IPOTEZE PRIVIND LITERATURA

STRĂROMÂNĂ
Consideraţii generale privind istoria
literaturii vechi

 Premise false
– mijloc de vehiculare de idei şi informaţii
– intră doar în sfera de interes a unei istorii culturale
 Descendenţa literaturii noastre moderne şi
contemporane
 Literatură veche
– Literatură religioasă
– Literatură istorică
– Cărţi populare
Cele mai vechi manifestări culturale pe teritoriul ţării noastre

 Paleolitic
– Primele aşezări umane pe teritoriul
daco-getic
– Reprezentări despre om şi
realitatea înconjurătoare (magia,
totemismul)
 Cele mai vechi manifestări culturale pe
teritoriul ţării noastre

 Neolitic
– Confecţionarea de ornamente
 fibule, inele, brăţări, aplici,
lanţuri
– Credinţa în puterea
nemărginită a naturii
– Păstoritul, vânătoarea,
agricultura
Primele atestări scrise referitoare la
strămoşii noştri

 cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării

Negre

 Histria
– prima colonie greacă

– pe ţărmul de vest al Mării Negre

– cel mai vechi oraş de pe teritoriul

nostru

 Tomis, Callatis, Dionysopolis

Histria
Primele ştiri despre geto-daci
 Homer
– Iliada
– tracii de nord: locuiau acolo „de unde băteau vânturile friguroase"
 Hesiod
– Theogonia: „Istrul care curge frumos"
 Hecateu din Milet
– Periodos ges („Călătorie în jurul Pământului")
 aminteşte de crobizi şi trizi, neamuri trace
 o cetate „Orgame lângă Istru“ (Tulcea)
 Simonide din Ceos
– „Istrul cel îndepărtat"
Primele ştiri despre geto-daci

 Eschil
– Prometeu dezlãnţuit
 „Istrul de la hiperborei şi din munţii Ripei coboarã"
– Niobe
 “fecioare războinice, pricepute la călãrie şi iscusite arcaşe trãiesc pe malurile
Istrului.”
 Sofocle
– Oedip rege: pomeneşte Istrul
– Tereus : „tracii iubitori de cai"
 Hellanicos, contemporanul lui Herodot
– Întemeieri de neamuri şi oraşe
 aminteşte de obiceiul tracilor de a prepara bere din orz
Primele ştiri despre geto-daci

 Pindar
– Olimpicele
 “... izvoarele umbroase ale Istrului ”
– Piticele
 „cireada roşie de tauri traci", pe care argonauţii au găsit-o la
Bosfor
 „strălucitoarea insulă" locuită de Achille în Pontul Euxin
Mărturiile lui Herodot despre traci

 enorma întindere a pământului tracilor

 „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume,
după cel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor
sau dacã tracii s-ar înţelege între ei, ar fi de nebiruit
şi cu mult mai puternici decât toate neamurile, dupã
socotinţa mea. Tracii au mai multe nume, dupã
regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleaşi la toţi,
afarã de geţi, trauşi şi de acei care locuiesc la Nord
de Crestonai".
Mărturiile lui Herodot despre traci

 „luptă având pe cap căciuli

din piele de vulpe, pe trupuri
tunici şi, deasupra, mantale
lungi, împestriţate"
 “Poartă încălţăminte şi
pulpare fãcute din piele de
cãprioară. Sunt înarmaţi cu
suliţe, scuturi uşoare şi săbii
mici".
Mărturiile lui Herodot

 expediţia regelui persan Darius împotriva

sciţilor de la nord de Dunăre
– „Înainte de a sosi la Istru, primul popor pe care îl
supuse Darius au fost geţii care se cred
nemuritori. …iar geţii, hotărându-se la o rezistenţă
îndărătnică, fură supuşi îndată, cu toate că sunt
cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci .”
Mărturiile lui Herodot-religia geţilor

 ”...Iată în ce chip se
socotesc ei nemuritori:
credinţa lor este că ei nu
mor, că cel care piere se
duce la Zalmoxis- divinitatea
lor- pe care unii îl cred
acelaşi cu Gebeleizis. Tot în
al cincilea an, aruncă sorţii
şi întotdeauna acela pe care
cade sorţul îl trimit cu solie
la Zalmoxis, încredinţându-i
de fiecare dată toate nevoile
lor.”
Mărturiile lui Herodot
 primele informaţii despre Zalmoxis
– discipolul lui Pythagoras, în
Samos
– i-a învăţat pe ai săi că sunt
nemuritori
– dovada: a pus să i se sape o
peşteră, pe care a închis-o
deasupra, de unde a ieşit peste
patru ani
Mărturiile lui Strabo despre Burebista
„Memorii istorice”; “Geographia”

 „Burebista, getul, luând

conducerea poporului său, a
ridicat pe oamenii aceştia
înrăiţi de nesfârşitele
războaie şi i-a îndreptat, prin
abstinenţă şi sobrietate şi
ascultare de porunci, aşa
încât, în câţiva ani a
întemeiat o mare stăpânire
şi a supus geţilor aproape
pe toţi vecinii”.
Alte mărturii despre Burebista

 Inscripţia de la
Dionysopolis (Balcic)
 „cel dintâi şi cel mai
mare dintre regii din
Tracia”
Deceneu
 slujitor al lui Zalmoxis
 consilierul de nădejde al lui
Burebista (mare preot)
 mărturii: Herodot, Platon, Aristotel,
Diodor din Sicilia, Strabo
 a revigorat spiritualitatea geto-dacilor
 a dispus de dublă autoritate:
– morală (stârpind viciul beţiei)
– politică (organizează triburile şi
casta sacerdotală)
 s-a opus pătrunderii în Dacia a
cultelor străine
Mărturii despre Deceneu

 “Burebista…şi-a luat ca ajutor pe Deceneu, un

bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt,
învăţând acolo unele semne profetice, datorită
cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor. Ba
încă,de la un timp era socotit şi zeu, aşa cum am
arătat când am vorbit de Zalmoxe. Ca o dovadă de
ascultarea ce i-o dădeau geţii, este şi faptul ca ei s-
au lăsat înduplecaţi să-şi stârpească viile şi să
trăiască fără vin" (Strabon, Geografia)
Mărturii despre geto daci
Publius Ovidius Naso

 exilat la Tomis de către Augustus

– motivul ar fi fost: „carmen et error”
– poezia erotică şi rătăcirea
 spune despre geto daci:
– nişte sălbatici
– asemănători cu fiarele
– îmbrăcaţi în piei de oaie
netăbăcite
– veşnic puşi pe harţă
– vorbind o limbă cu sonuri barbare
Mărturii ale lui Publius Ovidius Naso

 a compus unele poeme în această limbă pe care o

considera barbară:
„De am cumva cusururi să nu te miri de ele,
O, Carus, căci poetul aproape că e get.
Ah, mi-e ruşine a spune: am scris în graiul getic,
Cuvintele barbare le-am pus în vers latin.
A şi plăcut poemul; tu poţi să mă feliciţi:
Aici între sălbatici am nume de poet.”
Mărturii ale lui Publius Ovidius Naso

 Triste; Pontice
– un poet al locului unde fusese exilat
 descrie natura cu o climă foarte aspră (nimerise la
Tomis într-o perioadă de glaciaţiune)
– zăpezile nu se topesc niciodată prin unele văgăuni, iar iarna
îngheaţă nu numai Dunărea, dar şi marea:
– „Chiar şi noianul mării eu l-am văzut că-gheaţă/ Şi sub o
carapace că stă încătuşat:/ Şi nu numai atâta: mi-a călcat
piciorul pe marea îngheţată”
Mărturii ale lui Publius Ovidius Naso

 Pontice
– probe documentare
„Şi oile de-aice dau lână aşa de aspră;
Iar fetele din Tomis de tors nu se mai ţin;
Aici, la noi, femeia îşi macină făina,
Urciorul greu de apă şi-l duce ea pe cap.
Aici în strai de viţă nu se-nveşmântă ulmul
Şi poamele n-atârnă pe ramuri din copac.
Pe câmpuri mohorâte pelinu-creşte-n voie”.
Stăpânirea romană

 o civilizaţie net superioară celei geto dacice

 latina era cunoscută păturii superioare
– emiterea de monede de argint dacice cu inscripţii latine
 elementul roman a persistat în Dacia şi după
retragerea aureliană (271 d. Hr.)
 Dovadă: oraşele cetăţi Napoca, Potaissa (Turda),
Apullum (Alba Iulia), Drobeta, Callatis, Tomis,
Histria.
Inscripţii latine
 pietre tombale (sec. III-VII)
 placa votivă (donarium) din
bronz
– o tabella ansata (tablă cu
mânere)
– inscripţia EGO ZENOVIUS
VOTUM POSUI
– un disc cu monograma lui
Cristos
 Eu, Zenovius, mi-am ţinut
promisiunea
– votum =„promisiune făcută
unui zeu în schimbul
îndeplinirii unei dorinţe”.

Donarium-ul de la Biertan
Scrieri patristice în epoca străromână

 Wulfila gotul
– a trăit şi a predicat
creştinismul la nord de
Dunăre, atât printre goţi
cât şi printre daco-
romani
– traducerea Bibliei în
limba gotică
– transmisă numai în
Codex Argenteus
Scrieri patristice în epoca străromână

 Auxenţiu de Durostorum (cetate și oraș roman pe

malul drept al Dunării)
 Maximin
 Palladiu de Ratiaria (colonie romană la Dunăre)
 Secundian de Singidunum (Belgradul de astăzi)
– de origine daco-romană
– predicatori ai creştinismului pe ambele maluri ale Dunării
Textele Maximin-Auxenţiu

 documente de spiritualitate şi cultură străromână

 exprimă datoria discipolului către învăţătorul său
– o retorică simplă, cursivă, mult depărtată de latina clasică
– un început de apropiere înspre latina populară
 Collatio cum Maximinio arianum episcopo
– 40 de predici
– trei pamflete: Contra iudeilor, Contra păgânilor şi Contra
anticilor
– reminiscenţe din scrierile lui Cicero şi Virgilius
NICETAS DE REMESIANA

 cel mai important dintre toţi scriitorii străromâni

 a avut sediul episcopatului la Remesiana, la sudul
Dunării de mijloc
 făcea eforturi susţinute de a atrage spre creştinism
pe daco-românii de pe malurile Dunării
 Libelli instructionis (Cărticele de învăţătură)
– opera catehetică
– în număr de 6, din care s-au păstrat întregi doar două,
prima şi a doua
Mărturii despre Nicetas

 Ghenadie de Marsilia (De viris illustribus)

– „Niceta, episcopul cetăţii Remesiana a compus,
într-o limbă simplă şi clară, şase cărticele de
învăţătura pentru candidaţii la botez:
 I: Despre erorile păgânismului;
 III: Despre credinţa într-o singură maiestate;
 IV: Împotriva genethilialogiei (a horoscoapelor);
 V: Despre simbolul credinţei
 VI: Despre jertfirea mielului pascal”
De psalmodiae bono

 susţine că muzica umple sufletele oamenilor de

Duhul Sfânt (cântarea de psalmi)
 face unele recomandări:
– să nu se cânte „după chipul glasului de tragedie",
păgâneşte, ci să se cânte „cu inima"
 lui Niceta din Remesiana i se datorează şi prea
cunoscutul Te Deum:
„Te Deum laudamus,
Te Dominum confitemur,
Te aeternum Patrem terra veneratur„
Concluzii: Niceta din Remesiana
 considerat cel mai important misionar daco-român
 a devenit Sfântul Nichita, fiind celebrat în calendarul Ortodox în ziua
de 24 iunie
 În Mineiul din luna septembrie în biserica noastră ortodoxă se spune:
“Acesta a fost pe vremea marelui Constantin născut, în Dacia a lui
Traian, care ţară pre acele vremuri o ocupaseră Goţii şi se chema
Goţia, iară acum se cheamă Ţara Românească şi Muntenească. Acest
sfânt nu a urmat păgânătatea barbarilor Goţi; şi precum era de neam
bogat şi luminat, aşa era şi bun creştin. Deci fiind prins de Atanaric,
domnul Goţilor, pentru credinţa în Hristos, foarte muncit au fost şi mai
pre urmă prin foc s-au săvârşit"
Ioan Cassianus
 de origine daco-roman
 De institutis cenobiorum et de acto principalium vitiorum
remediis (Despre aşezările mănăstirilor de obşte şi despre
înlăturarea celor opt păcate capitale)
– peste 20 de cărţi
– modul cum sunt organizate mănăstirile în Orientul Mijlociu, în
Palestina şi Egipt
– analizează modul de stârpire a păcatelor monahilor: păcatul
lăcomiei, desfrânării, arghirofiliei, mâniei, tristeţii, trândăviei,
slavei deşarte, mândriei.
 Conlationes (conferinţe, sfaturi, dialoguri)
– 24 de cărţi: se pune problema remedierii păcatelor capitale
Dionisie Exiguus
 s-a născut în Scythia Minor
 şi-a făcut ucenicia la o mănăstire din Dobrogea
 papa Gelasie şi-l apropie, deoarece cunoştea limba greacă şi
latină
 introducerea la “Venerabililor Domni şi Fraţi prea iubiţi Ioan
şi Leontin”, face o descriere a ţării lui natale:
„Pare lucru nou celor neştiutori că Scythia, care arată
îngrozitoare prin frig şi în acelaşi timp prin barbari, a crescut
bărbaţi plini de căldură şi minunaţi prin blândeţea purtării. Că
lucrurile stau aşa, eu ştiu nu numai printr-o cunoaştere din
naştere, ci mi le-a arătat şi experienţa".
Dionisie Exiguus
 redactează Decretele pontificale
 traduce o serie de hagiografii, din greceşte în latineşte:
– Descoperirea capului Sfântului loan Botezătorul
– Pocăinţa minunată a sfintei Thaisia
– Viaţa sfântului Pahomie
 scrie două epistole:
– De ratione Pascha (Cartea despre Paşte)
– Argumente Pascale
 i se atribuie şi o colecţie de texte patristice
 i se datorează aşezarea numărării anilor erei noastre, de la
naşterea lui Hristos, nu de la împăratul Diocleţian
– legiferare adoptată treptat de toată lumea creştină
Literatura română în limba slavonă

 scrisul pe teritoriul românesc s-a produs

iniţial în limba slavonă
 alfabet chirilic
 limbă devenită oficială în biserică şi în
cancelariile domneşti
 atestat documentar din secolul al X-lea
Dovezi

 Bucov, lângă Ploieşti

– inscripţii fragmentare în
limba slavonă cu
caractere chirilice
– zgâriate pe peretele
unui atelier fierărie
 Mircea Vodă (943)
– e pomenit un jupan
 Basarabi (Dobrogea) Inscripţia de la 943
Originea limbii slavone
 de redacţie medio-bulgară
 fraţii Metodie şi Chiril (sec
IX) au tradus din greceşte în
slavoneşte cărţile de cult
 alfabetul creat de aceştia a
purtat denumire la început de
glagolitic
– glagola = el spunea
– adaptare a literelor greceşti
la sunetele limbii slavone
– adăugarea de semne
preluate din scrierea ebraic-
samariteană
Primele manifestări de literatură religioasă

 Literatura religioasă bizantină în limba

slavonă
– Stil retoric bizantin
 Nicodim
 Filothei
 Uric
 Ţamblac
Călugărul Nicodim

 refugiat în Ţara Românească

 întemeiază mănăstirile Vodiţa şi
Tismana
 a introdus la noi normele de
viaţă monahală şi tradiţiile de
cultură ale călugărilor athoniţi
 caligrafiază pe pergament un
Tetraevanghel în limba slavă
(1404-1405)
 primul manuscris cu dată sigură
scris pe teritoriul ţării noastre
Tetraevanghelul lui Nicodim

 ornat cu frontispicii,
iniţiale, titluri cu litere
aurite
 ferecătură în argint, pe
care sunt redate
Răstignirea şi Învierea
Domnului
 copiat la mănăstirea
Prislop, unde se
retrăsese
Filothei

 primul nostru poet „cult", de limbă slavonă

 Pripeale
– imnuri religioase bizantine
– slavonescul pripeati: a cânta cu, a repeta (un fel
de refren)
– scrise în limba medio-bulgară
– nu se poate vorbi de o valoare literară a acestora
Gavriil Uric
 a copiat şi a împodobit în
Mănăstirea Neamţ zeci de
manuscrise
 Evangheliarul (1429)
– cu text slavon şi grecesc
 Scara Sfântului Ioan
Scărarul
 Mărgaritarul Sfântului Ioan
Gură de Aur
 Sbornice (4 vol.)
– extrase de învăţături patristice
şi vieţi de sfinţi
Grigore Ţamblac

 trimisul Patriarhiei din Constantinopol, cu misiuni

religioase şi politice la curtea lui Alexandru cel Bun
 Mucenicia sfântului şi slăvitului mucenic Ioan cel
Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă
– hagiografie în slavona medio-bulgară
– prima lucrare în proză scrisă în literatura română cultă
– document de epocă: martor ocular la aducerea moaştelor
sfântului de la Cetatea Albă, în biserica metropolitană de la
Suceava
– hagiografia va fi inclusă de mitropolitul Varlaam în partea a
doua a Cazaniei de la 1643