OTV

ȘI
ASEAN
 OTV
Organizația Tratatului de la Varșovia a fost creată la 14 mai 1955, prin semnarea, în
capitala Poloniei, a unui Tratat de prietenie, cooperare și asistență mutuală între Albania,
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Republica Democrată Germană, România, Ungaria și
Uniunea Sovietică.
Relațiile militare dintre Uniunea Sovietică și celelalte țări semnatare fuseseră
reglementate prin tratate bilaterale anterioare între 1945 și 1948 ( cu excepția RDG).
Potrivit declarațiilor oficiale, inițiativa pactului venea din partea unor state care își
afirmau « dorința de a stabili un sistem de securitate colectivă europeană bazată pe
participarea tuturor statelor europene, indiferent de sistemele lor socile și politice », iar
semnarea acestuia vene ca răspuns la integrarea Germniei Federale în NATO, în
condițiile în care «o Germanie de vest remilitarizată și integrarea sa în blocul nord
atlantic crește perilolul unui nou război și reprezintă o amenințare la securitatea națională
a statelor iubitore de pace, în aceste condițiittele europene iubitore de pace trebuiau să ia
măsurile necesare pentru ași apăra securitatea».
Semnarea tratatului de la Varșovia 14 mai 1945
 Tratatul de la Varșovia aduna forțr militare ale statelor semnatare sub o comandă militară unică inițial a
Mareșalului Konev, deci dominată de armata Sovietică. În armata statelor
armele au fost standardizate, au fost introduse manualele militare ale armatei
sovietice, s-au organizat programe comune de pregătire, manevre
comune anuale și, nu în ultimul rând, uniforme inspirate din stilul
armatei sovietice.
Potrivit tratatului, dacă unul din membrii organizației era atacat,
celelalte state erau obligate să acorde asistență imediată;
de asemenea, statele membre trebuiau să se consulte în
privința chestiunilor internaționale importante legate de interesele Ivan Stepanovici Konev
lor comune. 28 decembrie 1897 – 21 mai 1973
A fost creat și un comitet politic consultativ format din membrii secretariatelor Partidelor Comuniste
din statele membre.
 După semnarea acordului de la Paris, în octombrie 1954 care prevedeau noi
parametri pentru sistemul militar defensiv ale Europei Occidentale și condițiile
integrării RFG și NATO –Uniunea Sovietică a conceput un sistem militar
regional care trebuia să fie o replică la Alianța Nord Atlantică și să asigure un
control sporit, politic și militar asupra țărilor pe care le domină în europa centrală
orientală și de sud est.
Tratatul a fost semnat pentru o perioadă de 20 de ani, putînd fii prelungit pe alți
20 de ani.
În condițiile prăbișirii la sfîrșitul anilor 80, a regimurilor comuniste, în țările
europene membrii OTV, aceste țări și-au exorimat dorința de a părăsi alianța. În
februarie 1991 a fost desființată structura militară a alinaței, iar la 1 iulie 1991 își
încetează existența structura politică, odată cu aceasta dispare de pe scena
victoriei OTV.
 ASEAN

Steagul ASEAN
Steagul conține patru culori galben, albstru, roșu și alb, aceste culori sunt toate reprezentative
penteu culorile principale ale steagurilor naționale a țărilor membre.
Albastru = Stabilitate și pace în regiune.
Roșu = Natura și curajul dinamic al populației.
Alb = Curățenie și puritate.
Galben = Cele zece tulpini ce reprezintă visurile fondatorilor asociațiilor.
 Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) și este o
organizație formată din zece țări din Asia de Sud-Est: Laos,
Thailanda, Indonezia, Brunei, Malaezia, Myanmar, Filipine,
Singapore, Cambodgia și Vietnam.
Organizația a fost creată pentru a spori cooperarea între țări și
pentru a facilita integrarea în chestiuni precum economia și
securitatea.
ASEAN este în acest moment cea mai importantă organizație
internațională din Asia de Sud-Est, fiind o entitate economico-politică
ce cuprinde zece țari. Puternica asociere de state se bucură de
recunoaștere internațională, fiind adesea comparată cu Uniunea
Europeana, nu numai datorită modului de integrare a statelor membre,
dar și datorită valorilor comune pe care acestea le împărtășesc.
 Anul acesta, statele ASEAN au sărbătorit 50 de ani de la
înființarea organizației, a cărei dezvoltare în Asia de Sud-Est
în acest timp a fost impresionantă. Deși ASEAN s-a
constituit ca o entitate locală ce se concentrează pe
prosperitatea statelor aflate în regiunea Asiei de Sud-Est,
aceasta promovează pacea la nivel mondial și stabilitatea
relațiilor diplomatice și economice de pretutindeni.
Unul dintre gesturile de asumarea a angajamentului de a
respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor
a fost momentul când, chiar prin actul de înființare
(Declarația de la Bangkok, 1967), ASEAN s-a angajat să
adere la principiile Cartei Națiunilor Unite.
 În prezent, țările membre ASEAN sunt Indonezia, Malaysia,
Singapore, Thailanda, Filipine, Brunei, Cambodgia, Laos, Myanmar
și Vietnam. Împreună, fac ca organizația să acopere teritorial  3% din
suprafața Terrei.
Principiile pe care se sprijină organizația pun accentul pe
,,independență, suveranitate, egalitate, integritate teritorială și
identitate națională”. Astfel, fiecare stat este liber să își decidă singur
calea, fără vreo imixtiune din afară, fapt ce coincide și cu principiul
de drept internațional public al ,,neamestecului în treburile interne”.
De asemenea, tratatul prevede că diferendele dintre state se vor
soluționa pe care pașnică, impunându-se renunțarea la folosirea forței
sau la amenințarea cu forța, conflictele urmând a fi soluționate pe cale
pașnică.
 Istoria ASEAN începe la 8 august 1967, când 5 dintre actualele state membre
au creat un concept nou ce a luat forma unei organizații internaționale.
Aceste state promovează cooperarea interguvernamentala între statele Asiei de
Sud-Est, îmbunătățirea relațiilor economice între acestea, având în același timp în
vedere perspective largi.
Printre obiectivele promovate se numără și integrarea militară și dezvoltarea
educațională. Actul de naștere al celei mai reprezentative organizații din Asia de
Sud-Est a fost semnat de cei cinci miniștri de externe ale țărilor fondatoare:
Adam Malik (Indonezia), Tun Abdul Razak (Malaysia), S. Rajaratnam
(Singapore) și Thanat Khoman (Thailanda). Aceștia au împărtășit o credință
comună, pe care au expus-o în Declarația semnată la Bangkok.
ASEAN a fost proclamata ca fiind ,,voința colectivă a națiunilor din Asia de
Sud-Est de a se uni în prietenie și cooperare și, prin eforturi și sacrificii comune,
să asigure pentru popoarele lor și pentru posteritate, binecuvântările păcii,
libertății și prosperității.”
 Apariția pe scena politică a unei noi organizații în zona de sud-est a Asiei
a ridicat la acel moment anumite semne de întrebare privind scopul pentru
care aceasta s-ar fi înființat.
Cu toate că ASEAN a împrumutat anumite elemente din conceptul de pan-
asiansim, care promovează valorile asiatice în concurență cu cele europene,
statele nu au luat parte la organizație pentru a lua o poziție agresivă, ci
dimpotrivă, pentru a se proteja și a se ajuta reciproc. S. Rajartnam, la acel
moment ministrul de externe al statului Singapore, a dat asigurări privind
scopurile pașnice pentru care a fost constituită organizația: ,,Nu suntem
împotriva a ceva (…) nu suntem împotriva nimănui”.
Conservarea valorilor tradiționale și bunăstarea din regiune nu exclude
posibilitatea ca asociația să colaboreze cu ,,țările interesate cu adevărat de
stabilitatea și de prosperitatea Asiei de Sud-Est”.
 Astfel, ASEAN se angajează ,,să promoveze pacea și
stabilitatea regională prin statornicirea respectului pentru
justiție și domnia legii în relațiile dintre țările din regiune
și aderarea la principiile Cartei Națiunilor Unite”.
Dorința de a adopta și respecta principiile Cartei ONU
înfățișează organizația ca pe o entitate care, deși se
concentrează pe bunăstarea locală, îmbrățișează valorile
umane fundamentale și împărtășește o conștiință comună
cu organizațiile prestigioase de pe celelalte continente.