Ecologia reprezintă o știința naturală, biologică, un sistem de domenii științifice, care
studiază interacțiunile dintre organisme și ambianța lor, cuprinzînd întreaga ierarhie de sisteme biologice supraindividuale. Pe baza principiilor teoretice elaborate de ecologie s-a constituit domeniul protecția . mediului. care cuprinde un ansamblu de reglementări, măsuri și acțiuni orientate spre asigurarea unei intervenții raționale a omului în ecosferă, în vederea păstrării echilibrului ecologic, menținerii și ameliorării factorilor naturali, prevenirii și - combaterii poluării, asigurării unui mediu sănătos neprimejdios pentru viață și sănătate - drept fundamental, prioritate absolută în politica de securitate și component strategic pentru dezvoltarea durabilă. Fiind parte a eforturilor naționale și internaționale orientate spere gestionarea amenințărilor și provocărilor contemporane, formarea. cadrelor în domeniul ecologiei și protecției mediului, are ca scop asigurarea instituțiilor de ramură, publice și științifice specialiști calificați, care posedă cunoștințele, abilitățile și atitudinea necesare pentru gestionarea resurselor naturale, investigarea calității componentelor mediului și ecosistemelor în ansamblu, implicarea în activitățile de protecție a mediului. Principiile de formare profesională în acest domeniu sunt: 1.Perceperea integrității și interdependenții mediului natural, social și tehnologic; 2.Abordarea multidisciplinară și interdisciplinară a problemelor și soluțiilor de mediu; 3.Corelarea pregătirii profesionale cu progresul tehnico-stiintific, în vederea asigurării relevanței pentru piața forței de muncă și facilitării trecerii de la învățare și formare la activitatea profesională; 4.Asigurarea continuității și mobilității academice. 1.Componenta fundamentală are drept scop acumularea de către elevi a cunoştinţelor de bază şi formarea competenţelor în următoarele domenii: • Ecologie generală • Pedologie • Ecologie umană • Botanica și zoologia cu elementele ecologice • Biodiversitatea • Microbiologia mediului • Metode de conservare, restabilire și ameiorare a mediului • Metode de analiză a componentelor mediului • Tehnologii în ramură • Managementul ecologic și dezvoltarea durabilă • Estimarea și managementul riscului de mediu 2.Componenta de formare a abilităţilor şi competenţelor generale va include acumularea cunoştinţelor şi formarea competenţelor în următoarele domenii: • Protecția civilă • Retorica • Tehnologia informației • Limba străină aplicată 3.Componenta de orientare socio-umanistică. Orice specialist în domeniul, indiferent de - nivelul ierarhic, trebuie, în primul rînd, să posede cunoștințe de ordin general, care să-l caracterizeze ca o persoană inteligentă, armonios dezvoltată. Această componentă va include asimilarea cunoștințelor și formarea competențelor în următoarele domenii: • Bazele antreprenoriatului • Filozofie • Etica profesională • Bazele legislaţiei 4.Componenta de orientare spre specializare. este axată pe profilul ecologic, insistând asupra modalităților practice de formare a gândirii, pe capacitatea de efectuare a studiilor de piață în vederea asigurării adaptabilității la cerințele - pieței. Această va include asimilarea cunoștințelor și formarea competențelor, ținând cont de specializări, în următoarele domenii: • Aparataj și tehnologii pentru controlul mediului • Protecția muncii • Cartarea ecologică • Metode și sisteme de purificare a mediului • Protecția mediului și utilizarae resurselor naturale I. II • Inspecția ecologică • Monitoringul ecologic • Biotehnologia • Expertiza ecologică și evaluarea impactului de mediu Un ecologist sprijină în general obiectivele mișcării privind mediul, "o mișcare politică și etică, care urmărește să îmbunătățească și să protejeze calitatea mediului natural prin modificarea activităților umane dăunătoare mediului".[1] Un ecologist este implicat în sau crede în filosofia de ecologism. Ecologiștii sunt numiți uneori folosind termeni informali sau peiorativi, "greenie" sau "tree-hugger" Câțiva dintre ecologiștii remarcabili care au fost activi în lobby pentru protecția mediului includ: •Edward Abbey (scriitor, activist, filozof) •Ansel Adams (fotograf, scriitor, activist) •David Attenborough (crainic de radio, naturalist) •John James Audubon (naturalist) •David Bellamy (botanist) •Wendell Berry (fermier, filozof) •David Brower (scriitor, activist) •Lester Brown •Rachel Carson (biolog, scriitor) •Prince Charles •Jacques-Yves Cousteau (explorator, ecologist) •René Dubos (microbiolog) •Peter Garrett (muzician, politician) •Al Gore (fost Vicepreședinte al Statelor Unite) •James Hansen (savant) •Aldo Leopold (ecologist) •James Lovelock (savant) •Amory Lovins •Peter Max (graphic designer) •Bill McKibben (scriitor, activist) •Chico Mendes (activist) •George Monbiot (jurnalist) •John Muir (naturalist, activist) •Ralph Nader (activist) Istorie Preocuparea pentru protecția mediului a reapărut în diverse forme, în diferite părți ale lumii, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, în Europa, regele Edward I al Angliei a interzis arderea cărbunelui de mare, după ce fumul degajat de acesta deveniseră o problemă, prin proclamarea de la Londra, din 1272.Poluarea aerului va continua să fie o problemă în Anglia, în special mai târziu, în timpul Revoluției Industriale, și de extindere în trecutul recent cu Marele Smog din 1952.
Ecologismul face față noilor probleme, cum ar fi încălzirea globală,
suprapopularea și ingineria genetică. Mulți tineri din societatea de astăzi sunt mult mai conștienți de starea planetei, deoarece au crescut cu Ziua Pământului. Scoala de Eco Cluburi are acum de lucru pentru a crea noi idealuri de viitor, prin intermediul școlilor durabile și a altor modificări minore în viața studenților, cum ar fi cumpărarea produselor alimentare ecologice, îmbrăcăminte și articole de îngrijire personală. Cercetări recente demonstrează un declin abrupt în interesul publicului în 19 domenii diferite de interes ecologic. Americanii sunt mai puțin probabil să participe activ la o organizare sau mișcare privind protecția mediului și mai multe sanse de a-i identifica drept "antipatici" față de o mișcare de mediu, decât în anul 2000. Aceasta este probabil un factor persistent al Marei Recesiuni din 2008.