ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ

Student: Marica Cristiana Elena

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ TG. JIU
 Definiție
• Este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale, cu reţinerea în
organism a substanţelor toxice rezultate din metabolism şi cu evoluţie
către uremie terminală.
 Etiologie
• Insuficienţa renală cronică reprezintă etapa finală a bolii renale, în special
a pielonefritelor, glomerulonefritelor cronice, a HTA maligne, a
obstrucţiilor căilor urinare.
 Patogenie
• Se ştie că, în mod normal rinichiul are o rezervă funcţională care îi permite să se adapteze unor
solicitări crescute. In insuficienţa renală cronică, distrugerea nefronilor nu mai permite această
adaptare. Prima funcţie alterată este capacitatea de concentraţie. In stadiul iniţial, rinichiul poate
asigura homeostazia mediului intern, adică să menţină constantă cantitatea de sare, apă, substanţe
azotate şi electroliţi din organism, care se realizează prin unele mecanisme compensatoare,
principalul fiind poliuria.
• In această perioadă, poliuria se însoţeşte de hipostenurie [de scăderea capacităţii de concentraţie].
Odată cu progresarea leziunilor, poliuria devine maximă şi scăderea capacităţii de concentraţie este
foarte severă. Când densitatea urinii oscilează, invariabil între 1010-1011 aceasta este faza de
izostenurie. In ultimul stadiu insuficienţa renală se decompensează şi apare oliguria cu izostenurie
şi apoi uremia terminală.
 Simptome
• - în stadiul compensat, starea generală este relativ bună. Diagnosticul se precizează prin explorarea
funcţiilor renale, care arată scăderea capacităţii de concentrare şi reducerea filtrării glomerulare. Pot
apărea unele semne clinice ca:
• astenie;
• cefalee;
• scăderea poftei de mâncare.
• Cel mai important semn este poliuria, care se însoţeşte la început de hipostenurie, iar mai târziu de
izostenurie.
• In stadiul de insuficienţă renală decompensată, starea generală se alterează
progresiv, apărând numeroase simptome clinice şi biologice. Tulburările digestive
se accentuează, apărând inapetenţa, greţuri, vărsături, diaree. Bolnavul prezintă
prurit şi o paloare caracteristică [galben-murdar] a tegumentelor şi mucoaselor.
• Apar semne nervoase ca: cefalee, ameţeli, somnolenţă sau criză convulsivă,
bolnavul este dispneic. Analiza sângelui pune în evidenţa anuria şi unele tulburări
hemoragice. Urinile sunt palide, iar mai târziu apare oliguria terminală.
• Oliguria: diureza scăzută, respectiv sub 800 ml/zi.
• Poliuria: bolnavul prezintă micţiuni frecvente în cantităţi mari. diureza fiind 2500
ml/zi.
• Uremia: stadiul terminal al insuficienţei cronice.
 Gruparea simptomelor
• Stare generală profund alterată, oboseală fizică şi psihică, tegumente palide, prurit,
hipotermie, senzaţii de frig;
• Respirator - miros amoniacal al aerului expirat;
• Digestiv - repulsie totală faţă de alimente, greaţă şi vărsături până la intoleranţă
gastrică, uneori melenă;
• Cardio-vascular - insuficienţă cardiacă, HTA [raport cu afecţiunea cauzală], pericardită;
• Neurologică - cefalee precoce, continuă şi chinuitoare, contracţii musculare,
somnolenţă stări cofuzionale, delir şi comă.
 Evoluția
• Este foarte variabilă, uneori rapidă [în câteva luni], alteori lentă [ani].
Supravegherea riguroasă, cu menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi
metabolic, permite o evoluţie îndelungată.
 Complicații
• Sunt numeroase, cele mai periculoase fiind edemul pulmonar sau cerebral,
infecţiile.
 Pronostic
• În stadiul compensat este relativ bun, în stadiul decompensat este sumbru.
 Diagnostic pozitiv
• Se bazează pe faza compensată, pe explorările funcţionale renale.
 Tratamentu profilactic
• depistarea şi tratarea în faza incipientă, afecţiunilor
renale, în special a celor bilaterale;
• evitarea hemoragiilor şi deshidratărilor;
• tratarea complicaţiilor.
 Tratament curativ
• Repausul va fi parţial în stadiul compensat [12-14 ore/zi] şi total în cel
decompensat;
• Dieta normocalorică [2000-3000 calorii/zi], moderat hipoproteică, normolipidică
şi hiperglucidică în faza compensată. In faza decompensată, proteinele vor fi
reduse 20-30 g/zi, se administrează glucide în exces şi puţine grăsimi. In faza de
uremie, când alimentaţia pe cale orală nu este posibilă,se recurge la alimentarea
pe sondă sau perfuzie i.v. cantitatea de apă, permisă este de 1500-2000 ml în
stadiul decompesat şi 600-700 ml în stadiul decompensat, adâugându-se
cantitatea de apă pierdută prin vărsături, diaree, urină.
 Tratament medicamentos
• Se combate acidoza administrând alcaline sub formă de acetat de Na,
citrat de Na, se va avea grijă ca Na să nu fie dat în exces.
 Simptome funcționale
• 1. Cele mai frecvente sunt: durerea,tulburări de micţiune, piuria, hematuria.
• Durerea în regiunea lombară, apare spontan cu sediul unilateral sau bilateral.
• Durearea lombară bilaterală, de o intensitate redusă [surdă] apare în glomerulonefrita acută sau cronică,
scleroză renală.
• Durerea de intensitate mare, unilaterală, apărută sub formă de criză paroxistică cu debut în regiunea
lombară şi iradieri pe traiectul ureterului spre fosa iliacă, regiunea inghinală, organele genitale şi faţa
internă a coapsei respective şi în colica renală.
• Durerea este atroce, permanentă şi are caracter de sfâşiere, înţepătură sau greutate.
• Bolnavul este agitat, caută o poziţie antalgică, are senzaţia de micţiune. De obicei apare brutal şi durează
ore sau zile. Apare litiaza renală [calculul care pătrunde pe ureter].
• 2. Tulburări de micţiune:
• • polakiuria - micţiuni frecvente în cantităţi mici, uneori
chiar câteva picături:-cistite;
• • iskiuria -retenţia de urină; incapacitatea vezicii urinare de
a-şi evacua urina;
• disuria -eliminarea urinei cu dificultate şi durere;
• nicturia -inversarea raportului numărului de micţiuni şi a cantităţii de
urină emisă în timpul zilei şi nopţii;
• incontinenţa de urina - emisiuni urinare involuntare şi inconştiente.
 Semne fizice
• Inspecţia generală - oferă importanţa dată de diagnostic
• Examplu :
• poziţia "cocoş de puşcă" este luată de bolnav în colica renală;
• paluarea tegumentelor întâlnite la bolnavii cu insuficienţă renală cronică, [uremia];
• edemul - traduce o hiperhidratare, uneori este discret, alteori considerabil, antrenând infiltrarea ţesutului celular subcutanat
din întreg organismul, ori colecţii de lichid în toate seroasele [pleura, pericard, peritoneu]. Acesta este edemul generalizat.
• Edemul renal este alb, nedureros, moale [păstrează amprenta degetului la apăsare], cu piele lucioasă. Debutează la pleoape,
faţă şi maleole, la început vizibil numai dimineaţa cu timpul, cuprinde faţa dorsală a labei piciorului, gambă, coapsă ,
organele genitale, peretele abdominal şi faţa dorsală a mâinilor.
• Edemul renal trebuie deosebit de celelalte edeme [cardiac şi hepatic], de edemul alergic, de edemul de tromboflebite şi
varice, edeme de inflamaţii.
 Inspecția locală
• Bombarea regiunii lombare în tumori renale sau bombarea regiunii suprapubiene în caz de
retenţie de urină cu glob vezical. Se obţin informaţii importante prin palpare.
• Manevră importantă în bolile renale este percutarea regiunii lombare cu vârful degetelor sau cu
marginea cubitală a mânii care declanşează, dureri vii în caz de litiaza renală, pielonefrite,
glomerulonefrită acută.
• Un examen important este tuşeul rectal care permite depistarea unui obstacol în micul bazin: la
bărbaţi - prostata, la femei - tumora pelvină.
• Examenul cardiovascular este deosebit de preţios, pe de o parte datorită interesării rinichiului în
numeroase afecţiuni cardiovasculare [HTA], pe de altă parte interesării cordului în unele boli
renale [glomerulonefrite].
Explorarea funcţională a aparatului renal

• Scopul explorării funcţiei renale stabileşte dacă rinichiul satisface

funcţiile în mod normal sau nu; să se obţină relaţii asupra mecanismului
perturbat calitativ şi cantitativ.
Metode şi mijloace de explorare a funcţiei renale

• Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale:

• analiza urinei;
• examenul sângelui;
• explorarea mecanismelor funcţionale renale propiu zise glomerulare şi tubulare.
• Analiza urinei:
• Examenul de urină poate furniza date asupra stării funcţionale a rinichilor şi asupra homeostaziei organismului. Examenul
cuprinde:
• un examen macroscopic;
• un examen microscopic;
• un examen bacteriologic;
• un examen fizico-chimic.
 Caz clinic
• Plan de îngrijire NURSING al bolnavei P.O. cu I.R.C.
• a] Informaţii
• 1. Culegere de date
• Bolnava P.O. în vârstă de 60 de ani, casnică, cu domiciliul în Râmnicul Vâlcea, este căsătorită, cu 4 copii, căsătoriţi şi ei la rândul lor, cu copii.
• Se internează pe data de 15 Septembrie 2019 la secţia Medicală a Spitalului Județean Rm.Vâlcea, la ora 9,00 cu diagnosticul -colică renală dreaptă, I.R.C. stadiul
II.
• b] Motivele internării
• Motivele pentru care bolnava s-a prezentat la spital sunt: -debut brutal cu astenie, cefalee, ameţeli, dureri de cap, dureri în lojele renale, polachiurie cu nicturie.
• Se internează pentru investigaţii şi tratament.
• Din discuţiile purtate cu bolnava reiese că nu a suferit nici o boală în afara celor enunţate,
• c] Aspect social
• Bolnava locuieşte în Rm. Vâlcea, într-un apartament cu 4 camere şi se întreţine din pensia soţului. Bolnava nu fumează, nu consumă alcool sau cafea. Este de
religie ortodoxă, respectă zilele de sărbătoare şi merge cu regularitate la biserică.
• Bolnava a fost internată la spital pentru investigaţii şi tratament în urma cărora a fost externată în stare ameliorată.
 Examen clinic
• Se observa :
• tegumente şi mucoase - normal colorate;
• sistem osteoarticular - integru;
• aparat uro-genital -dureri lombare în loja renală dreaptă, polakiurie, nicturie.
• Bolnava P.O. se internează cu următoarele manifestări de dependenţă:
• durere vie în loja renală dreaptă;
• oboseală, slăbire fizică, nelinişte;
• micţiuni, frecvente în cantităţi mici în timpul nopţii;
• indispoziţie, sete;
•
transpiraţii, tegumente fierbinţi;
• hidratare insuficientă;
• pierdere în greutate;
• perturbarea somnului.
• Problemele bolnavei sunt urmatoarele
•  
• dureri vii;
• polakiurie;
• nicturie;
• temperatura corpului creşte peste limitele normale;
• dificultate în alimentaţie şi hidratare;
• transpiraţii abundente.
Plan de ingrijire
 Concluzii
• Ingrijirile NURSING sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane, subliniate în Conceptul Virginei Henderson, care permit abordarea
celor cinci dimensiuni [bio-fizico-psiho-socio-culturale şi spirituale] pentru fiecare nevoie afectată.
• Problemele derivă din afectarea nevoilor şi intensitatea cu care se manifestă, sunt legate de receptivitatea fiecărei faţă de boală, de starea generală a
organismului şi de starea psihică.
• Pacienta se prezintă la spital pentru dureri în lojele renale, polakiurie, nicturie.
• Pacienta având dureri în lojele renale, polakiurie cu nicturie, astenie, cefalee, ameţeli;
• Prima nevoie afectată este "Nevoia de a evita pericolele", problema a fost durerea colicativă persistentă în lojele renale;
• A doua nevoie afectată este "Nevoia de a elimina„
• A treia nevoie afectată este "Nevoia de a menţine T° corpului în limitele normale"având ca problemă creşterea temperaturii corpului peste limitele normale;
• Alte nevoi afectate:
• "Nevoia de a dormi şi a se odihni" datorită imposibilităţii de a se odihni;
• "Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie" având ca problemă greutatea în respiraţie;
•
• "Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură" având ca problemă diminuarea mişcărilor impuse de boală.
 Problemele comune în insuficiența renală cronică:

• Problemele comune în insuficiența renală cronică:

• -durerea;
• -riscul apariţiei unor complicaţii;
• -tulburări de emisie urinară;
• -dificultatea de a se alimenta şi hidrata corespunzător;
• -imposibilitatea de a dormi şi a se odihni;
• -greutatea în respiraţie;
• -creşterea temperaturii peste limitele normale;
• -greutatea în a se îmbrăca şi dezbrăca;
• -dificultate în a-şi acorda îngrijiri igienice.
 Surse de dificultate comune:

• -durere;
• -oboseală;
• -nelinişte;
• -prezenţa calculului;
• -proces infecţios;
• -slăbiciune;
• -hidratare necorespunzătoare;
• -febră;
• -neacceptarea rolului de bolnav;
• -situaţie de criză.
 Obiectivele comune propuse pentru îndepărtarea problemelor
principale:

• -combaterea durerilor;
• -normalizarea micţiuniior şi controlul durerii;
• -prevenirea complicaţiilor;
• -echiparea hidroelectrică şi nutriţională;
• -scăderea febrei;
• -uşurarea respiraţiei;
• -beneficierea de un număr de ore de somn corespunzătoare.
 Examinări şi intervenţii efectuate:
• V.S.H.;
• Hb;
• N.L.;
• Uree sanguină;
• Creatinină;
• Acid uric;
• Glicemie;
• Tymol;
• Bilirubină;
• ADDIS;
• Urocultură;
• Proba de concentraţie;
• Examen sumar de urină;
• ECHO;
• Măsor şi notez în F.O.: P, T°,R TA.
• In ceea ce priveşte supravegherea şi notarea funcţiilor vitale pacienta a fost
cooperantă.
• Funcţiile vitale cu mici diferenţe de valori au fost notate pe foaia de temperatură.
• Pacienta este ordonată în timp şi spaţiu, a avut încredere în tratamentul prescris şi
personalul de îngrijire. Se externează din spital cu următoarele recomandări:
• -controlul medical periodic;
• -repaus la domiciliul;
• -limitarea eforturilor fizice şi psihice;
• -cura de diureză prin consum de 2 L lichide.
Vă mulțumesc pentru atenție!