Manastriea Voronet

Nestian Gavril XI F
1.Despre Mănăstirea Voroneț
• În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond verde al pădurii
de brazi, se ridică o biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce
– Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un Evangheliar iluminat larg deschis.
Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste
picturi: pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor
privitorilor învăţătura Scripturii. Şi tot astfel se prezintă ea astăzi vizitatorilor
din lumea întreagă emoţionaţi să descopere, în mijlocul unei naturi
armonioase, un edificiu încă mai armonios, ridicat de mai bine de 500 de ani
de mâini inspirate exprimând credinţa şi lirismul lor în piatră şi culoare.
• Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi
Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14
septembrie).
 2.Arhitectura
• Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este reprezentativă
pentru stilul moldovenesc fiind o sinteză originală şi specifică a unor
caracteristici de sorginte bizantină (forma treflată sau triconică a
absidelor naosului, împărţirea în altar, naos şi pronaos, sistemul
de boltire) cu elemente aparţinând goticului târziu (înălţimea
bisericii, contraforturile exterioare, chenarele uşilor şi ferestrelor
în arc frânt, modul de tratare al pietrei cioplite). Peste acestea s-au
suprapus, topindu-le într-un tot unitar de o frumuseţe unică,
caracteristici ale artei autohtone (simplitatea şi caracterul intim al
construcţiei, acoperişul ţuguiat de şindrilă traforată ca la casele de
la ţară). [Vasile DRĂGUŢ]
• Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie,
simplitate şi farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii
armonioase, prin soliditatea structurii, a zidurilor masive susţinute
de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita trecere de la corpul
dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare ce
corespunde altarului, toate de formă semicirculară. [Corina POPA]
• Inspirată din modelele mai arhaice şi mai austere din iconografia
bizantină, pictura interioară, realizată în 1496 prin grija marelui
ctitor, impresionează prin claritatea şi rigoarea desfăşurării
iconografice, prin desenul viguros, gama cromatică cu acorduri
grave, prin expresivitatea deloc stereotipă sau convenţională a
personajelor. [Petre COMARNESCU]
• Pictura interioara
• În naosul bisericii se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat
în anul 1496. Acesta este reprezentat, împreună cu Doamna Maria-Voichița și moștenitorul
tronului, Bogdan, închinând (prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe) această
mănăstire Mântuitorului Iisus Hristos ca mulțumire că l-a sprijinit în lupta împotriva
cotropitorilor turci.
• În stânga ușii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul[6].
• Pictura exterioară
• Mănăstirea Voroneț, considerată de unii specialiști ca o adevărată „Capelă Sixtină a
Orientului", este pictată în întregime și la exterior cu icoane și scene ilustrative din Sfânta
Scriptură.
• Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat
de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui
Veronese.
• Pe fațada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea
frescă reprezentând „Judecata de Apoi”. Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru
genealogia Domnului nostru Iisus Hristos („Arborele lui Iesei”). Pe coloane sunt pictați și
filozofi greci și latini, printre care Platon și Aristotel. În absidele laterale atrag atenția
chipurile ascetice ale mai multor Sfinți Mucenici și Părinți ai Bisericii.
• Celebrele culori albastru de Voroneţ, roşu de Humor sau verdele mănăstirii Arbore au
rezistat peste 450 de ani ploilor şi îngheţurilor. Ce au ele atât de special? Experţii caută încă
răspunsul. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneţ stă o rocă albastră
numită azurit, extrasă în prezent numai din mine aflate în China, Franţa sau Africa. [7]
• Zidul masiv care împrejmuiește mănăstirea asaltată de turiști tot timpul anului e de dată recentă, având între altele și
rolul de a proteja prețioasa pictură. Se creează o notă în plus de mister pentru vizitator care nu poate vedea celebra
mănăstire din depărtare ci doar după ce pășește dincolo de poarta de intrare. Arborii uriași cu coroană bogată plantați
de-a lungul acestui zid maschează complet locașul de cult, astfel încât ne-a fost imposibil să obținem o imagine
panoramică decentă, atât de pe versantul estic, cât și de pe cel vestic al lanțului muntos care îl înconjoară. Oricum, din
păcate nici nu există trasee turistice sau măcar poteci care să permită accesul la asemenea locații, așa cum ar fi normal
în cazul unui monument de o asemenea valoare, escalada făcându-se în funcție de imaginația sau condiția fizică a
fiecăruia. Chiar și foișorul de observație existent cândva pe versantul vestic, și la care se mai poate ajunge printre curțile
localnicilor a fost dezafectat ca o dovadă elocventă de dezinteres față de promovarea unui obiectiv turistic românesc de
primă importanță.
Fotografierea în interiorul bisericii mănăstirii este interzisă.