Rolul și locul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai

în managementul crizelor și prevenirea conflictelor.

Lucrul individual
Disciplina: Managementul crizei și prevenirea conflictelor.
Elaborat:Gheorghe Friptu, gr. 02, SN.
Profesor: Solcan Alexandru.

Chișinău 2022
 Cuprins:

Introducere …………………………………………………………………. 3
1. Apariția și funcționarea Organizației de Cooperare de la Shanghai ……... 4
2. Obiectivele și extinderea Organizației de Cooperare de la Shanghai ……. 7
3. Cooperarea în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai ………… 9
4. Concluzii …………………………………………………………………. 12
5. Bibliografie ………………………………………………………………. 14

2
 Introducere
Ţările Asiei Centrale au reprezentat dintotdeauna o regiune de importanţă
strategică majoră având în vedere poziţia geografică strategică şi bogăţia resurselor
naturale a acestora. Evident, asta a fost un impuls pentru cooperarea multilaterală
între ţările din Asia Centrală în domeniul securităţii. Scopul declarat al acestei
cooperări a fost dintotdeauna formarea unui sistem eficient de securitate în fostul
spaţiu sovietic şi, în principal, în fostele republici socialiste din Asia Centrală, cu
atât mai mult cu cât, având în vedere instabilitatea în creştere din statele din
apropiere (Afganistan, Irak) fiecare dintre aceste republici îşi dorea consolidarea
securităţii regionale. În aceste condiţii, din punct de vedere al securităţii regionale,
statele din Asia Centrală au înclinat către dezvoltarea relaţiilor cu Occidentul, în
special cu Statele Unite ale Americii, mai ales după stabilirea de baze militare ale
coaliţiei internaţionale anti-teroriste condusă de SUA, în Afganistan şi Asia
Centrală. Evoluţia evenimentelor scenei politice a ultimelor două decenii, după
încercări eşuate de implementare a modelelor occidentale, a determinat majoritatea
ţărilor din Asia Centrală să-şi modifice viziunea de politică externă, înclinând
balanţa în favoarea întăririi relaţiilor cu Rusia, în speranţa că aceasta le va ajuta să
stabilească un sistem eficient de securitate regională. Aceste relaţii de cooperare şi
colaborare nu s-au dezvoltat numai în cadrul unor tratate bilaterale, ci şi în cadrul
unor iniţiative şi organizaţii politico-militare regionale. Prin urmare, cooperarea
multilaterală între statele din regiune a fost dezvoltată în cadrul unor organizaţii
regionale, cum ar fi şi Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (OCS) 1.

1
Declarația privind înființarea Organizației de cooperare din Shanghai ,15 iunie 2001, art. 1;
3
 1. Apariția Organizației de Cooperare de la Shanghai
Sfârșitul Războiului Rece a lăsat în urmă o Rusie ale cărei perspective de
colaborare cu partea europeană erau imposibile. Dat fiind acest fapt, aceasta a
încercat să caute sprijin în Est, cu precădere înspre China. Dacă relația dintre cele
două state a fost destul de tensionată în perioada Războiului Rece, începând cu
1989, aceasta a căpătat o altă înfățișare, obiectivul prioritar fiind îndreptat către
cooperare și către soluționarea conflictul de graniță. Însă, după disoluția Uniunii
Sovietice, acest conflict nu mai implica doar China și Rusia, ci și Kazahstan,
Kârgâzstan și Tadjikistan, state care, câștigându-și independența, aveau la rândul
lor un cuvânt de spus în această problematică. Astfel că, cele cinci state au început
să poarte negocieri legate de securitate, țelul principal fiind acela de a soluționa
tensiunile de la graniță. În aprilie 1996, China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan și
Tadjikistan au semnat la Shanghai un acord în vederea adâncirii încrederii militare
la graniță, iar un an mai târziu, la Moscova de această dată, cele cinci țări au
semnat un alt acord de reducere a forțelor militare la graniță. Aceste acorduri au
pus bazele a ceea ce s-a numit Shanghai 5 (Shanghai Five)2. Principalul rol al
acestei organizații era acela de a demilitariza granițele și de a întări relațiile de
vecinătate dintre statele membre. Între timp însă, Asia Centrală a devenit un spațiu
în care au apărut o serie de amenințări, precum terorismul, separatismul,
extremismul, criminalitatea transfrontalieră și traficul de droguri, fenomene care
puneau în pericol stabilitatea regiuni. Această realitate a determinat țările membre
să lărgească agenda Shanghai 5, astfel încât organizația să se poată ocupa și de
aceste problematici.

În 2001, Shanghai 5 se transformă în Organizația de Cooperare de la

Shanghai3, fiind stabilite principalele obiective ale acesteia: întărirea încrederii
mutuale între statele membre, desfășurarea unor bune relații de vecinătate,
cooperare în domenii precum economie, comerț, tehnologie, cultură, educație,
energie și mediu, menținerea păcii, stabilității și securității regionale. Tot cu
2
http://sectsco.org/;
3
Declarația privind înființarea Organizației de cooperare din Shanghai ,15 iunie 2001;
4
această ocazie, organizația și-a extins dimensiunile, Uzbekistan dobândind rolul de
membru în cadrul structurii. Anul 2004 a fost martorul creării cadrului instituțional
al Organizației de Cooperare de la Shanghai, fiind înființate două organisme
permanente: un Secretariat în Beijing și o structură regională antiterorism în
Uzbekistan. Totodată, Mongolia a devenit stat observator al organizației. Un an
mai târziu, Iran, Pakistan și India au obținut la rândul lor calitatea de stat
observator. Cu ocazia summitului care a avut loc în anul 2006, statele membre ale
organizației au adus în discuție subiectul extinderii. Decizia a fost aceea de a nu
mai permite aderarea unor noi membri, deoarece statele care deja făceau parte din
organizație nu definitivaseră baza legală pentru a putea primi alte state. Însă țările
membre au convenit să le permită statelor cu rol de observator o mai mare
implicare în cadrul organizației. Cu timpul, obstacolele care împiedicau procesul
de lărgire au fost înlăturate, astfel că în anul 2016, India și Pakistan au semnat
memorandumul de aderare în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai,
urmând ca cele două țări să devină membre cu drepturi depline.

1.1. Funcționarea Organizației de Cooperare de la Shanghai

Organizația de Cooperare de la Shanghai și-a păstrat cele două organisme
constitutive: Secretariatul și structura antiterorism4. Secretariatul oferă suportul
tehnic pentru activitățile grupului, oferă sugestii în procesul de stabilire a bugetului
și participă la analizarea și implementarea documentelor organizației. În ceea ce
privește structura antiterorism, principalul scop al acesteia este acela de a coordona
activitățile statelor membre împotriva terorismului, extremismului și
separatismului. Aceasta este la rândul său compus dintr-un Consiliu și un Comitet
Executiv. Pe lângă aceste două instituții inițiale, organizația a mai adăugat încă
cinci. Consiliul Șefilor de Stat este principalul organism al acestei structuri. Rolul
acestuia este acela de a stabili principalele direcții de acțiune ale organizației, de a
determina aspectele prioritare care necesită a fi tratate și de a decide ariile de

4
Declarația privind înființarea Organizației de cooperare din Shanghai ,15 iunie 2001, art. 4;
5
cooperare cu alte state și organizații internaționale. Șefii de stat se reunesc în
cadrul unor reuniuni care se desfășoară anual. Țara gazdă în care se desfășoară
reuniunea deține și președinția rotativă a organizației. Consiliul Șefilor de Guvern
adoptă bugetul organizației și se preocupă în special de aspecte legate de domeniul
economic. Consiliul Miniștrilor Afacerilor Externe are rolul de a soluționa
problemele legate de activitățile organizației, implementează deciziile organizației
și desfășoară consultări pe probleme internaționale. Ședințele Consiliului au loc de
regulă cu o lună înainte de întâlnirea șefilor de stat. Consiliul Șefilor de Agenție
coordonează activități în domenii variate, care pornesc de la problematici militare,
până la cele culturale. Nu în ultimul rând, în structura organizației există și un
Consiliu al Coordonatorilor Naționali, ale cărui atribuții vizează activități de rutină.

6
 2. Obiectivele organizației
La baza organizațiilor, fie ele regionale sau nu, stă un anumit țel. De regulă,
atunci când acestea se formează, există o rațiune care încurajează alipirea statelor
într-o singură structură. Atunci când acel țel este îndeplinit, organizația nu se
destramă, ci găsește alte rațiuni care sa îi asigure continuitatea. Acesta a fost și
cazul Organizației de Cooperare de la Shanghai. Obiectivul principal al acesteia a
fost acela de a soluționa tensiunile de la granița dintre China, Rusia și republicile
nou apărute5. După ce acest obiectiv a fost îndeplinit, organizația și-a stabilit alte
deziderate, în concordanță cu realitățile vremii, astfel că securitatea, cu precădere
cea regională, a devenit un punct prioritar pe agenda acestei structuri. Poziția
Organizației de Cooperare de la Shanghai a devenit una fermă, astfel că ea s-a
erijat în rolul de protector al securității regionale și și-a exprimat dorința ca forțele
externe, mai exact vestul, sa nu se amestece în problematicile din zonă. Statele
membre au trecut apoi și la acțiuni concrete în acest sens: efectuarea de exerciții
militare, oferirea de asistență militară, dezvoltarea unor mecanisme de răspuns
rapid în situații de urgență.
Organizația de Cooperare de la Shanghai este la ora actuală o structură complexă,
care cuprinde o arie largă de domenii.

5
Declarația privind înființarea Organizației de cooperare din Shanghai ,15 iunie 2001, art.3;
7
 2.1.Extinderea Organizației de Cooperare de la Shanghai
Cel mai important eveniment din evoluția OCS este extinderea sa în India și
Pakistan. Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai desfășurat în
Uzbekistan a marcat un moment important, și anume semnarea de către India și
Pakistan a memorandumului prin care cele două țări se alătură organizației 6. Acest
pas are o însemnătate deosebită din două motive. În primul rând, odată cu aderarea
celor două state, dimensiunea organizației se va mări considerabil, urmând ca
aceasta să cuprindă 40% din populația globului. În al doilea rând, două state care
se află în plin conflict urmează să se reunească sub umbrela aceleași organizații.
Pentru India și Pakistan, calitatea de membru vine cu o serie de avantaje. Având
în vedere faptul că cele două țări nu sunt înzestrate cu resurse energetice, alinierea
cu state care posedă acest „atribut” este de natură să le aducă beneficii. Totodată,
apartenența la această organizație deschide un canal de comunicare între cele două
state, acesta putând crea premisele soluționării conflictului care persistă de atâta
timp între ele. În ceea ce privește actualii membri ai grupului, prezența Indiei și a
Pakistanului în cadrul organizației este privită atât cu bucurie, dar și cu îngrijorări.
Entuziasmul reiese din faptul că organizația se extinde, ceea ce îi conferă un rol
mai important pe scena internațională. Îngrijorările apar ca urmare a faptului că, în
contextul în care India și Pakistanul se află în conflict, există posibilitatea ca
neînțelegerile dintre cele două să escaladeze și să aibă efecte negative pentru
întreaga organizație. Însă, la ora actuală, este greu de elaborat un scenariu de viitor,
drept pentru care imparțialitatea legată de India și Pakistan va persista.

6
Положение о порядке приема новых членов в Шанхайскую организацию сотрудничества;
8
 3. Cooperarea în cadrul Organizației de Cooperare de la
Shanghai
3.1.Cooperarea pentru securitate
Linia de acțiune a Organizației pentru Cooperare este puternic influențată de
preocupările exprimate de țările membre din Asia Centrală cu privire la securitate,
identificând terorismul, separatismul și fundamentalismul ca fiind principalele
amenințări la adresa existenței acestora7. În 2003 a fost înființat un centru
antiterorism la Shanghai și în timpul summitului organizației desfășurat
la Tașkent , Uzbekistan, în perioada 16-17 iulie 2004 , s-a ajuns la un acord pentru
înființarea unei structuri regionale de combatere a terorismului. La 21
aprilie 2006, Organizația a decis să înființeze un nou organism pentru
consolidarea interdicției și combaterea infracțiunilor legate de producția și
comerțul cu droguri. În aprilie 2006, Grigory Logninov a spus că, deși organizația
nu intenționează să se transforme într-un bloc militar, amenințările crescânde ale
„terorismului, fundamentalismului și separatismului” necesită o implicare militară
masivă. Organizația a desfășurat până acum numeroase exerciții militare: prima, în
2003, a avut loc în două faze distincte, una în Kazahstan și cealaltă în China.
Primul exercițiu militar comun între Rusia și China, numit Misiunea Păcii 2005, a
avut loc la o scară mult mai mare pe 19 august 2005. Având în vedere rezultatul cu
succes al exercițiilor chino-ruse, autoritățile ruse au început să discute despre un
posibil rol militar al Organizației și despre posibilitatea ca și India să se alăture
exercițiilor în viitorul apropiat.

Exerciții comune au avut loc între 9 și 17 august 2007 în Celiabinsk ,

în Ural, în Rusia , iar un altul programat în Asia Centrală, așa cum s-a decis în
cadrul reuniunii miniștrilor apărării prin utilizarea aviației și posibil a armei de
precizie. Ministrul rus al Apărării, a declarat că exercițiile vor avea loc în deplină
transparență și vor fi deschise presei și publicului. Exercițiile militare de la
Celiabinsk, prima comună a tuturor țărilor din grupul de la Shanghai, au fost
7
Alyson JK Bailes, Pál Dunay, Pan Guang și Mikhail Troitskiy, Organizația de Cooperare din Shanghai - Documentul de politică nr. 17 al
SIPRI, Institutul internațional de cercetare a păcii din Stockholm (SIPRI), mai 2007, p. 12;
9
urmărite de premierul rus  și de premierul chinez. Manevrele au fost urmărite și de
liderii celorlalte patru țări din Asia Centrală care fac parte din organizație și au fost
prezenți peste 6.000 de soldați, majoritatea ruși și chinezi, și peste 70 de elicoptere
și avioane. A fost simulat atacul asupra a o mie de rebeli care au ocupat un sat, au
luat ostatici și se pregătesc să treacă o graniță din apropiere.

Teheranul ar fi cerut să se alăture grupului Shanghai, în plus, președintele

iranian a definit scutul spațial al SUA ca o amenințare, nu doar pentru o singură
țară, dar pentru toată Asia; președintele iranian  s-a declarat convins că grupul din
Shanghai „va putea preveni utilizarea forței și amenințărilor și încercarea de a
impune voința lor de către unele puteri” și „va fi un mesager al păcii și prieteniei în
întreaga lume”. În timpul întâlnirii, Rusia a propus să convoace o conferință
despre Afganistan sub egida Organizației.

3.2.Cooperarea economică
Comerțul între membrii SCO a crescut semnificativ de la înființare 8. La 23
septembrie 2003 , statele membre au semnat un proiect de acord pentru a
spori cooperarea economică. În cadrul aceleiași întâlniri, premierul chinez  a
propus obiectivul pe termen lung de stabilire a unei zone de liber schimb în țările
membre ale Organizației, în timp ce alte măsuri mai imediate vor fi luate pentru a
îmbunătăți și a facilita schimbul de mărfuri în regiune. Anul următor, pe 23
septembrie 2004, a fost aprobat un plan de monitorizare care include aproximativ o
sută de acțiuni specifice.

În cadrul ședinței care a avut loc la Moscova pe 26 octombrie 2005 , secretarul

general al organizației a declarat că organizația va acorda prioritate proiectelor
comune pentru dezvoltarea energiei, în principal în sectorul gazelor și petrolului ,
explorării de noi rezerve de hidrocarburi și exploatării comune a rezervelor de apă.
Crearea unui consiliu interbancar al Organizației a fost, cu acea ocazie, rezultatul

8
Заявление министров государств-членов ШОС, отвечающих за внешнеэкономическую и внешнеторговую деятельность, о поддержке
многосторонней торговой системы ;
10
unui acord menit să finanțeze viitoarele proiecte comune. Prima întâlnire a
Asociației Interbancare a avut loc la Beijing între 21 și 22 februarie 2006 .

3.3.Cooperarea culturală
În Declarația privind înființarea OCS, țările participante au declarat și
necesitatea dezvoltării cooperării culturale 9
. Miniștrii culturii din țările
participante s-au întâlnit pentru prima dată la Beijing pe 12 aprilie 2002. Guvernele
statelor au susținut activ organizarea Zilelor Culturii, participarea grupurilor de artă
și a artiștilor. De atunci, cooperarea s-a intensificat treptat: se organizează
evenimente comune pentru a coincide cu date istorice semnificative ale țărilor
membre OCS, se practică schimburi de studenți și profesori, se încearcă crearea
comună a unor centre de formare. În 2008, Universitatea OCS a fost formată ca un
spațiu educațional unic de rețea, bazat pe universități care efectuează cercetări în
domeniile studiilor regionale, tehnologiilor IT, nanotehnologiilor, energiei și
ecologiei cuprinzînd 53 de universități din 5 țări OCS 10.
Relațiile se dezvoltă și în domeniul artei 11. Din 2005, anual au loc expoziții
de desene pentru copii „Copiii desenează basme”. Ideea inițiatorilor de proiect,
care a fost de a stimula interesul copiilor pentru cultura țărilor vecine, precum și
pentru moștenirea națională prin basme populare, a fost susținută activ de
Secretariatul OCS, care s-a adresat reprezentanților Kazahstanului, Kârgâzstanului,
Chinei, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan cu propunerea de a organiza o expoziție
comună de desene pentru copii. Propunerea a primit un răspuns larg, iar în iunie
2009 a avut loc pentru prima dată vernisajul desenelor pentru copii prezentate de
toate țările membre OCS.

9
Согглашение между правительствами государств-членов Шанхайской организации сотрудничества о сотрудничестве в
области культуры;
10
Соглашение между правительствами государств-членов Шанхайской организации сотрудничества о сотрудничестве в области
образования;
11
Соглашение между правительствами государств-членов Шанхайской организации сотрудничества о сотрудничестве в области
культуры.
11
 Concluzii
La ora actuală, Organizația de Cooperare de la Shanghai este o structură din
care fac parte state care se completează atât din punct de vedere al resurselor pe
care acestea le dețin, cât și în planul intereselor. Cel mai mare avantaj al acestei
organizații este dat de impresionanta dimensiune, caracteristică datorată factorului
geografic. Acest factor nu face decât să stimuleze interacțiunea dintre statele
membre și să creeze logistica necesară pentru ca ele să dezvolte legături solide care
să le permită realizarea unor proiecte, în diverse domenii, care în alte circumstanțe
nu ar fi fost posibile. În același timp, statele observator și cele partenere de dialog
nu fac decât să completeze acest tablou, iar dacă vor deveni membri cu drepturi
depline, organizația va căpăta o nouă înfățișare și va putea fi un actor mult mai
proactiv în zonă. O mărire a dimensiunii organizației duce la consolidarea
obiectivelor acesteia și la stabilirea unora noi. Un exemplu ar fi cel al securității.
Se vehiculează ideea conform căreia Organizația de Cooperare de la Shanghai este
un bloc anti-NATO, însă există o serie de motive care demontează acest argument.
În primul rând, grupul de la Shanghai are ca obiectiv principal pe agenda sa
menținerea stabilității în regiune. În contextul în care asistăm la o intensificare a
terorismului și a extremismului, este necesară existența unei structuri care să poată
contracara posibilele amenințări. Necesitatea de a putea face față amenințărilor
există în mentalul fiecărui stat membru, motiv pentru care punerea în comun a
resurselor în vederea creării unui organism cu capacitate rapidă de reacție în
situații neprevăzute este de dorit. De asemenea, NATO nu poate acoperi o arie atât
de largă, ceea ce dă Organizației de Cooperare de la Shanghai imboldul necesar
pentru a asigura stabilitatea în regiune. Un alt aspect care garantează continuitatea
organizației este cel legat de aspectul energetic. Grupul cuprinde state care sunt
foarte favorizate din punct de vedere energetic. Exemple sunt Rusia, Kazahstan și
Uzbekistan. În cadrul summitului de la Shanghai din 2006, președintele Rusiei,
Vladimir Putin, a lansat ideea Clubului Energetic al Organizației de Cooperare de
la Shanghai. Această structură are rolul de a întări interacțiunea dintre statele

12
producătoare și cele consumatoare, dar mai mult decât atât, oferă șansele creării
unei rețele energetice care să ofere avantaje statelor observator și partenerilor de
dialog. Mai mult decât atât, și această structură pune în prim plan ideea de
beneficiu mutual în sensul că statele cu resurse energetice se pot bucura de
finanțarea pe care o primesc din partea unor state precum China și India în
derularea proiectelor energetice. Viitorul Organizației de Cooperare de la Shanghai
depinde și de modul în care aceasta interacționează cu alți actori din regiune, o
legătură interesantă fiind cea cu Uniunea Eurasiatică a Rusiei. Numitorul comun al
celor două este chiar Rusia care, având vizibilitate în cadrul ambelor grupuri, poate
facilita dialogul dintre cele două părți. De asemenea, țări care fac parte din
Uniunea Eurasiatică au calitatea de stat observator, respectiv partener de dialog, în
cadrul grupului de la Shanghai (Armenia și Belarus). Pe fondul acestor realități,
cele două structuri pot să interacționeze mult mai ușor și să găsească interese
comune pe care să le urmeze.
Așadar, Organizația de Cooperare de la Shanghai este un actor care are o
însemnătate deosebită pe scena internațională. Deși începuturile sale au fost firave,
iar agenda organizației nu era foarte bogată, de-a lungul timpului, grupul s-a
dezvoltat și a început să aibă expertiză în diverse domenii. Mai mult decât atât,
organizația se află în proces de extindere, în condițiile în care tot mai multe țări își
manifestă dorința de a deveni membri ai acesteia. Astfel, Organizația de Cooperare
de la Shanghai are toate atributele pentru a deveni unul dintre cei mai importanți
jucători din regiunea Asia-Pacific, aceasta putând da o nouă formă actualei
configurații de putere.

13
 Bibliografie:
 Declarația privind înființarea Organizației de cooperare din Shanghai ,
15 iunie 2001;
 http://sectsco.org/;
 Alyson JK Bailes, Pál Dunay, Pan Guang și Mikhail Troitskiy, Organizația
de Cooperare din Shanghai - Documentul de politică nr. 17 al SIPRI,
Institutul internațional de cercetare a păcii din Stockholm (SIPRI), mai
2007;
 Положение о порядке приема новых членов в Шанхайскую
организацию сотрудничества;
 Соглашение между правительствами государств-членов Шанхайской
организации сотрудничества о сотрудничестве в области образования;
 Соглашение между правительствами государств-членов Шанхайской
организации сотрудничества о сотрудничестве в области культуры;
 Заявление министров государств-членов ШОС, отвечающих за
внешнеэкономическую и внешнеторговую деятельность, о поддержке
многосторонней торговой системы.

14