Clorul este un 
element chimic cu n
umărul atomic 17 și cu
simbolul Cl. Este al
doilea cel mai ușor 
halogen, fiind în grupa
acestora situat sub fluor
 și deasupra bromului,
astfel încât proprietățile
sale sunt oarecum
intermediare celor două
elemente.
Clorul este un
gaz de
culoare
galben-verzui
în condiții
normale de
temperatură!
   Este un element extrem de
reactiv și un agent oxidant
 puternic: în comparație cu
celelalte elemente, are cea mai
mare afinitate pentru electroni și
a treia cea mai mare 
electronegativitate (singurii mai
electronegativi fiind doar fluorul
și oxigenul).
  Cel mai răspândit compus al
clorului, clorura de sodiu
 (denumită de obicei 
sare de bucătărie), a fost
cunoscut încă din timpuri
străvechi. În jurul anului 1630
, clorul gazos a fost sintetizat
în urma unei reacții chimice,
dar la acel moment nu a fost
recunoscut ca o substanță
importantă la nivel
fundamental.
    Clorul a fost produs
pentru prima oară în 1774
 de către 
Carl Wilhelm Scheele.
Scheele a colectat gaz
eliberat de reacția
propulsiei cu dioxid de
mangan. Noul gaz a avut,
în conformitate cu Scheele,
un miros foarte perceptibil
și în aer căpăta o culoare
galben-verzuie. Scheele a
remarcat de asemenea
calitățile de albire ale
noului gaz.
    Datorită reactivității
sale foarte mari, toată
cantitatea de clor din 
scoarța Pământului se
află sub formă de
compuși ai clorului, de
obicei cloruri ionice,
printre care se numără
și sarea de bucătărie.
Este al doilea cel mai
răspândit halogen (după
fluor) și al 21-lea cel
mai răspândit element
chimic din scoarța
terestră.
   Clorul molecular este obținut
la nivel industrial prin
procedeul electrolizei saramurii
. Potențialul mare de oxidare al
clorului elementar a dus la
dezvoltarea unor utilizări
importante, precum producerea
înălbitorilor, agenților
dezinfectanți și a reactivilor
 folosiți pe larg în procedeele
din industria chimică.