Statica Fluidelor

-LUP IRINA MARIA,

CLASA A VII-A C
Scurt istoric
Studiul mecanicii fluidelor datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul staticii
fluidelor . Filozofii medievali arabi și persani au folosit în lucrările lor elemente de hidrodinamică, prefațând astfel
dezvoltarea dinamicii fluidelor. Rapida dezvoltare începe cu cercetările lui Leonardo da Vinci, Galileo Galilei,
Evangelista Torricelli, Blaise Pascal, Isaac Newton, Henri de Pitot. Dezvoltarea hidraulicii a fost continuată de Daniel
Bernoulli cu descrierea matematică a dinamicii fluidelor în lucrarea sa Hydrodynamica, unde a enunțat și celebra
ecuație a lui Bernoulli. Fluidele nevâscoase au fost studiate de matematicieni precum Leonhard Euler, care a explicat
rolul presiunii în fluide, a formulat ecuațiile de bază ale mișcării, a introdus conceptul de cavitație și principiile mașinii
centrifuge, D'Alembert, Antoine Chézy, Lagrange, Giovanni Baptista Venturi, care a făcut teste pe reducțiile
tronconice, Laplace, Claude-Louis Navier, Poisson, iar fluidele vâscoase au fost tratate de o pleiadă de ingineri, printre
care Poiseuille sau Gotthilf Heinrich Ludwig Hagen. Un studiu matematic și mai amănunțit asupra fluidelor a fost
întreprins de Claude-Louis Navier și George Gabriel Stokes, care obțin renumitele ecuații Navier–Stokes, pe când
condițiile la limită au fost investigate de Ludwig Prandtl. Numeroși cercetători, ca Osborne Reynolds, Andrei
Kolmogorov, Geoffrey Ingram Taylor etc., au facilitat înțelegerea conceptelor viscozității și turbulenței.
Presiunea
Efectele interacțiunii prin contact (apăsarea reciprocă a
corpurilor) apar în cazul tuturor stărilor de agregare ale
substanței. Acestea pot fi analizate în mod științific
utilizând și conceptul de presiune.
Presiunea (p) este o mărime fizică scalară numeric egală
cu forța perpendiculară și uniform distribuită (F),
exercitată pe unitatea de suprafață: p = F/S.
În SI, unitatea de măsură pentru presiune este: [p]SI =
[F]si / [S]si = N / m = Pa (pascal)
Presiunea hidrostatică
Presiunea hidrostatică este presiunea statică exercitată la
un anumit nivel în interiorul unui lichid, determinată de
greutatea coloanei de lichid aflată deasupra acestui nivel.

Principiul fundamental al hidrostaticii

Diferența de presiune dintre două puncte ale unui lichid
omogen aflat în echilibru mecanic este direct
proporțională cu densitatea lichidului ρ și cu diferența de
nivel dintre cele două puncte Δh: Δp = pgΔh, unde g este
accelerația gravitațională.
Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică este presiunea exercitată de aer
asupra corpurilor cu care se află în contact. Presiunea
atmosferică se datorează ciocnirilor dintre particulele
acestuia și suprafețele corpurilor existente în atmosferă.
Pentru înălțimea coloanei de mercur h = 0,76 m, la
temperatura de 0 °C, la nivelul mării și latitudinea φ =
45°, se definește, ca unitate de măsură a presiunii
atmosferice, atmosfera fizică, ce are simbolul atm și
valoarea: p0 = mg / s = pgh = 1 atm = 101325 Pa.
Instrumente de
măsurare a presiunii
Informațiile despre presiune sunt utile în industrie, în
cunoașterea fenomenelor atmosferice, în medicină
etc. Din acest motiv, au fost construite diverse
dispozitive pentru măsurarea presiunii. Acestea sunt
manometrele și barometrele, care se bazează pe
diferite procese fizice care însoțesc schimbarea
presiunii. În mod tradițional, dispozitivele destinate
măsurării presiunii atmosferice se numesc barometre,
iar dispozitivele utilizate pentru măsurarea presiunii
altor fluide se numesc manometre.
Variații ale
presiunii
atmosferice
Presiunea atmosferică scade
odată cu creșterea altitudinii.
Aerul se deplasează dinspre
zonele cu presiune mare către
zonele cu presiune mică.
Presiunea atmosferică depinde
de temperatură.
Legea lui Pascal. Presa
hidraulică
Legea lui Pascal. Variația de presiune produsă într ‑un
punct al unul lichid aflat în echilibru se transmite
integral în orice punct din volumul lichidului.
Sistemul format din doi cilindri cu secțiuni diferite care
comunică între ei printr‑un tub de legătură și care
conțin un lichid, poate produce o amplificare a forței de
apăsare exercitată pe suprafața lichidului din cilindrul
cu secțiune mai mică. Pe baza acestei descoperiri încă
din vremea lui Pascal s‑a inventat presa hidraulică.
Legea lui Pascal stă la baza funcționării mai multor
dispozitive hidraulice: frâna hidraulică, pompa
hidraulică, cricul hidraulic, elevatorul hidraulic etc.
Legea lui Arhimede
Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o
lege a hidrostaticii, care afirmă că un corp scufundat
într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu
o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocuit
de către corp. Această forță se numește forță arhimedică
sau forța lui Arhimede. A fost descoperită în mod
empiric de către Arhimede în secolul al III-lea î.Hr. și
demonstrată în secolul al XVI-lea. Uneori este utilizat și
termenul legea plutirii corpurilor pentru acest principiu.
Vă mulțumesc pentru vizionare!

Bibliografie: Manual de fizică ART; Wikipedia –enciclopedia liberă