ASEAN

-Asociația națiunilor din sud-estul Asiei-

Carare Vlad
Dumitru Jasmina
Margasoiu Eva
 Prezentare generală ASEAN
ASEAN este cea mai importantă organizație
internațională din Asia de Sud-Est ,fiind o entitate
economico-politică ce cuprinde zece țari. Puternica
asociere de state se bucură de recunoaștere
internațională, fiind adesea comparată cu Uniunea
Europeana, nu numai datorită modului de integrare a
statelor membre, dar și datorită valorilor comune pe
care acestea le împărtășesc.
În prezent, țările membre ASEAN sunt Indonezia, Malaysia,
Singapore, Thailanda, Filipine, Brunei, Cambodgia, Laos,
Myanmar și Vietnam. Împreună, fac ca organizația să acopere
teritorial 4,4 milioane de kilometri pătrați.echivalentul a 3%
din suprafața Terrei.
Asociația este deschisă tuturor statelor din regiunea din Asia
de Sud-Est, sub condiția adoptării principiilor din Tratatul de
Prietenie și Cooperare în Asia de Sud-Est și asumării
scopurilor din Declarația de la Bangkok.
Deși ASEAN s-a constituit ca o entitate locală ce se
concentrează pe prosperitatea statelor aflate în regiunea Asiei
de Sud-Est, aceasta promovează pacea la nivel mondial și
stabilitatea relațiilor diplomatice și economice de
pretutindeni. Unul dintre gesturile de asumarea a
angajamentului de a respecta drepturile și libertățile
fundamentale ale cetățenilor a fost momentul când, chiar prin
actul de înființare (Declarația de la Bangkok, 1967), ASEAN
s-a angajat să adere la principiile Cartei Națiunilor Unite.
Principiile pe care se sprijină organizația pun
accentul pe ,,independență, suveranitate, egalitate,
integritate teritorială și identitate națională”. Astfel,
fiecare stat este liber să își decidă singur calea, fără
vreo imixtiune din afară, fapt ce coincide și cu
principiul de drept internațional public
al ,,neamestecului în treburile interne”. De
asemenea, tratatul prevede că diferendele dintre state
se vor soluționa pe cale pașnică, impunându-se
renunțarea la folosirea forței sau la amenințarea cu
forța.
 Scurt istoric al formării
Comunitatea ASEAN a primit cel de-al șaselea membru,
Istoria ASEAN începe la 8 august 1967, când 5 dintre
Brunei, pe 7 ianuarie 1984, la aproximativ o săptămâna de
actualele state membre(Indonezia, Malaysia,
când acest stat și-a obținut independența. După 11 ani,
Singapore, Filipine și Thailanda) au creat un concept
Vietnam s-a alăturat organizației, iar mai apoi Laos și
nou ce a luat forma unei organizații internaționale.
Myanmar au devenit membre în 1997, ceea ce marchează
Actul de naștere al celei mai reprezentative
o expansiune relativ rapidă a organizației. Ultimul stat care
organizații din Asia de Sud-Est a fost semnat de cei
a aderat până în acest moment este Cambodgia.
cinci miniștri de externe ale țărilor fondatoare, care au
împărtășit o credință comună, pe care au expus-o în
Apariția pe scena politică a unei noi organizații în zona de
Declarația semnată la Bangkok.
sud-est a Asiei a ridicat la acel moment anumite semne de
întrebare privind scopul pentru care aceasta s-ar fi
Încă de la înființare, membrii fondatori au avut în
înființat. Cu toate că ASEAN a împrumutat anumite
vedere unitatea popoarelor asiatice pentru a rezista
elemente din conceptul de pan-asianism (care promovează
eventualelor transformări la nivel mondial care ar fi
valorile asiatice în concurență cu cele europene), statele nu
putut tulbura cu ușurință echilibrul economico-politic
au luat parte la organizație pentru a lua o poziție agresivă,
al statele solitare.
ci dimpotrivă, pentru a se proteja și a se ajuta reciproc.
În prezent, sfera de interes a acestei organizații s-a diversificat, având un spectru larg, care cuprinde câmpul
economic, domeniul militar și de apărare comună, integrarea educațională și diversitatea culturală.
În drumul lor spre actuala forma a organizației, membrii ASEAN s-au confruntat cu diferite încercări și au
primit propuneri la care au rezonat pozitiv, dar pe care nu au reușit să le aducă la îndeplinire. Un exemplu de
eșec este încercarea creării ,,East Asia Economic Caucus” – o organizație economică propusă de Malaysia în
1990 (o asociere de state unită de interese economice care să cuprindă atât țările membre ASEAN, cât și
Republica Populară Chineză, Japonia și Coreea de Sud). Opoziția din partea SUA cât și opoziția Japoniei,
care s-au simțit amenințate de apariția unei astfel de comunități, a dus la neconcretizarea ei . Statele și-au
menținut totuși relațiile diplomatice, ceea ce a condus la formarea ,,ASEAN + 3”. De asemenea, criza
financiara din 1997-1998 a încetinit avântul economic al statelor asiatice și implicit al țărilor membre
ASEAN.

Cooperarea a început în decembrie 1997 la cel de-al doilea summit informal al ASEAN, ce a avut loc în Kuala
Lumpur, Malaysia. Astfel că, ,,ASEAN + 3” a fost creeat ca o extindere a organizației, implicând relații de strânsă
colaborare cu Republica Populară Chineză, Japonia și Coreea de Sud. Ulterior, sub binecunoscutul său motto"O
viziune, O identitate, O comunitate", ASEAN a continuat să se extindă, inaugurând formatul ,,ASEAN + 6” (plus
India, Australia și Noua Zeelandă).
Accentuarea puternică a necesității menținerii și expansiunii relațiilor diplomatice, dar și colaborarea intensă între
țările membre au făcut ca organizația să reziste în timp și să depășească obstacolele apărute de-a lungul dezvoltării ei.
În prezent ASEAN numără 10 state, având și două formate extinse :,,ASEAN + 3” și ,,ASEAN + 6”.
 Structura organizației
Cel mai înalt organism al structurii - acest „Summit - ul liderilor“, printre care se numără șefi de stat și de guverne din țările
participante. Summit-ul ASEAN durează, de obicei, timp de trei zile.Asociația lucrează în mod activ și rodnic. În fiecare an, țările
ASEAN nu sunt mai puțin de trei sute de întâlniri și evenimente diferite. În modul de funcționare continuă a organizației conduse
de un secretariat condus de Secretarul General. În fiecare an, Asociația de Sud-Est Asia, condus de noul secretar al următoarelor
țări ASEAN.În cadrul diplomației preventive, în 1994, a fost crearea Forumului Regional ASEAN.
ASEAN până în anul 2020 (ţinta a fost mutată ulterior pentru 2015), care urma să se bazeze pe trei stâlpi:
1. Comunitatea de securitate ASEAN;
2. Comunitatea economică ASEAN;
3. Comunitatea socio-culturală ASEAN.
Comunitatea socio-culturală ASEAN comunitate are la bază trei zone de acţiune importante:
1. dezvoltarea socială având ca scop ridicarea standardului de viaţă pentru grupurile dezavantajate şi populaţia din zona
rurală.
2. forţa de muncă- cu referire la creşterea investiţiilor în asigurarea cadrului educaţional de bază şi superior, pregătirea forţei
de muncă, dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, crearea de locuri de muncă şi protecţia socială.
3. îmbunătăţirea cooperării în zona sănătăţii publice.
Scopul Comunităţi Economice ASEAN este de a transforma zona geopolitică în cauză într-o regiune economică competitivă,
stabilă şi prosperă în care bunurile, serviciile şi investiţiile să circule liber şi capitalul să circule mai liber decât în prezent. De
asemenea, se urmăreşte realizarea unei dezvoltări economice echitabile şi reducerea sărăciei şi a disparităţilor sociale până în
2015.
EMBLEMELE ȘI PAVILION
Organizația are simbolurile sale oficiale. Această emblemă, steag și motto-ul.
Motto-ul asociației are următorul: One Vision. O singură identitate. O comunitate, care
poate fi tradus ca „un aspect, o entitate, o societate unificată.“Emblema principală a
organizației - un cerc roșu cu zece tulpini legate de orez (simbolul plantelor principal al
regiunii Asia de Sud-Est). Este evident că tulpini de orez simbolizează unitatea dintre
cele zece țări membre ale ASEAN. În mai 1997, organizația a adoptat steagul.
ASEAN ZONA DE LIBER SCHIMB
Stabilirea comerțului liber, contribuind la buna circulație a mărfurilor în cadrul țărilor
membre ale ASEAN, este una dintre cele mai importante realizări descrise de către
organizație. Acordul a fost semnat în iarna anului 1992 în Singapore.În 2007, pentru
prima dată în ASEAN a anunțat planurile de a încheia un acord similar cu Japonia,
China, Coreea de Sud și alte câteva țări în cadrul creării Comunității Economice
ASEAN. Acordul de liber schimb cu Australia și Noua Zeelandă a fost semnat în
februarie 2009. în urmă cu trei ani, în 2013, a avut loc primele discuții în Indonezia
pentru a discuta despre perspectiva unui „parteneriat economic regional global.“
 Pentru principalele obiective ale ASEAN includ următoarele:
• asigurarea stabilității și păcii în regiune (în conformitate cu principiile ONU);

Obiective
• stabilirea și menținerea cooperării reciproc avantajoase cu alte formațiuni internaționale;
• încurajarea dezvoltării socio-economice și culturale ale țărilor membre.

majore Documentul de bază al organizației este Carta ASEAN, care, de fapt, poate fi considerată constituție. Acesta a aprobat principiile
fundamentale de activitate ale asociației. Printre acestea:
1. Respectarea suveranității și integrității teritoriale a statelor membre.
2. Rezoluția pașnică și constructivă a tuturor disputelor și conflictelor.
3. Respectarea drepturilor omului.
4. Dezvoltarea integrării comerciale regionale.Membrii ASEAN au acordat atentie problemelor de stabilitate militară și politică din
regiune. Deci, la sfârșitul anilor 1990, au adoptat un tratat care interzice armele nucleare în Asia de Sud-Est.
 Caracterizare economică
-Vietnam-
Vietnam este o ţară dens populată în curs de dezvoltare, care în ultimii 30 de ani a
avut de recuperat în urma ravagiilor cauzate de război, pierderii de sprijin financiar
din partea vechiului bloc sovietic şi rigidităţile unei economii centralizate.
Autorităţile vietnameze au reafirmat angajamentul de a liberaliza economia şi de a
sprijini integrarea internaţională. Ei au început punerea în aplicare a reformelor
structurale necesare pentru a moderniza economia şi pentru a produce mai multe
industrii competitive bazate pe export.
Sărăcia accentuată a scăzut semnificativ şi Vietnamul se străduieşte pentru a crea
noi locuri de muncă, pentru a face faţă cererii de forţă de muncă ce este în creştere
cu mai mult de un milion de oameni în fiecare an. Recesiunea globală a afectat
economia orientată spre export a Vietnamului, PIB-ul crescând cu mai puţin de 7%
pe an în 2009 şi 2010, cât a fost media în ultimii 10 ani.
În 2009 exporturile au crescut cu 25%, dar deficitul balanţei comerciale a rămas
mare, determinând guvernul să ia în considerare ajustări de tarife. Guvernul a
folosit stimularea cheltuielilor, inclusiv un program de împrumuturi subvenţionate,
pentru a ajuta economia. Moneda vietnameză, dong, s-a confruntat cu o scădere în
timpul recesiunii, iar guvernul a devalorizat-o cu aproape 20% începând cu anul
2008. Donatorii străini au promis 8 miliarde dolari în asistenţa pentru dezvoltare
pentru 2011. Creşterea exporturilor a fost reluată în 2010, PIB-ul crescând.
Guvernul a fost nevoit să lupte pentru a controla una dintre ratele de inflaţie cele
mai mari din regiune (11.8% în 2010). Economia din Vietnam se confruntă
diminuarea rezervelor de valută, un sector bancar subcapitalizat şi dobânzi mari la
creditare. Situarea în stare de faliment a companiei SOE Vinashin, un lider în
construcţia de nave, a dus la scăderea ratingului de ţară al Vietnamului şi acutizarea
problemelor privind împrumutul de pe pieţe externe.
 Indonezia

Indonezia este o țară cu un înalt ritm de dezvoltare economică. Dezvoltarea industriei este favorizată de rezervele mari de substanțe minerale : carbuni, petrol, gaz natural,
cupru, staniu, nichel, bauxită. Pe bază de materii prime proprii se dezvoltă intens industriile electroenergetică, metalurgia feroaselor, constructoare de mașini, chimică, textilă.

Indonezia este unul din principalii producatorii mondiali de lemn, inclusiv a lemnului prețios de santal, teck, bambus etc. Condiții climatice mai favorabile pentru creșterea
plantelor sunt în insulele Jawa și Sumatra. Aici se obțin câte două-trei recolte pe an. Culturile principale sunt : orezul, arborele de cauciuc, arborele de cacao, arbustul de ceai,
culturile citrice. Se cultivă arbori producatori de mirodenii : piper negru, vanilie scorțișoară, cuișoare, nucșoare etc. Orezariile ocupă 50% din suprafața cultivată, fiind extinse
și pe versanții terasați. Creșterea animalelor (bovine, caprine, păsări) joacă un rol secundar în activitatea populației.

Pentru mulți locuitori ai arhipelagului ocupația de bază este pescuitul. Rolul principal în traficul de pasageri și de mărfuri revine căilor maritime, Indonezia având circa 300 de
porturi. Pe insula Jawa este prezent și transportul feroviar. Lungimea șoselelor este mică. Indonezia dispune de un potențial turistic înalt, anual fiind vizitată de circa 6 mln. de
turiști străini. Principalele obiective turistice sunt templele budiste și hinduse, în special templul budist de la Borbudur - cel mai mare monument arhitectonic (sec. VII d. Hr.)
din emisfera sudică. Alte atracții turistice sunt vulcanii și lacurile vulcanice, stațiunile balneomaritime etc.