Tema:Particularitățile de organizare a măsurilor curativ-

evacuatorice în lichidarea consecințelor medico-sanitare ale

dezastrelor
1. Condițiile de activitate ale SAMUSE și acțiunea lor la
organizarea și efectuarea măsurilor curativ-evacuatorice în
dezastre.
2. Bazele asigurării curativ-evacuatorice a lezaților în situații
extremale.
3. Noțiune de etapă medicală. Etapele medicale în sistemul
asigurării medicale a lezaților.
4. Triajul medical. Noțiune și organizarea triajului medical.
5. Organizarea evacuării medicale a lezaților din focar.
Urgenţele de sănătate publică soldate cu victime
multiple, sînt urgenţele care se manifestă prin apariţia
unui număr mare de persoane a căror sănătate a fost
afectată sau este expusă unui risc iminent şi care
necesită acordarea în mod urgent a asistenţei medicale
şi evacuarea în instituţiile medico-sanitare pentru
tratamentul ulterior.
Urgenţele cu victime multiple, care în multe cazuri se
manifestă în formă de dezastre, pot fi cauzate de diferiţi
factori distructivi (naturali, tehnologici, biologici sau
sociali) şi au particularităţi specifice în funcţie de tipul,
amploarea şi debutul factorului declanşator.
Totodată, aceste urgenţe au mai multe caracteristici comune
de care este necesar de ţinut cont în procesul de organizare
a asistenţei medicale populaţiei afectate.
Probleme în lichidarea consecinţelor calamităţilor
Cele mai stringente şi dificile probleme în lichidarea consecinţelor
mai multor calamităţi sunt:
• salvarea vieţilor omeneşti,
•prevenirea complicaţiilor grave,
•tratamentul şi reabilitarea medicală a răniţilor şi bolnavilor.
Aceste probleme pot fi rezolvate pozitiv prin efectuarea la timp,
calitativă şi în volum deplin a măsurilor curative şi de evacuare a
lezaţilor, care cuprind:
• căutarea şi scoaterea de sub dărâmături, ruine a răniţilor,
• acordarea ajutorului medical,
• triajul medical,
• evacuarea medicală,
• tratamentul propriu-zis şi reabilitarea medicală a acestora.
 Factorii de influență a măsurilor curative şi de evacuare
În cazul dezastrelor, organizarea şi efectuarea măsurilor curative şi de evacuare
sunt influenţate de mai multe condiţii, cele mai semnificative fiind:
– caracterul şi intensitatea dezastrului;
– imprevizibilitatea apariţiei dezastrului după timp şi loc;
– apariţia concomitentă a pierderilor sanitare în masă;
– valoarea şi structura pierderilor sanitare în diverse focare cu particularităţi
diferite;
– izbucnirea altor ,,calamităţi (catastrofe) în calamitate” (incendii, inundaţii,
alunecări de teren, explozii, eliminări de substanţe toxice etc.);
– starea reală a sistemului local al ocrotirii sănătăţii, prezenţa instituţiilor
medicale în focar cu funcţia păstrată;
– starea căilor de acces spre focar şi în focar;
– nivelul de pregătire pentru acţiuni a SAMUSE şi a populaţiei cu privire la
comportarea adecvată şi acordarea primului ajutor;
– caracterul şi nivelul de dezvoltare a sistemului de comunicaţii şi altele (clima,
relieful, noapte sau zi etc.);
– starea sanitaro-epidemiologică a terenului în regiunea dezastrului.
Condiţiile enumerate impun anumite măsuri:
– a menţine în permanentă pregătire toate forţele şi mijloacele
SAMUSE, ale altor servicii ale ministerelor şi departamentelor
interesate;
– a planifica din timp asigurarea medicală a populaţiei, dar şi a
activităţii instituţiilor medicale în caz de dezastre;
– a pregăti din timp toată populaţia republicii privitor la comportarea
adecvată şi modalităţile de acordare a primului ajutor răniţilor şi
bolnavilor;
– a organiza dirijarea operativă şi stabilă cu forţele şi mijloacele
SAMUSE de diferite niveluri;
– a depune eforturi colosale, zi de zi, din partea forţelor şi
mijloacelor antrenate în lichidarea consecinţelor dezastrelor;
– de a efectua alte acţiuni întru salvarea vieţilor lezaţilor.
 Caracteristicile comune ale urgenţelor de sănătate publică
soldate cu victime multiple
- apariţia într-o perioadă scurtă şi pe un teritoriu limitat a unui număr
mare de decedaţi şi persoane a căror sănătate a fost afectată, majoritatea
din care necesită asistenţă medicală urgentă;
- dificultăţi în acordarea asistenţei medicale în focarele şi zonele afectate de
distrugeri, inundaţii, contaminări etc., cauzate de accesul limitat şi
necesitatea efectuării în prealabil a măsurilor de salvare-deblocare;
- dezechilibrul acut între capacităţile şi resursele medico-sanitare
disponibile imediat după producerea urgenţei (personal, medicamente,
transport sanitar etc.) şi nevoile persoanelor a căror sănătate este afectată
sau se află în pericol;
- afectarea instituţiilor medico-sanitare aflate în zona dezastrului şi
limitarea capacităţilor acestora de a acorda asistenţă medicală;
- necesitatea evacuării unui număr mare de lezaţi în condiţiile insuficienţei
de transport sanitar, precum şi de transport de altă destinaţie;
- situaţia sanitar-epidemiologică complicată în zonele dezastrului;
- dificultăţi în dirijarea şi coordonarea procesului de acordare a asistenţei
medicale.
Esenţa asistenţei medicale în condiţiile urgenţelor cu
victime multiple
Asistenţa medicală în situaţii excepţionale reprezintă un complex de
măsuri curativ-diagnostice şi profilactice, organizate şi întreprinse de către
organele de dirijare, instituţiile şi formaţiunile medico-sanitare ale sistemului
ocrotirii sănătăţii, orientate spre prevenirea, iar în caz de declanşare,
reducerea impactului situaţiilor excepţionale asupra sănătăţii oamenilor,
acordarea lezaţilor a asistenţei medicale urgente în scopul salvării vieţii,
prevenirii eventualelor complicaţii şi restabilirii cît mai curînd posibile a
sănătăţii acestora, realizării altor măsuri de lichidare a consecinţelor
medicale ale situaţiilor excepţionale.
Spre deosebire de asistenţa medicală în condiţii cotidiene, esenţa
asistenţei medicale în condiţiile unei urgenţe cu victime multiple
constă în acordarea acesteia fracţionat, consecutiv şi pe măsura
evacuării lezaţilor din focarele dezastrului în instituţiile medico-
sanitare conform indicaţiilor medicale.
 Principiile organizării măsurilor curative și de
evacuare în dezastre
– acordarea ajutorului medical la timp;
– acordarea ajutorului medical în mod consecutiv, cu
respectarea succesiunii;
– simplificarea maximă a numărului de etape medicale;
– fracţionarea (eşalonarea) ajutorului medical şi tratamentului
lezaţilor;
– asocierea ajutorului medical cu evacuarea medicală;
– apropierea maximal posibilă a asistenţei medicale de foca­re­le
cu pierderi sanitare în masă;
– specializarea pe larg a instituţiilor curativo-profilactice;
– evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie.
 Tipurile de ajutor medical
Nivelul(tipul) de asistenţă medicală reprezintă un set
de măsuri curativ-diagnostice şi profilactice stabilite
în funcţie de locul (etapa) unde se acordă asistenţa
medicală, scopul, gradul de urgenţă şi volumul
acesteia, precum şi de gradul de calificare şi dotare a
persoanelor care o acordă.
Sistemul măsurilor curative şi de evacuare în situaţii
excepţionale prevede 5 tipuri de ajutor medical:
– primul ajutor;
– ajutorul premedical;
– primul ajutorul medical;
– ajutorul medical calificat;
– ajutorul medical specializat.
 Primul ajutor
Primul ajutor se acordă în formă de autoajutor sau de ajutor
reciproc, dar şi de către gărzile sanitare, şoferii-sanitari, salvatorii
din detaşamentele de salvare-deblocare ale PC, de alte persoane
instruite. Timpul optimal 30 min. după rănire (lezare), iar în caz
de asfixie sau stop cardiac – primele 5–10 min.
Scop: salvarea vieţii răniţilor şi lezaţilor, prevenirea
complicaţiilor grave în orice dezastre şi evacuarea din zonele
periculoase
Mijloace: se folosesc mijloacele improvizate sau cele din tabelă
ale gărzilor sanitare şi ale salvatorilor PC.
Etapă, loc: Etapă prespitalicească , Focarul situaţiei excepţionale
 Conținutul primului ajutor
Cele mai simple măsuri ce trebuie întreprinse în primul ajutor:
– scoaterea lezaţilor de sub dărâmături şi din ruine;
– stingerea îmbrăcămintei arzânde;
– hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau garou;
– respiraţia artificială a plămânilor ,,din gură în gură” sau ,,din gură în
nas”;
– masaj cardiac extern;
– aplicarea pansamentului pe plagă;
– imobilizarea provizorie a oaselor fracturate;
– administrarea substanţelor analgezice;
– administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor, substanţelor antivomitive;
– administrarea antidoturilor în caz de intoxicaţii cu substanţe toxice cu
acţiune puternică;
– aplicarea măştii antigaz pe terenul contaminat cu substanţe toxice,
radioactive, bacteriene;
– tratarea sanitară parţială – la necesitate.
 Ajutorul premedical
de regulă, se acordă de către felceri şi moaşe la punctele de
colectare a lezaţilor, care pot fi organizate pe teren liber sau
în încăperi. Timpul optimal de acordare a ajutorului
premedical – nu mai mult de o oră după lezare.
• Scop: Salvarea vieţii, înlăturarea şi prevenirea consecinţelor
leziunilor cu pericol pentru viaţă, stabilizarea funcţiilor
vitale, prevenirea complicaţiilor grave, completarea primului
ajutor, pregătirea pentru evacuare,
• Mijloace: materialele medicale de tabelă.
 Conținutul ajutorului premedical
– înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, inhalarea
oxi­genului, ventilarea artificială a plămânilor prin intermediul
apa­ratelor);
– controlul garoului aplicat anterior;
– corectarea pansamentelor prost aplicate;
– calmarea durerii;
– perfecţionarea imobilizării de transport;
– administrarea antibioticelor, antivomitivelor;
– administrarea analepticelor cardiovasculare şi de stimulare a
respiraţiei;
– administrarea repetată a antidoturilor;
– tratarea sanitară parţială (la necesitate);
– încălzirea lezaţilor pe timp rece.
 Primul ajutor medical
- cuprinde un complex de măsuri curativo-profilactice îndeplinite de
către medici la prima etapă medicală prespitalicească, în punctele
medicale avansate sau în spitalele de campanie (în cazul
desfăşurării acestora), în instituţiile de medicină primară amplasate
în apropiere nemijlocită de zona situaţiei excepţionale, precum şi
în spitalele amplasate în zona situaţiei excepţionale, în cazul în
care acestea şi-au păstrat (cel puţin parţial) funcţionalitatea.
- cu scopul înlăturării sau diminuării consecinţelor rănirii (lezării) ce
prezintă pericol pentru viaţă, evitării complicaţiilor sau scăderii
gravităţii acestora şi pregătirii lezaţilor pentru evacuarea ulterioară la
etapa a II-a, fără înrăutăţirea esenţială a stării de sănătate. Prin
urmare, în cazul pierderilor sanitare în masă la I etapă medicală
volumul ajutorului medical va fi redus până la măsurile de urgenţă
ale primului ajutor medical.
Timpul optim de acordare - în primele 4-6 ore, până la 24 ore
 Conținutul primului ajutor medical
a) Măsurile de urgenţă, neefectuarea cărora va duce la deces:
– înlăturarea asfixiei;
– hemostaza provizorie sau definitivă;
– măsurile antişoc;
– amputarea membrului zdrobit, ce se ţine doar printr-un lambou subţire de
ţesuturi moi;
– cateterizarea sau puncţia vezicii urinare, în caz de retenţie a urinei;
– administrarea substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare;
– administrarea antidoturilor (la necesitate);
– spălături gastrice prin sondă, în caz de pătrundere în stomac a substanţelor
toxice;
– degazarea plăgii, în caz de infectare cu substanţe toxice;
– administrarea serului antitoxic, în caz de intoxicaţii cu toxine bacteriene.
 Conținutul primului ajutor medical

b) Măsurile care pot fi amânate:

– corectarea pansamentului şi imobilizării efectuate
anterior;
– blocaj cu novocaină, în caz de rănire de gravitate medie;
– administrarea antibioticelor şi seroprofilaxia tetanosului,
în caz de traume deschise şi combustii;
– refacerea pansamentului, în caz de infectare a plăgii cu
substanţe radioactive;
– folosirea remediilor simptomatice.
 Ajutorul medical calificat
-este un complex de măsuri curativ-profilactice,
efectuate de medici-chirurgi şi terapeuţi (internişti),
în scopul înlăturării consecinţelor leziunilor ce
prezintă pericol pentru viaţă, prevenirii
complicaţiilor posibile şi combaterii celor apărute,
tratării definitive a lezaţilor.
Acest fel de ajutor medical se acordă lezaţilor la a II-a
etapă medicală – etapa spitalicească, aflată, de regulă, la
spitalele raionale, de sector, orăşeneşti, situate în
exteriorul focarului, în spitalele MA, MAI, care pot fi
instalate în corturi şi care vor fi incluse în componenţa
etapei a II-a – etapei medicale spitaliceşti.
 Tipurile ajutorului medical calificat:
A. Ajutorul calificat chirurgical conţine măsuri de urgenţă şi măsuri ce pot fi amânate.
a) Măsurile de urgenţă:
– înlăturarea asfixiei şi restabilirea respiraţiei;
– hemostaza definitivă;
– tratamentul complex al hemoragiei acute, şocului, toxicozei traumatice;
– restabilirea volumului de circulaţie a sângelui;
– necrotomia, în caz de combustii profunde cu consecinţe de dereglări ale respiraţiei
sau hemodinamicii;
– tratamentul infecţiei anaerobe;
– prelucrarea chirurgicală şi suturarea plăgilor, în caz de hemopneumotorax larg
deschis, pneumotorax cu supapă, rănire a cordului;
– laparotomia, în caz de rănire sau traumă închisă a abdomenului cu afectarea
organelor interne;
– amputarea membrelor (la necesitate);
– craniotomia decompresivă;
– prelucrarea chirurgicală a plăgilor contaminate cu substanţe toxice, a fracturilor
oaselor tubulare lungi, însoţite de destrucții vaste ale ţesuturilor moi.
 b) Masurile ce pot fi amânate:
– prelucrarea chirurgicală primară a plăgii;
– necrotomia, în caz de combustii profunde ale cutiei
toracice şi membrelor, fără dereglări ale respiraţiei şi
hemodinamicii;
– aplicarea fistulei suprapubiene, în caz de leziune a
uretrei;
– aplicarea suturilor prin plăci în rănile faciale cu
lambou;
– fixarea dinţilor prin ligatură în fracturile mandibulei.
 Tipurile ajutorului medical calificat:
B. Ajutorul calificat terapeutic
a) Măsurile de urgenţă:
– tratarea sanitară a lezaţilor cu substanţe toxice;
– administrarea antidoturilor, serului antibotulinic;
– tratamentul complex al edemului cerebral;
– corecţia tulburărilor grave ale echilibrului electrolitic;
– administrarea substanţelor de calmare a durerii, antivomitivelor,
anticonvulsivelor, bronhodilatatoarelor;
– folosirea substanţelor tranchilizante, neuroleptice, în caz de stări reactive
(dereglări psihice);
– tratamentul insuficienţei cardiovasculare acute.
b) Măsurile ce pot fi amânate:
– administrarea antibioticelor, sulfanilamidelor în scop de profilaxie;
– hemotransfuzia în scop de substituire;
– folosirea substanţelor simptomatice.
 Ajutorul medical specializat
reprezintă un complex de măsuri curativ-profilactice, efectuate cu
scopul de a restabili la maximum funcţiile pierdute ale organelor şi
sistemelor, de a trata definitiv lezaţii, inclusiv reabilitarea medicală
și expertiza medicală a vitalităţii.
Loc: Acest ajutor este acordat în secţiile, spitalele, centrele
medicale specializate existente sau/şi instalate suplimentar în
exteriorul focarului (etapa a II-a) de către medici specialişti de
profil îngust, dotaţi cu utilaj şi materiale medicale speciale,
brigăzile specializate de pregătire permanentă şi brigăzile
specializate de asistenţă medicală de urgenţă (traumatologie,
neurochirurgie, combustiologie, chirurgie pediatrică, oftalmologie,
toxicologie, anesteziologie, psihiatrie, boli infecţioase, chirurgie
toracală, abdominală, urologie ș.a.).
- Timp: în primele 24-72 de ore
 Etapele asistenţei medicale în condiţiile urgenţelor cu
victime multiple
Procesul de acordare a asistenţei medicale populaţiei
în cazul producerii urgenţelor cu victime multiple sau al
dezastrelor se divizează convenţional în două etape:
Etapa prespitalicească include asistenţa medicală care se
acordă nemijlocit în focarul dezastrului, în punctele de
concentrare a lezaţilor, în instituţiile medico-sanitare aflate în
zona dezastrului şi care şi-au păstrat capacitatea de a activa,
în punctele medicale avansate şi, în unele cazuri, în spitale
(detaşamente) de campanie.
Etapa spitalicească include asistenţa medicală care se acordă
în instituţiile medico-sanitare ce primesc victimele evacuate
din zona dezastrului: spitale (de profil general şi specializate),
instituţii de medicină primară şi de reabilitare.
 Toate instituţiile medicale din focar cu funcţia păstrată, destinate pentru primirea
lezaţilor, efectuarea triajului medical, acordarea ajutorului medical şi pregătirea
răniţilor şi bolnavilor pentru evacuarea lor din focar (spitale, puncte de asistenţă
medicală de urgenţă special instalate, punctele medicale ale unităţilor militare
etc.), alcătuiesc etapa medicală prespitalicească (etapa I).
La marginea focarului pot fi instalate puncte de concentrare a lezaţilor (PCL),
în care răniţilor şi bolnavilor li se acordă ajutorul medical şi li se stabilesc
priorităţile pentru tratament şi evacuarea ulterioară.
În caz de apariţie a pierderilor sanitare în masă sau când distanţa de la focarul
dezastrului până la spitalele din apropiere este mare, la decizia organelor de
dirijare respective, pe căile de evacuare se instalează subdiviziuni medicale
speciale, numite puncte medicale avansate (PMA), predestinate pentru acordarea
asistenţei medicale suplimentare lezaţilor gravi, dar şi pentru efectuarea triajului
medical intermediar, în scopul evacuării răniţilor şi bolnavilor în spitalele
respective în conformitate cu caracterul leziunii (după destinaţie).
Toate instituţiile medicale din afara focarului dezastrului, în care răniţilor şi
bolnavilor li se vor acorda ajutor medical calificat şi specializat, tratament şi
reabilitare medicală, constituie etapa medicală spitalicească (etapa II).
 ASISTENȚA MEDICALĂ ÎN DEZASTRE(CONCEPȚIE)
SPITAL de Profil
general

punct de colectare a
victimelor
I.zonă
dezastrului

PUNCT MEDICAL SPITAL

AVANSAT și/sau SPECIALIZAT
SPITAL de câmp
punct de colectare a
victimelor

II.ETAPA PRESPITALICEASCĂ III. ETAPA SPITALICEASCĂ

 ASISTENȚA MEDICALĂ ÎN DEZASTRE(CODRII 2011)
SPITAL de Profil
general
I.
punct de
colectare a
victimelor
• I.

• I.

punct de PUNCT MEDICAL

colectare a AVANSAT (Belgia)
SPITAL
victimelor
SPECIALIZAT

• I.

punct de SPITAL de
colectare a câmp
(Ucraina)
victimelor
 Schema desfăşurării
punctului medical
Zona de
Izolator
decontaminare

Secţia acordare
asistenţei de urgenţă
Secţia
Triaje
evacuare

Secţia de pansament

Celula
Farmacia coordonarea
Morga evacuării (S4):
 SCHEMA PRINCIPALĂ DE INSTALARE A ETAPEI DE
TRATAMENT
1. Secția de primire și triaj, în componență:
•postul de îndrumare și control dozimetric (pentru primirea lezaților şi bolnavilor , efectuarea
controlului dozimetric, triajul primar al acestora și îndrumarea lor la alte secții);
•terenul de triaj și cortul de primire și triaj (înregistrarea lezaților și bolnavilor, stabilirea diagnosticului,
efectuarea triajului medical pe loc – după necesitate, îndeplinirea fișei medicale de primare și altele);
2. Secția de acordare a ajutorului medical (sala de pansamente, sala de operațiuni chirurgicale);
3. Secția (terenul) de tratare specială (pentru tratarea sanitară a lezaților şi bolnavilor dezactivarea,
degazarea și dezinfecția echipamentului lezaților şi bolnavilor, transportului, brancardelor și pentru
dezinsecție – la necesitate);
4. Izolator (pentru izolarea temporară a bolnavilor infecțioși);
5. Secția de tratament (pentru tratamentul lezaților şi bolnavilor) ;
6. Secția (terenul) de evacuare (pentru pregătirea lezaților şi bolnavilor pentru evacuarea de mai departe –
la necesitate);
7. Punctul de conducere
8. Farmacia
9. Laboratoare (în spitale medicale).

În afară de aceasta în componența etapei de tratament vor fi desfășurate unele compartimente de

serviciu: bucătăria de campanie, stația electrică, încăperi pentru odihna personalului medical. De asemenea
trebuie să fie amenajate terenuri de parcare a mijloacelor de transport (din focar) și teren pentru elicoptere.
Triajul medical în urgenţe de sănătate publică soldate
cu victime multiple
Şi la etapa I, şi la etapa a II-a medicală, în caz de pierderi sanitare
în masă, apare necesitatea strictă de a selecta lezaţii, oferindu-le
prioritatea în acordarea ajutorului medical în primul rând celor care
au şanse de a supravieţui.
Triajului medical al lezaţilor – repartizarea răniţilor şi
bolnavilor pe grupe, ce necesită măsuri omogene curativ-
profilactice şi de evacuare şi transport.
În R.Moldova triajul medical este reglementat de Ghidul naţional
privind triajul medical în incidente soldate cu victime multiple şi
dezastre, pus în aplicare prin Ordinul MS nr. 249 din 15 aprilie
2010.
Triajul medical se face de către brigăzile de triaj în frunte cu unul
dintre cei mai experimentaţi medici.
 La etapa medicală prespitalicească toţi lezaţii se
repartizează în următoarele grupe:
1) răniţii şi bolnavii care au nevoie de ajutor medical de urgenţă,
neefectuarea căruia va duce la deces;
2) răniţii şi bolnavii care vor primi ajutor medical în al doilea rând;
3) lezaţii în stare terminală (agonie) şi cei temporar netransportabili;
4) răniţii şi bolnavii care vor fi evacuaţi la etapa spitalicească;
5) răniţii şi bolnavii care pot ieşi din focar de sine stătător sau cu
ajutorul altor persoane.
•În condiţii egale, prioritatea în acordarea ajutorului
medical se oferă copiilor şi femeilor gravide.
•La etapa prespitalicească, o deosebită atenţie se acordă
pregătirii lezaţilor pentru evacuare (după destinaţie).
La etapa spitalicească, după triajul medical, toţi lezaţii
sosiţi se repartizează în 4 grupe.
•Grupa I – lezaţii extrem de gravi, cu leziuni incompatibile cu viaţa, care
se află în stare terminală (dereglări profunde ale cunoştinţei, scăderea
stabilă a tensiunii arteriale sub nivelul critic, insuficienţă respiratorie acută
etc.); ei au nevoie de îngrijire simptomatică.
•Grupa II – lezaţii gravi, cu leziuni periculoase pentru viaţă, care au
nevoie de măsuri de urgenţă după indicaţiile vitale, sunt îndreptaţi în
secţiile antişoc, de reanimare, sala de intervenţii chirurgicale etc.
•Grupa III – lezaţii gravi şi de gravitate medie, fără pericol pentru
viaţă; ajutorul medical le va fi acordat în al doilea rând.
•Grupa IV – lezaţii de gravitate medie şi uşoară; ei vor fi trimişi la locul
de trai sau de redislocare a populaţiei pentru tratamentul şi supravegherea
de ambulatoriu.
•La etapa a doua (spitalicească), răniţilor şi bolnavilor li se acordă ajutor
medical calificat şi specializat, tratament până la rezultatul definitiv şi
reabilitare medicală.
 •În orice împrejurări trebuie să ţinem cont că, la orice etapă
medicală, răniţii şi bolnavii trebuie să fie repartizaţi în
conformitate cu semnele de triaj:
a) nivelul pericolului lezaţilor pentru persoanele din jur;
b) semnul de tratament;
c) semnul de evacuare.
•În conformitate cu nivelul pericolului pentru cei din jur,
toţi răniţii şi bolnavii se împart în trei grupe:
1) contaminaţii cu substanţe radioactive, toxice, bacteriene
(necesită tratare sanitară, dar şi dezactivarea, degazarea şi
dezinfecţia îmbrăcămintei);
2) bolnavii infecţioşi (vor fi trimişi în izolatoare);
3) restul răniţilor şi bolnavilor.
În funcţie de caracterul şi gravitatea leziunilor contractate şi de gradul de urgenţă în
acordarea asistenţei medicale şi evacuării, victimele dezastrului se repartizează în 5
grupe de triaj.
Fiecărei grupe de triaj i se atribuie un cod color: roşu, galben, verde, gri şi negru.
 Grupa de Codul Starea clinică, gradul de urgenţă în acordarea asistenţei
triaj color medicale şi evacuării
I. Urgenţă Roşu Victime cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii grave sau foarte grave, ce
absolută prezintă pericol imediat pentru viaţă. Pot fi salvate prin acordarea
asistenţei medicale imediat sau în mod prioritar în primele ore.
Temporar (până la stabilizarea funcţiilor vitale), sunt netransportabile.
Necesită evacuare în primul rând, cu transport sanitar asistat.

II. Urgenţă Galben Victime cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii grave sau de gravitate
relativă medie, ce nu prezintă pericol imediat pentru viaţă, însă este posibilă
dezvoltarea unor complicaţii periculoase pentru viaţă. Necesită asistenţă
medicală urgentă, dar nu imediată.
În unele cazuri, asistenţa medicală poate fi amânată până la etapa
următoare. Evacuarea se efectuează în al doilea rând, cu transport
sanitar.

III. Urgenţă Verde Victime cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii uşoare ce nu prezintă
minoră pericol pentru sănătate şi pot fi tratate mai târziu, de regulă, în condiţii
de ambulatoriu. Pot fi evacuate cu transport nespecializat sau de sine
stătător.
IV. Gri Victime în stare de agonie, cu leziuni, afecţiuni sau intoxicaţii
Muribunzi deosebit de grave, incompatibile cu activităţile vitale ale organismului.
Necesită doar terapie simptomatică şi de uşurare a suferinţelor.
Evacuarea se efectuează în al doilea rând sau, dacă permite situaţia, în
primul rând, cu transport sanitar asistat.

V. Decedaţi egru negru Victime care au decedat.

 EVACUAREA MEDICALĂ

Evacuarea medicală reprezintă un sistem de

măsuri de înlăturare din zona dezastrului a
lezaţilor care necesită ajutor medical şi tratament
în exteriorul focarului.
Scopurile evacuării medicale:
– acordarea la timp a ajutorului medical şi tratamentului prin
transportarea rapidă a lezaţilor în etapele medicale;
– asigurarea capacităţii de manevrare cu forţele şi mijloacele
medicale implicate în lichidarea urmărilor catastrofei;
– internarea, tratamentul definitiv şi reabilitarea medicală a
lezaţilor.
 •Panica, învălmăşeala, lipsa căilor de acces, în cazul dezastrelor majore,
vor influenţa negativ evacuarea strict organizată a lezaţilor.
• În aceste condiţii:
 evacuarea medicală trebuie să fie bine organizată;
 acordarea primului ajutor sau/şi primului ajutor medical e obligatorie până
la evacuarea lezaţilor la etapa spitalicească;
 autosanitarele vor fi folosite doar pentru evacuarea lezaţilor gravi;
 autobuzele şi autocamioanele trebuie să fie amenajate cu instalaţii sanitare
unificate pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor pe brancarde;
 răniţii gravi să fie aşezaţi pe brancarde cu capul spre direcţia evacuării, iar
căpătâiul brancardei – ridicat cu 10–15 cm faţă de membrele inferioare;
 răniţii gravi, în timpul evacuării, trebuie să fie însoţiţi de persoane medicale
cu studii medii şi mijloace de îngrijire;
 în mijloacele de transport, de regulă, se îmbarcă răniţii şi bolnavii cu lezări
similare (combustii, fracturi etc.);
 la punctele de asistenţă medicală de urgenţă (la locurile de adunare a
lezaţilor) trebuie să activeze o asistentă medicală (un felcer) pentru
dirijarea şi dispecerarea evacuării lezaţilor;
 la autogări, aeroporturi, gări feroviare etc., în caz de evacuare în
masă a răniţilor, se organizează puncte de evacuare, unde lezaţii
primesc hrană, iar medicii îi pregătesc pentru evacuarea ulterioară;
 în toate cazurile, inclusiv când lezaţii se evacuează cu autovehicule
proprii, trebuie efectuată evidenţa răniţilor spre evacuare; trebuie
înregistrate instituţia medicală concretă, tipul şi numerele mijlocului
de transport;
 răniţii de gravitate uşoară pot ieşi din focar de sine stătător sau
evacuaţi cu autocamioanele amenajate cu laviţe, scânduri şi prelate;
 la o distanţă de 3–5 km de la spitalele instalate pe teren – să fie
organizat un punct medical avansat (PMA), cu misiunea de a distribui
lezaţii în etapele medicale specializate.
 •Conform hotărârii Guvernului Republicii Moldova, toate ministerele şi
departamentele, organele de administrare publică locală, conducătorii
obiectelor economiei naţionale sunt obligaţi să pună la dispoziţia SAMUSE
mijloacele de transport în posesie pentru evacuarea lezaţilor din focare şi
transportarea personalului şi materialelor medicale în focar.
•De menţionat că acest sistem de tratament pe etape, cu
evacuarea după destinaţie, este un sistem clasic, care, în funcţie de
condiţii, poate fi schimbat. În unele cazuri, acordarea ajutorului
premedical nu e raţională sau chiar e imposibilă.
•La etapa prespitalicească, în funcţie de posibilităţi, pot fi acordate
măsurile de urgenţă ale ajutorului medical calificat. Este vorba de o
flexibilitate a măsurilor curative şi de evacuare în timpul dezastrelor. În toate
cazurile, însă, activitatea SAMUSE, a altor servicii trebuie
organizată în aşa mod ca să-şi atingă principalele scopuri –
salvarea maximal posibilă a vieţilor omeneşti şi reîntoarcerea
lezaţilor la viaţa activă.
 Aversul fișei medicale de triaj
• Pe faţă. În compartimentul din colţul drept de sus se indică data şi ora
trierii; în colţul stâng de sus se indică sexul victimei. Numele,
prenumele, vârsta şi domiciliul victimei se indică în partea de sus a
fişei. Caracterul leziunii (traumă, combustie, chimică, radioactivă,
biologică) se evidenţiază prin încercuire în compartimentul respectiv.
În partea centrală stângă se notează numărul de respiraţii pe minut,
pulsul şi tensiunea arterială. În acelaşi compartiment se indică, prin
încercuire, starea căilor respiratorii (permeabile sau obstruate) şi
nivelul statusului mintal (cunoştinţă clară, reacţie la stimul verbal,
reacţie la stimul dolor, nu reacţionează). În rubrica Altele se notează
suplimentar parametrii sau leziunile specifice care prezintă
importanţă. Pe figuri se încercuieşte porţiunea anatomică lezată şi
diametrul pupilelor din ambele părţi
 •Pe verso. În partea de sus se notează diagnosticul preventiv.
În partea centrală se indică ora aplicării garoului, imobilizarea
şi/sau pansamentul. Mai jos se notează preparatele administrate,
precum şi modul, doza şi timpul administrării. În următorul
compartiment se notează, prin încercuire, modul indicat al
evacuării (pe brancardă sau de sine stătător, asistat sau neasistat,
în rândul I, II sau III). În partea de jos se indică locul evacuării
(instituţia în care trebuie evacuat lezatul), numele şi semnătura
celui care a efectuat triajul medical.
•Datele privind numele şi prenumele victimei, diagnosticul
preventiv şi locul evacuării se înscriu şi în cotorul fişei medicale.
 •Marcarea deciziei de triaj se efectuează prin detaşarea benzii/benzilor
color respective, astfel încât culoarea ultimei benzi rămase să indice grupul
de triaj în care a fost categorisită victima. De exemplu, dacă se ia decizia ca
victima să fie categorisită în grupul de triaj ,,Urgenţă absolută”, care se
marchează cu codul color roşu, se detaşează partea setului, constituită din
benzile galbenă şi verde, iar banda roşie rămasă ataşată la fişa medicală
indică grupul de triaj în care a fost repartizată victima.
•Partea detaşată a setului de benzi color, la care în cazul triajului medical
la etapa prespitalicească este anexat şi cotorul fişei medicale, este păstrată de
persoana care efectuează triajul, pentru evidenţa ulterioară a numărului de
lezaţi supuşi triajului şi a rezultatelor acestuia.
• Fişa medicală însoţeşte victima de la locul completării ei până în instituţia
medico-sanitară în care urmează a fi finalizat tratamentul (staţionar sau
ambulator), anexându-se ulterior la documentele de evidenţă medicală ale
instituţiei date (fişa medicală a bolnavului din staţionar, fişa medicală a
bolnavului din ambulator).
Algoritmul de triaj rapid în
volum minim(TRAMIN):
 Principiile asistenţei medicale în condiţiile urgenţelor cu
victime multiple

1. Fracţionarea asistenţei medicale.

2. Etapizarea asistenţei medicale.
3. Acordarea asistenţei medicale în termene oportune.
4. Acordarea asistenţei medicale în baza triajului medical.
5. Succesiunea asistenţei medicale.
6. Continuitatea asistenţei medicale.
7. Evacuarea victimelor după destinaţie.