Prof.

Consilier Școlar
Anastase Marius
 Probleme majore ale educației
Violența
MEDII DE DEZVOLTARE A VIOLENŢEI
Societatea: anturaj, şcoală, mass-media
Familia
 Anturajul
Modul în care copiii îşi aleg
prietenii spune foarte multe
despre copil şi familia lui. Practic,
grupul de prieteni funcţionează
ca o radiografie a stării psihice a
copilului şi a funcţionalităţii (sau
disfuncţionalităţii) familiei din
care face parte.

Adesea însă părinţii nu văd nici o

legătură între relaţia dintre ei şi
copilul lor, educaţia pe care i-au dat-o
şi alipirea copilului la găşti şi grupuri
cu preocupări,atitudini,
comportamente şi limbaj indezirabile
din punctul lor de vedere.
Cu cât familia este mai armonioasă,
relaţiile dintre copil şi părinţi sunt mai
bune,cu cât copilul se bucură mai mult
de aprecierea, atenţia şi afecţiunea
părinţilor săi, cu cât este mai probabil ca
acel copil să aibă o stare emoţional –
afectivă mai echilibrată şi abilităţi sociale
mai bune, prin urmare să îşi facă prieteni
potriviţi, bucurându-se de relaţia cu ei.
Şcoala

 Violenta scolara este de cele mai multe ori nefatala , dar poate cauza
serioase prejudicii dezvoltarii persoanei.Jacques Pain ( 2000 ; 72) 
identifica doua tipuri de violenta in mediul scolar: 
 a. violentele obiective care sunt de ordinul penalului ( crime si
delicte) si asupra carora se poate interveni frontal
 b. violentele subiective, care sunt violente mai subtile , de atitudine,
si care afecteaza climatul scolar.Sunt incluse aici dispretul , umilirea,
sfidarea, lipsa de politete, absentele de la ore.
 Violenta scolara este un fenomen extrem de complex , cu o
determinare multipla: familiala, societala, scolara, personala si
culturala. Ea se prezinta ca un ansamblu specific de forme de violenta
care se conditioneaza reciproc si au o dinamica specifica: violenta
importata din afara scolii , dar si violenta generata de sistemul scolar;
violenta adultilor impotriva elevilor dar si violenta elevilor impotriva
profesorilor.
MASS-MEDIA INFLUENŢEAZĂ COPIII ŞI
PERSOANELE CARE NU AU
DISCERNĂMÂNT.
 -imitarea comportamentelor violente din
filme,
-preluarea unor modele
comportamentale negative;

Expunerea repetată la violenţa de la

televizor îi face pe copii să accepte
violenţa vieţii reale dar şi să devină ei
înşişi violenţi.

Atât copiii cât şi adulţii sunt atraşi se

scenele violente, prin acţiunea şi
emoţiile intense produse de film.
Expunerea îndelungată la scene violente
pot avea efecte negative asupra
dezvoltării copiilor.
 CUM SE NAŞTE VIOLENŢA?

SE ÎNVAŢĂ – prin imitaţie, copilul bătut în familie

învaţă că puterea asupra altuia se dovedeşte prin
manifestarea agresivităţii, sub forma violenţei;
Când îl pocniți, țipați sau vă răstiți la copil, el deduce
că sunteți nervoși, că nu-l placeți sau nu-l iubiți. Poate
ghici, dar poate și trage concluzii greșite.
Manifestarea violenţei se poate stăpâni, educa, învăţa,
la fel ca şi utilizarea violenţei.
Violenţa naşte violenţă
 A şti să îţi stăpâneşti agresivitatea
este una dintre cele mai dificile lecţii
din procesul de maturizare, pe care
mulţi adulţi nu o învaţă niciodată!
4 din cele mai frecvente probleme ale
pedagogiei părinților: răsfățul, disensiunile
părinților, violența, inconsecvența.
Răsfățul
este unul dintre marii
adversari ai disciplinei.
E greu să-l disciplinați când
are 6 ani dar imposibil la 16
ani.
VIOLENŢA VERBALĂ
CERTURLE ÎNTRE PĂRINŢI AFECTEAZĂ COPIII MAI
MULT DECÂT CREDEM
 Inconsecvența
În familiile unde părinții au păreri diferite și nu
formează un front comun, își subminează unul
altuia autoritatea și îngreunează disciplinarea
copilului.
 Recomandări:
Scopul nu este să-ţi umileşti copilul şi să-i răneşti
sentimentele, ci să-l disciplinezi.
Tratează-l pe copil cu respectul pe care tu-l aştepţi de
la el.
Copiii sunt sensibili la critică, umilinţă şi etichetări, ei
le iau mai în serios decât noi adulţii. Nu folosiţi
invective: răule, prostule, nătângule, împiedicato,
animalule etc. sau porecle: lunganule, graso, ştirbo
etc. Nu-l trataţi de sus, nu-l insultaţi. De la
dumneavoastră aşteaptă vorbe bune, nu umilinţă.
 Când criticaţi,
axaţi-vă asupra
faptei nu asupra
copilului.
Condamnaţi
comportamentul
negativ şi nu
persoana copilului.
 Nu el este rău, ci
fapta lui e rea. E
important să-i
arătaţi unde a
greşit, să-i daţi
soluţia şi să-l
ajutaţi să-şi
corecteze
comportamentul.
Nu cicăliţi. Nimic nu
zdrobeşte în copil
simţământul valorii personale
decât amintirea permanentă a
greşelilor, nereuşitelor şi
defectelor lui. Să nu vă miraţi
dacă peste ani se va lăsa călcat
în picioare de toată lumea. E
pentru că nu are curajul să se
afirme prin nimic şi acceptă
situaţii umilitoare. Dacă aveţi
o astfel de conduită, chiar
dumneavoastră l-aţi învăţat că
nu are nicio valoare!
De multe ori copiii nu
ştiu să-şi apere
demnitatea jignită decât
jignind la rândul lor
pentru că asta au văzut
exemplificat de către
părinţi şi devin
impertinenţi.
Orice om îşi doreşte să fie
apreciat şi iubit de ai săi
şi în primul rând de mama
şi tatăl său.
Dacă rezultatele sale şcolare
vă dezamăgesc, nu-l
descurajaţi şi mai mult, ci
ajutaţi-l cu perseverenţă şi
răbdare, încurajaţi-l.
Nu fiţi dezamăgiţi dacă
fiul/fiica nu v-a moştenit
talentele şi nu se ridică la
înălţimea aşteptărilor
dumneavoastră. Căutaţi să
descoperiţi ce are deosebit
copilul dumneavoastră. S-ar
putea să fiţi surprinşi.
Vorbiţi-i întotdeauna
politicos chiar şi când v-a
enervat. Exemplul personal
contează cel mai mult. Să nu
vă fie ruşine să-i cereţi
iertare când i-aţi greşit, când
nu v-aţi ţinut cuvântul sau
când v-aţi pierdut cumpătul.
Aşa va învăţa că îl respectaţi
şi vă va respecta şi el.
Nu admiteţi să ţipe şi să se
manifeste nepotrivit.
Trataţi-l mereu civilizat şi
nu admiteţi ca el să se
comporte altfel.
 • Analizaţi-vă cât mai obiectiv propria
familie, cu problemele sale, relaţia de cuplu,
relaţia fiecărui părinte cu copilul
respectiv,şi, eventual cu ceilalţi copii.

 Acordaţi-i copilului afecţiune,atenţie, apreciere. Adesea, cauza pentru

care copilul intră într-o problemă este lipsa noastră de supraveghere,
lipsa de comunicare, lipsa noastră de apreciere,nu-i arătăm prin vorbe
bune şi gesturi afectuoase că îl iubim( ci avem pretenţia ca el/ea să
deducă acest lucru din faptul că îl hrănim,îi cumpărăm cele necesare
şi îl trimitem la şcoală.)
 Încercaţi să-i oferiţi alternative mai plăcute, creându-i oportunităţi
atractive de a petrece mai mult timp împreună şi de a cunoaşte alţi
copii şi tineri în cadrul unor cluburi sportive, cercuri,tabere,
excursii,vizite prelungite la rude din altă localitate.
” Un cuvânt spus
la vremea
potrivită, este ca
nişte mere din aur
într-un coşuleţ din
argint.”
Proverbe 25:11