1.

Aspectul mediului ecologic natal-Ocnita

Oraşul Ocniţa este amplasat în partea de Nord-Vest a Republicii Moldova, pe

malul drept al rîului Nistru la hotar cu Ucraina (orașul Moghilev-Podolisc), la o distanță
de 230 km de Chișinău. Orașul este cel mai nordic punct feroviar din Republica
Moldova. Ocnita face parte din Regiunea de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova
Ocniţa este amplasată pe podişul de nord al Moldovei, localitatea fiind trasată de o
serie de dealuri cu direcţia NV-SE preponderent după cursul rîului Nistru. Relieful este
moderat fragmentat şi reprezentat prin podişuri, valcele si dealuri înalte. Altitudinile
absolute sunt cuprinse între 200-300 m. În partea industrială a oraşului sunt răspîndite
eroziuni şi alunecări de teren. De-a lungul multor rîuleţe, văile capătă forme de relief
accidentat. În zonă se extrag materiale de construcţie: calcar, piatră, nisip de cuarţ,
argilă. În afară de serpantina azurie a Nistrului, se mai pastrează aici răcoarea
izvoarelor carpantine, întîlnim şi panglici înguste ale rîuleţelor Ciugur, Cubolta şi
Racovaţ.

Suprafaţa totală a fondului forestier din oraşul

Ocniţa este de 30 ha, dintre care: Păduri - 2
ha
Fîşii verzi de protecţie – 17,4 ha
Parcuri – 4,3ha
Scuaruri – 6,3ha.
 1.1Evaluarea mediului ecologic in Ocnita-observare directa.

In vecinătatea oraşului Ocnita se află 2 ha de zonă împădurită, proprietate UTA. La

momentul actual aceste păduri nu sînt suficient explorate atît prin prisma dezvoltării turistismului,
precum şi industriei forestiere.
Pădurea prezintă aici o dumbravă caracteristică regiunii cu stejar pedunculat, combinat cu
alţi copaci şi arbuşti: artar, ulm, nuc, salcie, corni, porumbari. Învelişul de iarbă din poieniţe e
dens şi strîns, constă din: hiruşor, golomăţ, păiuş, rourică; multe specii caracteristice dumbrăvilor
de nord − sînziene, cinci-degete, mierea-ursului.
Pe teritoriile 9 adiacente orașului se întîlnesc și o serie de plante medicinale cum ar fi menta,
mușețelul, coada soarecelui, cimbrul, cicoarea, traista ciobanului. În pădurile din preajma or.
Ocniţa se întîlnește mesteacănul – specie mai rară pentru flora regiunii.
Orașul Ocnita dispune de fîșii verzi de protecție, plasate în diferite regiuni ale orașului pe
lîngă case de locuit, diferite întreprinderi și instituții, precum și de-a lungul drumurilor. Suprafața
totală a fîșiilor verzi este de 60,7 ha fiind proprietate publică a orasului. Fîșiile amplasate de-a
lungul drumurilor, din jurul școlilor și caselor de locuit sînt îngrijite. Oraşul deţine 5 scuaruri si 1
parc.
 1.2 Descrierea factorilor ecologici din Ocnita si schimbarile
care au survenit de pe urma actiunii acestora
Sursele de poluare ale mediului ambiant se împart în două mari categorii:
• cu particule solide;
• cu gaze şi vapori.
Acestea pot fi surse naturale sau surse artificiale: întreprinderile economice, mijloacele de
transport, instalaţiile de încălzit locuinţe, depozitarea spontană a deşeurilor menajere, etc.
Apa potabilă:
Estimînd starea mediului la moment, menţionăm că resursele acvatice ale oraşului Ocniţa sunt
prezentate prin apele de suprafaţă şi cele subterane. În rezultatul monitoringului efectuat pe
parcursul ultimilor 5 ani de către Inspectoratul Ecologic de Stat Ocniţa, constatăm că gradul de
poluare a apelor de suprafaţă din localitate, manifestat prin concentraţia de sulfaţi poate fi
urmarit conform trendului stabilit in perioada 2009 – 2013. Astfel, putem concluziona o creştere
a nivelului de poluare cu sulfaţi a apelor de suprafaţă a oraşului cu 51,9%.

Deasemenea, apele de suprafaţă ale oraşului mai sunt poluate, în special cu substanţe
organice biodegradabile, nutrienţi, produse petroliere, fenoli, compuşi ai cuprului, detergenţi
anionici, iar după indicii hidrobiologici, apa se încadrează în clasa II-III de calitate (între
moderat poluată şi poluată).
(Sursa: Inspectoratul Ecologic de Stat Ocnita)
Poluarea solurilor
Poluarea solului din oraşul Ocniţa are drept cauze existenţa de pulberi şi gaze nocive în aer,
depozitarea inadecvată de deşeuri şi reziduuri menajere şi industriale pe terenuri neamenajate
corespunzător şi deversarea apelor reziduale. Deşeurile menajere sunt depozitate uneori pe
terenuri sensibile (în apropierea locuinţelor, a apelor de suprafaţă sau subterane). Depozitele nu
sunt amenajate corespunzător pentru protecţia mediului, depozitarea deşeurilor fiind
necontrolată, deschisă, fără suprafaţă de nivelare, conducînd la poluarea solurilor din zonele
respective.
 Educaţia ecologicăşi activităţi în folosul comunităţii.

Activitatea de educaţie ecologică a populaţiei din localitate ar putea fi mentionata ca una

redusă. Aceasta se bazează pe lipsa unui sistem educaţional cuprinzător şi bine gîndit, la diferite
niveluri: pre-şcolar, al scolii primare şi secundare. In localitate predomină atitudinea de
consumator, fapt ce aduce consecinţe din cele mai grave pentru mediul înconjurător al orasului.
Astfel, în localitate se impune o schimbare radicală a mentalităţii cetăţenilor şi ecologizarea
societăţii. Nu există ONG de mediu ce ar impulsiona educaţia ecologică prin campanii sociale de
anvergură, exemple personale şi de rezonanţă socială, de implicare şi atitudine, promovand
educarea sistematică a tinerei generaţii în cadrul unor programe si proiecte ecologice realizate.

Cele mai grave probleme ce tin de educatia ecologica a cetatenilor orasului sunt: *atitudinea
neglijentă în privinţa depozitarii si evacuarii deseurilor,
* volumul mare de deseuri menajere si colectarea neselectivă a lor,
*consumul mare şi risipa de apă,
* consumul mare şi risipă de energie.