Cooperarea regională.

Concepte de bază,definiții.

Realizat: Chiosa Elena,gr.201 RI

1. Conceptul/ definiții de cooperare/regiune.

2. Conceptul de cooperare regionale.

3. Tipurile de cooperare regională.

 Cooperare/regiune
Cooperarea este procesul unor grupuri
de organisme care lucrează sau acționează
împreună pentru beneficiul comun, în loc
de a acționa în competiție pentru
beneficiu egoist.

O regiune poate fi definită ca o zonă

geografică locuită de un popor, care se remarcă
prin caracteristici istorice, politice sau culturale
deosebite de cele ale zonelor învecinate.
Regiunile geografice pot fi înâlnite în interiorul
unei țări sau pot fi și o zonă transnațională, ca
de exemplu regiunea Orientul Mijlociu.
Regiunea cuprinde o parte dintr-un teritoriu ( stat, continent,
zonă geografică etc) caracterizată prin anumite particularităţi
şi colectivitatea care traieşte în acest teritoriu. Termenul de
regiune are o arie de aplicabilitate foarte vastă. Exista trei
categorii de regiuni:
 · regiunile din interiorul statelor;
 · regiunile care cuprind mai multe state dintr-o anumită
zonă geografică ( ex. Benelux, grupul Visegrad, grupul
ţărilor din zona Mării Negre );
 · regiunile transfrontaliere, care grupează zone geografice
pe de o parte şi de alta a frontierelor de state, legate prin
tradiţie, limbă, religie, cultură etc.
 
 Cooperarea regională
Cooperarea regională este o parte componentă a diplomaţiei şi se
manifestă prin dezvoltarea relaţiilor politice, de securitate şi comercial-
economice în cadrul organizaţiilor şi iniţiativelor din regiunea Europei
Centrale şi de Sud-Est, arealul Dunării şi regiunea extinsă a Mării
Negre.
Consiliul Regional de Cooperare, sau CRC, este un cadru regional de cooperare
pentru țările din Europa de Sud Est, cu scopul declarat de „promovare a
cooperării reciproce și a integrării europene și euro-atlantice a Europei de Sud
Est, în scopul de a inspira dezvoltarea în regiune pentru a beneficiu poporului
său”. Activitatea organizației se concentrează asupra următoarelor domenii
prioritare:
• dezvoltare economică și socială;
• infrastructură și energie;
• justiție și afaceri interne;
• cooperarea în domeniul securității;
• dezvoltarea capitalului uman și cooperarea parlamentară.
Esența cooperării este reprezentată de faptul că statele naționale
sunt dispuse să coopereze cu alte state dincolo de granițele lor
naționale, însă numai cu menținerea principală a suveranității lor
naționale. Astfel, eforturile de unificare având la bază cooperarea
nu urmăresc în consecință crearea unui nou stat unitar, ci se
limitează la asocierea statelor suverane pentru crearea unei
uniuni statale în care se mențin structurile statelor naționale
(confederație). Principiul cooperării este reflectat de modul de
lucru al Consiliului Europei și al OCDE.
 Conceptul de regiune
Există două concepţii opuse şi în egală măsură neadaptate.

Prima concepţie este pur descriptivă:

regiunea este entitatea situată la nivelul imediat inferior statului central,
beneficiind de reprezentare politică, acest lucru fiind asigurat prin existenţa unui
consiliu ales, sau, în lipsa acestuia, prin existenţa unei asociaţii sau organism
constituit la nivelul regiunii de către colectivităţile situate la un nivel inferior.
Această definiţie care reiese din statutul Adunării Regiunilor Europei , este
susceptibilă să se aplice, însă, la instituţii eterogene (landurile germane, provinciile
olandeze, regiunile franceze, sau consiliile unitare din Anglia), astfel încât
utilitatea ei nu mai apare ca evidentă. Ea exclude regiunile administrative , în timp
ce nici o prevedere internaţională din sistemul Consiliului Europei sau al Uniunii
Europene nu impune statelor membre un anumit tip de organizare teritorială.

Cealaltă concepţie încearcă să dea o definiţie normativă care ar putea determina

statele membre să o adopte. Aceasta a fost opţiunea Parlamentului European atunci
când a adoptat Carta comunitară a regionalizării: aceasta expune o concepţie în
acelaşi timp geografică şi instituţională a regiunii care corespunde în fapt unei
extrapolări a experienţei spaniole, prescriind statului un model precis de
regionalizare.
 Tipuri de regiuni/cooperare
În spaţiul comunitar înregistrăm cel puţin 3 forme de cooperare dintre regiuni:
cooperarea transfrontalieră, cooperarea transnaţională şi cooperarea interregională.

 Prima formă vizează dezvoltarea regională în regiuni învecinate (chiar situate

de-a lungul unei frontiere statale),

 a doua formă vizează cooperarea dintre grupări de regiuni europene în vederea

unei dezvoltări integrate şi armonioase a teritoriului Uniunii Europene,
 În UE există 15 zone de cooperare transnațională. În anumite condiții, teritoriile din
statele terțe învecinate pot participa la rândul lor la zonele de cooperare
transnațională și pot beneficia de finanțare în cadrul politicii de coeziune.

 iar a treia formă include cooperarea cu ţările terţe UE

 Programul de cooperare interregională INTERREG EUROPE face parte din obiectivul
de cooperare teritorială europeană din cadrul politicii de coeziune pentru perioada
2014-2020. Scopul acestui program este acela de a spori eficiența politicilor de
dezvoltare regională și de a contribui la modernizarea economiei și la creșterea
competitivității în Europa.