ROMÂNIA ȘI NATO: MĂSURI LA UNISON PENTRU

APĂRAREA FLANCULUI ESTIC

Abstract

Conflictul declanșat de Rusia în Ucraina a reprezentat o surpriză pentru întreaga lume

și a venit într-un moment în care societatea era nepregătită din mai toate punctele de vedere.
Tocmai de aceea, organizațiile internaționale de securitate s-au implicat activ pentru a-și spori
măsurile de siguranță, astfel încât cetățenii să se simtă protejați. NATO a dat un răspuns prompt
acțiunilor Rusiei și a încheiat orice colaborare care a existat până la acel moment. România, la
rândul ei, s-a aliniat răspunsului NATO și a luat măsuri asemănătoare, astfel încât securitatea
națională și a Alianței să fie la cel mai ridicat nivel, având în vedere că la granița estică există
un conflict care ar putea oricând să se extindă.

Cuvinte cheie: securitate, conflict, NATO, Rusia, Ucraina, România

Introducere

Secolul al XXI-lea este caracterizat de transformări pe toate planurile. Lumea se află într-
o continuă schimbare, ca urmare a globalizării, iar acest fenomen aduce modificări pe plan
economic,militar, politic, cultural sau social. Pe lângă numeroasele avantaje, aceste transformări
determinate de globalizare vin la pachet cu amenințări de o importanță deosebită pentru
securitatea regională sau chiar cea internațională. Având în vedere noile condiții de evoluție a
mediului strategic de securitate, Alianța reușește să își îndeplinească cu succes rolul, asigurând
apărarea colectivă, pacea și stabilitatea în spațiul euro-atlantic prin acțiuni militare, acțiuni de
management al crizelor sau acțiuni de descurajare1.

Primele trei decenii ale acestui secol au reprezentat pentru întreaga lume o perioadă
zbuciumată, în care au predominat transformările semnificative la nivel mondial. Amenințările
teroriste, crima organizată, atacurile cibernetice, criza economică, criza COVID-19 ori

1
N. Dolghin, M. Dinu, V. Popa, NATO, între certitudini și așteptări, Universitatea Națională de Apărare,
2005, pagina 10.
conflictele ce urmăresc redesenarea granițelor statale sunt principalele amenințări la adresa
securității și stabilității statelor.

În acest sens, organizațiile de securitate depun eforturi semnificative pentru a asigura un

climat mondial de pace, în care cetățenii să se simtă protejați. La momentul actual, cea mai
importantă organizație politico-militară care promovează valorile democratice și urmărește
rezolvarea inițială a disputelor prin mijloace pașnice este Organizația Tratatului Atlanticului de
Nord. (NATO). Această Alianță este formată din 31 de state, ultimul care a aderat este Finlanda
(aprilie 2023) și cuprinde majoritatea țărilor europene și ale Americii de Nord.

1. Flancul estic – principala preocupare a Alianței

Flancul estic al NATO reprezintă un grup de țări situate la limita de est a teritoriului
organizației; Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria. Aceste
state împărtășesc o istorie comună, și anume era totalitarismului, din secolul XX, atunci când
predomina absența libertăților și a abilităților de a lua propriile decizii.

Descurajarea reprezintă o formă esențială de acțiune a Alianței prin care se încearcă

menținerea securității pe flancul de est. Deși este folosită încă de la Războiul Rece, formele sale
au evoluat, prin prisma diversității istorice și modificărilor economice din regiune. După
finalizarea Războiului Rece, flancul estic a căpătat o multidimensiune, ca urmare a apariției unor
noi state și necesitatea integrării lor rapidă în cadrul Alianței. Acest lucru a fost destul de dificil,
din cauza experiențelor istorice diferite, a amenințărilor individuale cu care statele s-au
confruntat, a percepțiilor și priorităților cu privire la ideologia occidentală. Însă, datorită
implicării active a liderilor NATO, aceste divergențe au fost depășite, iar în prezent, flancul estic
este mai unit ca oricând, deși se confruntă cu amenințări serioase de securitate.

Întrucât cunosc deja stilul rusesc de acțiune, statele de la granița de est a NATO își iau
măsuri complementare de apărare, o primă dovadă fiind creșterea cheltuielilor specifice pentru
înzestrarea și modernizarea forțelor armate. În plus, aceste state, în special țările baltice, au fost
printre cele mai vocale și cele care au acuzat primele Rusia pentru intervenția ilegitimă de pe
teritoriul Ucrainei. Statele estice susțin activ, cu armament, muniție și tehnică vecinul non-
membru NATO, astfel încât acesta să reziste, ba chiar să respingă agresiunea rusă.
Deși nu este, cel puțin deocamdată, stat membru NATO, Ucraina se comportă ca și cum ar fi și
duce lupte grele pentru fiecare centimetru din teritoriul propriu. În acest timp, Alianța își
îmbunătățește capacitățile convenționale de descurajare2.

De-a lungul timpului, dar mai ales de când a crescut nivelul amenințării, NATO depune
eforturi semnificative pe întregul flanc estic pentru a-l consolida. Încrederea aliaților din est a
crescut mai ales după ce NATO a hotărât creșterea prezenței în Marea Neagră, fie că e vorba de
mare, uscat sau în aer. În prezent, organizația continuă să se consolideze și își sporește
contribuția la asigurarea stabilității în vecinătatea extinsă.

Stabilitatea în partea estică a NATO este cheia securizării frontierei cu Rusia. Ultimul summit al
NATO, de la Vilnius, a scos în evidență nevoia apărării graniței de est. Aceasta este cea mai
testată și puternic militarizată regiune a NATO și dacă măsurile adoptate pentru securizarea ei nu
sunt conforme cerințelor actuale, atunci ea s-a putea dovedi a fi foarte fragilă. Cele opt state de
pe granița cu Rusia sunt cele mai expuse unei eventuale agresiuni rusești. Aceasta este regiunea
NATO cu cel mai mare grad de diversitate, iar calea eficientă de asigurare a securității regionale
constă în adoptarea unor măsuri politice eficiente, care să nu îngreuneze mai mult starea de
disconfort pe care aceste state o resimt.

Cele mai vocale state de pe flancul estic sunt țările baltice. Acestea s-au comportat ca un model
de stabilitate democratică încă de la câștigarea independenței față de Uniunea Sovietică. Estonia,
Lituania și Letonia sunt poziționate într-o zonă vulnerabilă geografic și privesc cu teamă la criza
actuală din Ucraina. Pentru aceste state, ocupația are dublă semnificație: este o tragedie care se
petrece în apropierea lor, dar totodată răscolește amintiri recente despre ocupația sovietică și
atrocitățile comise de armata rusă. Nu este de mirare eforturile țărilor baltice, în special, dar și a
celorlalte state de pe flancul estic al NATO de a cere ajutor Alianței, sugerând multiplicarea
trupelor în aceste țări, dotarea cu tehnică și echipamente moderne, aparatură antiaeriană, avioane.

2. Drumul comun parcurs de România și NATO

NATO reprezintă principala alianță de natură politico-militară, înființată prin Tratatul

Atlanticului de Nord semnat la 4 aprilie 1949 la Washington de Canada și alte 10 state europene.
În prezent, din cadrul Alianței fac parte 31 de state, iar Suedia și Ucraina sunt următoarele care
2
Trustul de Presă al MapN.2023: http://presamil.ro/flancul-estic-al-nato-trebuie-adaptat-la-amenintarile-
rusiei/
așteaptă să fie acceptate. Organizația este alcătuită din state care au dorința comună de a-și
proteja securitatea și oferă garanții reciproce în relațiile stabilite cu partenerii.

Organizația are succes și continuă să existe datorită procesului de luare a deciziilor, bazat
pe consens. În NATO nu există sistem de votare, deciziile finale adoptate fiind cele unanime.
Atunci când urmează adoptarea unei decizii importante, sunt necesare consultații sau discuții
extensive. Specific NATO este și faptul că nu dispune de forțe armate independente proprii.
Majoritatea forțelor puse la dispoziția Alianței se află sub comandă și control național total până
în momentul în care se dispune mobilizarea pentru executarea unor misiuni de apărare colectivă,
menținerea sau sprijinirea păcii. Prin intermediul structurilor politice și militare existente, NATO
asigură autoritate politică și planificare militară comună.

România a aderat la NATO în anul 2004, după ce a îndeplinit toate criteriile specifice,
deși dorința fusese exprimată imediat după Revoluție, în 1990. După 2004, drumul României în
NATO a fost unul presărat cu încercări, dar și cu numeroase succese în plan militar, economic și
social. Politica internă și externă a statului român s-a adaptat politicii NATO, întrucât Alianța
reprezintă principalul garant de securitate al României3.

Aderarea la NATO a inclus România în toate procesele, mecanismele și deciziile

organizației. Nivelul de securitate al statului a crescut, iar strategiile de modernizare a societății
civile și militare au fost puse în aplicare. De partea cealaltă, poziționarea geografică a României
la intersecția unor deschideri către Orientul Apropiat, Asia Centrală și Rusia i-au oferit încă de la
început Alianței numeroase oportunități pentru a-și întări parteneriatele cu statele din regiune în
vederea gestionării situațiilor destabilizatoare orecum terorismul, migrația, conflicte locale.

De-a lungul timpului, statul român a dovedit în repetate rânduri faptul că este un aliat responsabil
și de încredere, fapt dovedit prin participarea activă la dezvoltarea politicilor NATO, dar și prin
aportul adus în misiunile și operațiile întreprinse de NATO, la care România a răspuns de fiecare
dată pozitiv. Scopul acestor acțiuni se întrevede în misiunea statului român de a asigura
securitatea și apărarea teritorială și a regiunii estice și cea de întărire a NATO, ca alianță de
apărare colectivă4.

3
Administrația prezidențială, Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2020-2024, București,
2020, pagina 102.
4
G. Văduva, Terorismul contemporan-factor de risc la adresa securității și apărării naționale, București,
2012, Editura Universității Naționale de Apărare, pagina 42.
 24 februarie 2022 va rămâne un moment istoric pentru întreaga omenire, fiind ziua în
care Rusia a lansat agresiunea împotriva Ucrainei. Pe lângă daunele extrem de mari aduse
statului ucrainean, acest moment este deosebit de important pentru NATO, întrucât relațiile cu
Rusia, care oricum balansau, s-au distrus definitiv și iremediabil, conform declarațiilor liderilor
celor două părți.

NATO a început să ia primele măsuri de siguranță încă din 2014, atunci când Rusia a anexat
Crimeea. Această acțiune a condus la modificarea semnificativă a situației de securitate și a
scăzut încrederea NATO într-o eventuală relație de cooperare cu Rusia. Alianța a început atunci
un amplu proces de adaptare a posturii sale defensive prin adoptarea unor măsuri fără precedent,
precum cea de înarmare cu tehnică și tehnologie modernă a armatelor statelor membre,
înmulțirea misiunilor de poliție aeriană la granița estică ori înființarea unei prezențe înaintate pe
flancul estic – tailored Forward Presence. România a susținut toate aceste măsuri, ba mai mult, a
sprijinit cu forțe și structuri de comandament această inițiativă tFP, care au devenit structuri
multinaționale NATO.

Anexarea Crimeei de către Rusia a condus la decizia NATO de a-și întări prezența în est și de a-
și reorienta politica de apărare, considerând statul rus principalul inamic la adresa securității
statelor membre. Astfel, conform deciziei de înființare a unor structuri de prezență înaintată,
România a susținut acțiunea prin înființarea, la Craiova, a Comandamentului Brigăzii
Multinaționale (HQ MNBDE), la București, a Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-
Est (HQ MND-SE) și a Unității de Integrare a Forțelor Aliate (NFIU), iar la Sibiu, a
Comandamentului Corpului Multinațional Sud-Est (HQ MNC-SE). Aceste structuri reprezintă
modelul de interoperabilitate la nivel NATO și și-au dovedit importanța nu doar în cazul
conflictului din Ucraina, ci și în cazul altor situații delicate de securitate. De asemenea, au
crescut semnificativ exercițiile întrunite de pe teritoriul statelor membre, indiferent că vorbim de
spațiul terestru, aerian sau naval și tot în România a fost creată o funcție de coordonare a
activității maritime a NATO în regiunea Mării Negre5.

Însă, măsurile luate în 2014 nu au fost suficiente, întrucât Rusia și-a continuat
expansiunea spre vest cu și mai multă înverșunare. Dacă anexarea Crimeei a fost o acțiune mai
puțin diputată cu Rusia, iar măsurile luate au constat mai mult în sancțiuni economice, acțiunea

5
Ministerul Afacerilor Externe: https://www.mae.ro/node/46982
nejustificată din 24 februarie 2022 a fost aspru criticată de toate organizațiile internaționale,
întrucât Rusia a încălcat flagrant drepturile omului. Măsurile luate de data aceasta au constat nu
doar în sancțiuni economice, ci în excluderea Rusiei din aproape toate organizațiile
internaționale întemeiate pe valori democratice, ruperea relațiilor diplomatice ori încheierea
colaborării cu acest stat.

Principala sarcină a NATO o constituie menținerea unui sistem colectiv de apărare. Așa
cum am menționat, după anexarea ilegală și nelegitimă a Crimeei de către Rusia și după ce
situația din vecinătatea imediată a Alianței a început să se deterioreze, NATO a început să adopte
o postură defensivă specifică. În acest sens, au fost adoptate măsuri de susținere pentru
consolidarea capacității de apărare a teritoriului Alianței.

NATO a fost foarte rapidă în oferirea unui răspuns Rusiei, după ce a atacat Ucraina și a
activat, pentru prima dată de la înființarea sa, forța de răspuns, care constă în forțe operaționale,
maritime, terestre, aeriene, spațiale și cibernetice, pregătite să apere suveranitatea statelor
membre. Aceste forțe nu au intervenit, întrucât conflictul declanșat de Rusia nu s-a extins în
spațiul NATO, însă, ca măsură de siguranță, organizația a dispus înființarea unor noi grupuri de
luptă în statele situate la granița sa estică: Bulgaria, România, Slovacia și Ungaria 6.

La summit-ul de la Madrid din 2022, aliații au căzut de acord asupra adoptării unui nou concept
strategic, întrucât prioritățile, principalele sarcini și maniera de abordare a amenințărilor s-a
schimbat. S-a luat atunci hotărârea consolidării grupurilor de luptă multinaționale. Astfel, acestea
au crescut de la mărimea unui batalion, la cea a unei brigăzi. Cu un conflict declanșat recent la
graniță, NATO s-a orientat, după acest summit asupra implementării unor strategii de desfășurare
rapidă a întăririlor.

Deși nu se implică direct, NATO sprijină puternic Ucraina fie ca Alianță, fie individual,
de către statele membre, care contribuie cu tehnică de luptă, muniție sau armament, astfel încât
statul să reziste, ba chiar să respingă agresiunea Rusiei. România a adoptat aceeași atitudine ca și
partenerii săi, iar de curând a fost aprobată decizia de creare a unui hub regional pentru
antrenamentul piloților ucrainieni care vor zbura pe avioanele F-167.

6
https://www.euractiv.ro/facts-not-fake/mapn-grupul-de-lupta-din-romania-al-nato-constituit-oficial-29147
7
https://www.dw.com/ro/rom%C3%A2nia-anun%C8%9B%C4%83-%C3%AEn-premier%C4%83-un-
sprijin-militar-consistent-pentru-ucraina-ce-s-a-schimbat/a-66175743
La ultimul summit al NATO, de la Vilnius, aliații au căzut de acord asupra adoptării unor noi
seturi de măsuri împotriva statului agresor, care a fost catalogat oficial drept „o amenințare
directă” la adresa securității. În urma summit-ului, Alianța s-a angajat să consolideze forțele de
luptă și de reacție rapidă de pe flacul estic.

Dacă în 2014 România a fost unul dintre statele membre care au acceptat foarte ușor
politica NATO și s-a angajat să o respecte, în 2022 statul a fost și mai implicat în impunerea
unor măsuri ferme împotriva Rusiei și a condamnat acțiunile de o cruzime îngrozitoare ale
statului rus, prin care este încălcat dreptul internațional. În plus față de sprijinul militar și ajutorul
umanitar pe care România l-a oferit Ucrainei alături de alte state membre, statul român s-a
implicat puternic pentru a permite exporturile de cereale ucrainene pe apele Mării Negre, astfel
încât criza alimentară globală să fie evitată8.

În trecut, principala amenințare la adresa securității NATO era China, cu practicile sale diferite
față de occident în ceea ce privește competiția, indiferent de domeniul de activitate, începând cu
anul 2022, a fost necesară revizuirea structurală și pe termen lung a posturii Alianței pe flancul
estic, ținând cont de circumstanțele actuale.

Summit-ul de la Vilnius a evidențiat necesitatea adoptării unor decizii suplimentare prin

care să se promoveze descurajarea și apărarea flancului estic. Toate statele membre au decis că
este necesară adaptarea forțelor militare la noile amenințări și pentru aceasta, sunt necesare noi
capabilități, planuri și structuri. Doar în această manieră se va putea asigura o apărare eficientă,
coerentă și unitară din partea NATO. Încă de la declanșarea conflictului din Ucraina, Alianța a
lucrat în vederea alinierii tuturor cerințelor cu privire la capacitățile necesare, astfel încât, dacă
va fi cazul, structurile sale militare să poată descuraja eficient amenințarea rusă, indiferent când
și dacă ar fi momentul.

Inclusiv alegerea Lituaniei ca și stat în care să fie susținută conferința reprezintă un prilej prin
care Alianța să își arate unitatea în fața Rusiei, să dovedească faptul că niciun stat membru nu va
fi lăsat neprotejat, indiferent de poziția sa geografică sau de legăturile avute anterior cu statul rus.

Marea Neagră a devenit o regiune de importanță strategică pentru NATO, în contextul

războiului din Ucraina. Tocmai de aceea, la summit-ul de la Vilnius s-a pus problema asigurării

8
https://romania.europalibera.org/a/nato/31921655.html
securității în regiune. Astfel, liderii Alianței au reiterat importanța menținerii capacității de a
răspunde oricărei încercări de indimidare din partea statului rus. Unitatea Alianței reiese și din
dorința colectivă de a menține o poziție de apărare pe flancul estic și de a descuraja acțiunile
agresive ale inamicului estic.

Pe de altă parte, summit-ul a evidențiat și maniera în care comunitatea euroatlantică se

raportează la actualul mediu de securitate. Prima pagină a agendei a fost, așa cum era de așteptat,
ocupată cu problematica conflictului din Ucraina. Această situație a afectat grav securitatea din
regiune. Tocmai de aceea, NATO a considerat necesară repoziționarea trupelor sale prin
asigurarea unei prezente întărite pe flancul estic, alocarea unor noi forțe, echipamente și
capabilități.

Măsurile de protecție luate de NATO implică toate planurile, nu doar spațiul terestru. În urma
analizei asupra modului de ducere a luptelor din Ucraina, s-a observat importanța dronelor și
rolul hotărâtor pe care aceste sisteme îl au în luptele moderne, din mediul urban. Tocmai de
aceea, mai multe state membre NATO au hotărât să-și modernizeze armatele prin înzestrarea
acestora cu drone de ultimă generație. Inclusiv România a adoptat această decizie. Deși până
anul acesta statul român nu deținea în pachetul de capabilități sisteme de tipul dronelor,
conducerea armatei a considerat necesară achiziționarea unor drone de tip Bayraktar TB2 și
Watchkeeper X.

NATO a hotărât să consolideze spațiul aerian pe flancul estic prin desemnarea unor rotații care
să execute misiuni de apărare aeriană de la sol. Acestea acționează separat față de forțele care
execută misiuni de poliție aeriană de lungă durată, tot pe flancul estic. Din 2022, Polonia a
găzduit două baterii americane și trei germane Patriot, în vreme ce Slovacia a găzduit două
baterii germane, una olandeză și una americană Patriot9.

Principalele puteri din cadrul NATO dispun de capacități importante de apărare aeriană. Spre
exemplu, SUA deține 60 de baterii Patriot, iar alte 4 se află în proces de producție, Germania are
12 astfel de baterii, iar Franța deține 8 baterii SAMP/T și două se află în proces de producție.

9
Defense România.2023: https://www.defenseromania.ro/viitoarele-planuri-de-aparare-ale-nato-statele-
membre-vor-lupta-cu-rusia-inca-de-la-primul-metru-statele-baltice-preseaza-pentru-o-aparare-aeriana-
rotationala_623193.html
Întrucât mai multe state membre NATO au oferit din stocurile lor Ucrainei, s-a luat decizia
comună de îmbunătățire a capacității NATO prin înnoirea stocului de echipamente și arme sau
prin dispunerea unor sisteme integrate de apărare antiaeriană și antirachetă în zone strategice.

România și-a asumat în mai multe rânduri acest statut de furnizor de securitate în regiune.
În acest sens, s-a luat decizia creșterii cheltuielilor de apărare de la 2% la 2.5% din produsul
intern brut (PIB) și menținerea investițiilor în capabilitățile naționale. Astfel, România dovedește
faptul că este un aliat cu o conduită responsabilă, care acționează în vederea apărării valorilor și
principiilor euroatlantice. Statul român a devenit, de la începutul conflictului din Ucraina, un
spațiu în care există condițiile necesare pentru implementarea deciziilor NATO cu privire la
apărarea flancului estic10.

Statul român reprezintă un pilon de securitate în regiune și are potențialul de a deveni principalul
furnizor de stabilitate geostrategică, militară și politică pe flancul estic al NATO. De-a lungul
timpului, România a dovedit că poate acționa eficient din calitatea de partener de încredere,
responsabil, care are capacitatea de a se apăra pe sine, înainte să intervină în procesul de apărare
colectivă.

Concluzii

Războiul din Ucraina este cea mai mare conflagrație de pe continentul european de la al
Doilea Război Mondial. Pacea, sabilitatea și securitatea internațională sunt amenințate de
acțiunile agresive ale Rusiei. Pentru a evita extinderea conflictului și pentru a pune capăt
atacurilor injuste ale Rusiei asupra Ucrainei, NATO trebuie să își reafirme acum mai mult ca
oricând unitatea, solidaritatea și puterea legăturii transatlantice.

România, la rândul ei, susține măsurile luate de Alianță și se implică constant în procesul
decizional. Conflictul din Ucraina a scos în evidență faptul că statul nostru este pregătit pentru a-
și asuma postura de lider regional în cadrul NATO și dă asigurări constante că va respecta
angajamentul asumat față de Tratatul de la Washington, în special în ceea ce privește articolul 5.

Scopul principal al NATO este acela de a proteja populația și fiecare centimetru din
teritoriul statelor membre, în orice moment. Având în vedere ultimele măsuri luate pentru
întărirea flancului estic și contracararea oricărei acțiuni ostile din partea Rusiei, Alianța se poate
10
Trustul de presă al MApN: http://presamil.ro/nato-adopta-noi-masuri-defensive-pe-flancul-estic/
focusa pe descurajarea și apărarea pe termen lung, astfel încât să asigure securitatea statelor
membre. În acest sens, România, ca țară gazdă a grupurilor de luptă existente în zona Mării
Negre, susține activ politica NATO și se implică continuu pentru îmbunătățirea modelului de
apărare colectivă, asumându-și un rol foarte important în regiune.

Având în vedere toate acțiunile întreprinse de statul român în cadrul Alianței, România susține
fără niciun dubiu activitatea colectivă a NATO și a aderat, încă de dinainte de 2004 la principiile
specifice pentru asigurarea securității naționale sau a Alianței. România este unul dintre statele
membre care a respectat și acceptat întotdeauna deciziile NATO, același lucru întâmplându-se și
după izbucnirea conflictului din Ucraina. De aici reiese dorința statului român de a-și menține
statutul de membru al celei mai mari organizații de securitate, care este gata oricând să intervină
pentru a apăra suveranitatea oricărui aliat.

Bibliografie:

Administrația prezidențială, Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2020-2024,

București, 2020
Defense România.2023: https://www.defenseromania.ro/viitoarele-planuri-de-aparare-ale-nato-
statele-membre-vor-lupta-cu-rusia-inca-de-la-primul-metru-statele-baltice-preseaza-pentru-o-
aparare-aeriana-rotationala_623193.html

Dolghin N., Dinu M., Popa V., NATO, între certitudini și așteptări, Universitatea Națională de
Apărare, 2005
https://romania.europalibera.org/a/nato/31921655.html
https://www.dw.com/ro/rom%C3%A2nia-anun%C8%9B%C4%83-%C3%AEn-premier
%C4%83-un-sprijin-militar-consistent-pentru-ucraina-ce-s-a-schimbat/a-66175743
https://www.euractiv.ro/facts-not-fake/mapn-grupul-de-lupta-din-romania-al-nato-constituit-
oficial-29147
Ministerul Afacerilor Externe: https://www.mae.ro/node/46982
Trustul de Presă al MapN: http://presamil.ro/flancul-estic-al-nato-trebuie-adaptat-la-
amenintarile-rusiei/

Trustul de presă al MApN: http://presamil.ro/nato-adopta-noi-masuri-defensive-pe-flancul-estic/

Văduva,G., Terorismul contemporan-factor de risc la adresa securității și apărării naționale,
București, 2012, Editura Universității Naționale de Apărare