INTEGRALA

NEDEFINITĂ
P R O I E C T R E A L I Z AT D E B U Z D U G A N N ATA L I A
G R U PA 3 2 L . S .
DEFINIȚIE
• Primitivă sau integrală nedefinită a unei funcții f este o funcție F a cărei derivată este egală cu f, adică,
F ′ = f. Procesul de calcul al primitivelor se numește primitivare (sau integrare nedefinită). Primitivele
sunt legate de integralele definite prin teorema fundamentală a calculului integral, și furnizează un
mijloc convenabil de calcul al integralelor definite ale multor funcții.
• Fie f: I →R (I – interval deschis din R ) o funcţie care admite primitive. Mulţimea primitivelor funcţiei
f se numeşte integrală nedefinită a funcţiei f. Se notează ∫ f (x)dx şi se citeşte „integrala din f (x)dx”.
• Simbolul ∫ se numeşte semn de integrare. Deci, f (x)dx = F(x) + C, ∫ unde F este o primitivă a funcţiei f
pe intervalul deschis I, adică F′(x) = f (x), ∀x ∈ I, iar C – o constantă arbitrară. Operaţia de calcul al
primitivelor unei funcţii (care admite primitive) se numeşte integrare. Menţionăm că scrierea ∫ f (x)dx
trebuie considerată ca o notaţie indivizibilă, deci părţilor ∫ sau f(x)dx, luate separat, nu li se atribuie
aici nicio semnificaţie. Funcţia f se numeşte funcţie de sub semnul de integrare sau integrand, variabila
x – variabilă de integrare, iar C – constantă de integrare.
• Integrală nedefinită Fie un interval . Fie funcția o funcție care admite primitive pe acest interval se
numește integrală nedefinită a funcției , mulțimea tuturor primitivelor funcției pe intervalul . Această
mulțime se notează astfel , unde este mulțimea formată din funcțiile constante.
SCURT ISTORIC
• Istoria apariției integralelor poate fi urmărită până în Egiptul antic, în jurul anului 1800 î.Hr. e. , Papirusul matematic de la
Moscova demonstrează cunoașterea formulei pentru volumul unei piramide trunchiate. Prima metodă cunoscută pentru
calcularea integralelor este Eudoxus Exhaustion Method (aproximativ 370 î.Hr.), care a încercat să găsească arii și volume
prin divizarea lor într-un număr infinit de părți pentru care aria sau volumul sunt deja cunoscute. Această metodă a fost
preluată și dezvoltată de Arhimede și a fost utilizată pentru a calcula suprafețele parabolelor și un calcul aproximativ al ariei
unui cerc. Tehnici similare au fost dezvoltate independent în China în secolul al III-lea d.Hr. e. Liu Hui, care le-a folosit
pentru a găsi zona unui cerc. Această metodă a fost folosită ulterior de Ju Chongshi pentru a găsi volumul unei mingi.
• Următorul pas major în calculul integralelor a fost făcut în Irak, în secolul XI, de către matematicianul Ibn al. Haisam
(cunoscut sub numele de Alhazen în Europa), în lucrarea sa „Despre măsurarea unui corp parabolic”, ajunge la ecuația
gradului al patrulea. Rezolvând această problemă, el efectuează calcule echivalente cu calcularea unei integrale definite
pentru a găsi volumul unui paraboloid. Folosind inducția matematică, el a reușit să-și generalizeze rezultatele pentru
integrale de la polinoame până la gradul al patrulea. Astfel, a fost aproape de a găsi o formulă generală pentru integralele
polinoamelor, dar nu atinge niciun polinom peste gradul al patrulea. Următorul progres semnificativ în calculul integralelor
va apărea abia în secolul al XVI-lea. În lucrările lui Cavalieri cu metoda sa de indivizibil, precum și în lucrările lui Fermat,
au fost puse bazele calculului integral modern. La începutul secolului al XVII-lea au fost luate alte măsuri de către Barrow
și Torricelli, care au prezentat primele indicii ale unei legături între integrare și diferențiere. B.Riemann a pus bazele teoriei
integralei definite şi mai ales a topologiei si teoriei geometrice a funcţiilor, C. Jordan(1838-1922) si H. Lebesgue (1875-
1941) au fondat teoria modern a măsurii si a integralei, iar D. Hilbert(1862-1943) si S. Banach(1892-1945) au creat analiza
funcţională.
APLICAŢII ÎN FIZICĂ, EXEMPLU DE
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
• Primul și cel mai simplu exemplu de aplicare a integralei, poate fi următorul: la mișcarea rectilinie
uniformă deplasarea mobilului se calculează conform relației 𝑠 = 𝑣 ∙ 𝑡, unde 𝑡 este intervalul de timp în care
se efectuează deplasarea 𝑠, 𝑣 fiind viteza, care este constantă. La mișcarea rectilinie uniform variată
deplasarea tot depinde de viteză, însă în acest caz ultima este variabilă, depinzând și ea de timp, care de
asemenea este variabil. Deci, 𝑠 = ∫ 𝑣(𝑡)𝑑𝑡 𝑡2 𝑡1 . Utilizând relația de calcul a accelerației, obținem: 𝑎 = 𝑣−𝑣0 𝑡
⟹ 𝑣 = 𝑣0 + 𝑎 ⋅ 𝑡 ⟹ 𝑠 = ∫ (𝑣0 + 𝑎𝑡)𝑑𝑡 = ∫ 𝑣0 𝑑𝑡 + 𝑡2 𝑡1 𝑡2 𝑡1 ∫ 𝑎𝑡𝑑𝑡 = 𝑡2 𝑡1 ∫ 𝑣0 𝑡2 𝑡1 𝑡 0𝑑𝑡 + ∫ 𝑎𝑡 1 𝑡2 𝑡1 𝑑𝑡 .
Primitiva pentru 𝑥 𝑛 este 𝑥 𝑛+1 𝑛+1 , deci primitiva lui 𝑡 0 și 𝑡 1 sunt 𝑡 0+1 0+1 = 𝑡 și 𝑡 1+1 1+1 = 𝑡 2 2
corespunzător. 𝑠 = 𝑣0 ∫ 𝑡 0 𝑡2 𝑡1 𝑑𝑡 + 𝑎 ∫ 𝑡 1𝑑𝑡 = 𝑡2 𝑡1 𝑣0t 2 1 t t + 𝑎𝑡 2 2 2 1 t t = 𝑣0 (𝑡2 − 𝑡1 ) + 𝑎 2 (𝑡2/2 − 𝑡1 2
).
• Un mobil se mişcă în sensul pozitiv pe o axă. Fie v(t) viteza instantanee a mobilului în orice moment t. Să
se determine legea s = s(t) a mişcării mobilului, ştiind viteza instantanee v(t) în momentul t0. Rezolvare: Se
ştie că viteza instantanee v(t) a unui mobil în orice moment t este derivata funcţiei s(t) care reprezintă legea
mişcării mobilului. Deci, determinarea legii s = s(t) a mişcării mobilului, ştiind viteza instantanee v(t) în
momentul t0 se reduce la determinarea primitivei funcţiei v(t), deoarece s′(t) = v(t). Orice primitivă a
funcţiei v(t) are forma ∫ s(t) =S v(t)dt + C. Constanta C poate fi determinată din condiţii suplimentare. Fie,
de exemplu, v(t) = a( t − t0) + v0, unde v0 = v (to ), a – acceleraţia.
CONCLUZIA
Integralele sunt utilizate pe scară largă în multe domenii ale
matematicii. De exemplu, în teoria probabilității, integralele sunt
utilizate pentru a determina probabilitatea ca o anumită variabilă
aleatorie să se încadreze într-un anumit interval.
Integralele pot fi utilizate pentru a calcula aria unei zone
bidimensionale cu o delimitare curbată, precum și pentru a calcula
volumul unui obiect tridimensional care are o delimitare curbată.
Integralele sunt utilizate în fizică, în domenii precum cinematica,
pentru a găsi deplasarea, timpul și viteza.
BIBLIOGRAFIE

• https://matepedia.ro/primitive-si-integrala-nedefinita-functii/

• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Materialele%20Conferintei%20Republicane%20a%20Cadrelor
%20Didactice_Vol_I_2018-178-181.pdf

• http://www.educatieonline.md/Files/Manuals/12/XII_Matematica%20(a.%202017,%20in%20limba%20romana).pdf

• https://www.slideshare.net/profmate/proiect-tic-a2bangelesculidia

• https://present5.com/istoriya-vozniknoveniya-integrala-neopredelennyj-integral-metody-integrirovaniya-svojstva/