Basmul---,,Făt-frumos cu moț în frunte” de Ion Luca Caragiale(fragment)

,,A fost odată ca niciodată o împărăteasă tare frumoasă și voinică, și împărăteasa ceea, când i-a venit
ceasul, a născut un prunc așa slut de chip și la trup așa pocit, că nu-i venea niminui să-l socotească
făptură de om. Dar când s-a născut el, ursitoarea lui le-a spus, împărătesei și femeilor din casă, să nu
se sperie, fiindcă băiatul ăsta o să iasă foarte plăcut om; o s-ajungă vestit de cuminte și de deștept, și-
ndrăzneț nevoie mare; cum am zice, un om și jumătate. Ba, a mai spus că băiatul are să poată hărăzi
ființei pe care o iubi-o el atâta minte câtă și a lui.

S-a mai mângâiat puțintel cu făgăduielile astea biata împărăteasă, care era firește destul de amărâtă
că adusese pe lume așa spurcăciune de broscoi. Și, adevărat, nici n-a-nceput copilul să gângurească
bine, că numaidecât s-a pornit să spună fel-de-fel de vorbe cuminți și pline de duh, și tot ce făcea îl
prindea ș-avea haz, că o lume-ntreagă se minuna de el. Uitam să vă spun că se născuse mititelul cu
un șomoiog de păr d-asupra capului, și de aceea îl porecliseră: Făt-frumos —că de! era doar și el
fecior de-mpărat — Făt-frumos cu Moț-în-frunte.”

  Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care se narează întâmplări reale ce se
împletesc cu cele fantastice, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul
terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice: împăraţi, Feţi-
frumoşi, zâne,zmei- stă sub semnul supranaturalului. La acțiune participă personaje imaginare,
înzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezinta binele și răul, iar în final acesta este învins. Basmul
se petrece într-un trecut îndepărtat, într-un spaţiu nedefinit sau prea puţin definit. 

 Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

(Basmele  scrise de Caragiale: ,,Făt-Frumos cu moț-în-frunte; Cănuță, om sucit;Mama;Abu-

Hasan,;Poveste;Norocul și mintea;Lungul nasului”.)

  Basmul,,Făt-Frumos cu moț în frunte”este un basm cult- (este o specie a genului epic, cu autor
cunoscut, în care acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative, iar elementele reale se
îmbină cu cele ale fantasticului, la care participă un număr mare de personaje înzestrate cu puteri
supranaturale reprezentând forțele binelui și ale răului, din a căror confruntare binele iese
întotdeauna învingător.)

 În basmul ,,Făt-Frumos cu moț în frunte” apar personaje și situații arhetipale(situații care apar în
literatură și în viață considerate a fi universale în majoritatea culturilor) pe care Caragiale le-a preluat
din basmul românesc, acestea, desigur le-a prelucrat și stilizat într-o creație originală.   

  Titlul basmului este numele personajului principal, trimite atât conştient, cât şi inconştient, la
idealurile de curăţenie sufletească şi de frumuseţe fizică- Făt-Frumos este mai grozav, mai
deosebit,mai iscusit,mai important decât alții—născut cu,,moț”-șuvița de păr din frunte este un
semn,un dar primit la naștere.

    Fragmentul aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

    În primul rând este un text epic cu  acţiune, personaje, narator. Acțiunea se desfășoară linear,
succesiunea secvențelor narative este redată prin înlănțuire.

    În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului în fragment apare expozițiunea.
Basmul „Făt-Frumos cu moț în frunte”începe cu formula  ,,a fost odată  ca niciodată" indică un timp
al începuturilor(acel timp), când totul era posibil, un timp al tuturor posibilităţilor, iar
întâmplările erau unice și irepetabile. În acel timp,o,,împărăteasă”cu calități deosebite  foarte
frumoasă și,, voinică”-curajoasă,îndrăzneață a născut ,,un prunc”,care spre deosebire de mamă
este,,slut,pocit”,înfiorător.Apariția,,ursitoarei”-ființa care hotărăște soarta copilului-umple de
satisfacție sufletele din jur,prezicând băiatului însușiri esențiale ce-l vor deosebi de oamenii
obișnuiți:va fi atrăgător,înțelept,curajos,deosebit de inteligent,va destina ființei iubite înțelepciunea
pe care o are și el.Această promisiune a alinat mâhnirea împărătesei și s-a dovedit adevărată,fiindcă
de timpuriu a început să se exprime inteligent,subtil,spiritual,binevoitor.

   În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici
supranaturale. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului:
împărăteasa,ursitoarea,Făt-Frumos.

Împărăteasa-mamă este prezentată asemenea unei zâne descrisă cu calități, virtuți, frumusețe și tot
ce se poate dărui pe lume. Frumusețea ei fizică este hiperbolizată.O astfel de ființă a adus pe lume o
ființă respingătoare, diformă, slută, hidoasă,de asemenea hiperbolizată.Antiteza surprinde ,dar este
îndreptată de ursitoare-zâna care hotărăște soarta pruncului,prevestindu-i calități deosebite.

Caracterizarea este realizată în mod direct de către naratorul omniscient,

  Narațiunea fragmentului se face la persoana a III-a, numărul singular, de un nataror omniscient-

narator obiectiv,impersonal,care povestește la pers.a 3 a ,fără a se implica în povestire.

  Limbajul acestui fragment dintr-un basm cult este fluent, îngrijit, datorită artei de a povesti, artă
care aparţine unui talent cultivat, preocupat de desăvârşirea artistică. Basmul este înfrumusețat cu
epitete-adjective la gradul superlativ absolut,enumerații care ilustrează expresiv calitățile și defectele
personajelor. În acest fragment observ folosirea unui limbaj afectiv,sentimental, Caragiale  nu este un
povestitor rece, indiferent, ci se implică, participă sufleteşte.

În acest basm Caragiale folosește limbajul popular,regionalisme, iar neologismele lipsesc.

   Acest fragment face parte dintr-un basm, specie epică, narațiune cu întâmplările reale și fantastice,
a căror îmbinare compune principalul mijloc artistic, fabulosul.