COMPETENȚE MANAGERIALE ALE

PROFESORULUI

• Golăiaș Ștefania
• Vasiliev Oana Maria
• Chelu Alexandra-Victoria
• Lupu Ștefan-Gabriel
* Prin studii științifice, a fost
demonstrat că omul se naște cu
anumite competențe, însă le
concretizează prin procesul de
educație.

* Competențele pot fi împărțite în:

umane și profesionale, de bază,
pentru angajări, antreprenoriale,
manageriale și sociale.
 * Competența umană în educație este
exprimată prin capacitatea de a fi om.
Această competența, este demonstrată printr-
o serie de capacități, care se aplică în cazul
profesorilor, capacități precum:
- capacitatea de ascultare, printre cele mai
importante, fiind manifestată în relația elev,
părinte, colegi;
- capacitatea de a-i accepta pe cei din jur așa
cum sunt, deoarece, deseori tindem să credem
că îi acceptăm, însă, de fapt, facem asta doar
pentru că se încadrează în cerințele noastre;
- capacitatea de a ierta, care presupune o
atitudine care asigură depășirea unui moment
mai greu;
- capacitatea de a nu abandona în fața
greutăților, în cariera didactică;
- capacitatea de a-i respecta pe ceilalți așa
cum sunt ei.
 Competențele manageriale necesare
profesorului:
- Competența de comunicare, manifestată prin capacitatea de adaptare a căilor
și mijloacelor de comunicare la situații variate, capacitatea de soluționare a
conflictelor, în vederea asigurării unui climat de încredere și responsabilitate în
clasă;
- Competența responsabilității, profesorul încredințând și apreciind rezultatele
elevilor, pentru atragerea continuă către realizarea obiectivelor clasei de elevi.
* Meseria de profesor înseamnă asumarea unui rol
care implică multă responsabilitate, o solidă
pregătire științifică, o vastă cultură generală, și,
nu în ultimul rând, dorința și capacitatea
continuă de învățare.

* Profesorul, ca manager al clasei de elevi, are

rolul de a orienta și dirija resursele umane și
materiale în vederea realizării obiectivelor, de a
planifica, de a controla și evalua, și de a
consilia.
 Pentru a deveni un model de competență, profesorul trebuie să fie deschis interacțiunii cu
elevii săi, să ajungă să vorbească pe aceeași limbă cu aceștia, astfel, se poate vorbi despre o
comunicare eficientă, prin care ambele părți își exprimă deschis ideile, emoțiile, experiențele,
cooperând pentru un scop comun.
* Adrian Neculau (1998, p.272), subliniază că exercitarea profesiunii de profesor implică
însușirea a trei competențe specifice:
- Competența profesională, o cultură tehnică care îi facilitează lucrul cu clasa de elevi și
cooperarea cu ceilalți profesori.
- Capacitatea de a întreține raporturi satisfacătoare cu eșaloanele ierarhiei superioare
- Competența de a dezvolta bune relații cu elevii, părinții, prestigiul unui bun profesor fiind
recunoscut de autonomia și libertatea pe care o oferă clasei de elevi
 În procesul educațional, prin planificare, organizare și
controlarea activităților elevilor, profesorul apare în postura
de lider. Din această poziție, se identifică anumite practici
educaționale sau stiluri de conducere, pe care le remarca
autoarea Dorina Sălăvăstru:

- Stilul de conducere autoritar implică faptul că liderul

determină întreaga desfășurare a activității
- Stilul de conducere democratic este diferențiat prin faptul
că problemele sunt discutate și deciziile sunt luate impreuna
de către toți participanții
- Stilul de conducere laissez-faire face referire la libera
exprimare și decizie
* În sistemul social de educație și învățământ, cadrul
didactic trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să
stabilească relații de cooperare cu părinții acestora și cu
alți factori interesați ai societății.

* Profesorul nu educă numai la catedră sau în clasă, ci, prin

fiecare. contact relațional cu copiii și părinții, desfășoară
o muncă de creștere și dezvoltare, de conducere și
direcționare.

* În procesul de formare, cadrul didactic este figura

centgrală pentru elevi și poate influența și în viitor
deciziile acestora.
 BIBLIOGRAFIE
* Joiţa, E. (coordonator), 2008, A deveni profesor constructivist,
Editura: Editura Didactica şi Pedagogică
* Sălăvăstru, D., 2004, Psihologia educației
* Holban, I. (coord), 1978, Cunoașterea elevului. O sinteză a
metodelor
* Neculau, A., (coord), Stoica- Constantin, 1998, Psihosociologia
rezolvării conflictului, Editura Polirom, Iași
* Stan, E., 2003, Managementul clasei, Editura Aramis