Analiza modelului democratic instituit în Republica Moldova

Republica Moldova este un Stat Suveran, Independent și Democratic, liber să-și hotărască
prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale
poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. (Fragment din declarația de
independență a Republicii Moldova), însă ce avem totuși la momentul de față? Este cu adevărat
Republica Moldova un stat democratic și care ar fi modelul democratic instituit în țară?

Democraţia se prezintă a fi un fenomen destul de complex şi multilateral, fapt ce determină o

definire şi interpretare diferită. Dicţionarul enciclopedic juridic oferă următoarea explicaţie a noţiunii
„democraţie” (în limba grecească demokratia – suveranitatea poporului, de la demos – popor şi kratos
– putere): formă a puterii publice, a statului, bazată pe recunoaşterea poporului în calitate de unică
sursă a puterii . Cel mai frecvent, democraţia desemnează „puterea poporului” sau „suveranitatea”. În
acelaşi timp, fraza celebră a lui Abraham Lincoln a rămas ca una din cele mai simple şi relevante
definiţii: „democraţia este guvernarea poporului de către popor şi pentru popor”. Principalele modele
fiind cea majoritaristă și cea consensualistă.

În republica Moldova se aliniază îndeaproape cu modelul de democrație „consens” al lui Lijphart.

Pentru mine, este sistemul ideal, deoarece este cel mai capabil să maximizeze nivelul de reprezentare
dat la cea mai mare cantitate posibilă de electorat. Lijphart caracterizează modelul consensului ca fiind
bazat pe „incluzivitate, negociere și compromis” și „încearcă să împartă, să disperseze și să limiteze
puterea într-o varietate de moduri” . Modelul meu de consens ideal ar fi unul care implementează o
coaliție cu mai multe partide, care împărtășește puterea, aleasă printr-un sistem de reprezentare
proporțională; spre deosebire de o democrație „majoritară”, unde puterea este concentrată la o
majoritate a unui partid, deseori a fost aleasă printr-un sistem disproporționat, iar aceste elemente le
voi discuta în cadrul eseului.

Unul dintre aceste elemente de democrație consensuală este referendumul. Țara este, de asemenea,
unul dintre principalii susținători ai „democrației directe”, un sistem care devine din ce în ce mai
popular, și care se caracterizează prin nivelul ridicat de participare a publicului la sistemul politic al
unei țări. Prin utilizarea referendumului, ca suplimente, dar nu înlocuitori ai instituțiilor democrației
reprezentative, cetățenii își pot provoca guvernele asupra unor probleme specifice cu care nu sunt de
acord, precum și a problemelor care își schimbă constituția. Se presupune că, în general, referințele
conduc la un dialog mai mare între politicieni și cetățeni decât ar exista altfel, și, având posibilitatea de
a fi implicat în mod regulat în deciziile politice, permite electoratului să devină mai activ din punct de
vedere politic decât dacă capacitatea de vot ar fi limitată la alegeri. Referendumurile stimulează
discuțiile dintre cetățeni și între politicieni și alegători. Situația publică de bine, care aduce beneficii
tuturor cetățenilor, se transformă într-un bun privat, deoarece participanții sunt așteptați de alți cetățeni
să aibă opinii. Cu toate acestea țin să menționez că avem o rată mică în ceea ce privește prezența la
vot.

Un alt element cheie al modelului de consens este utilizarea unui sistem de reprezentare
proporțională, al cărui scop este împărțirea locurilor parlamentare între partide proporțional cu voturile
pe care le primesc. După cum afirmă Lijphart, acest lucru permite unui partid să dețină cantități vaste
de putere politică pentru a guverna ca reprezentant al și în interesul majorității că nu este de proporții
copleșitoare. O minoritate mare este exclusă de la putere și condamnată la rolul de opoziție.

De asemenea, faptul că există un sistem coordonat şi „corporatist”, al cărui scop este compromisul
şi concertarea, ne face să realizăm prezența unul model de democrație consensualistă.Mai mult de atât
regăsim și o fuziune dintre celelalte elemente caracteristice precum :

1. echilibru al puterii între executiv şi legislative;

2. împărţire a puterii executive în coaliţii largi, multipartidiste;
3. sistem multipartidist ;
4. reprezentare proporțională;

Consider că modelul de consens este cel mai eficient și cel mai democratic sistem de implementat la
momentul actual pentru Republica Moldova. În primul rând, democrațiile consensuale se bucură de o
participare mai mare, prin urmare, sunt mai legitime și reflectant al electoratului. Etichetele în sine s-
au dovedit inexacte, puține democrații întruchipând ce Lijphart credea că înseamnă a fi în întregime
consensuală sau majoritară.În al doilea rând,sunt de părerea că democrațiile ar trebui să experimenteze
diverse metode de guvernare, pentru a-și dezvolta democrația în continuare și pentru a vedea dacă
democrația lor poate fi schimbată, acest lucru fiind necesar și în cazul Republicii Moldova.