

Dreptul Constituţional este ramura fundamentală a


dreptului constituită dintr-un ansamblu unitar de
norme juridice cuprinse prioritar în Constituţie prin
care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce
apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării
puterii de stat. Astfel normele juridice ale dreptului
constituţional reglementează forma de stat, forma de
guvernământ, organizarea şi funcţionarea
parlamentului, modul de organizare a societăţii în
stat, relaţiile sociale fundamentale, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
Definiția meterială și istorică
Se consideră că aceasta cuprinde articolul 16 din Declaraţia drepturilor
omului şi cetăţeanului, din 26 august 1789: „Orice societate în care garanţia
drepturilor nu este asigurată, nici separaţia puterilor determinată, nu are
Constituţie”. Definiţia dată este considerată incompletă deoarece:
● nu defineşte totalmente dreptul constituţional care are ca obiect cu mult
mai multe norme decât garantarea drepturilor şi separaţia puterilor;
● precizează doar ce ar trebui să includă o Constituţie;
● pune accent doar pe conţinutul reglementării, făcând abstracţie de forma
acestea;
● folosind exclusiv definiţia dată am putea considera unele acte normative
ale puterii executive ca fiind legi numai de aceea că materia
reglementată este din domeniul legii (se neglijează supremaţia
constituţiei).
Definiția Formală
Definiţia formală a dreptului constituţional are
elementul decisiv supremaţia normelor juridice
constituţionale, dreptul constituţional fiind alcătuit
din norme a căror supremaţie se impune faţă de toate
celelalte, inclusiv faţă de legislator. Normele
constituţionale au o forţă supremă faţă de celelalte
norme juridice datorită obiectului lor de
reglementare şi procedurii specifice de adoptare.
Definiţia este considerată incompletă deoarece:
● face abstracţie de conţinutul reglementării;
● o normă poate fi considerată constituţională
pentru că ea a fost adoptată potrivit unei
proceduri specifice, ceea ce nu este întotdeauna
aşa;
Conceptul Dreptului

Dreptul cuprinde totalitatea normelor de conduită instituite și


sancționate de stat,ce constituie un sistem complex,format din
numeroase ramuri și instituții juridice.
În limbajul juridic noțiunea de drept se folosește în mai multe
sensuri:

1)Sens obiectiv 5)Sens procesual

2)Sens subiectiv 6)Sens public,privat

3)Sens pozitiv 7)Sens internațional,intern

4)Sens material
Factorii de configurare a dreptului
Prezența dreptului în societate este o consecință a anumitor factori, care
au condus la dezvoltarea dreptului în societate.

Factorii ce au condus la dezvoltarea dreptului în societate sunt:


1. Mediul natural (factorii geogafic,demografic,biologic) determină
specificul legislației. De exemplu introducerea unor norme privind
problema ecologică a unei țări.
2. Factorul istoric (național,etnic) reprezintă introducerea în legislație
a unor drepturi și obligații în vederea minorităților etnice și naționale.
3. Factorul social-economic (nivelul de dezvoltare economică a
statului) determină direct legislația economică,planul bugetar al
statului.
4. Factorul social-politic (forma de guvernămînt,forma de organizare a
statului) influețează politica legislativă și actele legislative. De
exemplu un stat democratic diferă de unul totalitar sau de unul
federativ.
Funcții dreptului
Funcțiile dreptului: Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale și a valorilor sociale.

Funcțiile dreptului reprezintă direcția de acțiune a dreptului obiectiv(pozitiv) în cadrul societății.


Deosebim următoarele funcții ale dreptului :
a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale) constă în totalitatea normelor legale, instituite prin
lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor (persoanelor) în societate.
b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare juridică a organizării social-politice) arată legătura
organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat. Statul îşi creează forma juridică adecvată pentru instituirea,
organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.
c) Funcţia de conducere a societăţii este atribuită dreptului obiectiv de însuşi statul,care are menirea să
conducă societatea după anumite reguli,pentru a evita infracțiunile și de a respecta legea în cauză.
d) Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale se exprimă în organizarea relațiilor sociale în
temeiul normelor juridice în vigoare. Iar rezultatul funcției de reglementare juridică a relațiilor sociale sunt
raporturile juridice care i-au naștere în cadrul societății. Condiția realizării acestei funcții este existența
dreptului pozitiv.
e) Funcția de conservare și protecție juridică a valorilor sociale este încorporarea şi securizarea
principalelor valori sociale în normele juridice, adoptate, asigurate şi exprimate de către stat în acte normativ-
juridice.
Izvoarele dreptului

Distingem mai multe sensuri ale noțiunii izvor de drept :


● Izvor material de drept–sunt premizele,sau condițiile de apariție și dezvoltare a
dreptului(economice,politice,culturale).Alt fel zis, aceste condiții se numesc factori de configurare a
dreptului.
● Izvor real de drept – arată începutul dreptului care rezidă în conștiința juridică a populației,care la rîndul
ei determină conștiința juridică a legiutorului.
● Izvor formal de drept –ne arată modalitățile sau formele de exprimare a dreptului.Dreptul ar fi
abstracțiune pură în afara formelor care îl exprimă (legi,hotărîri,decrete,ordine). Legislația statului este
forma de exprimare a dreptului.
● Izvor direct de drept – izvorul direct arată proveniența dreptului nemijlocit de la un organ competent de
stat (de exemplu legile sunt emise nemijlocit,direct de către parlament.)
● Izvor indirect de drept – sînt surse secundare de drept ,care necesită aprobarea sau sancționarea de către
stat(statutele organizațiilor nestatale necesită recunoaștere și înregistrare de stat,fiind o sursă indirectă de
drept).
Izvoarele dreptului
Distingem mai multe sensuri ale noțiunii izvor de drept :
● Izvor documentar de drept – arată publicația oficială în care este afișat dreptul (de ex. dreptul RM,se
publică fiind adus la cunoștința populației prin ediția oficială a parlamentului,guvernului în Monitorul
Oficial al RM.)
● Izvor scris
● Izvor nescris
● Izvor interpretativ de drept este doctrina juridică şi jurisprudenţa (practica judecătorească), care
desluşește aspectele neclare ale dreptului pozitiv.
● Izvoarele oficiale ale dreptului sunt sursele dreptului care emană de la autoritatea publică competentă şi
care exprimă sau interpretează normele juridice.
● Izvoarele neoficiale ale dreptului sunt sursele care contribuie atât la elaborarea normelor juridice, cât şi
la interpretarea ştiinţifică a dreptului (doctrina juridică).
Concluzie
Cunoașterea dreptului permite exercitarea abilităților de cetățean asigurându-i un
rol deosebit în relațiile sociale, economice, tehnico-științifice și culturale,
contribuind la favorizarea progresului social și stabilirea unor condiții mai bune de
viață în cadrul unei libertăți mai mari.
Bibliografie

● https://dreptmd.wordpress.com/referate/rolul-si-functiile-dreptului/

● https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-5-functiile-dreptului/

● https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-3-conceptul-dreptului/

● http://lex.justice.md/index.php?lang=2

S-ar putea să vă placă și