Tema 5.

Globalizarea și fenomenele conexe.

Conținuturi:

1. Globalizarea şi fenomenele dependenţei, independenţei şi interdependenţei.

2. Globalizarea şi procesele de integrare.

3. Globalizarea și internaţionalizarea. Mondializarea.
4. Globalizarea şi regionalizarea. Regionalism şi regionalizare. Aspectele, domeniile
şi problemele regionalizării.
5. Globalizarea și localizarea. Localizarea – o nouă tendinţă majoră a sec. XXI.
Dialectica globalizării şi localizării. Formele, aspectele, problemele, riscurile şi
posibilităţile localizării.

Obiective de referință:
 Să determine globalizarea în raport cu principalele fenomene conexe, importanţa studierii acestor
probleme;
 să determine şi să definească globalizarea în raport cu fenomenele dependenţei, independenţei şi
interdependenţei;
 sa determine şi să definească globalizarea în raport cu internaţionalizarea şi mondializarea;
 să explice esenţa globalizării în raport cu procesele de integrare;
 să determine şi să analizeze globalizarea în raport cu fenomenele de regionalizare şi federalizare;
 să interpreteze şi să aprecieze fenomenele de localizare în raport cu globalizarea, dialectica acestora;
 să aprecieze importanţa fenomenelor localizării din perspectiva desfăşurării proceselor de globalizare.

Repere de conținut:

1. Globalizarea și fenomenele dependenţei, independenţei şi

interdependenţei.

Globalizarea este principalul fenomen și proces global contemporan fără de care sau fără de
luarea în considerare a căruia nu este posibil nici să înțelegem, nici să determinăm, să definim, să
elaborăm și să se efectueze politica externă a oricărui stat, dar și politicile interne (inclusiv
economice, bugetare etc.), chiar și politicile din interiorul societăților, a partidelor politice etc.

În același timp, cu toată importanța sa, globalizarea pe de parte nu este unicul fenomen și
proces care caracterizează și are loc în societatea, lumea contemporană. Globalizarea, înțeleasă și
definită ca proces de creștere a interdependențelor dintre state, economii, politici, culturi,
coexistă, are loc, se desfășoară concomitent cu fenomenele de dependență, de independență,
care se păstrează și ele și probabil se vor păstra încă mult timp alături de fenomenele de
interdependență, caracteristice pentru epoca globalizării.

Mai mult ca atât, globalizarea se desfășoară în conexiune și paralel cu un șir de alte

fenomene și procese care au loc în lumea contemporană. Este vorba de așa fenomene și procese
conexe globalizării, cum ar fi:

Integrarea

Internaționalizarea

Mondializarea

Regionalizarea

Localizarea

În acest context foarte important din punct de vedere teoretic, dar și practic este examinarea
raporturilor și corelațiilor dintre globalizare și fenomenele, procesele respective.

2. Globalizarea și și procesele de integrare.

Globalizarea interacționează cu toate formele și tipurile de integrare, care la fel este un proces
global, universal, ce se desfășoară în toată lumea, pe toate continentele: integrările de tip
economic (NAFTA, MERCOSUR etc.), integrările de tip politico-economic (Integrarea
europeană, integrarea africană, de tip sud-american, sud-est asiatic etc.), integrările de tip
politico-militar (NATO etc.), integrările de tip în elaborare, instaurare (BRICS etc.).

Păreri sunt diferite referitor la corelația dintre globalizare și integrare. Totuși, procesul de
integrare regională nu este nici antipodul, nici parte componentă a globalizării. Aceste două
procese – globalizarea și integrarea – sunt procese paralele, care au loc concomitent și se
completează reciproc.

3. Globalizarea și internaționalizarea. Mondializarea.

Sunt procese care se desfășoară concomitent. Dar nu sunt întru totul paralele. Mai degrabă sunt
procese conexe. Internaționalizarea poate fi considerată drept o manifestare a globalizării pe
diferite planuri – economic, îndeosebi, dar și politic, social, cultural etc.

Globalizarea și mondializarea

În literatură aceste două noțiuni și respectiv procese se examinează ca fiind identice, termenul de
mondializare fiind varianta franceză a globalizării în engleză. Totuși, o anumită nuanță deosebită
de conținut între cele două noțiuni există, termenul de mondializare referindu-se mai mult la
nivelul de extindere a fenomenelor la scară mondială, de a deveni sau a face să devină mondial.
(Când spunem, de ex., că criza economică se mondializează se are în vedere că aceasta se
extinde la nivel mondial). Pe când globalizarea se referă la modul de interacțiune,la nivelul de
interdependență dintre state, economii, politici, culturi etc., care se află permanent în creștere.

4. Globalizarea și regionalizarea. Regionalism şi regionalizare.

Aspectele, domeniile şi problemele regionalizării.

Spre deosebire de globalizare care se referă și înseamnă o dezvoltare globală, regionalizarea

se referă și înseamnă o dezvoltare regională, fie la nivelul continental (în cadrul Europei – UE,
Africii – Uniunea Africană, Americii de sud – Uniunea statelor din America de Sud etc.), fie la
nivel subcontinental (Organizația de Cooperare din Regiunea Mării Negre – OCMN, Grupul
statelor Vișegrad, Inițiativa Central-europeană, CSI etc.), fie la nivel interstatal, transfrontalier,
fie la nivelul și în interiorul statelor.

Regionalizarea se dezvoltă concomitent și în interacțiune cu globalizarea. În același timp

trebuie să avem în vedere că între globalizare și regionalizare există contradicții, determinate de
interesele uneori diferite ale statelor, grupărilor de state, chiar uneori și partenere (de ex., dintre
SUA și UE, inclusiv în contextul așa numitelor relații transatlantice…).

În legătură cu regionalizarea ca proces conex, care se desfășoară concomitent cu globalizarea,

au apărut o serie de probleme legate de dezvoltarea regională, probleme care au pus la ordinea
zilei elaborarea anumitor politici de dezvoltare regională, cum ar fi cele din cadrul statelor
luate aparte sau din cadrul Uniunii Europene, anumitor structuri instituționale, cum ar fi
Ministerul Dezvoltării Regionale din Republica Moldova. Menirea acestor politici, structuri,
programe este de a lichida decalajele existente și de a asigura o dezvoltare echilibrată a diferitor
regiuni din interiorul statelor sau din interiorul structurilor integraționiste.

5. Globalizarea și localizarea. Localizarea – o nouă tendinţă majoră a

sec. XXI. Dialectica globalizării şi localizării. Formele, aspectele,
problemele, riscurile şi posibilităţile localizării.

Globalizarea și localizarea sunt două procese și fenomene conexe, foarte strâns legate între
ele, interdependente, interacțiunea lor fiind foarte importantă din perspectiva proceselor de
dezvoltare.

Dacă globalizarea este fenomenul și procesul global cel mai important, localizarea, care se
referă la procesele de dezvoltare locală, este considerată în prezent drept TENDINȚA
PRINCIPALĂ A SECOLULUI XXI. Aceasta pentru că, așa cum este recunoscut nu numai la
nivel teoretic, dar și practic, fără de o dezvoltare locală, adică fără localizare, care înseamnă și
dezvoltare comunitară inclusiv, globalizarea nu poate avea loc! Anume în aceasta se manifestă
dialectica globalizării și localizării.

Localizarea sau dezvoltarea locală se manifestă în diferite forme și aspecte. Aceasta se referă
și la dezvoltarea economică locală, care desigur este baza dezvoltării în genere, dezvoltarea
socială, inclusiv și mai ales la nivel de dezvoltare a serviciilor locale, dezvoltarea
instituțională, dezvoltarea culturală etc.

Accentul pus pe o dezvoltare locală susținută și rezultativă este în corespundere cu deviza

Națiunilor Unite, exprimată la Summit-ul Mileniului din 2000, care sună: Acționează local și
gândește global!. Importanța acestei atitudini active a cetățenilor la nivel local este extrem de
mare, întrucât fără această implicare a tuturor este, după cu demonstrează și practica, imposibil
de a soluționa acele multiple probleme de ordin global cu care se confruntă omenirea.

Sigur că localizarea, dezvoltarea locală se confruntă în prezent cu anumite probleme, riscuri,

are anumite posibilități, dar și anumite limite. Posibilitățile, dar și limitele, depind în cea mai
mare măsură de asigurarea materială a dezvoltării locale, îndeosebi de posibilitățile financiare,
de acordarea autonomiilor locale, inclusiv financiare. Dar aici sunt și anumite riscuri, ceea ce
necesită ca aceste procese de dezvoltare locală să fie bine reglementat la nivel legislativ, dirijate
la nivel central etc.

Sarcini de autoevaluare:

Bibliografie selectivă: