Model de analiză structurală a PIB după

resurse, utilizări şi proprietate

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Universitatea „Artifex” din București
Lector univ. dr. Ana CARP (karp_ana@yahoo.com)
Universitatea „Artifex” din București
Lector univ. dr. Mariana BUNEA (maribunea@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București
Drd. Maria MIREA (mirea_maria@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București

Abstract
Produsul intern brut, ca indicator macroeconomic de rezultate
este consecința utilizării eficiente a factorilor de producție respectivi, a
resurselor, capitalului, potențialului uman și desigur, dezvoltarea sectorului
privat în economie. În acest context, autorii se axează pe a reliefa modul în
care principalele resurse ale economiei naționale sunt utilizate în realizarea
produsului intern brut. În acest sens, se prezintă ponderea resurselor la
formarea produsului intern brut în interval de 13 ani, evidențiind pe de o
parte, contribuția anuală a fiecărei resurse la realizarea produsului intern
brut, iar pe de altă parte, modul în care a evoluat ponderea fiecărei resurse
la formarea produsului intern brut, an de an. Apoi, după această prezentare
este interesant și important de văzut cum a evoluat produsul intern brut pe
utilizări. În termenii cei mai generali, produsul intern brut pe utilizări ar fi
consumul, formarea brută de capital, variația stocurilor și exportul net. În
termeni generali, dacă concentrăm consumul, vom constata că e vorba de
ponderea consumului în produsul intern brut, formarea brută de capital și
variația stocurilor pot reprezenta investițiile care s-au realizat în economie
și modul în care aceste investiții își aduc contribuția la formarea produsului
intern brut. Din analiza efectuată, se desprind idei concludente, iar articolul
devine și mai sugestiv, prin aceea că este însoțit de tabele sintetizate de autori
și grafice relevante care pun în evidență și susțin aprecierile pe care autorii le
fac în conținutul acestui articol.
Cuvinte cheie: PIB, resurse, utilizări, forme de proprietate, model
econometric
Clasificarea JEL: C87, E60

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 21

 Introducere
Exportul net, statistic se stabilește ca diferență între export și import, și
exprimă modul în care, pentru nevoile de dezvoltare și consum ale economiei
naționale, se recurge la importuri de completare sau importuri de consum, sau
în cazul în care economia produce peste nevoile de consum și investiții interne,
se realizează exporturi, cele care aduc valori ce contribuie la creșterea în cifră
absolută a produsului intern brut. Din păcate, exportul net în România este
negativ, singura dată întâlnindu-se un nivel aproape de 0 în anul 2015. În rest,
produsul intern brut este ușor afectat de importurile – uneori mai mult, alteori
mai puțin necesare – dar realizabile în perioada respectivă. Din alt punct de
vedere, ca factor de creștere a produsului intern brut putem lua și structura
lui pe forme de proprietate, în sensul că, sectorul privat a crescut ca pondere
an de an, iar sectorul public, s-a diminuat și trebuie să-și mai diminueze încă
ponderea la realizarea produsului intern brut. Aceasta nu pentru că autorii
ar fi adepții dictonului că statul este cel mai slab administrator, dar pornind
de aici și concretizând mai atent, pentru că trebuie aflate resursele private
din economie, la investiții care să creeze locuri de muncă, pe această cale să
lărgească calea pentru formarea bugetului consolidat și, mai apoi, să crească
și calitatea producției care să devină competitivă, pe această cale să crească și
exportul.

Literature review
Anghel, Diaconu and Sacală (2015) au efectuat un studiu al
Produsului Intern Brut din România pe categorii de utilizatori. Anghelache
(2017) a realizat o amplă analiză a evoluției economiei românești. Anghelache
and Anghel (2017) au utilizat instrumentarul econometric în vederea analizei
factorilor care influențează creșterea PIB. Censolo and Colombo
(2008) au studiat aspecte referitoare la structura cheltuielilor publice.
Chamberlin (2011) a analizat corelația dintre PIB, venitul real și creșterea
economică. Dornbusch, Fischer and Startz (2007) au prezentat noțiunile
fundamentale ale macroeconomiei. Fleurbaey (2009) a studiat posibilitățile
de creștere a bunăstării sociale. Garin, Lester and Sims (2016) au investigat
metodele de realizare a PIB nominal propus. Newbold, Karlson and Thorne
(2010) au prezentat elementele esențiale ale statistice economice. Pistoresi
and Rinaldi (2012) au studiat legătura dintre comerțul internațional și creșterea
economică.

22 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018

 Metodologie, date, rezultate și discuții
Un element important în evoluția economică a unei țări îl reprezintă
moul în care se reușește utilizarea și valorificarea avantajului pe care îl
reprezintă resursele economice. Din punct de vedere al funcției Cobb-Douglas
tragem concluzia că atunci când vorbim despre resurse trebuie să avem în
vedere capitalul, factorul muncă sau munca și resursele financiare. Din acest
punct de vedere vom constata că pe resurse, în ramurile economiei naționale,
rezultatele sunt dintre cele mai contradictorii.

Ponderea resurselor în structura PIB în perioada 2003-2015 (%)

Tabelul 1

Sursa: Institutul Național de Statistică

În tabelul 1 am reliefat ponderea resurselor în structura produsului

intern brut pe total și apoi repartizat pe ramurile economiei naționale. Dacă
dorim o adâncire a analizei putem să calculăm și să inventariem și modul în
care pe ramurile economiei naționale aceste reurse sunt subsumate la nivelul
doi pe regiuni de dezvoltare. În ceea ce privește la nivelul regiunilor de
dezvoltare datele relevă același fapt, discrepanța dintre primele trei regiuni
ale țării, cu o capacitate economică superioară și celelalte. Constatăm că din
punct de vedere al resurselor pe ramuri ale economiei naționale agricultura
este domeniul care a avut cel mai mult de suferit. Astfel, dacă în anii 2003 și
2004 agricultura asigura 11,6 respectiv 10,6% din produsul intern brut, s-a
ajuns la situația ca după anul 2012, până în 2015 să înregistrăm procente de
4,7% din totalul produsului intern brut în 2012, 4,8% în 2013, 3% în 2014 și
abia 3,4% în 2015. În anii 2016 și 2017 este o ușoară redresare a participării

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 23

acestei ramuri la formarea produsului intern brut. Cam aceeași situație se
înregistrează și în domeniul construcțiilor în care perioada 2007-2009, pe baza
acumulărilor respective, ponderea acestui domeniu de activitate la formarea
produsului intern brut a fost cuprinsă între 9,1 ( în 2007) și 10,6% în 2008.
În anii 2014-2015, ca urmare și a unei crize în domeniul resurselor și pieței
imobiliare, ponderea acestei ramuri a ajuns la 4,8% în 2014, respectiv 4,3%
în 2015. Industria a continuat să fie pilonul principal al creșterii economice, al
realizării produsului intern brut, care deși în procesul de privatizare a avut mult
de suferit, și-a menținut o contribuție cuprinsă între 23,1% în anul 2015, nivelul
cel mai redus și 26,4% în 2010. Activitatea de comerț, repararea automobilelor
și activitățile casnice, hoteluri, restaurante, transporturi și telecomunicații
se situează pe locul 2 după industrie, inclusiv energie, cu procente cuprinse
între 15,6%, anul cel mai slab din punct de vedere al ponderii la formarea
produsului intern brut, la 22,7% în anul 2007, adică în anul aderării României
la Uniunea Europeană, dar anul de dinaintea crizei economico-financiare. În
rest, în întreaga perioadă, inclusiv în anii 2016-2017 ponderea s-a situat la
nivelul de 18-22%. Activitățile financiare, imobiliare, închirieri și servicii au
avut un trend aproximativ constant înregistrându-se vârfuri în anul 2010 când
a participat cu 16,2% la formarea produsului intern brut, 2009 cu 15,1%, 2014
cu 16,9% din formarea produsului intern brut, în rest depășind în fiecare an,
12,3 procente balansând între aceste nivele. În alte activități de servicii așa
cum le avem metodologic structurate pentru analiza produsului intern brut
considerăm că și aici am înregistrat o pondere relativ constantă, cel mai redus
nivel fiind de 12,7% în anul 2013, iar cel mai ridicat, 14%, înregistrat în doi
ani, respectiv în 2014 și 2015. Este un domeniu care împreună cu activitățile
financiare, comerț, repararea automobilelor și activitățile casnice, hoteluri,
restaurante, transporturi și telecomunicații dau o pondere de aproximativ 48-
50% din produsul intern brut. Impozitele nete pe produs, unica categorie în
care se utilizează resursele, a reprezentat ponderi cuprinse între 10% în anul
2009, anul de după criză, 10,9% în 2008, anul de vârf al crizei, ajungând la cel
mai înalt nivel, de 13,9% din produsul intern brut în anul 2014. În anii 2015,
2016 și 2017 ponderea s-a situat în limite rezonabile.

24 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018

 Ponderea resurselor la formarea PIB-ului în perioada 2003-2015 (%)
Figura 1

Datele și prezentarea sunt prelucrate de autori după datele furnizate de INS

În figura 1 ponderea resurselor la formarea produsului intern brut în

perioada 2013-2015 s-a încercat reprezentarea grafică a acelor sapte domenii
de activitate rezultând, mai sugestiv, modul în care acestea au evoluat.
Constatăm că impozitele nete împreună cu industria, construcțiile și serviciile
au avut uneori o contribuție importantă la reducerea produsului intern brut.
Având în vedere criza din perioada 2007 care s-a prelungit până în 2010-2012,
precum și evoluția ulterioară de după anul 2012, cu creșteri mai accentuate
începând cu 2015, 2016, 2017 putem aprecia că economia României este pe
un trend pozitiv, dovadă fiind și ratele de creștere ale produsului intern brut
și produsului intern brut/locuitor la paritatea puterii de cumpărare le-a obținut
România în cei trei ani. Anii 2016 și 2017 au fost ani de vârf de după criza
economico-financiară, existând o posibilitate de menținere a acestui ritm sau
de intensificare a acestuia. Subliniem un fapt care nu trebuie neglijat și anume
acela că întrucât creșterea economică din țara noastră s-a realizat de regulă
pe seama consumului, trebuie să facem o analiză pertinentă asupra nivelului
veniturilor și a indicelui prețurilor care în multe împrejurări afectează
capacitatea de consum a populației. Din acest punct de vedere trebuie
impusă o strategie economică, cel puțin de dezvoltare pe seama celor două
componente, construcții și investiții. La capitolul investiții trebuie să avem

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 25

în vedere, utilizarea resurselor proprii ale capitalului privat din România,
atragerea de investiții străine directe și a unor investitori de nivel pentru a veni
cu posibilități ridicate de dezvoltare a economiei românești, de îmbunătățire
a managementului, de creștere a veniturilor, care venituri vor constitui baza
pentru veniturile populației prin salarii și alte forme de remunerare a muncii,
așa încât și consumul să crească. Și nu în ultimul rând, trebuie să avem în
vedere accesarea proiectelor comunitare, să reușim să valorificăm fondurile
nerambursabile, ca si pe cele rambursabile, pe bază de proiecte certe și de
anvergură, așa încât să utilizăm cât mai bine resursele disponibilizate de
Uniunea Europeană pentru România. Cunoaștem că procentul de accesare a
fost uneori de 7%, anii 2016, 2017 și începutul lui 2018 relevă o sedimentare și
clarificare mai bună a posibilităților de a iniția proiecte. Nu trebuie să uităm că
acel dicton, „dezvoltarea Europei în mai multe viteze”, este doar un fapt și nu o
realitate, în contextul în care va trebui ca prin proiectele de cercetare-inovare,
prin participare la cooperări economice și tehnico-științifice internaționale
România să aibă acces la acele proiecte de anvergură care să aibă ca efect pe
plan intern creșterea rezultatelor obținute, dar și pe plan internațional pe acela
de a realiza participarea la proiecte care să asigure o creștere economică în
întreaga Uniune Europeană.

• Evoluția Produsului Intern Brut pe utilizări

Pe baza datelor furnizate de Eurostat și Institutul Național de Statistică
analiza evoluție produsului intern brut se poate face și după a treia structură și
anume, structura produsului intern brut total și pe locuitor din punct de vedere
a utilizării produsului intern brut. Desigur, la realizarea produsului intern brut,
an de an, contribuie consumul gospodăriilor, variația stocurilor, formarea
capitalului fix, consumul individual, dar în final consumul final. De asemenea
o contribuție o are și costul net care din punctul de vedere al României
constatăm că an de an prin devansarea exporturilor de către importuri, cu
procente suficient de mari, ajungem la concluzia că în activitatea relațiilor
economice internaționale, România are deficiențe foarte ridicate.

26 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018

 Ponderea categoriilor de utilizări în evoluția Produsul Intern Brut în
intervalul 2003-2015
Tabelul 2

Sursa: Institutul Național de Statistică

În acest sens, un studiu efectuat pe intervalul de timp 2003-2015, găsim

foarte clar că realizarea produsului intern brut, s-a realizat în procentul cel
mai mare cuprins între 72,2% în 2015 și 76,5% în 2004 pe seama consumului
individual efectiv al gospodăriilor. Consumul colectiv, al doilea element din
structură a reprezentat între 6,1% în anul 2013 și 9,8% în anul 2003, anii cei
mai reprezentativi din punct de vedere ai seriei de date de 11ani luată în calcul.
În ceea ce privește formarea brută de capital, constatăm că au fost evoluții
diferite, în anii 2014, 2013 înregistrându-se o pondere de 19,0%, respectiv
12,0% la formarea produsului intern brut. Anul 2008, pe baza creșterii din anul
2007, a avut o participare la produsului intern brut de 31,9%, respectiv în anul
2007, 30,2%, după care efectele crizei s-au resimțit și participarea formării
brute de capital la formarea produsului intern brut a rămas destul de redusă în
jurul cifrei de 21-22%. Variația stocurilor din punct de vedere statistic poate fi
analizată din două puncte de vedere. Pe de o parte sunt stocurile de continuare
a producției în exercițiul financiar următor, dar pe de altă parte pot fi și stocuri
care să releve incapacitatea pieței de a absorbi producția realizată. În acest sens,
putem menționa că în perioada crizei, 2008-2009 am avut solduri negative
ale stocurilor datorită scăderii producției, iar după criză producția continuând
într-un ritm pe care l-a dat posibilitățile de resurse complexe de care dispune
România s-au situat între 3,5 în anul 2013 și 4,1% în 2012, arătând o perspectivă
de participare a stocurilor în mod moderat la formarea produsului intern brut.
Din punct de vedere al utilizării finale, exportul net a fost întotdeauna până în

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 27

anul 2015, un factor negativ care a contribuit la reducerea rezultatelor economiei
naționale. Astfel, în anii crizei, 2007 și 2008, ponderea exportului net la formarea
produsului intern brut a fost de 3,9% în 2007 și 13,0% în anul 2008. După
criză, atât importurile cât și exporturile au crescut cu un trend mai ridicat pentru
export, ajungându-se la reducerea procentului cu care exportul net diminuează
produsul intern brut calculat. Așa de pildă în anul 2014, excedentul a fost
negativ de 0,5%. În perioada următoare desigur problema relațiilor economice
internaționale, trebuie să constituie o preocupare deosebită a factorilor de
decizie guvernamentali deoarece acestea pot să aducă un spor al realizării
produsului intern brut. Cunoaștem că în momentul în care exporturile sunt mai
ridicate, aceasta înseamnă consum din rezultatele obținute pe piața internă,
pentru plata importurilor. Dacă exporturile sunt la nivelul pe care îl presupune
capacitatea economiei naționale a României, atunci vom avea o creștere cu totul
convenabilă din punct de vedere al acestei categorii economice, produs intern
brut. Participarea României la cooperarea economică internațională poate să fie
benefică, în sensul că prin rezultatele obținute în obiective economice calculate
se pot obține sporuri la realizarea produsului intern brut.

Ponderea principalelor categorii de utilizări în Produsul Intern Brut în

perioada 2003-2015
Figura 2

În figura 2 am reprezentat grafic ponderea principalelor categorii de

utilizări a produsului intern brut în prețuri comparabile calculat în perioada
2003-2015. Desigur nu am luat în discuție și anii 2016-2017 întrucât pentru
acești doi ani datele privind produsul intern brut și de aici produsul intern brut/

28 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018

locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare nu sunt definitive, rezultatele
incluzând sau nu și acești doi ani relevă aceeași situație. Constatăm și din
reprezentarea grafică că acest consum individual efectiv al gospodăriilor a fost
cel care a asigurat o creștere importantă a produsului intern brut. Constatăm că
formarea brută de capital și consumul efectiv al administrației publice s-a situat
într-o zonă oarecum neutră, variația stocurilor nu a fost alarmantă, exceptând
unele perioade în care a fost aproape de zero sau chiar zero. Graficul relevă că
între 2003 și 2015, în anii 2006, 2007 și 2008 ponderea negativă a exportului
net a avut efect asupra creșterii economice din țara noastră.

• Analiza structurală a PIB pe forme de proprietate

Cunoaștem că în 1990 România a trecut la adoptarea pieței libere.
Sigur, piața liberă este guvernată de legea fundamentală a pieței, cea care
presupune că oferta și cererea, având la mijloc prețurile pieței sunt cele care
reglementează piața. Din 1991-92 s-a trecut în mod intens la privatizarea
economiei României. Acest studiu nu își propune să scoată în evidență
concluziile negative care au existat în procesul privatizării industriei,
turismului, transporturilor, ș.a.m.d. ci să releve ponderea pe care cele două
sectoare ale economiei naționale au avut-o la formarea produsului intern brut.

Ponderea sectorului privat/public în structura Produsului Intern Brut

național din perioada 2003-2015*
Tabelul 3

Sursa de date: Institutul Național de Statistică

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 29

 Am reprezentat în tabelul 3 ponderea sectoarelor privat și public la
formarea produsului intern brut în perioada pe care am menționat-o. Constatăm
că produsul intern brut în anul 2003 a reprezentat 66,7%, cu o creștere accelerată
în anul 2004 ajungând la 71,5%, după care a început un proces mai lent, acela
de sporire a sectorului privat, cu procente care au ajuns la un nivel maxim în
2014, respectiv 76,9% și în 2015 76,6%. Această înseamnă că sectorul privat a
prins consistență și poate să joace un rol important în creșterea economică. În
ceea ce privește sectorul public, după unele perioade de creștere nealarmante
din 2004 până în 2007, a continuat să scadă, ajungând în 2014 să reprezinte
23,1% din produsul intern brut realizat, respectiv 23,3% în 2015 din produsul
intern brut realizat. O contribuție a creșterii economice a avut-o sectorul
privat, care a realizat în special în domeniul construcțiilor o valare adăugată
ridicată și care se menține într-un trend ridicat în continuare. Sectorul privat
este afectat ca pondere de participare la formarea produsului intern brut de
către agricultură, pentr ucă agricultura în totalitate este privată, iar ponderea
ei la formarea produsului intern brut a ajuns în anii 2014-2015 și 206-2017
la procente cuprinse între 2 și 4% din produsul intern brut. O economie ca
a României se poate dezvolta, se poate consolida numai în măsura în care
creșterea ponderii produsului intern brut la creșterea economică se va realiza
pe seama tuturor resurselor a utilităților și a participării mai semnificative a
sectorului privat. Desigur, există și unele sectoare ale economiei naționale
care nu pot fi privatizate fără a aduce daune la formarea capitalului brut dar
acestea sunt încă în administrarea statului care poate să asigure o creștere. Iată
deci că în acest capitol am surprins într-o analiză structurală cu datele culese
din sursele Eurostat, Institutul Național de Statistică, Uniunea Europeană și
altele, pe cele patru categorii de factori structurali pe care le-am considerat.
Am avut în vedere repartiția regională la formarea produsului intern brut,
apoi am avut în vedere resursele și utilizarea acestora la realizarea produsului
intern brut, a utilizărilor și în final am concluzionat cu participarea celor
două sectoare, privat și public, la realizarea produsului intern brut. Desigur,
aceste analize pot fi extinse, dar acest în studiul, ne-am orientat către elemente
semnificative, ca puse în pagină să poată să releve modul în care indicatorii
macroeconomici de rezultate s-au realizat de-a lungul acestei perioade de timp
și pe baza acestora să putem prognoza și perspectivele pe care le are România
în direcția însănătoșirii și creșterii sale economice. Perioada de timp supusă
analizei, 2003-2015, mi s-a părut importantă deoarece a acoperit o perioadă de
timp de dinaintea crizei economice-financiare, a cuprins prezentarea datelor
pe perioada crizei economico-financiare 2008-2011 și apoi s-a axat pe analiza
evoluțiilor care au urmat perioadei de după criza economico-financiară.

30 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018

 Concluzii
Din studiul efectuat de autori se desprin unele concluzii teoretice
și practice. În primul rând, din punct de vedere teoretic se subliniază faptul
că resursele și utilizările sunt factori determinanți ai realizării produsului
intern brut și pe această cale, sunt factori care asigură creșterea economică.
Resursele în sensul că, cu cât fiecare dintre acestea sunt mai bine utilizate și
participă în cifră absolută, la un nivel pozitiv de la o perioadă de timp la alta,
se asigură în mod cert o creștere a produsului intern brut la nivelul economiei
naționale. Din punct de vedere al utilizărilor, constatăm că pe măsura creșterii
produsului intern brut, ponderea din produsului intern brut care se utilizează
pentru consum și cea pentru formare brută de capital, investiții deci, trebuie
să se modifice în sensul că, prin creșterea în cifră absolută a produsului intern
brut se creează posibilități de creștere a veniturilor individuale ale populației
dar se creează și resurse suplimentare pentru a asigura investiții în domeniile
economiei naționale. O altă concluzie este aceea că sunt anumite resurse care
sunt insuficient valorificate, iar investițiile care se fac sunt nesemnificative
pentru a da un impuls utilizării mai bune a resurselor și astfel a crește produsul
intern brut. Un exemplu grăitor este acela al participării agriculturii la formarea
produsului intern brut, în sensul că, an de an, acesta a scăzut sau s-a limitat la o
pondere destul de redusă. Cunoaștem că potențialul agriculturii românești este
suficient de mare, numai că prin lipsa de investiții, prin lipsa de concentrare
și valorificare prin agrotehnici superioare a suprafețelor agricole, rezultatele
sunt modeste și nu aduc aceea creștere la care ne-am dori să ajungem. În cifre
relative de multe ori avem rezultate pozitive numai că acestea fiind comparate
cu cifrele absolute care s-au modificat de la o perioadă de timp la alta, ne dăm
seama că există încă resurse insuficient valorificate. O concluzie la care se
ajunge din studiul efectuat, este aceea că România trebuie să acceseze mai
activ și mai consistent fonduri comunitare prin inițierea de proiecte autentice,
de interes pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană, pentru a deschide
aria pieței de valorificare a produselor românești și nu numai aceasta dar și
atragerea de investiții străine directe care să se localizeze în țara noastră.Acest
ultim aspect nu se poate realiza în orice condiții ci numai în contextul în care
se va ajunge la un cadru legislativ coerent și suficient de clar, de atractiv pentru
investitorii străini care doresc să-și valorifice resursele de capital și financiare
în dezvoltarea investițiilor existente deja în România, sau prin inițierea de
alte obiective economice adică de investiții suplimentare. Concluzia este că
acest aspect va duce la o creștere mai consistentă și sustenabilă a economiei
românești, având o sumedenie de avantaje. Ne referim poate dacă e cazul,
numai la infrastructură și vom constata că fără atragerea de capital străin, mă
refer la societăți care să-și asume rolul pre-finanțării și realizării de obiective

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 31

în domeniul infrastructurii rutiere să spunem nu se poate ajunge prea departe.
Explicităm puțin acest aspect pentru a nu rămâne ambiguu. Prin participarea
unor societăți comerciale prin licitație corect și legal la realizarea obiectivelor
de investiții în infrastructură înseamnă atragerea de parteneri economici
specializați care să finanțeze în prima parte, să la realizarea acestora pentru ca
în final, când proiectele sunt terminate să poată accesa și fondurile europene
care sunt masive în acest domeniu și pe care România le poate utiliza.

Bibliografie
1. Anghel, M.G., Diaconu, A. and Sacală, C. (2015). Analysis of the evolution of
Gross Domestic Product by categories of users. Romanian Statistical Review
Supplement, 10, 35-42
2. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la
aderare, Editura Economică, Bucureşti
3. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Econometric methods and models used
in the analysis of the factorial influence of the gross domestic product growth.
Network Intelligence Studies, V (9), 67-78
4. Anghelache, C. and Anghelache, G.V. (2013). Macroeconomic Models Used in the
Structural Analysis of the Gross Domestic Product. Romanian Statistical Review,
61 (1), 94 – 102
5. Censolo, R. and Colombo, C. (2008). Public consumption composition in
a growing economy. Journal of Macroeconomics, 30 (4), 1479-1495
6. Chamberlin, G. (2011). Gross domestic product, real income and economic
welfare. Economic & Labour Market Review, 5 (5), 5-25
7. Dornbusch, R., Fischer, S. and Startz, R. (2007). Macroeconomie - traducere,
Editura Economică, Bucureşti
8. Fleurbaey, M. (2009). Beyond GDP: The Quest for a Measure of Social Welfare.
Journal of Economic Literature, 47 (4), 1029-1075
9. Garin, J., Lester, R. and Sims, E. (2016). On the Desirability of Nominal GDP
Targeting. Journal of Economic Dynamics and Control, 69, 21–44
10. Newbold, P., Karlson, L.W. and Thorne, B. (2010). Statistics for Business and
Economics, 7th ed., Pearson Global Edition, Columbia, U.S.
11. Pistoresi, B. and Rinaldi, A. (2012). Exports, imports and growth. Explorations in
Economic History, 49 (2), 241-254
12. *** www.insse.ro, Institutul Național de Statistică

32 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018