Actele Preşedintelui României

 Art. 100 din Constituţie stabileşte: „(1) În exercitarea

atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care
se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea
atrage inexistenţa decretului.
 (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea
atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi
(2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul
(1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de
primul-ministru”.
 Deşi art. 100 are ca titlu „Actele Preşedintelui”, în realitate
sunt avute în vedere doar actele juridice ale acestuia,
numite decrete.
 Preşedintele poate fi şi autorul unor acte cu caracter
politic, care nu produc efecte juridice, cum sunt, de
exemplu, mesajele adresate Parlamentului (art. 88 din
Constituţie).
 În doctrina de drept public sunt menţionate şi alte categorii
de acte juridice ale Preşedintelui:
 cererea prin care se solicită Parlamentului reexaminarea
legii;
 sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la
neconstituţionalitatea unei legi;
 deciziile emise pe baza Regulamentului de Organizare şi
Funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale.
 Contrasemnarea decretelor Preşedintelui de către prim-
ministru contribuie, în esenţă, la angajarea răspunderii
Guvernului pentru conţinutul actului, atestând conformitatea
acestuia atât cu prevederile legale, cât şi cu voinţa autorității
publice pe care prim-ministrul o reprezintă.
 Este vorba de decretele emise în legătură cu:
 încheierea de tratate internaţionale;
 acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai
României;
 înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice ale României;
 mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate;
 măsuri în caz de agresiune armată;
 măsuri privind declararea stării de asediu sau a stării de
urgenţă;
 conferirea de decoraţii şi titluri;
 acordarea gradului de mareşal, general şi amiral;
 acordarea graţierii individuale.
 Decretele Preşedintelui României sunt calificate ca fiind
acte administrative, producătoare de efecte juridice.
 Ca atare, decretele pot fi atacate în instanţa de contencios
administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, cu excepţia celor
care intră în sfera actelor exceptate de la controlul în
contencios administrativ.
 Răspunderea Preşedintelui României

 În ţara noastră, Preşedintele se bucură de imunitate, însă

imunitatea nu este totală, el putând răspunde politic şi
juridic pentru faptele săvârşite în exerciţiul mandatului.
 Art. 95 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie în
cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constituţiei, suspendare privită ca o răspundere
politică a Preşedintelui.
 Constituţia nu defineşte noţiunea de „fapte grave”, însă
înţelesul acesteia a fost clarificat de Curtea Constituţională.
 „Curtea reţine că pot fi considerate fapte grave de
încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau
sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie
obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica
funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar
restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura
ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii
constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar
avea sau ar putea avea efecte similare”.
Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel
puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se
aduce, neîntârziat, la cunoştinţa Preşedintelui.
În aceste situaţii, Preşedintele României poate fi suspendat
din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă
comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după
consultarea Curţii Constituţionale.
Cu privire la faptele ce i se impută, Preşedintele poate da
explicaţii Parlamentului.
 Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în
cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru
demiterea Preşedintelui (art. 95 alin. (3) din Constituţie).
 În conformitate cu art. 98 alin. (1) din Constituţie, dacă
Preşedintele este suspendat din funcţie, intervine
interimatul, care se asigură, în ordine, de preşedintele
Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, iar
potrivit art. 98 alin. (2), pe durata interimatului funcţiei
prezidenţiale, atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot
fi exercitate (adresarea de mesaje, dizolvarea Parlamentului,
referendum).
 Răspunderea penală intervine atunci când
Preşedintele României a comis fapta de „înaltă
trădare” (art. 96 din Constituţie).
 Fapta de înaltă trădare poate fi definită ca fiind
„cea mai gravă încălcare a jurământului şi
intereselor poporului şi ţării, în exerciţiul
atribuţiilor prezidenţiale”.
 Noul Cod penal, în art. 398 consacră fapta de înaltă
trădare, rezolvându-se dilema legată de aplicarea
prevederii constituţionale.
 Astfel „Faptele prevăzute în art. 394-397,
săvârşite de către Preşedintele României sau de
către un alt membru al Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă
trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau
cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi”.
 Articolul 394 reglementează trădarea, articolul 395
reglementează trădarea prin transmitere de informaţii
secrete de stat, articolul 396 reglementează trădarea prin
ajutarea inamicului, iar articolul 397 are în vedere acţiuni
împotriva ordinii constituţionale.
 Camera Deputaţilor şi Senatul pot hotărî, în şedinţă
comună, punerea sub acuzare a Preşedintelui României
pentru această faptă, cu votul a cel puţin două treimi din
numărul deputaţilor şi al senatorilor.
 Propunerea de punere sub acuzare se aduce neîntârziat la
cunoştinţă Preşedintelui României, pentru a putea da
explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
 Preşedintele este suspendat de drept de la data punerii
sub acuzare şi până la data demiterii.
 Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, pe baza rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe
lângă această instituţie.
 La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
Preşedintele este demis de drept.
 Procedura constituţională a răspunderii penale a
Preşedintelui presupune parcurgerea a două faze:
 faza punerii sub acuzare pentru înaltă trădare,
fiind considerată o fază politică;
 faza judiciară (tehnico-juridică) compusă din trei
etape: trimiterea în judecată; judecata în fond;
judecata în recurs de către Secţiile reunite ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Rolul şi funcţiile Guvernului

 Constituţia României din 1991, revizuită, cuprinde, în

capitole distincte, norme privind rolul, structura,
învestitura şi actele Guvernului, precum şi prevederi
referitoare la răspunderea membrilor săi, la încetarea
mandatului, la raporturile cu Parlamentul, atribuţii ale
Guvernului ş.a.
 După cum reiese din prevederile Constituţiei [art. 102 alin.
(2)], dar şi din cele ale Codului administrativ [art. 14 alin.
(1)], „Guvernul este autoritatea publică a puterii
executive, care funcţionează în temeiul votului de
încredere acordat de Parlament în baza programului de
guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice”.
 Din aceste texte rezultă dublul rol al Guvernului:
 - rolul politic, concretizat în asigurarea realizării politicii
interne şi externe a ţării;
 - rolul administrativ, care constă în exercitarea conducerii
generale a administraţiei publice.
 Acest din urmă rol, cel administrativ, este întărit de
prevederile art. 14 alin. (2) din Codul administrativ, care
stabileşte că „În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul
asigură funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului
naţional economic şi social”.
 Guvernul României se organizează şi funcţionează potrivit
prevederilor constituţionale, având la bază Programul de
guvernare acceptat de Parlament.
 În vederea realizării Programului de guvernare, Guvernul
exercită următoarele funcţii (art. 15 din Codul
administrativ):
 a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea
strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
 b) funcţia de implementare, prin care se urmăreşte
punerea în aplicare a Programului de guvernare;
 c) funcţia de reglementare, prin aceasta asigurându-se
elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în
vederea înfăptuirii obiectivelor strategice;
 d) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin
care se are în vedere administrarea proprietăţii publice şi
private a statului, dar şi gestionarea serviciilor pentru care
statul este responsabil;
 e) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele
statului român, în condiţiile legii, reprezentarea pe plan
intern şi extern, în domeniul său de activitate;
 e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură
urmărirea şi con­trolul aplicării şi respectării
reglementărilor în domeniul apă­rării, ordinii publice şi
securității naţionale, în domeniul economic şi social şi al
funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară
activitatea în subordinea ori sub autoritatea Guvernului.
 Procedura de constituire şi învestire a
Guvernului

 Procedura de constituire şi învestire a Guvernului începe

prin desemnarea, de către Preşedintele României a
candidatului pentru funcţia de prim-ministru, în urma
consultării partidului care deţine majoritatea absolută în
Parlament, ori dacă nu există o asemenea majoritate, a
partidelor reprezentate în Parlament (art. 103 alin. (1) din
Constituţie).
 Persoana desemnată drept candidat pentru funcţia de prim-
mi­­nistru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul
de încredere al Parlamentului asupra programului şi a
întregii liste a Guvernului.
 Programul şi lista Guvernului se dezbat de către Camera
Deputaţilor şi Senat, în şedinţă comună.
 Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
 Guvernul este învestit de Parlament şi îşi începe mandatul
la data depunerii jurământului în faţa Preşedintelui.
 Prim-ministrul, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului
vor depune individual, în faţa Preşedintelui României,
jurământul de credinţă stabilit în art. 82 din Constituţie.
 Data depunerii jurământului este data de la care Guvernul
în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită
mandatul.
 Componenţa Guvernului

 Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniştri. Din

Guvern pot face parte: viceprim-miniştri, miniştri de stat,
miniştri delegaţi, miniştri cu însărcinări speciale pe lângă
prim-ministru, numiţi de Preşedintele României pe baza
votului de încredere acordat de Parlament (art. 18 din Codul
administrativ).
 Funcţia de viceprim-ministru a fost înfiinţată prin
Ordonanţa de urgenţă nr. 221/2008.
 Miniştrii de stat coordonează, sub conducerea nemijlocită
a prim-ministrului, realizarea programului de guvernare
acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop
în care conlucrează cu miniştrii care răspund de îndeplinirea
acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.
 
 Mandatul Guvernului

 Din prevederile constituţionale reiese că Guvernul îşi

exercită mandatul până la validarea alegerilor
parlamentare generale (articolul 104 alin. (2) coroborat cu
articolul 110 din Constituţie).
 Aceasta este situaţia tipică, durata mandatului fiind
„corespunzătoare limitelor de funcţionare a
Parlamentului”.
 Mandatul Guvernului încetează, potrivit prevederilor
constituţionale, înainte de termen (situaţia atipică) în
următoarele cazuri:
 a) retragerea încrederii de către Parlament prin
introducerea unei moţiuni de cenzură (art. 113 din
Constituţie).
 Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime
din numărul deputaţilor şi al senatorilor şi se comunică
Guvernului la data depunerii.
 Moţiunea de cenzură se dezbate după trei zile de la data când
a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere;
 b) în cazul angajării răspunderii Guvernului, potrivit art.
114 din Constituţie.
 Angajarea răspunderii Guvernului constituie o procedură
parlamentară prin care, pentru a face faţă unor
împrejurări deosebite, care reclamă stabilirea de măsuri
urgente, ce sunt de competenţa Parlamentului, Guvernul
urmăreşte adoptarea unui program, a unei declaraţii de
politică generală ori a unui proiect de lege.
 Prin angajarea răspunderii sale, Guvernul se expune riscului
formulării şi adoptării unei moţiuni de cenzură.
 c) prim-ministrul demisionează, decedează, pierde
drepturile electorale, se află într-o stare de
incompatibilitate, este în imposibilitatea de a-şi exercita
atribuţiile mai mult de 45 de zile (art. 110 alin. (2) din
Constituţie).
 În aceste situaţii, Preşedintele României desemnează un
candidat pentru funcţia de prim-ministru, urmărindu-se apoi
aceeaşi procedură de alcătuire a Guvernului.
 Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai
actele necesare pentru administrarea treburilor publice,
până la depunerea jurământului de membrii noului
Guvern (art. 110 alin. (4) din Constituţie ).
 În această perioadă, Guvernul Guvernul nu poate să emită
ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă şi nu poate iniţia
proiecte de lege (art. 37 alin. (3), teza a II-a din Codul
adm.).