Sunteți pe pagina 1din 38

1.

Analiza economiei RM la nivel macroeconomic


Republica Moldova se bucură de o climă favorabilă și de un pământ fertil. Ponderea
maximă în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse moldovenești sunt fructele,
legumele, vinul și tutunul, cu toate acesta, în ultima perioadă, țara exportă și cablaje, echipament
și unelte electronice pentru automobile. După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin
economic, din care nu și-a revenit decât în anii 2000. Cu un PIB pe cap de locuitor de 5.300 dolari
pe an (2017), Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia.
Din cauza economiei joase și nepromițătoare, o mare parte a populației a fost nevoită să
plece peste hotare în căutarea a noi surse financiare. În prezent, mai mult de jumătate de milion
din populația aptă de muncă lucrează în străinatate.[necesită citare] Banii transferați în țară de
această parte a populației constituie cea mai importantă sursă a PIB-ului (cca 1 miliard dolari
legal). În anul 2009, datele Băncii Mondiale arătau că o treime din PIB-ul țării este furnizat de
moldovenii care lucrează în străinătate.
Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei,
rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotare.
Economia Republicii Moldova este dependentă direct de economiile țărilor vecine,
România și Ucraina, dar (mai ales) și de economia Rusiei. În 2014, în contextul situației tensionate
din Ucraina, și a sancțiunilor internaționale aplicate Rusiei și afectarea economiei ei, dolarul
american s-a apreciat față de Leul moldovenesc cu 17 procente, iar moneda europeană cu 7 la sută,
în decurs de un an.
Sectoarele economiei
Industrie. Republica Moldova a moștenit parțial parcul industrial al RSSM. Industria era
dezvoltată în așa fel încât să fie strâns interconectată cu industriile altor republici sovietice.
Principalele ramuri ale industriilor ce funcționau în Republica Moldova la momentul
destrămării Uniunii Sovietice erau: construcția și asamblarea tehnicei agricole, construcția de
mașini-unelte, materiale de construcție, microelectronică, tehnică de calcul, televizoare, frigidere
și camere frigorifice, pompe hidraulice industriale, industrii agroalimentare.
Agricultură. Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu
peste 12 - 13% la PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din
veniturile parvenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a
390.380 de producători agricoli individuali.
Un studiu realizat de Banca Mondială, arată însă că agricultura din Republica Moldova
este ineficientă, în anul 2011 sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investițiile în domeniu
au fost mici, iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2 ori mai mică decît în media
europeană.
Comerț exterior. În 2008 România a fost principala piață de desfacere pentru produsele
moldovenești (17,56%), pentru prima dată depășind Rusia (17,34%).
Pe parcursul perioadei ianuarie-octombrie 2008 importurile au totalizat 4100,6 mil. dolari
SUA, volum superior celui înregistrat în aceeași perioadă din anul 2007 cu 41,4%. Primele țări-
partenere în derularea importurilor au fost Ucraina, România și Rusia.
În anul 2010, valorile totale ale schimburilor comerciale au fost următoarele: Rusia - 980
milioane dolari, România - 644 milioane dolari, Ucraina - 620 milioane dolari, Italia - 418 milioane
dolari, Germania - 370 milioane dolari, Iran - 4,1 milioane dolari.

2. Analiza indicatorilor macroeconomici pentru economia Republicii


Moldova
Pentru a descrie situaţia economica reală a ţării se folosesc indicatorii economici care
constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor şi proceselor economice.
Indicatorii macroeconomici, numiţi şi ,,agregate” permit ţinerea evidenţei statistice a
fenomenelor şi proceselor la nivelul întregii economii. Aceste agregate constituie punctul de
plecare în luarea deciziilor de către agenţii economici autohtoni, de către organizaţiile economice
internaţionale. Ele permit de asemenea efectuarea comparaţiilor internaţionale. În fine, agregatele
macroeconomice stau la temelia determinării nivelului de dezvoltare economică atins de o ţară,
precum şi a stabilirii locului acesteia în economia mondială.
Principalul indicator macroeconomic este produsul intern brut( PIB), alți indicatori
economici sunt produsul global brut(PGB), produsul naţional brut(PNB), Produsul intern net
(PIN), Venitul Naţional(VN).
Produsul intern brut a crescut cu 3,8%. În ianuarie-septembrie 2017 Produsul intern
brut a însumat 109,4 mild. lei și s-a majorat faţă de perioada respectivă a anului 2016 cu 3,8% (în
preţuri comparabile). Cea mai semnificativă influenţă asupra creşterii PIB a avut valoarea adăugată
brută creată în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, transport şi depozitare, hoteluri și restaurante
– cu 1,4 puncte procentuale (p.p.), agricultură, silvicultură și pescuit – cu 0,4 p.p., industria – cu
0,3 p.p., construcții și informații și comunicații – cu cîte 0,2 p.p. etc.
Bugetul public național s-a soldat cu excedent în prima lună a anului. În luna ianuarie
a anului curent la bugetul public național (BPN) au fost acumulate venituri în sumă de 3,9 mild.lei,
cu 16,8% mai mult faţă de ianuarie 2017. Cheltuielile efectuate în cadrul BPN au fost la nivel de
3,4 mild.lei, în diminuare cu 5,4%. Respectiv, BPN a înregistrat un excedent de 536,6 mil.lei,
comparativ cu deficitul de -216,7 mil.lei în ianuarie 2017.
Produsul global brut. Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor
materiale şi a serviciilor, cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute într-o perioadă de timp, de regulă
un an, în cadrul subsistemelor economiei naţionale. Acest indicator include înregistrări repetate,
fapt pentru care are o utilizare redusă. Cu toate acestea, PGB răspunde unor cerinţe reale de
cunoaştere macroeconomică privind corelaţiile care se formează între diferite ramuri, subramuri şi
activităţi. PGB se calculează ca sumă a producţiei brute de bunuri materiale şi servicii din toate
sectoarele, adică prin însumarea consumului final şi a celui intermediar. Acest indicator se
calculează ca suma întregii producţii create în toate sectoarele economiei naţionale. El
implicăduble sau mai multe înregistrări ale aceloraşi produse
PGB= Ci+Cf+Ib unde:
Ci- consumul intermediar
Cf- consumul final de bunuri si servicii
Ib- investiţiile brute de capital
Deoarece include şi consumul intermediar, deci conţine înregistrări repetate ale aceluiaşi
bun material, PGB este mai rar folosit în statistica oficială.
Produsul intern net. PIN reprezintă valoarea finală netă a bunurilor și serviciilor create în
cadrul economiei naționale într-o anumită perioadă de timp. În calculul PIN se utilizează 2 metode:
1) Metoda cheltuielilor: PIN=PIB-A
2) Metoda veniturilor: PIN=salarii+renta+dobîndă+profit+dividende+imp.ind.nete
Produsul național brut. Produsul naţional brut constituie suma valorii adăugate brute
create de către agenţii economici autohtoni atît pe teritoriul ţării cît şi peste hotarele ei.Produsul
Naţional brut are drept criteriu de bază apartenenţa naţională a produsului creat. În mărimea lui se
include şi venitul cîştigat în străinătate şi repatriat de către rezidenţi. La determinarea PNB-ului nu
vor fi deci însumate rezultatele activităţii întreprinderilor străine care funcţionează pe teritoriul
naţional.
PNB=PIB+Vs+Vn
Produsul național net. PNN reprezintă valoarea netă a bunurilor si serviciilor finale
produse de agentii economici naționali într-o anumită perioadă de timp.
PNN=PNB-A
PNN=Vn+imp.ind.nete
Venitul național. Venitul naţional constituie suma veniturilor provcenite din muncă şi din
proprietate, venituri ce se obţin în urma producerii bunurilor economice. Altfel spus, venitul
naţional reprezintă suma salariilor, dobînzilor, profiturilor şi rentei. Ca si ceilalţi indicatori
macroeconomici venitul naţional se calculează prin mai multe metode, dar cel mai des prin
însumarea salariilor lucrătorilor rezidenţi a veniturilor din proprietate şi a veniturilor
întreprinzătorilor. Anume venitul naţional determină mărimea veniturilor personale, cuantumul
acumulării, investiţiile şi crearea de bunuri de consum. Venitul naţional este folosit pentru:
cheltuieli de consum şi investiţii( economii).
Formule de calcul a VN:
1) Metoda producției:
VN=PNN—evaluat la prețurile factorilor de producție
VN=PNB-A

2) Metoda repartiției:
VN=salaii+dobîndă+profit+rentă+dividende

3. Crizele economice în economia mondială


Criza economică mondială (2007-2009) a început în iulie 2007 sub forma unei crize
financiare, ca rezultat a pierderii încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată. Criza
a dus la o problem de lichidități și la blocarea instituțiilor financiare în special în Statele Unite și
Europa, ceea ce a accelerat criza de lichidăți și a diminuat schimburile comerciale internaționale.
Criza s-a agravat în 2008, întucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-
o perioadă de instabilitate acută, un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat
faliment iar în perioada septembrie-decembrie 2008 Japonia, Suedia, SUA, Rusia anunță oficial
intrarea în recesiune economică iar Ungaria, Ucraina și Islanda sunt salvate de la blocaj financiar
de către UE, FMI și Banca Mondială. Pierderile de pe piețele internaționale de capital, cumulate
în primele 8 luni ale crizei au fost estimate la 34,6 mii de miliarde de dolari sau 44% din PIB-ul
mondial.
Principalele ramuri afectate de criza mondială au fost sierurgia, ramura constructoare de
mașini, chimică, extractivă. La 8 decembrie 2008 barilul de petrol coboară până la 36,67 dolari. În
vederea depășirii recesiunii economice guvernele lumii intervin cu programme anticriză, axate în
special pe salvarea sistemului financiar.
Criza petrolului din 1973. A izbucnit în ziua de 15 octombrie, datorită țărilor arabe membre
ale O.P.E.C.(plus Egipt și Siria) care au hotărât să nu mai livreze petrol Statelor Unite ale Americii
și altor țări dezvoltate, întrucât acestea au sprijinit acțiunile politico-militare ale Israelului. Țările
importătoare au fost puternic afectate de emargo, prețul petrolului crescând spectaculos, cu 300
%. Pentru prima dată o resursă naturală a fost folosită ca intrument de reglare a raporturilor în
politica internațională, iar, din acest moment a apărut o nouă perspectivă de gândire asupra
consumului de energie, bazată pe reducerea acestuia.
Marea Depresiune Interbelică – 1929-1933. Această criză economică s-a instalat în august
1929, apărând după un deceniu de optimism în privința dezvoltării economiei americane și de
consum nemăsurat al cetățenilor. SUA au cunoscut o adevărată psihoză a consumului, în sensul că
se achiziționa aproape orice, consumul fiind promovat și de către stat.
Criza a debutat la bursă, care s-a prăbușit cu 40%, în intervalul 29 octombire – 13 noiembrie
1929, pierzându-se 30 de miliarde de dolari. Indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare și i-a
trebuit 26 de ani pentru a-și depăși maximul dinaintea crizei. În anul 1933, cica un sfert dintre
americanii apți de muncă erau șomeri, rata șomajului crescând de la 3% la 25%, iar nivelul mediu
al celor care lucrau a scăzut cu 43%. La fel, producția industrială a s-a redus cu 52%, iar prețurile
au scăzut cu 33%. În anii premergători crizei se înființau câte 4-5 bănci pe zi, iar în timpul crizei
au falimentat, în medie, câte 2 bănci pe zi. O treime dintre bănci au falimentat sau au fost preluate.
În SUA, criza economică a fost o criză de supraproducție, durând oficial până în martie 1933,
și a avut o mare influență asupra celorlalte economii dezvoltate ale lumii. Abia în anul 1940 se
putea afirma că economia Americii și-a revenit complet după criză.
Criza asiatică din 1977-1999. Aceasta s-a declanșat în luna iulie 1977 în Thailanda, ca
urmare a unei decizii guvernamentale de liberalizare a cursului de schimb al monedei naționale.
În scurt timp s-a produss o devalorizare masivă a bath-ului, iar Thailanda, care avea deja o datorie
externă uriașă, aproape că a intrat în faliment.
Criza thailandeză s-a răspândit rapid în celelalte țări din jur, cuprinzând toată regiunea Asiei
de Sud-Est. Țările cele mai afectate de criză au fost Coreea de Sud și Indonezia. Acestea au fost
sprijinite de Fondul Monetar Internațional, care le-a acordat un împrumut de 40 de miliarde de
dolari. Criza asiatică a durat 2 ani, după care economiile naționale din zonă au început să-și revină.
Criza financiară din Rusia – 1998. Criza financiară declanșată inițial de criza asiatică ce a
generat scăderea prețurilor materiilor prime, de al căror export Rusia era dependență în proporție
de 80%. Pe fondul scăderii veniturilor, Rusia s-a văzut în situația de a nu-și mai onora datoriile
externe, intrând practic în incapacitate de a plăti. Înainte de 1998, Guvernul a emis bonduri pentru
a-și acoperi deficitele, iar în momentul în care aceste bonduri ajungeau la scandență, guvernul le
plătea prin emiterea unor noi bonduri, datoria fiind astfel amplificată. Dobânda plătită de Guvern
pentru aceste bodnuri ajunsese la un moment dat la 150% pe an. Toată această schemă piramidală
a căzut în 13 august 1998 când bursa și cursul valutar s-au prăbușit. Economia a înceut recuperarea
în 1999-2000.
Criza bursei americane (1987). Deși în cursului anului 1986, economia americană dădea
semne de stagnare, totuși indicele Dow Jones a ajuns la un nivel maxim de cotație, care era de
2722 de puncte, înregistrând o creștere cu 44% mai mare, față de cât avea la sfârșitul anului 1986.
Cu toate acestea în ziua de 19 octombrie 1987 s-a produs cea mai spectaculoasă prăbușire a
burselor din istoria SUA, companiile economice suportând o devalorizare a capitalului propriu
estimată la circa 500 miliarde de dolari.
Criza bursei Souk Al-Manakh din Kuwait (1982). Criza bursei Souk Al-Manakh este
direct legată de Criza petrolului din 1973. Bursa în discuție funcționa în paralel cu cea oficială și
a cunoscut o creștere remarcabilă a indicilor bursieri în urma exploziei prețului petrolului din 1973.
Mulți arabi s-au îmbogățit în urma tranzacțiilor efectuate la această bursă.
În anul 1977 când bursa oficială a clacat și Guvernul a trebuit să adopte reguli rigide de
tranzacționare, jucătorii s-au îndreptat către bursa neoficială Souk Al-Manakh, care se situa deja
pe locul 3 în lume în privința capitalizării, oferind astfel suficiente motive de încredere.
Colapsul acestei burse a avut ca efect falimentul sau naționalizarea tuturor băncilor din
Kuwait, cu excepția uneia singure.
Hiperinflația din Germania (1918-1924). Rata de schimb între marcă și dolar era de 4 la 1
în 1914, urmând ca în mai 1923 să ajungă la 1 miliard la 1. Motivul acestei hiperinflații a fost acela
că Germania și-a recunoscut vina (prin semnarea Tratatului de la Versailles din 1919) de a fi
declanșat Primul Razboi Mondial. Ca și consecintă, s-a angajat să plătească Aliaților despăgubiri
în valoare de 226 miliarde de mărci (sumă redusă ulterior la 132 miliarde).
Această datorie era mai mult decât impovărătoare pentru Germania, întrucât depășea totalul
aurului sau devizelor deținute de această țară. Pentru a reduce hiperinflația și a face suportabilă
rata anuală de plătit ca despagubire de razboi, respectiv 2 miliarde de marci și 26% din exporturi,
guvernul german a introdus reforma monetară la sfârșitul anului 1923.
Ca o paranteză, este de menționat faptul că plățile către Aliați au fost suspendate de către
Hitler când acesta a ajuns la putere, apoi au fost reluate după încheierea celui de-al Doilea Razboi
Mondial, apoi au fost suspendate din nou în anul 1953 și reluate în 1990 după căderea Zidului
Berlinului.
Criza economică din Argentina (1999-2002). S-a declanșat la capătul unei perioadei în care
țara a fost guvernată de o dictatură militară și a trecut printr-un război cu Anglia, pentru cucerirea
dominației asupa Insulelor Falklands, pe care le-a pierdut. În același timp, economia a fost serios
afectată de o inflație galopantă, care ajunsese la un nivel de 200% pe lună.
Criza economiei mexicane. În anii dinaintea acestei crize, economia mexicană a crescut
foarte mult, iar în condițiile în care cursul valutar era ținut strict sub control, dezechilibrele
economice creșteau foarte repede. Cu ceva timp înainte de alegeri, Administrația condusă de
președintele Carlos Salinas de Gortari a decis să injecteze foarte mulți bani în economie, în
creșterea salariilor și pensiilor mărind astfel deficitul bugetar până la un nivel nesustenabil. Cum
se întâmpla de obicei, Gotari a pierdut alegerile iar noul președinte Ernesto Zedillo, a decis că un
control strict al cursului valutar este o greșeală și prin urmare, a lăsat moneda națională să fluctueze
liber. Datorită tensiunilor anterioare acumulate în economie, peso s-a devalorizat cu 80% față de
dolar în doar o săptămână (de la 4 la 7,2 peso pe $). SUA a intervenit rapid prin cumpărarea de
peso direct din piață și prin garantarea unui împrumut de $50 miliarde, situația revenind la normal
peste trei săptămâni când moneda s-a stabilizat la un nivel de 6 peso/dolar.
Criza sistemului bancar al SUA sau panica din 1907 (SUA). Aceasta criză a fost generată
- cum altfel - de colapsul sistemului bancar (din cauza aceasta se mai și numeste „the 1907
Bankers’ Panic”), sistem care pe fondul recesiunii existente la momentul respectiv, s-a confruntat
cu retrageri masive de bani, cu falimente și cu o scădere drastică a încrederii în bănci. La acel
moment, nu exista nici o instituție “oficială” care să garanteze depozitele sau să injecteze
lichiditate în economie (Fed s-a înființat în 1913). DJIA s-a prăbușit în luna martie, urmată de o
altă scădere serioasă în octombrie, moment în care Trezoreria SUA împreună cu banca JP Morgan
au asigurat lichiditatea necesară sistemului bancar. Încrederea s-a restabilit în februarue 1908.

4. Analiza indicatorilor pieţei muncii în R.Moldova

Biroul Naţional de Statistică anunţă că, în trimestrul IV 2017 populația economic activă
(populația ocupată plus șomerii) a Republicii Moldova a constituit 1210,2 mii persoane, fiind în
creștere cu 1,4% (16,9 mii) față de trimestrul IV 2016.
Disparități importante pe sexe și medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au
înregistrat: ponderea femeilor (50,2%) a fost puțin mai înaltă în comparație cu cea a bărbaților
(49,8%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mare față de cea a
populației active din mediu urban: respectiv 53,0% și 47,0%.
Rata de activitate a populației de 15 ani și peste (proporția populației active de 15 ani și peste
în populația totală de aceeași categorie de vârstă) a constituit 40,6%, fiind în creștere cu 0,6 p.p.
față de nivelul trimestrului IV 2016 (40,0%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul
populației masculine – 42,5%, în comparație cu cea feminină – 38,8%. Ratele de activitate pe
medii au înregistrat următoarele valori: 43,5% în mediul urban și 38,3% în mediul rural. În
categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 27,6%, iar în categoria 15-642 ani –
45,2%. Rata de activitate a populației în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-56 ani
pentru femei și 16-61 ani pentru bărbați) a fost de 47,6%.
Populația ocupată a constituit 1169,9 mii persoane, fiind în creștere cu 1,9% față de trimestrul
IV 2016. Ca și în cazul populației economic active, nu au fost înregistrate disparități pe sexe
(50,5% femei și 49,5% bărbați), iar ponderea persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare
față de cea a persoanelor ocupate din mediul urban (respectiv, 53,7% mediul rural și 46,3% mediul
urban).
Rata de ocupare a populației de 15 ani și peste (proporția persoanelor ocupate în vârstă de 15
ani și peste fată de populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 39,2%, fiind în creștere
față de nivelul trimestrului respectiv al anului precedent (38,5%). Rata de ocupare a bărbaților
(40,8%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (37,8%). În distribuția pe medii de
reședință acest indicator a avut valoarea de 41,4% în mediul urban și 37,5% în mediul rural. Rata
de ocupare a populației în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost de 45,9%, a populației în vârstă
de 15-64 ani – 43,6%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a înregistrat valoarea de
25,6%.

Figura 1. Evoluția trimestrială a ratelor de activitate și ocupare

Din distribuția persoanelor ocupate pe activități economice rezultă că în sectorul


agricol au activat 365,6 mii persoane (31,3% din totalul persoanelor ocupate). Din rândul acestora,
48 la sută (sau 15,1% din total ocupare) o constituie persoanele ocupate cu producerea produselor
agricole în exclusivitate pentru consumul propriu. Față de trimestrul IV 2016 numărul populației
ocupate în agricultură a crescut cu 24,1 mii sau cu 7,1%.
În activitățile non-agricole au fost ocupate 804,3 mii persoane, fiind practic, la nivelul
anului 2016 (806,8 mii). Ponderea persoanelor ocupate în industrie a constituit 12,5% (12,9% in
trimestrul IV 2016) și în construcții 4,1% (4,8% în trimestrul IV 2016). Numărul persoanelor
ocupate în industrie a fost practic la nivelul anului precedent (respectiv, 146,7 mii în 2017 și 148,1
mii în 2016), în timp ce în construcții a scăzut cu 14,6% față de trimestrul IV 2016. În
sectorul servicii au activat 52,1% din totalul persoanelor ocupate, ponderea acestora fiind practic,
la nivelul trimestrului IV 2016 (52,5%).
În repartizarea după forme de proprietate 73,1% din populația ocupată a activat în
sectorul privat și 26,9% - în sectorul public.
Structura populației ocupate după statutul profesional relevă, că ponderea salariaților a
constituit 65,4% din total. Marea majoritate a salariaților (91,0%) a fost angajată pe o perioadă
nedeterminată de timp.
Munca nedeclarată în rândul salariaților a constituit 5,3%, fiind în ușoară descreștere față
de trimestrul IV al anului precedent (5,9%). Practica de angajare fără perfectarea contractelor
individuale de muncă (în baza unor înțelegeri verbale) este mai frecventă printre salariații bărbați
(5,8%) decât salariații femei (4,8%). Cele mai mari ponderi ale salariaților care lucrează doar în
baza unei înțelegeri verbale sunt estimate în agricultură (40,1%) și comerț (27,1%).
În sectorul informal au lucrat 15,5% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar
34,6% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariații au
alcătuit 11,5%, iar persoanele ocupate cu producerea produselor agricole în exclusivitate pentru
consumul propriu – 43,6%. Din totalul salariaților, 6,1% aveau un loc de muncă informal.
Salarii „în plic” au declarat că primesc 5,7% din salariați, inclusiv: 4,8% primesc tot
salariul „în plic”, iar 0,9% - doar o parte. Cele mai mari ponderi ale salariaților care primesc salarii
„în plic” se estimează pentru activitățile din agricultură (43,7%), comerț (23,5%) și industrie
(7,5%).
Numărul persoanelor sub-ocupate (persoane ocupate, care, în cursul perioadei de
referinţă au dorit să lucreze ore suplimentare, a căror timp de lucru, la toate locurile de muncă
avute, a fost sub un prag de ore stabilit (40 ore), şi care au fost disponibile să lucreze ore
suplimentare, dacă ar fi avut această oportunitate) a fost de 81,0 mii, ceea ce reprezintă 6,9% din
totalul persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a scăzut cu 9,1% (8,1 mii)
în comparație cu trimestrul IV 2016.
Fiecare a cincea persoană ocupată (18,4%) a declarat că ar fi dorit să schimbe situația în
raport cu locul actual de muncă, pe motiv că nu este satisfăcută de nivelul remunerării (situație
inadecvată în raport cu venitul). Majoritatea din ele (86 la sută) doresc o remunerare mai mare pe
oră. Cota parte a acestora în total ocupare a constituit 11,5%, fiind în descreștere față de trimestrul
respectiv al anului precedent (13,7%). Restul sunt gata să lucreze ore adiționale pentru un venit
mai mare.
Numărul șomerilor, estimat conform definiției Biroului International al Muncii a fost de
40,3 mii, fiind în descreștere față de nivelul trimestrului IV 2016 (44,9 mii). Șomajul a afectat într-
o proporție mai mare bărbații –59,4% din total șomeri și persoanele din mediul urban – 67,45%.
Rata șomajului (ponderea șomerilor BIM în populația activă) la nivel de țară a înregistrat
valoarea de 3,3%, fiind în descreștere fată de trimestrul IV 2016 (3,8%). Rata șomajului la bărbați
a fost de 4,0%, iar la femei - de 2,7%. Disparități semnificative au fost înregistrate între medii:
4,8% în urban, față de 2,1% în rural. În rândul tinerilor (15-24 ani) rata șomajului a constituit
11,8%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 7,5%.
Rata șomajului este unul din cei patru indicatori ai sub-utilizării forței de muncă, denumit
LU1 de BIM. Toți indicatorii privind sub-utilizarea forței de muncă, calculați pentru Republica
Moldova se prezintă astfel:

Figura 2. Evoluția trimestrială a indicatorilor de sub-utilizare a forței de muncă


Sub-utilizarea forței de muncă are un caracter sezonier pronunțat, cele mai mari valori ale
indicatorilor înregistrându-se în primul trimestrul, atunci când activitatea agricolă este minimă.
Valoarea ridicată a indicatorului LU4 (indicatorul compozit de subutilizare al forței de
muncă) indică existența unui potențial economic, neutilizat, oferit de circa 132,7 mii persoane.
Diferența mare dintre valorile indicatorilor LU4 (indicatorul compozit de subutilizare al
forței de muncă) și LU1 (rata șomajului BIM) demonstrează limitările pe care le are analiza ratei
șomajului BIM în contextul pieței muncii din țara noastră. Doar o treime (30,4%) din persoanele
care doresc să lucreze pentru un venit, caută activ un loc de muncă și sunt identificate/ definite ca
șomeri BIM.
Populația inactivă de 15 ani și peste a constituit 1773,5 mii persoane, sau 59,4% din
totalul populației de aceeași categorie de vârstă, fiind în descreștere față de trimestrul IV 2016 (-
0,6 p.p.).
Din punct de vedere al relației cu piața muncii din țară, în cadrul populației inactive, se
disting câteva categorii importante:
A. Persoane care nu doresc să lucreze: 1424,8 mii în trimestrul IV anul 2017
Din acestea:

A.1. pensionari - 629,5 mii;


A.2. persoane care nu doresc să lucreze deoarece învață sau studiază - 265,1 mii;
A.3. persoane care nu doresc să lucreze pentru un venit deoarece îngrijesc de familie - 192,0 mii;
A.4. persoane care se află în țară, dar care nu doresc să lucreze în Moldova deoarece deja au un
loc de muncă (permanent sau sezonier) peste hotare sau persoane care planifică să lucreze peste
hotare - 228,0 mii;
B. Persoane declarate de către gospodării aflate peste hotare, la lucru sau în căutare de lucru -
330,7 mii persoane;
C. Persoane descurajate în a-și mai găsi un loc de muncă în țară - 7,2 mii persoane.
Sumând numărul persoanelor din grupurile A.4. și B se obține un număr de 558,7 mii persoane,
sau 31,5% din numărul total de persoane inactive cu vârsta de 15 ani și mai mult, care participă
sau planifică să participe pe piața forței de muncă din alte țări.
În trimestrul IV 2017, ponderea tinerilor NEET a constituit 29,1% din numărul total de tineri cu
vârsta de 15-29 ani, cu excepția persoanelor plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru.
Grupul NEET îl reprezintă tinerii în vârstă de 15-29 ani, care nu fac parte din populația
ocupată, nu studiază/învață în cadrul sistemului formal de educație și nu participă la nici-un fel de
cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal de educație.

5. 1. Analiza proceselor inflaționiste în Republica Moldova


Banca Națională a Moldovei (BNM) a revizuit în creștere prognoza privind rata anuală a
inflației la 5,2 la sută pentru anul 2017, cu 0,6 puncte procentuale mai înaltă față de cît anticipa
anterior, și respectiv 4,9 la sută în 2018. Este pentru prima oară în ultimele douăsprezece luni cînd
banca centrală ridică previziunile, după ce în anul trecut a redus prognoza ratei inflației de patru
ori consecutiv, de la 10,1 la 4,6 la sută.
2016 a fost un an cu o tendință de dezinflație pronunțată, am început anul cu o inflație de
13,4 la sută și am ajuns la 2,4 la sută, la sfîrșit de an, a menționat guvernatorul BNM, Sergiu
Cioclea, în cadrul prezentării raportului asupra inflației. El a menționat însă că în perioadele
următoare tendința se va inversa și deja în trimestrul doi vom intra în coridorul țintei de 5 la sută
plus/minus 1,5 puncte procentuale.
Conform noii runde de prognoză, rata anuală a inflației va avea o traiectorie ascendentă
pînă în trimestrul III 2017 și se va afla în limitele coridorului de variație de ± 1.5 puncte procentuale
de la ținta inflației.
Rata anuală a inflației, pe întreg orizontul de prognoză, se va plasa în intervalul de variație
al țintei inflației. Valoarea minimă de 3,5 la sută va fi înregistrată în trimestrul întîi 2017, iar
valoarea maximă de 6,0 la sută în trimestrul trei 2017. Comparativ cu prognoză precedentă,
valorile medii anuale proiectate ale ratei anuale a inflației sînt superioare cu 0,6 puncte procentuale
pentru anul 2017 și cu 1,1 puncte procentuale pentru anul 2018, se menționează în Raportul asupra
inflației.
Riscurile externe de natură inflaționistă sînt asociate majorării prețurilor internaționale la
produsele alimentare, incertitudinii direcției prețurilor la petrol și la gazele naturale alături de
accelerarea creșterii economice în regiune. Potențialele riscuri și incertitudini de proveniență
internă la adresa inflației decurg din persistența unui nivel înalt de lichiditate pe piața monetară,
alături de impactul modificărilor de accize și, respectiv, al recoltei din anul 2017. Totodată,
amînarea ajustărilor de tarife la serviciile reglementate alături de expirarea taxelor vamale la
importul unor produse din Ucraina generează un impact dezinflaționist asupra evoluției ulterioare
a inflației.
Cauzele inflaţiei. În Republica Moldova evoluţia preţurilor de consum este influenţată atît
de factorii monetari care se află sub controlul direct al BNM, cît şi de factorii nemonetari, cum ar
fi preţurile administrative, veniturile populaţiei şi productivitatea muncii, anticipările inflaţioniste,
măsurile de politică bugetară care nu sunt supuse controlului direct al BNM, dar care exercită o
influenţă semnificativă asupra cererii şi ofertei de bunuri şi servicii.
Inflaţia în Republica Moldova demonstrează mai degrabă un pronunţat caracter sezonier,
care se manifestă cu stabilitate mai ales în perioadele ianuarie-aprilie şi august-octombrie al
fiecărui an. Acesta este legat de dependenţa înaltă a economiei de sectorul agricol, de importul
masiv, precum şi de pieţele emergente. În alte perioade ale anului inflaţia este mai puţin previzibilă.
Totodată, experţii care monitorizează evoluţia preţurilor în Republica Moldova nu au
identificat pînă la moment o corelaţie semnificativă între evoluţiile lunare şi trimestriale ale
agregatelor monetare şi cea a inflaţiei. Aceasta ne face să credem că inflaţia în Moldova în general
nu are un caracter monetar, fiind generată în principal de factori nemonetari. Economiştii o mai
numesc şi inflaţie importată.
Aprecierea şi deprecierea monedei naţionale faţă de dolarul SUA, monedei euro, etc. de
asemenea are o influenţă semnificativă asupra evoluţiei preţurilor mărfurilor şi serviciilor
comercializate pe piaţa Republicii Moldova, datorită faptului că influenţează direct costurile
importatorilor de bunuri şi servicii, iar ponderea produselor importate (produse finite,
semifabricate, resurse energetice etc.) constituie o parte importantă din consumul final.
Agenţii economici şi populaţia decid asupra cheltuielilor pe care intenţionează să le
efectueze pe baza aşteptărilor lor privind inflaţia. Astfel, aşteptîndu-se la o rată a inflaţiei sporită,
deci la creşterea preţurilor bunurilor şi serviciilor, agenţii economici şi populaţia tind să
achiziţioneze şi să deţină cît mai multe active reale (bunuri de consum durabile, stocuri de produse
şi bunuri capitale), stimulînd astfel cheltuielile de consum şi investiţiile în bunuri reale, deci,
cererea agregată şi, respectiv volumul PIB.
Alţi factori, de natură nemonetară, de influenţă asupra indicelui preţurilor de consum în
perioada anilor 1994-2007 sunt: tarifele la energie electrică, preţurile la combustibil, preţurile la
gaz, nivelul salariilor nominale calculate, preţurile la serviciile de transport - care au afectat direct
sau indirect costurile de producţie ale agenţilor economici şi ulterior preţurile bunurilor şi
serviciilor.
Problema principală, legată de inflaţie, care apare este determinarea acelui nivel al inflaţiei
care permite menţinerea unei rate stabile de creştere economică. În conformitate cu estimările
economiştilor contemporani o rată a inflaţiei sub 10.0 la sută pentru ţările cu economie în tranziţie
nu exercită influenţe negative asupra creşterii economice, ci poate manifesta chiar un efect puţin
pozitiv.

5.2. Politicile antiinflationiste promovate de BNM si de alte economii

În prezent, conform datelor oficiale, în circulaţie se află aproximativ 6 mlrd. lei (483 mil.
dolari SUA) în numerar. Pentru menţinerea puterii de cumpărare a leului, conform articolul 4 al
Legii RM cu privire la Banca Naţională a Moldovei, “obiectivul principal al Băncii Naţionale este
asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor”. Să nu uităm însă că rate mici ale inflaţiei sunt
specifice economiilor aflate în recesiune, stagnare, pe când creşterea economică rapidă mereu a
fost însoţită de inflaţie accelerată. Astfel, menţinerea artificială a ratei inflaţiei conduce la frânarea
dezvoltării economice.
Întărirea artificială a monedei naţionale şi blocarea tendinţelor de liberalizare a cursului de
schimb au adus deficienţe importante economiei prin ieftinirea importurilor şi scumpirea
exporturilor care au avut ca efect sporirea deficitului balanţei comerciale.
BNM dispune de importante rezerve valutare pe care le foloseşte atunci când doreşte să
evite o depreciere sau apreciere accentuată a monedei naţionale. Astfel, datorită utilizării în
continuare a instrumentelor de sterilizare a masei monetare ca mecanism de control al inflaţiei –
procurarea excesului de valută de pe piaţa valutară interbancară, rezervele valutare ale băncii
centrale au atins la 18 mai un nou prag istoric – 862 mil. dolari. Soldul zilnic al lichidităţii absorbite
în perioada ianuarie-mai s-a situat aproape în permanenţă peste nivelul de 1 mlrd. lei. Aceasta este
una din explicaţiile „puterii leului”.
Destul de rapidă este şi schimbarea aşteptărilor inflaţioniste ale populaţiei la politica
monetară a BNM, în speţă la raportul leu/dolar şi leu/euro. Imediat ce leul se depreciază, observăm
sporirea preţurilor la toate mărfurile şi serviciile – tendinţă practic ireversibilă. Prin politica
monetară pe care o desfăşoară BNM nu poate opri reducerea continuă a puterii de cumpărare a
leului, mai ales că, după cum am constat şi mai sus, mulţi din factorii inflaţionişti sunt în afara
controlului BNM. Observăm că deja în primele 5 luni ale acestui an preţurile au crescut mereu (la
servicii, mărfuri industriale şi alimentare, la locuinţe etc.), cu toate că raportul leu/dolar şi leu/euro
rămâne practic acelaşi.
Altă măsură constă în menţinerea şi în continuare a unor dobânzi destul de înalte la
creditele acordate în lei persoanelor fizice şi juridice – în medie 18,6% anual. Cu toate că volumul
creditelor acordate de către băncile comerciale creşte constant, ratele dobânzilor constituie o frână
în contractarea de credite. Astfel, este evitată creşterea, peste măsură, a inflaţiei datorită creditului.
În acelaşi timp, întreprinderile mici şi mijlocii suferă de un deficit de resurse financiare pe termen
lung pentru dezvoltare.
O măsură interesantă de luptă cu inflaţia a fost la începutul acestei luni propusă de
premierul Tarlev - extinderea sistemului de achitare a salariilor prin carduri bancare la
întreprinderile de stat. Premierul a insista asupra elaborării planului de măsuri pentru introducerea
cardurilor pentru achitarea serviciilor şi în scopuri comerciale. Considerăm că această măsură nu
poate influenţa rata inflaţiei. În primul rând, întreprinderile de stat au o pondere de 4-5% din total.
În al doilea rând, reducerea volumului masei monetare din circulaţie ar putea avea loc doar în cazul
înzestrării cu terminale bancare a tuturor întreprinderilor (private şi publice), organizaţiilor etc. –
situaţie care ar permite achitarea de către populaţie a mărfurilor şi serviciilor fără numerar. În al
treilea rând, chiar şi banii virtuali tot bani rămân, ei nefiind lipsiţi de o componentă inflaţionistă.
Având în vedere diminuarea presiunii fiscale, Guvernul şi BNM trebuie să se asigure că
inflaţia, deficitul bugetar şi cel de cont curent vor fi ţinute sub control. În plus, trebuie să se ţină
cont că aşteptările inflaţioniste ale populaţiei care reacţionează la modificările politicii monetare.
În concluzie. Despre reducerea puterii de cumpărare a leului moldovenesc ne vorbeşte şi
utilizarea pe larg a dolarului şi monedei unice europene. În viziunea populaţiei şi oamenilor de
afaceri aceste monede sunt stabile şi măsoară mai exact cheltuielile şi rezultatele activităţii
economice. De exemplu, preţurile la imobile, autoturisme, telefoane mobile, chiar şi tarifele la
unele servicii sunt în euro şi dolari. Acelaşi lucru îl întâlnim frecvent şi la fixarea salariilor
personalului de către companiile autohtone.
De aceea, pentru ca statul să-şi atingă obiectivele politicii antiinflaţioniste, este necesară
coordonarea mai bună a politicilor economice: politica monetară, fiscală, valutară, salarială,
protecţia concurenţei etc. De asemenea, trebuie să se ţină cont că aceleaşi rezultate pot fi obţinute
prin folosirea uneia sau alteia dintre politicile mai sus enunţate. Adică, extinderea cererii globale
se poate realiza prin scăderea ratelor dobânzilor (politică monetară), sau prin reducerea taxelor si
impozitelor (politica fiscală). În alegerea instrumentelor şi măsurilor adecvate mai trebuie să se
ţină cont şi de viteza de propagare şi de gradul de previzibilitate al diferitelor politici economice,
opţiuni dictate uneori şi de interese politice.
În absenţa unei sincronizări adecvate, efectul fiecărei măsuri parţiale de politică economică
tinde să scadă sau chiar să se transforme într-unul advers.

6.1. Structura consumului in economia R.Moldova

Consumul, finanţat din remiteri, determină dinamica economică, iar Republica Moldova
are pe intern capacităţi reduse de a genera o creştere calitativă.
Economia naţională continua să se bazeze pe consum, care în mare parte e susţinut de
remiteri, iar pe termen mediu acest model de dezvoltare se va păstra. Actualul model, cu toate că
permite ţării să se dezvolte şi nu implică eforturi sporite pentru menţinerea sa, reprezintă, o
provocare pe termen lung, pentru economia naţională. Este improbabil ca creşterea remiterilor să
poată fi menţinută pe un termen lung. Odată cu absorbţia migranţilor de către ţările gazdă şi
reuniunea peste hotare cu familiile sale, volumul remiterilor direcţionate spre Republica Moldova
se va reduce mult.
Remiterile au ajuns să domine viaţa economică din Moldova. Remiterile au un rol deosebit
în finanţarea consumului menajelor, ce are o pondere peste 90 în PIB %, începînd cu 2005 şi care
determină dinamica economiei naţionale. La capitolul recepţionarea remiterilor, Republica
Moldova este printre liderii mondiali, ponderea acestor fluxuri în PIB fiind una dintre cele mai
mari în lume. Remiterile au temperat o serie de şocuri economice cu care s-a ciocnit Republica
Moldova: majorări constante şi considerabile ale preţurilor la energie, embargourile pentru
exportul de vinuri din 2006, seceta din 2007. Evoluţiile bune înregistrate în 2010 s-au realizat fără
a aduce schimbări structurale în modelul de funcţionare a economiei naţionale. Pe termen mediu,
Republica Moldova va rămîne dependentă de remiteri, iar economia va fi impulsionată de consum.
Anii 2011-2012, probabil vor fi marcaţi de o revenire mai serioasă a întregii economii globale după
criza mondială, pe acest fundal Republica Moldova, va începe să beneficieze din nou de un volum
sporit de remiteri.

Conform graficului de mai sus, observăm că cea mai mare parte a cheltuielilor este
îndreptată în sfera agrară, care cuprinde 48,8% din totalul cheltuielilor, de aici rezultă, ca acest
sector este o parte importantă de dezovoltare a economiei RM.
La fel este favorabil de-a efectua cheltuieli în domeniul învățămîntului, deoarece tinerii
este un sector foarte important în dezvoltarea economică a unei țări, aceste cheltuielir sunt
percepute la moment de stat, dar care aduc un beneficiu forte pe viitor.

6.2. Stuctura PIB-ului în economia Republicii Moldova

Biroul Naţional de Statistică informează că, conform datelor operative, în anul 2017,
produsul intern brut (PIB) a însumat 150369 milioane lei, preţuri curente de piaţă, în creștere - în
termeni reali - cu 4,5% faţă de anul 2016 semidefinitiv.
Tabelul 1. Produsul intern brut în anul 2017 – serie brută

Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV Anul


Milioane lei,
prețuri
curente 29 670 34 251 45 523 40 925 150 369
În % faţă de
perioada
respectivă
din anul
precedent 103,1 102,5 105,4 106,4 104,5

La creșterea PIB, în anul 2017 față de anul 2016, au contribuit următoarele activități
economice:
 Comerțul cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a
motocicletelor; transportul și depozitarele; activitățile de cazare și alimentație
publică (+1,3%), cu o pondere de 20,5% la formarea PIB și o majorare a valorii adăugate
brute (VAB) cu 6,6%;
 Agricultura, silvicultura și pescuitul (+1,0%), cu o pondere de 12,2% la formarea PIB și o
majorare a VAB cu 7,9%;
 Industria extractivă și industria prelucrătoare; producția și furnizarea de energie electrică
și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei; salubritate, gestionarea
deșeurilor, activitățile de decontaminare (+0,4%), cu o contribuție de 14,6% la formarea
PIB și o majorare a VAB cu 3,0%;
 Informațiile și comunicațiile (+0,2%), cu o pondere de 5,7% la formarea PIB și o majorare
a VAB cu 3,0%;
 Construcțiile (+0,1%), cu o pondere de 3,3% la formarea PIB și o majorare a VAB cu 4,3%.
Total pe economie VAB a depășit cu 3,8% nivelul anului precedent, contribuind la
creșterea și formarea PIB cu 3,3% și 84,1%, respectiv.
Volumul impozitelor pe produse s-a majorat cu 6,9% în raport cu anul anterior, contribuind
la creșterea și formarea PIB cu 1,1% și 16,3%, corespunzător.
Categorii de utilizări
Din punct de vedere al utilizării PIB creșterea s-a datorat, în principal:
 Consumului final al gospodăriilor populației (+4,2%), al cărui volum s-a majorat cu 4,9%,
contribuind la formarea PIB cu 85,8%;
 Formării brute de capital fix (+1,2%), cu o contribuție de 21,9% la formarea PIB și o
majorare a volumului său cu 5,3%.
Contribuție negativă la creșterea PIB a avut-o exportul net (-2,7%), consecință a deficitului
balanței comerciale (-42 292 mil. lei).
În trimestrul IV 2017, PIB a însumat 40 925 milioane lei, prețuri curente de piață, în
creștere – în termeni reali – cu 6,4% față de trimestrul IV 2016 pe seria brută și cu 6,1% pe seria
ajustată sezonier; față de trimestrul III 2017, pe seria ajustată sezonier, PIB s-a majorat cu 1,3%.
Tabelul 2. Dinamica produsului intern brut trimestrial
Trim.
Trim.I Trim.II Trim.III IV Anul
- în % față de perioada respectivă din anul precedent
2015 104,8 102,5 96,4 96,8 99,6
Serie brută 2016 100,8 101,9 106,5 106,7 104,3
2017 103,1 102,5 105,4 106,4 104,5
2015 104,1 102,4 95,6 97,1 -
Serie ajustată
2016 101,0 102,0 106,5 106,4 -
sezonier
2017 103,4 103,5 105,7 106,1 -
- în % față de trimestrul precedent
2015 99,0 100,2 97,0 101,0 -
Serie ajustată
2016 103,0 101,1 101,2 100,9 -
sezonier
2017 100,1 101,3 103,3 101,3 -

Ca urmare a revizuirii seriei brute a PIB prin includerea calculelor pentru trimestrul IV
2017, seria ajustată sezonier a fost recalculată, indicii de volum fiind revizuiți față de varianta
publicată la 15 decembrie 2017. Astfel:
 rezultatele trimestrului III 2017 comparativ cu trimestrul III 2016 s-au modificat de la
105,9% la 105,7%;
 rezultatele trimestrului III 2017 față de trimestrul II 2017 – de la 103,6% la 103,3%.

Figura 4. Dinamica Produsului Intern Brut trimestrial 2010-2017 (2010 = 100)


Datele statistice internaționale disponibile la moment arată că rata de creștere înregistrată
în Republica Moldova în prima jumătate de an 2014 pare să fie și una dintre cele mai înalte la scară
europeană. După recesiunea din anul 2012, economia Republicii Moldova în anul 2013 a revenit
pe un trend ascendent, înregistrând cea mai înaltă rată de creștere economică din ultimii ani.
Creșterea a fost generată în special de sectorul agricol, pentru care anul 2013 a fost extrem de
favorabil. Totodată, această creștere a fost susținută de o politică monetară expansionistă, operată
într-un cadru de țintire a inflației și o politică bugetar-fiscală prudentă.

7.1. Structura bugetului de Stat a R.Moldova


Bugetul de stat pe anul 2016 se aprobă la venituri în sumă de 29641603,1 mii de lei şi la
cheltuieli în sumă de 33824403,1 mii de lei, cu un deficit în sumă de 4182800,0 mii de lei.
În bugetele unor autorităţi publice centrale se aprobă alocaţii :
- în bugetul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru Fondul de
subvenţionare a producătorilor agricoli – în sumă de 700000,0 mii de lei, dintre care
380800,0 mii de lei din contul Programului de suport bugetar ENPARD al Comisiei
Europene.
- în bugetul Ministerului Culturii, pentru susţinerea proiectelor/programelor culturale ale
asociaţiilor obşteşti – în sumă de 4064,7 mii de lei şi pentru susţinerea activităţii teatrelor,
circului și a organizațiilor concertistice – în sumă de 122058,8 mii de lei ;
- în bugetul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei – 95923,8 mii lei ;
- în bugetul Ministerului Tineretului și Sportului, pentru Comitetul Național Olimpic și
Sportiv – în sumă de 7500,0 mii de lei, din care în scop de pregătire și participare a
sportivilor moldoveni la ediția a XXXI-a a Jocurilor Olimpice de vară, la competițiile
internaționale, de promovare a mișcării olimpice – în sumă de 5000,0 mii de lei și pentru
lucrările de restaurare a sediului din str. A. Pușkin nr. 11, municipiul Chișinău – în sumă
de 2500,0 mii de lei ;
- în bugetul Agenției „Moldsilva”, pentru extinderea pădurilor pe terenurile degradate, aflate
în proprietatea autorităților administrației publice locale – în sumă de 2141,2 mii de lei;
- în bugetul Comisiei Electorale Centrale, pentru finanțarea partidelor politice – în sumă de
39850,0 mii de lei;
- la bugetul asigurărilor sociale de stat – în sumă de 5047265,7 mii de lei, inclusiv pentru
acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat – 1340599,5 mii de lei;
- la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală – în sumă de 2512712,3 mii de lei,
inclusiv pentru asigurarea unor categorii de persoane conform legislaţiei – 2369923,5 mii
de lei, pentru realizarea programelor naţionale în domeniul ocrotirii sănătăţii – 52816,4 mii
de lei, și din contul împrumutului acordat de Banca Mondială în cadrul proiectului
„Modernizarea sectorului sănătății în Republica Moldova” – 89972,4 mii de lei;
- la bugetele locale – în sumă totală de 7873070,7 mii de lei, inclusiv 86611,4 mii de lei
pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în anul 2015 din contul veniturilor proprii ale
bugetelor locale pentru finanțarea învățămîntului, școlilor sportive și a asistenței sociale ;
- lucrări de renovare a instituţiilor de învăţămînt primar, gimnazial și liceal din subordinea
autorităţilor publice locale – în sumă de 39239,1 mii de lei, din contul împrumutului
acordat de Banca Mondială în cadrul proiectului „Reforma în educaţie”, pentru care
Ministerul Educaţiei va deţine calitatea de investitor.
- plata cotizaţiilor în organizaţiile internaţionale al căror membru este Republica Moldova –
în sumă de 56593,7 mii de lei şi pentru activităţi de reintegrare a ţării – în sumă de 10000,0
mii de lei ;
- Fondul de rezervă și Fondul de intervenție ale Guvernului – în sume de 50000,0 mii de lei
și, respectiv, de 20000,0 mii de lei.

Parametrii bugetului de stat pe anul 2018 estimează veniturile în sumă totală de 36 618,5
mil.lei, cu o creştere de 8,4% comparativ cu anul curent. În același timp, cheltuielile bugetului de
stat se estimează în sumă de 41 332,4 mil.lei, cu o creștere de 9,4 % comparativ cu cheltuielile
prevăzute pentru anul 2017. Deficitul bugetului de stat pe anul 2018 se estimează în sumă de 4
713,9 mil.lei.
Alocațiile prevăzute în bugetul pe anul 2018 sunt pentru asigurarea financiară a priorităților
pe domenii de activitate, conform documentelor de politici naționale și sectoriale. La fel, vor fi
alocați pentru continuarea reformelor derulate în domeniul protecției sociale, sistemului
educațional, sănătății, ordinii publice, justiției, asigurării implementării prevederilor legislației
privind remunerarea muncii în sectorul bugetar, precum și asigurării financiare a proiectelor și
acțiunilor prevăzute în acordurile cu partenerii de dezvoltare.
Potrivit Legii bugetului asigurărilor sociale de stat (BASS) pentru anul 2018, veniturile
sunt estimate în sumă de 19 mlrd 312 mln lei, cu o creștere de 1 mlrd 798 mln lei în raport cu
veniturile aprobate pentru anul curent. Totodată, în structura veniturilor bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul viitor, 65 la sută vor constitui resursele generale ale BASS și 35% -
transferurile de la Bugetul de stat.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2018 sunt estimate la 19 mlrd 312
mln, cu o creștere de 1 mlrd 798 mln lei în raport cu veniturile aprobate pentru anul curent. Acestea
vor acoperi subprogramele BASS, în corespundere cu prioritățile politicilor sectoriale.
Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2018 prevede
venituri și cheltuieli egale, în sumă de 6 659 025,2 mii lei. Totodată, comparativ cu 2017, este
prevăzută majorarea veniturilor cu 10,2%, iar a cheltuielilor cu 8,5%. Costul poliței de asigurare
medicală obligatorie în 2018 va rămâne la nivelul ultimilor patru ani – 4 056 de lei.
Potrivit Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale, legile bugetare anuale
se examinează şi se adoptă în două lecturi: - în prima lectură se aprobă indicatorii generali ai
bugetului (veniturile, cheltuielile şi soldul bugetului), și în a doua lectură proiectul legii se
examinează şi se votează pe articole sau, după caz, în ansamblu, ținând cont de propunerile şi
obiecţiile înaintate la proiect, iar îmbunătăţirea părţii textuale a legii vor fi luate în consideraţie la
redactarea finală a proiectului, anunță Direcția comunicare și relații publice a Parlamentului
Republicii Moldova.

7.2. Dinamica deficitului bugetar și metodele de finanțare în economia


R.Moldova

Evoluțiile economiei se transpun direct pe bugetul public național care, la rândul său, nu
mai poate, în deplină măsură, servi drept instrument efectiv și eficient de realizare a politicilor.
Astfel, în anul 2015 veniturile bugetului public național sânt în creștere cu 3,6 la sută față de
realizările pe 2014, pe când veniturile în 2014 au crescut față de realizările în 2013 cu 15,1 la sută,
deficitul bugetar atingând nivelul de 3,8% din PIB.
Deficitul bugetului public naţional a fost finanţat din contul surselor interne şi externe
(emisiunea VMS pe piața primară, intrări de împrumuturi externe), mijloacelor din vânzarea şi
privatizarea patrimoniului public şi din mijloace la conturi ale bugetelor respective.
Evoluția deficitului bugetului public național pe anii 2013-2015 pe componentele acestuia
se prezintă în următorul tabel. (mil lei):

Executat
2013 2014 2015
Total BPN -1751,8 -1946,3 -2714,7
Ponderea în PIB (%) -1,74 -1,74 -2,2
Bugetul de stat -1464,5 -1630,2 -2046,5
Ponderea în suma totală (%) 83,6 83,8 85,0

Bugetele UAT -88,9 -260,5 -478,6


Ponderea în suma totală (%) 5,1 13,4 23,4
BASS -126,3 9,3 -57,7
Ponderea în suma totală (%) 7,2 -0,5 5,8
FAOM -65,1 -41,8 -89,6
Ponderea în suma totală (%) 3,7 2,1 5,9

Tabelul 1 Privind evoluția deficitului BPN

Evoluția surselor de finanțare a deficitului bugetului public național (mil. lei) pe anii 2013-2015
se prezintă în următorul tabel:

Executat
2013 2014 2015
Total surse de finanțare 1751,8 1946,3 2714,7
Finanțarea internă netă 729,4 522,3 625,4
Finanțarea externă netă 516,3 1430,5 1866,7
Mijcloace din vânzarea și privatizarea patrimoniului public 320,6 427,6 219,1
Modificarea soldurilor la conturi 185,5 -434,1 3,5

Sursele de finanţare ale deficitului s-au constituit din:


a) la componenta de bază:
• sursele interne - 399,6 mil. lei, dintre care emisiunea valorilor mobiliare de stat pe piața
primară în sumă de 492,7 mil. lei şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat emise pentru
stabilitatea financiară - în sumă de 93,1 mil. lei;
• intrări de împrumuturi externe - 464,4 mil. lei împrumuturi din partea Băncii Mondiale și
BIRD, (echivalent 34,1 mil. dol. SUA, dintre care 3,82 mil. dol. SUA - reforma educației
(modernizarea școlilor de circumscripție), 30,3 mil. dol. SUA - DPO-I);
• pentru onorarea obligaţiunilor faţă de creditorii externi au fost utilizate - 705,9 mil. lei;
• mijloace din vânzarea şi privatizarea patrimoniului public - 191,4 mil. lei;
• majorarea soldurilor mijloacelor băneşti la cont - 354,4 mil. lei.
b) la componenta mijloace speciale, deficitul a fost finanţat din contul soldurilor mijloacelor
băneşti la conturile instituţiilor bugetare în volum de 3,3 mil. lei;
c) la componenta fondurilor speciale deficitul a fost finanțat din contul soldurilor mijloacelor
bănești la conturile acestor fonduri în sumă de 186,6 mil. lei;
d) deficitul pe proiectele finanţate din surse externe a fost finanţat din împrumuturi externe,
în sumă de 1 668,9 mil. lei și din contul altor surse - 62,6 mil. lei. Soldul mijloacelor bănești la
conturile acestor proiecte au fost majorate cu 322,9 mil. lei.
La elaborarea proiectului de buget s-a ținut cont de obiectivele politicii fiscale pe anul
2015.
Metodele de rezolvare a problemei finanțării deficitului bugetar

O problemă foarte importantă și de mare actualitate în legătură cu deficitul bugetar o reprezintă


depistarea şi îmbinarea modalităţilor de finanţare a acestuia.
Problema finanţării deficitului bugetar are două moduri de rezolvare: emisiunea monetară şi
împrumutul de stat.

a) Emisiunea monetară(monetizarea deficitului bugetar) constă în vânzarea de active


lichide băncilor comerciale şi are un pronunţat caracter inflaţionist. În cadrul acestui proces,
Ministerul Finanţelor Publice vinde titluri de stat Băncii Naţionale, care, pe această cale, acordă
statului un împrumut. Pe măsură ce BN achiziţionează titluri de stat, ea oferă băncilor comerciale
rezerve suplimentare de active lichide şi astfel sporeşte masa monetară din economie. BN poate
cumpăra titluri de stat de pe piaţa secundară, ceea ce constituie un echivalent modern al emisiunii
monetare.
Monetizarea deficitului bugetar are caracter inflaţionist până în momentul în care economia se
îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel mai ridicat al preţurilor. De asemenea,
dacă autorităţile publice decid să continue această politică de la un an la altul, va rezulta o creştere
corespunzătoare a ofertei monetare, accentuând inflaţia.

b) Finanţarea deficitului bugetar prin credit public. În general, împrumutul generează


starea de echilibru între nevoia crescută de resurse a debitorului şi nevoia de fructificare a
resurselor excedentare aflate la creditori. Din cauza efectelor negative ale creşterii inflaţiei în
situaţia monetizării deficitului bugetar, soluţia rămasă pentru acoperirea acestuia este recurgerea
la împrumuturi publice de pe piaţa internă sau externă. Ca şi în cazul agenţilor economici, este
necesar ca „profitul” pe termen mediu şi lung al împrumutului public contractat pentru finanţarea
cheltuielilor publice să fie acoperitor pentru serviciul datoriei publice.
Cu alte cuvinte, statul trebuie să utilizeze împrumutul pentru finanţarea de bunuri publice
solicitate de piaţă în ansamblul ei, astfel încât, pe cât posibil, să nu se producă o pierdere de utilitate
din cauza alocării resurselor prin intermediul deficitului bugetar.
În cadrul economiei, în condiţiile unui anumit volum al resurselor financiare libere, contractarea
de credite publice poate să conducă la reducerea investiţiilor particulare. Pentru ca pe ansamblu
procesul investiţional să nu aibă de suferit, ar trebui ca statul să utilizeze cheltuielile publice într-
o proporţie mai accentuată pentru investiţii productive (şosele, autostrăzi, construirea de spitale,
investiţii în capital uman etc.). Atât timp cât investiţiile publice sunt la fel de productive ca şi cele
particulare, în viitor nu se vor reduce nici stocul de capital şi nici venitul naţional. Altfel spus, este
necesar ca împrumuturile publice să fie direcţionate către acele cheltuieli publice care finanţează
bunuri de capital productive. În acest fel, finanţarea unui deficit bugetar ridicat (politică bugetară
expansio-nistă), deşi va tempera investiţiile particulare, va conduce totuşi la o creştere economică,
întrucât investiţiile totale nu sunt afectate.
Pentru finanţarea deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice emite titluri de stat
pe care le vinde către public, obligându-se să plătească anual deţinătorilor acestor înscrisuri
(creditorilor) o anumită sumă reprezentând dobânda şi apoi să ramburseze sumele împrumutate la
scadenţă. Împrumutul public conduce la reducerea rezervelor şi ofertei de monedă din economie.
Prin împrumutul public se acoperă deficitul bugetar pe termen scurt fără să aibă loc o
creştere a fiscalităţii, dar costurile legate de rambursarea împrumutului implică o creştere în viitor
a cheltuielilor publice (nemaifiind în totalitate dedicate finanţării şi serviciilor publice viitoare).
În timp ce excedentul bugetar este o formă a economisirii publice, deficitul bugetar reprezintă
dezeconomisire publică (reducerea ratei de economisire la nivel guvernamental). Deficitul bugetar
este echivalent cu scăderea economisirii (economisirea naţională se situează sub nivelul celei
particulare), iar efectele ei pot fi pozitive sau negative.
Principalele surse de finanţare a deficitului bugetar în Republica Moldova sunt
creditele BNM, veniturile din realizarea hârtiilor de valoare de stat, creditele altor instituţii
financiare şi împrumuturile externe.
Sursele externe, de asemenea, reprezintă una din resursele importante în acoperirea
deficitului bugetar. Şi în acelaşi timp, împrumuturile externe condiţionează creşterea datoriei
externe a Republicii Moldova. Astfel, rezultă că sursele de finanţare a deficitului bugetar conduc
la majorarea datoriei interne şi externe, iar creşterea acestora favorizează sporirea datoriei de stat.

8.1. Politica monetară a RM pentru 2018 și rezultatele 2017

Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei, în cadrul ședinței din 27 decembrie


2017, a adoptat următoarea hotărâre:
1. Se menține rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt
la nivelul actual de 6.5% anual.
2. Se mențin ratele de dobândă:
- la creditele overnight la nivelul actual de 9.5% anual;
- la depozitele overnight la nivelul actual de 3.5% anual.
3. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei moldovenești și în valută
neconvertibilă la nivelul actual de 40.0% din baza de calcul.
4. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în valută liber convertibilă la nivelul
actual de 14.0% din baza de calcul.
Decizia a fost luată în baza celor mai recente analize macroeconomice și a ajustării prognozei
inflației pe termen scurt și mediu pe fondul impactului propagării impulsurilor anterioare de
politică monetară asupra inflației.
Aceste analize au confirmat, în mare parte, valabilitatea prognozei BNM, publicate în luna
noiembrie 2017, precum și a asumărilor și ipotezelor care au stat la baza acesteia.
Totodată, creșterea economică în trimestrul III 2017 a înregistrat un nivel de 5.4 la sută comparativ
cu perioada similară a anului precedent – o creștere superioară celei așteptate. Această creștere a
fost susținută, preponderent, de cererea agregată și de performanța din sectorul agricol. Cu toate
acestea, conform ajustării curente a prognozei, activitatea economică urmează să evolueze sub
nivelul său de echilibru. În perioada ulterioară, cererea agregată va fi determinată de deciziile cu
privire la salarizare, indexare și valorizare anticipată a pensiilor.
De menționat că inflația anuală în luna noiembrie 2017 a început trendul descendent asociat
ultimei prognoze a BNM. În contextul lipsei devierilor pronunțate a asumărilor de la această
prognoză, rata anuală a inflației va reveni în cadrul intervalului de variație a țintei de 5.0 procente
anual în trimestrul I 2018.
Rezultatele pentru 2018 :

1. Se menține rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară pe termen scurt
la nivelul actual de 9.0 la sută anual.
2. Se mențin ratele de dobîndă:
- la creditele overnight la nivelul actual de 12.0 la sută anual;
- la depozitele overnight la nivelul actual de 6.0 la sută anual.
3. Se menţine norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în valută liber convertibilă la nivelul
de 14.0 la sută din baza de calcul.
4. Se menţine norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei moldovenești și în valută
neconvertibilă la nivelul de 35.0 la sută din baza de calcul.

Analiza celor mai recente date statistice relevă creșterea ușoară a dinamicii a ratei anuale
a inflației și plasarea acesteia, a treia lună consecutiv, sub limita inferioară a intervalului de variație
de ± 1.5 puncte procentuale de la ținta inflației de 5.0 la sută.
Rata anuală a inflației în luna noiembrie 2016 a înregistrat nivelul de 2.6 la sută, fiind cu
0.1 puncte procentuale superioară celei din luna precedentă.
Evoluția ratei anuale a inflației este în concordanță cu ultima prognoză a BNM (publicată
în luna octombrie 2016) și validează corectitudinea deciziilor de politică monetară din anul 2015
și de la începutul anului curent.
În luna noiembrie 2017, rata anuală a inflației de bază2 s-a situat cu 0.3 puncte procentuale
sub nivelul consemnat în luna precedentă, constituind 5.6 la sută.
Produsul intern brut în trimestrul III 2016 s-a majorat cu 6.3 la sută, continuând evoluția
pozitivă înregistrată în semestrul I al anului curent. Din perspectiva utilizărilor creșterea
economică s-a datorat creșterii cererii interne și externe. Astfel, majorările exportului, a
consumului final al gospodăriilor populației și a formării brute de capital fix au generat contribuții
de 5.9, 4.2 și 0.9 puncte procentuale, respectiv. Pe categorii de resurse, evoluția pozitivă a PIB a
fost determinată de creșterea valorii adăugate brute din toate sectoarele, cu excepția celei din
„construcții”, „administrație publică” și „alte activități”. Astfel, a fost înregistrată majorarea valorii
adăugate brute în „agricultură” cu 24.2 la sută, „comerț” cu 6.8 la sută, „transport și depozitare”
cu 3.3 la sută, „informații și comunicații” cu 2.9 la sută și în „industrie” cu 1.2 la sută.
Dinamica indicatorilor macroeconomici în lunile octombrie și noiembrie 2018 denotă
evoluții mixte aferente activității economice în trimestrul IV. În luna octombrie 2017, exporturile
au sporit față de perioada similară a anului 2016 cu 6.6 la sută, importurile cu 12.8 la sută, iar
volumul producţiei industriale a consemnat un nivel de minus 2.2 la sută. În același timp,
transportul de mărfuri a crescut cu 0.3 la sută, comerțul cu servicii cu 0.8 la sută, iar comerțul cu
amănuntul s-a diminuat cu 2.5 la sută.
Din perspectiva cererii de consum, în luna octombrie 2017, ritmul anual de creștere a
salariului mediu real pe economie a constituit 9.2 la sută, fiind cu 2.3 puncte procentuale superior
celui din luna septembrie 2017. Transferurile de mijloace bănești în favoarea persoanelor fizice
prin intermediul băncilor din Republica Moldova s-au redus în perioada ianuarie-noiembrie cu 4.4
la sută, iar în luna noiembrie 2017 s-au majorat cu 0.9 la sută, în termeni nominali, comparativ cu
perioadele corespunzătoare ale anului 2016.
Procesele de creditare și de economisire în luna noiembrie 2017 au consemnat evoluții
similare. Volumul creditelor noi acordate în această perioadă s-a majorat cu 8.5 la sută, iar
depozitele noi atrase - cu 0.7 la sută față de perioada similară a anului precedent. Totodată, soldul
total al creditelor la sfârșitul lunii noiembrie 2016 s-a diminuat cu 7.3 la sută, iar soldul total al
depozitelor a crescut cu 4.0 la sută față de sfârșitul lunii noiembrie 2016.
Rata medie la creditele noi acordate în moneda națională s-a micșorat cu 0.49 puncte
procentuale față de nivelul înregistrat în luna octombrie 2017, constituind 12.56 la sută. Rata la
depozitele noi atrase în lei s-a majorat cu 0.24 puncte procentuale până la nivelul de 7.48 la sută
în luna noiembrie 2017.
Conduita politicii monetare continuă să se profileze în funcție de riscurile și incertitudinile
asociate evoluțiilor din mediul extern și cel intern. Riscurile externe de natură inflaționistă sunt
asociate majorării prețurilor internaționale la produsele alimentare, la petrol și la gaze naturale
alături de fluctuațiile de pe piețele financiare. Potențialele riscuri și incertitudini de proveniență
internă la adresa inflației decurg din condițiile existenței unui exces de lichiditate, din impactul
modificărilor de accize aferente politicii fiscale pentru anul 2017 și, respectiv, a recoltei din anul
2017. Totodată, acordul de comerț liber dintre Republica Moldova și Turcia alături de expirarea
taxelor vamale la importul unor produse din Ucraina, reincluderea prețului la gazul lichefiat în
cadrul Metodologiei de formare și aplicare a prețurilor la produsele petroliere generează un impact
dezinflaționist asupra evoluției ulterioare a inflației. Astfel, analizând balanța riscurilor, se observă
accentuarea riscurilor inflaționiste din partea ofertei la mijlocul perioadei de prognoză în condițiile
persistenței factorilor dezinflaționiști din partea cererii agregate pe tot orizontul de prognoză.
În acest context, măsurile de politică monetară adoptate de BNM de la începutul anului
curent până în prezent încă urmează să se propage prin diferite canale de transmisie în economia
națională, inclusiv prin influențarea ratelor dobânzilor la credite și depozite în moneda națională,
astfel, exercitând efecte în continuare asupra evoluției inflației.
În aceste condiții, membrii Comitetului executiv al BNM, în ședința din 29 decembrie
2016, au decis unanim să mențină rata dobânzii de politică monetară la nivelul actual de 9.0 la sută
anual.
Decizia vizează menținerea ratei inflației în proximitatea țintei de 5.0 la sută pe termen
mediu, cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale. Calibrarea graduală a conduitei politicii
monetare urmărește asigurarea condițiilor monetare reale adecvate susținerii creditării și
economisirii, precum și pentru impulsionarea cererii interne, alături de adaptarea în continuare a
mediului economic intern la volatilitățile și incertitudinile din mediul extern.
BNM va continua să gestioneze adecvat surplusul de lichiditate prin operațiuni de
sterilizare, conform calendarului anunțat.
În același timp, Banca Națională va propune în continuare lichidități băncilor, conform
calendarului anunțat pentru anul 2017, prin operațiuni repo pe termen de 14 zile, la rată fixă, egală
cu rata de bază a Băncii Naționale plus o marjă de 0.25 puncte procentuale.
Reiterăm că BNM va monitoriza și va anticipa în continuare evoluțiile interne și cele ale
mediului economic internațional, astfel încât, prin flexibilitatea cadrului operațional specific
strategiei de țintire a inflației, să asigure menținerea stabilității prețurilor pe termen mediu.
Următoarea ședință a Comitetului executiv al BNM cu privire la politica monetară va avea
loc pe data de 26 ianuarie 2017, conform calendarului anunțat.

8.2. Dinamica masei monetare şi a instrumentelor politicii monetare

În luna ianuarie 2018, baza monetară s-a majorat cu 1105.8 mil. lei (3.0 la sută) față de
luna precedentă și a constituit 38102.7 mil. lei. Creșterea bazei monetare a fost determinată de
majorarea contrapartidelelor acesteia: activele externe nete au crescut cu 682.3 mil. lei (1.6 la
sută) și activele interne nete - 423.5 mil. lei ( 8.2 la sută).
Masa monetară M2 a scăzut cu 170.2 mil. lei sau cu 0.3 la sută față de luna decembrie 2017 și a
constituit 52819.1 mil. lei, cu 14.1 la sută mai mult față de perioada similară a anului precedent.
Masa monetară M3 s-a majorat cu 123.2 mil. lei (0.2 la sută), fiind cu 9.2 la sută superioară celei
din luna ianuarie 2017.
Analiza componentelor masei monetare (M3) arată că majorarea acesteia pe parcursul lunii
ianuarie 2018 a fost generată de creșterea soldului total al depozitelor cu 764.6 mil. lei, în timp ce
agregatul monetar Bani în circulaţie (M0) a scăzut cu 641.4 mil. lei (diagrama 1).

Diagrama 1. Agregatul monetar M3

De menționat că, agregatele monetare Bani în circulație (M0) și Masa monetară (M1) au crescut
față de luna ianuarie 2017 cu 11.5 și 27.2 la sută, respectiv.

Principalele instrumente de politică monetară pe care Banca Națională le are la dispoziţie


conform reglementărilor în vigoare sunt: operaţiunile de piaţă monetară, operaţiunile pe piaţa
valutară, facilităţile permanente și rezervele obligatorii. Operaţiunile de piaţă monetară ale Băncii
Naţionale se efectuează la iniţiativa BNM cu participanții eligibili în vederea gestionării
lichidităților de pe piață, direcționării ratelor dobânzilor și indicării orientării politicii monetare.
Instrumentele utilizate de Banca Națională la efectuarea operațiunilor de piață monetară includ:
tranzacţii repo/reverse repo cu active eligibile; tranzacţii simple (vînzări și cumpărări definitive de
VMS); acordare de credite garantate cu active eligibile; emitere de certificate ale BNM; atragere
de depozite la termen.Operaţiunile pe piaţa valutară sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în
strictă conformitate cu obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de
instrumente ale intervenţiilor valutare atât operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere de
valută contra lei moldoveneşti), care influenţează masa monetară, cât şi operaţiunile de ajustare
(swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile şi nu influenţează masa monetară pe termen
lung.Facilitățile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor
licențiate la iniţiativa acestora. BNM oferă facilitatea de credit overnight şi facilitatea de depozit
overnight.Rezervele obligatorii sunt disponibilităţi ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valută
străină (dolari SUA şi euro), pe care acestea le păstrează în conturi la BNM. Funcţiile principale
ale RO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare
a lichidităţii de către BNM) şi cea de influenţare a cererii de bani. Rolul principal al RO în valută
străină este atenuarea extinderii creditelor în valută. Pe baza analizelor economice şi monetare
periodice şi în conformitate cu semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare, Consiliul
guvernatorilor BCE a decis, în şedinţa din data de 4 decembrie 2014, ca ratele dobânzilor
reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Cu privire la măsurile neconvenţionale de politică
monetară, Eurosistemul a început să cumpere obligaţiuni garantate şi titluri garantate cu active.
Durata programelor de achiziţie va fi de cel puţin doi ani. Cea de-a doua operaţiune ţintită de
refinanţare pe termen mai lung va fi efectuată în scurt timp şi va fi urmată de alte şase operaţiuni
până în luna iunie 2016. Coroborate, măsurile vor avea un impact semnificativ asupra bilanţului
Eurosistemului, intenţionându-se ca acesta să revină la dimensiuni apropiate celor de la începutul
anului 2012. În lunile următoare, măsurile vor conduce la o nouă relaxare, mai amplă, a conduitei
politicii monetare, vor întări semnalele Consiliului guvernatorilor privind orientarea viitoare a
ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE şi vor accentua faptul că există diferenţe semnificative
şi în creştere între principalele economii dezvoltate în ceea ce priveşte ciclul de politică monetară.
Cu toate acestea, cele mai recente proiecţii macroeconomice pentru zona euro indică niveluri mai
scăzute ale inflaţiei, alături de o creştere mai redusă a PIB real şi de o dinamică monetară modestă.
În acest context, Consiliul guvernatorilor va reevalua, în prima parte a anului viitor, stimulul
monetar obţinut, expansiunea bilanţului şi perspectivele evoluţiei preţurilor. De asemenea,
Consiliul guvernatorilor va evalua implicaţiile mai profunde ale evoluţiilor recente ale preţurilor
petrolului asupra tendinţelor inflaţiei pe termen mediu în zona euro. În cazul în care vor fi necesare
noi măsuri pentru a contracara în continuare riscurile înregistrării unei inflaţii scăzute pentru o
perioadă prea îndelungată, Consiliul guvernatorilor reiterează angajamentul unanim de a utiliza
instrumente neconvenţionale suplimentare în limita mandatului său. Aceasta ar implica
modificarea amplitudinii, ritmului şi structurii măsurilor în prima parte a anului viitor. Dând curs
solicitării Consiliului guvernatorilor, personalul BCE şi comitetele de resort ale Eurosistemului au
accelerat pregătirile tehnice destinate unor măsuri suplimentare, care ar putea fi implementate în
timp util, dacă va fi necesar. Toate măsurile de politică monetară sunt orientate către sprijinirea
ancorării ferme a anticipaţiilor privind inflaţia pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu
obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%,
şi contribuie la revenirea ratelor inflaţiei la valori mai apropiate de acest nivel. Referitor la analiza
economică, PIB real în zona euro a crescut cu 0,2% în trimestrul III 2014 faţă de intervalul
precedent. Această evoluţie a confirmat semnalele anterioare privind temperarea ritmului de
creştere economică în zona euro, ceea ce a condus la revizuirea în sens descendent a perspectivelor
PIB real în zona euro în cele mai recente prognoze. Ultimele date şi rezultatele sondajelor până în
luna noiembrie confirmă acest scenariu de încetinire a creşterii economice în perioada următoare.
Totodată, se menţin perspectivele unei redresări economice modeste. Pe de o parte, cererea internă
ar trebui să fie sprijinită de măsurile de politică monetară, de continuarea procesului de ameliorare
a condiţiilor financiare, de progresele consemnate în domeniul consolidării fiscale şi al reformelor
structurale şi de reducerea semnificativă a preţurilor produselor energetice, cu efect favorabil
asupra veniturilor disponibile reale. De asemenea, cererea pentru produse de export ar trebui să
beneficieze de redresarea economică la nivel mondial. Pe de altă parte, este probabil ca redresarea
economică să fie în continuare afectată de rata ridicată a şomajului, de gradul substanţial de
neutilizare a capacităţilor de producţie şi de ajustările bilanţiere necesare în sectorul public şi în
cel privat. Aceste elemente se reflectă în proiecţiile macroeconomice pentru zona euro ale
experţilor Eurosistemului din luna decembrie 2014, care anticipează un ritm anual de creştere a
PIB real de 0,8% în 2014, 1,0% în 2015 şi, respectiv, 1,5% în 2016. Comparativ cu proiecţiile
macroeconomice ale experţilor BCE din luna septembrie 2014, proiecţiile privind creşterea PIB
real au fost revizuite semnificativ în sens descendent. Atât proiecţiile privind cererea internă, cât
şi cele referitoare la exporturile nete au fost revizuite în sens descendent. Perspectivele economice
pentru zona euro sunt grevate de riscuri în sensul scăderii. Mai exact, ritmul lent de creştere a
activităţii economice în zona euro, coroborat cu riscuri geopolitice ridicate, ar putea afecta
încrederea şi îndeosebi investiţiile private. De asemenea, progresele insuficiente înregistrate de
reformele structurale în ţările din zona euro constituie un risc major în sensul scăderii la adresa
perspectivelor economice. Conform estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC
în zona euro s-a situat la nivelul de 0,3% în luna noiembrie 2014, faţă de 0,4% în octombrie.
Comparativ cu luna anterioară, această evoluţie reflectă, în principal, o scădere mai pronunţată a
preţurilor produselor energetice şi o creştere anuală uşor mai redusă a preţurilor serviciilor. Având
în vedere contextul actual caracterizat de rate foarte scăzute ale inflaţiei, va fi important să se
evalueze implicaţiile mai profunde ale evoluţiilor recente ale preţurilor petrolului asupra
tendinţelor inflaţiei pe termen mediu şi să se evite propagarea acestor evoluţii la nivelul
anticipaţiilor privind inflaţia şi al procesului de formare a salariilor. Pe fondul evoluţiilor recente
ale preţurilor petrolului, este esenţial să se reitereze faptul că prognozele şi proiecţiile se bazează
pe ipoteze tehnice, în special cele privind preţurile petrolului şi cursurile de schimb. Pe baza
informaţiilor disponibile până la jumătatea lunii noiembrie, când au fost finalizate proiecţiile
macroeconomice pentru zona euro ale experţilor Eurosistemului din luna decembrie 2014, se
preconiza că rata anuală a inflaţiei IAPC se va situa la 0,5% în anul 2014, 0,7% în 2015 şi 1,3% în
2016. Comparativ cu proiecţiile macroeconomice ale experţilor BCE din luna septembrie 2014,
aceste niveluri au fost revizuite semnificativ în sens descendent. Revizuirile reflectă, în principal,
scăderea preţurilor în euro ale petrolului şi impactul revizuirii în sens descendent a perspectivelor
creşterii economice, dar nu includ încă scăderea preţurilor petrolului din ultimele săptămâni,
înregistrată după data-limită pentru proiecţii. În lunile următoare, ratele anuale ale inflaţiei IAPC
ar putea înregistra noi evoluţii în sensul scăderii, având în vedere noua ieftinire a petrolului
consemnată recent. Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu atenţie riscurile la
adresa perspectivelor privind evoluţia preţurilor pe termen mediu. În acest context, Consiliul
guvernatorilor va urmări în special posibilele repercusiuni ale dinamicii modeste a creşterii
economice, evoluţiile geopolitice, evoluţia cursului de schimb şi a preţurilor produselor energetice,
precum şi propagarea măsurilor de politică monetară. Consiliul guvernatorilor va manifesta o
vigilenţă deosebită cu privire la implicaţiile mai profunde ale evoluţiilor recente ale preţurilor
petrolului asupra tendinţelor inflaţiei pe termen mediu în zona euro. Referitor la analiza monetară,
datele pentru luna octombrie 2014 susţin evaluarea privind dinamica scăzută a masei monetare
(M3), ritmul anual de creştere a acesteia situându-se la 2,5%, nivel neschimbat faţă de luna
septembrie. Dinamica anuală a M3 este sprijinită în continuare de componentele sale cele mai
lichide, ritmul anual de creştere a agregatului monetar în sens restrâns M1 fiind de 6,2% în luna
octombrie. Variaţia anuală a creditelor acordate societăţilor nefinanciare (date ajustate cu volumul
vânzărilor de credite şi al operaţiunilor de securitizare) a fost de -1,6% în luna octombrie,
comparativ cu -1,8% în septembrie, indicând o redresare treptată de la nivelul minim de -
3,2%înregistrat în luna februarie. În ultimele luni, fluxul net al rambursărilor a consemnat, în
medie, o moderare comparativ cu nivelurile record înregistrate în urmă cu un an. Activitatea de
creditare a societăţilor nefinanciare continuă să reflecte decalajul acesteia în raport cu ciclul
economic, riscul de credit, factorii care influenţează oferta de credite, precum şi ajustarea continuă
a bilanţurilor în sectorul financiar şi cel nefinanciar. Ritmul anual de creştere a creditelor acordate
populaţiei (date ajustate cu volumul vânzărilor de credite şi al operaţiunilor de securitizare) a fost
de 0,6% în luna octombrie faţă de 0,5% în septembrie. Măsurile de politică monetară introduse şi
finalizarea evaluării cuprinzătoare a BCE ar trebui să susţină stabilizarea în continuare a fluxurilor
de credite. În concluzie, coroborarea rezultatului analizei economice cu semnalele evidenţiate de
analiza monetară confirmă necesitatea de a monitoriza cu atenţie riscurile la adresa perspectivelor
privind evoluţia preţurilor pe termen mediu şi de a fi gata pentru amplificarea caracterului
acomodativ al politicii monetare, dacă va fi necesar. Politica monetară vizează menţinerea
stabilităţii preţurilor pe termen mediu, iar orientarea acomodativă a acesteia contribuie la
sprijinirea activităţii economice. Cu toate acestea, pentru consolidarea activităţii de investiţii,
stimularea procesului de creare de locuri de muncă şi creşterea productivităţii este nevoie de o
contribuţie decisivă din partea politicilor din alte domenii. Mai exact, în unele ţări este necesară
accelerarea implementării ferme a reformelor pe piaţa de bunuri şi servicii şi pe piaţa forţei de
muncă, precum şi a acţiunilor de îmbunătăţire a mediului de afaceri pentru firme. Este esenţial ca
reformele structurale să fie implementate în mod credibil şi eficace, deoarece aceasta va consolida
anticipaţiile privind creşterea veniturilor şi va încuraja firmele să nu mai amâne majorarea
investiţiilor şi să accelereze redresarea economică. Politicile fiscale ar trebui să sprijine redresarea
economică, asigurând totodată sustenabilitatea datoriei publice în conformitate cu Pactul de
stabilitate şi creştere, care rămâne o ancoră pentru gradul de încredere. Toate ţările ar trebui să
valorifice marja disponibilă pentru adoptarea unei structuri a politicilor fiscale mai favorabile
creşterii economice. Planul de investiţii pentru Europa anunţat de Comisia Europeană la data de
26 noiembrie 2014 va sprijini, de asemenea, procesul de redresare. Această ediţie a Buletinului
lunar cuprinde un articol, intitulat „Proiecţiile macroeconomice pentru zona euro ale experţilor
Eurosistemului – decembrie 2014”.
8.3. Dinamica rezervelor obligatorii şi cauzele modificărilor

Sistemul rezervelor obligatorii presupune obligația băncilor de a păstra depozite la banca


centrală. Mărimea acestor depozite (rezerve) se stabilește în dependență de suma mijloacelor
bănești atrase de la agenți economici și de rata de rezervare.
Atunci când autoritatea monetară mărește rata de rezervare, băncile sunt obligate să
constituie rezerve suplimentare, micșorându-se astfel potențialul de creditare a economiei și de
creare de depozite noi. În cazul invers, al micșorării ratei rezervelor obligatorii, băncile au
posibilitatea de extindere a activităților de creditare.
În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională
a Moldovei stabileşte băncilor cerinţe de menţinere a rezervelor obligatorii. Rezervele obligatorii
(RO) reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care o bancă autorizată trebuie să le deţină la BNM.
RO se stabilesc în scopul influenţării asupra cererii de bani de scurtă durată şi respectiv asupra
ratei de dobîndă pe termen scurt.
Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari
SUA şi Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei. Băncile constituie RO din
mijloacele atrase în valutele respective, reflectate în bilanţurile băncilor în conturile din clasa II
„Obligaţiuni”, la o normă stabilită de Consiliul de administraţie al BNM.
Rezervarea din mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valute neconvertibile se
efectuează prin menţinerea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la Banca Naţională a Moldovei
în contul Loro al băncii în mediu pe perioadă. Pentru rezervele obligatorii în lei moldoveneşti în
contul Loro al băncii la BNM este stabilită o perioadă lunară de urmărire a mijloacelor atrase
cuprinsă între data de 8 a lunii precedente şi data de 7 a lunii curente şi respectiv o perioadă de
menţinere a rezervelor obligatorii care se va începe cu data de 8 a lunii curente şi se va sfârşi la
data de 7 a lunii următoare.
Rezervarea din mijloacele atrase în VLC se efectuează prin menţinerea mijloacelor băneşti
ale băncilor în VLC la BNM în contul Rezervelor obligatorii in VLC. Pentru rezervele obligatorii
in VLC, este de asemenea stabilită aceiaşi perioadă lunară de urmărire a mijloacelor atrase cuprinsă
între data de 8 a lunii precedente şi data de 7 a lunii curente, iar completarea contului Rezervelor
obligatorii în valută liber convertibilă la BNM se efectuează nu mai tîrziu de data de 14 a lunii
curente.
Banca Naţională a Moldovei plăteşte dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte
5 la sută din pasivele în baza cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru rezervele obligatorii
se efectuează lunar, după data de 15 a lunii în curs, pentru luna calendaristică precedentă.
Rezervele obligatorii în lei moldoveneşti şi în valută străină se remunerează la rate distincte,
aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight a BNM, iar pentru rezervele obligatorii
în valută străină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de sistemul bancar în VLC,
calculată lunar de Banca Naţională a Moldovei în baza rapoartelor lunare privind rata medie la
depozitele atrase de bănci.
Modificarea ratei rezervelor obligatorii afectează direct procesul creației monetare prin
modificarea multiplicatorului monetar.
Conform informaţiei publicate de BNS în perioada ianuarie-februarie 2014, exporturile și
importurile au scăzut cu 2.0 și 3.0 la sută respectiv, iar transportul de mărfuri a marcat o creştere
de 22.2 la sută comparativ cu perioada similară a anului 2013.
În luna ianuarie ritmul anual al producţiei industriale a continuat evoluţia ascendentă din anul
precedent, sporind cu 12.5 la sută.
Din perspectiva cererii de consum, ritmul anual de creştere al salariului mediu real pe
economie în luna ianuarie 2014 a constituit 4.9 la sută, fiind cu 1.3 puncte procentuale inferior
celui din trimestrul IV, 2013. Transferurile de mijloace băneşti în favoarea persoanelor fizice prin
băncile din Republica Moldova în ianuarie-februarie au scăzut cu 5.8 la sută comparativ cu
perioada similară a anului 2013.
Procesele de creditare şi de economisire pe parcursul trimestrului I, 2014 au înregistrat o
evoluţie ascendentă comparativ cu perioada similară a anului precedent. În ianuarie-martie 2014,
soldul creditelor acordate economiei a consemnat o creștere de 24.0 la sută față de sfîrşitul lunii
martie 2013,iar cel al depozitelor atrase s-a majorat cu 19.2 la sută.
Rata medie anuală a dobînzii la portofoliul de credite acordate în moneda naţională s-a
diminuat cu 0.01 puncte procentuale faţă de nivelul înregistrat în luna decembrie 2013, constituind
11.51 la sută.
Rata medie a dobînzii pentru depozitele în lei s-a micșorat cu 0.54 puncte procentuale
comparativ cu valoarea din luna decembrie, înregistrînd nivelul de 7.77 la sută în luna martie 2014.
Conduita politicii monetare continuă să fie afectată de complexitatea balanţei riscurilor cu
predominarea celor dezinflaţioniste.
Presiunile dezinflaţioniste sînt reliefate în special de deprecierea monedelor naţionale ale
unor parteneri comerciali şi de reducerea cererii agregate. Factorii care ar putea contrabalansa
procesul dezinflaţionist sînt redresarea economiilor din Uniunea Europeană, majorarea preţurilor
la produsele alimentare pe pieţele internaţionale, precum şi propagarea impactului ajustării politicii
bugetare pentru anul 2014.

9.1. Construirea curbei cererii agregate în baza modelului IS-LM


Modelul IS-LM, de asemenea cunoscut sub denumirile de modelul Hicks-Hansen și
modelul echilibrului dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economiștii John
Hicks și Alvin Hansen în baza teoriei macroeconomice keynesiene. Acest model operează cu
mărimi economice agregate (nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producție, cheltuielile
publice, masa monetară etc.).
Piața bunurilor și serviciilor (Curba IS)
Curba IS ("Curba investițiilor egale cu economisirile") reprezintă toate combinațiile
posibile dintre venit și rata dobânzii care echilibrează piața bunurilor și serviciilor. Această piață
se află în stare de echilibru atunci când oferta agregată (volumul de producție fabricată într-o
perioadă) este egală cu cererea agregată (suma cheltuielilor tuturor agenților economici planificate
pentru această perioadă).
Matematic, această condiție poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:
Y=C+I+G+Nx
Cheltuielile de consum depind de doi factori importanți:
 venitul disponibil (diferența dintre venitul național și suma impozitelor achitate din el).
Această dependență este pozitivă poate fi măsurată prin inclinația marginală spre
consum, care arată ce parte din fiecare unitate monetară câștigată suplimentar va fi
cheltuită pentru consum. De regulă, economiile țărilor dezvoltate se caracterizează prin
valori mai mici ale lui IMC.
 rata dobânzii (în primul rând, rata achitată pentru depozite bancare și rata dividendului
pentru acțiuni), care reprezintă remunerarea pentru renunțarea la consum curent în
favoarea economisirii. Această dependență este negativă, adică majorarea ratelor dobânzii
descurajează consumul. Deoarece sensibilitatea consumului la modificarea ratelor
dobânzii este foarte mică, această dependență este deseori ignorată.

Funcția de consum:

Mărimea cheltuielilor de investiție depinde de costul finanțării, adică de rata dobânzii


achitată pentru împrumuturi sau pentru obligațiuni. Majorarea ratelor dobânzii reprezintă
scumpirea capitalului împrumutat și conduce la scăderea activității investiționale.

Economisirile reprezintă acea parte a venitului disponibil, care nu a fost cheltuită în


perioada curentă. Respectiv
Economisirile depind în mod pozitiv de venit și de rata dobânzii.

Piața monetară (Curba LM)


Curba LM ("Curba cererii pentru mijloace lichide egale cu masa monetară") reprezintă
toate combinațiile posibile dintre venit și rata dobânzii care echilibrează piața banilor. Această
piață se află în stare de echilibru atunci când oferta de bani (cantitatea de mijloace bănești, sau
masa monetară, în circulație) este egală cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care agenții
economici au nevoie).

Matematic, această condiție poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:

LM:

unde reprezintă oferta de bani (de fapt, puterea de cumpărare a semnelor


monetare aflate în circulație), iar --cererea de bani.
Curba LM se bazează pe ipoteza lui Keynes, potrivit căreia agenții economici au trei
motive de a păstra activele sale:
 Motivul tranzacțiilor -- la creșterea volumului de producție, respectiv venitului
național, economia are nevoie de o masă monetară mai mare pentru a facilita
tranzacțiile de vânzare-cumpărare.
 Motivul speculației -- dacă ratele dobânzii sunt mai mici decât nivelul "normal",
perceput de agenții economici, aceștea vor anticipa creșterea lor în viitor și vor
amâna plasarea mijloacelor bănești (cumpărarea de valori mobiliare sau
constituirea depozitelor bancare), stimulând astfel cererea de lichidități.
 Motivul precauției -- pe lângă mijloacele necesare tranzacțiilor planificate,
orice agent economic păstrează o anumită sumă de bani pentru tranzacții
neprevăzute.

Cantitatea de lichidități cerută depinde de:


 venit (Y) -- cu creșterea venitului crește cererea de bani pentru tranzacții;
 rata dobânzii (r) -- cu creșterea ratelor dobânzii agenții economici transformă
lichiditățile sale în active generatoare de dobândă (obligațiuni sau depozite
bancare), micșorând astfel cererea speculativă de bani.
Matematic cererea de bani poate fi ilustrată astfel:

unde reprezintă cantitatea de bani solicitată, 𝑳𝑻 -- cererea tranzacțională,𝑳𝑺 -


- cererea speculativă și 𝑳𝑷 -- cererea de bani din motive de precauție.
Oferta de bani
Modelul presupune că oferta de bani (𝑴) ), adică cantitatea de bani efectiv aflată în circulație, este
stabilită de banca centrală în mod exogen. În condiții de echilibru oferta de bani corespunde cererii.

10.1. Balanţa de plăţi pentru Republica Moldova 2017, 2018

Conform datelor finale, în anul 2016, soldul contului curent al balanței de plăți a Republicii
Moldova a înregistrat un deficit de 285.58 mil. USD, în descreștere cu 38.9 la sută față de anul
2015. Contul de capital a consemnat un sold negativ de 20.79 mil. USD, iar contul financiar s-a
soldat cu intrări nete de capital în valoare de 214.56 mil. USD.
Balanța de plăți este un document contabil ce prezintă într-o forma scurtă registrul
tranzactiilor economice duse la capat intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii in timpul unei
perioade de timp determinate care este normal de un an. Starea de echilibru într-o economie dată
își are susținerea în condițiile economice,monetarfinanciare,valutare și sociale specifice unei etape
pe care o parcurge. Economiiile naționale tind către stabilirea unui echilibru în raporturile
economice dintre ele. Acest echilibru depinde de adoptarea de decizii sub forma unor hotãrâri de
repartiție financiară și de credit sau al transferului de sume determinate de fluxurile economice,
financiare și de credit. La nivelul economiei naționale, decizia financiar -monetarã se realizeazã
sub forma balanței de plăți.În condițiile statului, economia căruia se regăsește în stare de criză și
mai cu seamă, care are în față problema efectuării schimburilor radicale de structură, echilibrarea
balanței de plăți – document de redare a relațiilor economice internaționale – prezintã una din
principalele condiții de rezolvare a importantelor probleme social-economice care permit
intensificarea integrãrii și lărgirea relțiilor economice cu alte state.Studierea și cercetarea evoluției
balanței de plăți constituie pentru Republica Moldova o problemã importantă, deoarece: în balanța
de plăți se cuprinde aspecte privind natura economicã financiarã, oglindind gradul și sensul
angrenării economiei în diviziunea internaționalãăa muncii, potențialul valutar creat în perioada
de referințã prin exporturi și alte operațiuniexterne.Balanța de plăți constituie un instrument de
bază prin care se înfãptuiește politica valutară capital,credite internaționale.Balanța de plăți este,
în esență, barometrul activității economico-financiare a unui stat.Ea pune în evidență capacitatea
de producție a bunurilor și competitivitatea acestora pe piața internațională, atât în ceea ce privește
calitatea, cît și prețul acestora. Balanţa de plăţi a Republicii Moldova se întocmeşte în baza
articolului 5 din Legea Republicii Moldova nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 „Cu privire la Banca
Naţională a Moldovei”. Balanţa de plăţi, poziţia investiţională internaţională şi datoria externă a
Republicii Moldova sunt elaborate trimestrial şi anual în milioane dolari SUA. Informația din
acestea date statistice nu se include pentru raioanele din regiunea stîngă a Nistrului și mun. Bender.
Balanţa de plăţi, poziţia investiţională internaţională şi datoria externă sunt revizuite după
cum urmează:Revizuirile periodice ale datelor trimestriale din balanţa de plăţi, poziţia
investiţională internaţională şi datoria externă sunt efectuate în fiecare trimestru şi pot cuprinde
până la trei trimestre precedente ale anului curent;Revizuirea anuală a datelor din balanţa de plăţi,
poziţia investiţională internaţională şi datoria externă este efectuată la momentul compilării
variantei finale şi poate cuprinde până la patru ani precedenţi. Confidenţialitatea datelor. BNM
asigură securitatea şi confidenţialitatea informaţiei colectate aferente tranzacţiilor economice
internaţionale.
Datele sunt utilizate doar în scopuri statistice, fiind difuzate sub formă agregată.Balanţa de
plăţi este un document statistic de sinteză macroeconomică ce reflectă în mod sistmatizat toate
tranzacţiile economice ale unei ţări cu restul lumii pentru o perioadă de timp. Datele sunt clasificate
şi compilate conform standardelor internaţionale recomandate de Fondul Monetar Internaţional în
Manualul Balanţei de Plăţi, ediţia a V-a(1993), şi a suplimentului la acesta Derivate Financiare
(2000), cu excepţia articolului „alocări de DST” care se înregistrează conform recomandărilor
ediţiei a VI-a (2009). Conform definiției FMI-ului ,„balanța de plăți externe reprezintă un tablou
statistic sub formă contabilî care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare și
monetare intervenite între rezidenții unei economii și restul lumii, în cursul unei perioade (de
regulă,un an)”Structural, balanţa de plăţi este alcătuită din două conturi mari: contul curent; contul
de capital şi financiar. Contul curent include: balanţa comerţului cu bunuri şi servicii, balanţa
veniturilor, balanţa transferurilor curente.
Contul de capital şi financiar constă din: transferuri de capital, investiţii directe, investiţii
de portofoliu, derivate financiare, alte investiţii, active de rezervă. La majoritatea articolelor
contului financiar al balanţei de plăţi înregistrările sunt efectuate în valoare netă. Balanţa de plăţi
reflectă tranzacţiile efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi. O unitate economică este considerată
rezident al unei ţări atunci când are centrul de interese economic în teritoriul economic al
acesteia.Teritorul economic al unei ţări constă din teritoriul geografic administrat de un guvern,
unde persoanele, bunurile şi capitalul circulă liber şi sunt subordonate aceloraşi autorităţi monetare
şi fiscale. El mai include: spaţiul aerian, apele teritoriale, teritoriile din apele internaţionale asupra
cărora ţara are drepturi exclusive, enclavele teritoriale situate pe teritoriul altor state, cum ar fi
reprezentanţele diplomatice, consulatele, bazele militare etc. Respectiv,enclavele teritoriale de
acest gen ale altor state nu unt incluse în teritoriul economic al ţării date. O persoană fizică sau
juridică se consideră că are centrul de interes în ţara respectivă, atunci când este amplasată pe
teritoriul economic al acesteia, deţine imobile, spaţii de producţie şi este angajată sau intenţionează
să se angajeze în activităţi şi tranzacţii economice semnificative pe o perioadă indefinită sau finită,
dar destul de îndelungată (un an sau mai mult).Evaluarea tranzacţiilor se efectuează la preţul pieţei,
acesta fiind definit ca suma de bani pe care un potenţial cumpărător este gata să o plătească unui
potenţial vânzător, pentru a achiziţiona ceva, cînd ambii sunt părţi independente şi urmăresc numai
interese comerciale.Momentul de înregistrare a tranzacţiilor este momentul, real sau estimat, când
o valoare economică este creată, transformată, schimbată, transferată sau stinsă. În practică, acest
moment nu întotdeauna este evident şi poate fi aproximat prin momentul în care părţile
înregistrează tranzacţia în conturile lor contabile. În principal, tranzacţiile sunt înregistrate în
balanţa de plăţi urmând principiul de „drept constatat”.
Balanţa de plăţi nu utilizează noţiunile de plăți şi încasări în concepţia generală a acestora,
ci în sens de tranzacţii. În anul 2016 soldul contului curent al balanței de plăți a R. Moldova a
înregistrat un deficit de 276.58 mil. USD (în scădere cu 33.3 la sută față de anul 2015), contul de
capital a înregistrat un sold negativ de 46.71 mil. USD, iar contul financiar s-a soldat cu intrări
nete de 289.99 mil. USD. În anul 2015 soldul contului curent al balanţei de plăţi a Republicii
Moldova a înregistrat un deficit de 414.84 mil. USD (în scădere cu 27.1 la sută față de 2014),
excedentul contului de capital a constituit 22.88 mil. USD, iar contul financiar s-a soldat cu intrări
nete de 443.72 mil. USD. Republica Moldova se numără printre statele cu cel mai ridicat deficit
al contului curent, de 10,9% din PIB, în perioada 2005-2016, potrivit datelor FMI. Astfel, ţara
noastră este în fruntea statelor din regiune privind deficitul contului curent raportat la PIB.Potrivit
informaţiilor fondului, cu cel mai mare deficit al contului curent Republica Moldova este
devansată de Georgia cu 14,2% şi de Bulgaria cu 10,2%. Iar în urma ţării noastre sunt Albania –
10,6%, Bosnia şi Herţegovina – 9,9% şi Letonia cu 7,9%. În timp ce la coada clasamentului, cu
cel mai mic deficit al contului curent, sunt Ungaria, Cehia şi Slovenia cu câte 3%, 2% şi respectiv
1,8%.Problema mărimii deficitului contului curent nu constă în nivelul ridicat al acestuia, ci în
sursele de finanţare ale acestuia. Astfel, din anul 2010 deficitul contului curent al Republicii
Moldova este finanţat preponderent din sursele de finanţare externă. Însă banii respectivi sunt
cheltuiţi ineficient pentru a genera valoare adăugată şi a suplini deficitul contului curent.Factorii
ce duc la creşterea deficitului contului curent: de exemplu 40% din împrumuturile externe ale
Republicii Moldova au fost contractate de la autorităţile monetare instituţionalizate, ceea ce nu
este bine, climatul investiţional nu favorizează atragerea capitalului în economie. Datoria externă
a Republicii Moldova este relativ la un nivel ridicat, ceea ce ar putea limita pe termen mediu
expansiunea mediului de afaceri din ţară.Totodată, într-o analiză de ţară, Banca Mondială constată
că o creştere economică accelerată necesită reforme structurale. “Republica Moldova a realizat
progrese semnificative în multe domenii, însă multe încă mai urmează a fi făcute. Banca Mondială
în prezent pregăteşte o noua Strategie de Parteneriat cu ţara pentru susţinerea Republicii Moldova
în vederea stimulării prosperităţii şi reducerii sărăciei prin captarea beneficiilor în urma deschiderii
şi integrării cu Uniunea Europeană şi economia globală. Strategia este destinată să ajute Republica
Moldova la diversificarea şi extinderea dotării sale cu capital instituţional, uman şi natural”.

10.2. Piața valutară în R.M.

Piața valutară reprezintă sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se


desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea
de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina. Aceasta activitate de vanzare-
cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda
este tratata ca o marfa. Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile: - bancile
autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala) - casele
de schimb autorizate- alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.Ceea ce rezulta in urma
acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe
piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.Piata valutara este supusa unor
reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata valutara din Franta, de
exemplu), dar pe langa aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii
in care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice
de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international
reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.
Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. In
acest sens avem: - speculatia valutara - reprezinta operatiunea de vanzare/ cumparare care nu are
o baza economica propriu-zisa, realizandu-se numai in scopul obtinerii anumitor castiguri (de
regula nemeritate), in acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade
de timp diferite, locuri diferite. Castiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.-
Arbitrajul valutar - operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de
catre banci (numai de banci) si valorile puse in circulatie si manipulate sunt mult mai mari. -
Interventia statului - este tot o operatiune ce semnifica vanzarea sau cumpararea masiva de valuta
in scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta in
corelatie cu politica financiar-valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii. Piaţa
valutară a Republicii Moldova este caracterizată de dinamica cursului valutar şi de rulaj. Cursul
valutar este calculat ca rata de schimb medie ponderată la volumul tranzacţiilor care au avut loc
pe piaţa valutară.
Rulajul pieţei valutare cuprinde totalitatea tranzacţiilor de schimb valutar cu exceptia celor
efectuate de către Banca Naţionala a Moldovei (BNM), care au avut loc pe cele mai diferite
segmente ale pieţei. Printre segmentele pieţei monitorizate în particular se numară piaţa
interbancara (tranzacţiile de schimb valutar efectuate între bancile comerciale autorizate) şi piaţa
intrabancara (tranzacţiile de schimb valutar efectuate între bănci si clienţii acestora); piaţa
operaţiunilor la vedere (cu decontările ce se efectuează cel tîrziu timp de doua zile bancare) şi piaţa
operaţiunilor la termen (cu decontările ce se efectuează de regulă peste perioade fixe, cum ar fi:
una, două saptămîni, o luna sau mai mult). În timp ce cursul valutar reprezintă echilibrul dinamic
al cererii si ofertei de valută în cadrul pieţei, rulajul denotă activitatea generală a participanţilor
pieţei valutare.
Principalul obiectiv al BNM este de a menţine stabilitatea monedei naţionale prin adaptarea
politicilor monetară, de creditare şi valutară la condiţiile principiilor economiei de piaţă.Pe
parcursul ultimilor ani BNM a continuat să practice o politică monetară orientată spre stabilitatea
preţurilor şi a cursului valutar. S-a înregistrat o creştere a cererii pentru bani, fapt ce denotă o
scădere a inflaţiei.
Piaţa valutara autohtonă a ramas transparentă, relativ stabilă, mişcîndu-se în paralel cu
inflaţia şi parţial sensibilă la unii factori interni sau externi. Intervenţiile in piaţa valutară au fost
limitate la şlefuirea fluctuaţiilor de termen scurt a cursului valutar şi atingerea obiectivelor
propuse.Cursul valutar este un indicator important, deoarece prezintă legătura dintre preţurile
locale şi cele străine. Moldova a pus în circulaţie propria monedă, Leul, în Noiembrie 1993. Din
1995 pîna la finele lui August 1998, rata nominală de schimb Lei/US$ s-a depreciat foarte încet,
graţie susţinerii din partea BNM. În prezent, politicile monetară şi financiară a BNM promovează
un regim de flexibilitate a cursului valutar şi stabileşte rata de schimb oficială pe baza ratelor de
schimb predominante de pe piaţa valutară. BNM se orientează spre consolidarea şi menţinerea
rezervelor internaţionale şi spre uşurarea fluctuaţiilor excesive a cursului valutar cu scopul final
de a stabili condiţii favorabile pentru creşterea exportului.La moment, BNM are în fată două
probleme: pe de o parte sunt fluxurile valutare în continuă creştere ce vin de peste hotare în urma
remiterilor şi investiţiilor străine, şi acest exces de valută trebuie scos de pe piaţă pentru a uşura
presiunea şi supra-aprecierea monedei naţionale, iar pe de altă parte este nevoia de a şterge de pe
piaţă leii ce sunt emişi în cantitate masivă ca rezultat a achiziţionării de către BNM a valutei străine.
Scoaterea din circulaţie a monedei naţionale (adica sterilizarea) este posibilă atît prin
emiterea obligaţiunilor cît şi prin alte instrumente. Dacă acest proces nu ar avea loc, ne-am
confrunta cu o creştere a procesului inflaţional, ceea ce este în contrazicere cu pricipalul obiectiv
al BNM. Totuşi, ar trebui să nu uităm că inflaţia este un impozit asupra celor săraci, după cum de
repetate ori au menţionat cei de la FMI; prin urmare, orice creştere a preţurilor cel mai mult
afectează categoriile vulnerabile a populaţiei.Fluxurile de capital au efecte pozitive dar şi negative
asupra economiei ţării.
Efectele negative se manifestă prin crearea presiunilor pe piaţa valutară internă, şi în
consecinţă ne confruntăm cu tendinţa de majorare a ratei inflaţiei, care se poate neutraliza prin
sterilizarea excesului de lei în circulaţie. În acest context, Banca Naţională, având ca obiectiv
principal stabilitatea preţurilor, are de ales între aprecierea monedei naţionale, sau majorarea
ratelor dobânzii. În final ne confruntăm cu decapitalizarea Băncii Naţionale. Şi aceasta nu trebuie
să ne sperie, căci este o manifestare caracteristică tuturor ţărilor care suportă influxuri masive de
capital. Ne place sau nu, dar banca centrală a statului are de suportat consecinţele sterilizării şi
aceste costuri sunt inerente, fapt ce trebuie conştientizat.Efectele pozitive ale influxurilor de capital
sunt, însă, mult mai mari. În acest context, dl Mathisen a atras atenţia că a început procesul de
convergenţă a veniturilor în Moldova spre nivelurile din statele UE. Acu totul va depinde deja de
aceea cum acest proces este derulat şi ce fel de investiţii va atrage Moldova. Ţara are nevoie de
investiţii pentru majorarea productivităţii În anul 2014, pe piața valutară locală s-a consemnat un
decalaj profund dintre cererea și oferta de valută străină. Acest lucru a fost cauzat de reducerea
ofertei de valută, pe fondul restricțiilor impuse de Rusia la exportul produselor moldovenești,
precum și al scăderii transferurilor de valută din străinătate în favoarea persoanelor
fizice.Evoluţiile negative s-au accentuat în trimestrul IV, 2014, cînd remiterile de peste hotare s-
au diminuat cu circa 20 la sută faţă de perioada similară a anului 2013. În luna noiembrie 2014,
exporturile s-au diminuat cu 18 la sută faţă de luna noiembrie 2013. Datele pentru lunile decembrie
2014 şi ianuarie 2015 nu au parvenit încă la BNM, dar este probabil că tendinţa negativă s-a păstrat
şi pe durata acestei perioade.
Cererea netă de valută străină generată de agenții economici a continuat să se mențină la
nivelul anilor precedenți. Astfel, în 2014 oferta netă de valută străină de la persoanele fizice s-a
cifrat la 2,048.0 mil. USD - mai puțin cu 30.2 la sută față de anul 2013 - și a acoperit în proporție
de 78.2 la sută cererea netă de valută din partea agenților economici. Pentru comparație, în 2013
și 2012 gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea persoanelor juridice prin oferta netă
de valută de la persoanele fizice a constituit 109.9 la sută și respectiv 107.8 la sută.În aceste
condiții, în limitele politicii monetare promovate, în 2014 BNM a vîndut pe piaţa locală suma de
418.5 mil. USD sub forma de intervenţii valutare, acoperind parțial insuficiența de valută.Pe
parcursul anului 2014 moneda națională s-a depreciat atît faţă de dolarul SUA (USD), cît şi faţă
de moneda unică europeană (EUR) cu 19.6% și, respectiv cu 5.7% respectiv. Tendința de
depreciere a monedelor naționale față de dolarul SUA, în anul 2014, a purtat un caracter regional,
inclusiv pe fondul întăririi poziției dolarului SUA pe piețele internaționale ca urmare a relansării
economice înregistrată de SUA. Astfel, față de această monedă s-au depreciat și euro – cu 13.1%,
leul românesc – 13.6%, zlotul polonez – cu 17.5%, forintul ungar – cu 19.9%, rubla bielorusă –
cu 15.4%, tenghe kazah – cu 18.7%, dramul armenesc – cu 17.6%, somul kirghiz – cu 19.4%,
somul uzbek – cu 10%, etc.În același timp, pe parcursul anului 2014 faţă de dolarul SUA s-au
depreciat în proporţii mai mari hrivna ucraineană - cu 92.0% și rubla rusească – cu 72.5%.
Presiunile de depreciere asupra monedei naționale continuă să se mențină și în 2015. Potrivit
ultimelor date, comparativ cu finele anului 2014, moneda națională s-a depreciat cu 25.5% față de
dolarul SUA și cu 17.8% față de euro.Aceasta se atestă în condițiile persistenței evoluțiilor
consemnate în 2014, caracterizate prin extinderea decalajului dintre cerere și oferta de valută.
Potrivit datelor preliminare, în ianuarie 2015, procurările nete de numerar în valută străină de către
bănci s-au redus în jumătate, până la 71.0 mil. USD sau cu 55.3 la sută în comparație cu ianuarie
2014, iar cererea netă de valută străină din partea persoanelor juridice (150.5 mil. USD) a scăzut
în proporții mai mici – cu 21.0 la sută.
Pe parcursul acestei luni cererea de valută este preponderent generată de importatorii de
resurse energetice.Astfel, cererea a fost acoperită prin ofertă în proporții de 47.2 la sută comparativ
cu 83.4 la sută în ianuarie 2014. În aceste condiții, BNM a intervenit în ianuarie prin vânzarea a
114.4 mil. USD pe piața locală, astfel temperând deprecierea monedei naționale. În primele 15 zile
ale lunii februarie BNM a vîndut pe piaţa locală suma de 87 milioane USD. La data de 13 februarie
2015, nivelul activelor oficiale de rezervă s-a plasat la 1850.4 mil. USD, acoperind în proporții
suficiente importul de mărfuri și servicii – 3.3 luni de import. Pe lângă intervențiile realizate de
BNM, pe parcursul ultimelor 2 luni rata de bază a fost majorată de la 3.5 la sută până la 8.5 la sută.
În același timp, norma rezervelor obligatorii la mijloacele atrase în lei a fost modificată de la 14 la
18 la sută. Măsurile luate de BNM au menirea să stimuleze majorarea ratelor dobînzilor la
depozitele în lei şi să încurajeze economisirea în moneda naţională, ceea ce va diminua presiunile
de depreciere a leului moldovenesc.În perioada următoare, persistența factorilor de depreciere a
monedei naționale, în special reducerea remiterilor de mijloace bănești vor descuraja consumul
intern şi importul de mărfuri și servicii. În consecință, se va atesta o echilibrare a balanței
comerciale, și respectiv o stabilizare a dinamicii cursului de schimb al monedei naționale. muncii
şi doar aşa vom reuşi să fim competitivi şi vor creşte veniturile noastre. Operaţiunile pe piaţa
valutară sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în strictăconformitate cu obiectivele politicii
valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de instrumente ale intervenţiilor valutare atât
operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere de valută contra lei moldoveneşti), care
influenţează masa monetară, cât şi operaţiunile de ajustare (swap-uri valutare), care sunt
instrumente reversibile şi nu influenţează masa monetară pe termen lung.

10.3. Dinamica rezervelor valutare în R.M.

În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională
a Moldovei (BNM) stabileşte băncilor cerinţe de menţinere a rezervelor obligatorii (RO).Rezervele
obligatorii sunt disponibilităţi ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valută străină (dolari SUA şi
euro), pe care acestea le păstrează în conturi la BNM.Funcţiile principale ale RO constituite în lei
sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către
BNM) şi cea de influenţare a cererii de bani.Rolul principal al RO în valută străină este atenuarea
extinderii creditelor în valută.Principalele caracteristici ale regimului RO stabilit băncilor de către
BNM sunt:Baza de calcul a RO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de urmărire) al
soldurilor conturilor din clasa II „Obligaţiuni” din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor
interbancare, a obligaţiilor faţă de BNM şi a mijloacelor proprii), separat în lei şi în valută.Perioada
de urmărire a mijloacelor atrase şi perioada de menţinere a rezervelor obligatorii au durata de o
lună şi sunt consecutive (perioada de urmărire a mijloacelor atrase durează de la data de 8 a lunii
precedente până la data de 7 a lunii curente şi respectiv perioada de menţinere a rezervelor
obligatorii începe la data de 8 a lunii curente şi se sfârşeşte la data de 7 a lunii următoare).Norma
de constituire a RO din baza de calcul (mijloacele atrase) este aceeaşi pentru elementele de pasiv
de acelaşi fel.
Pentru elementele de pasiv incluse în baza de calcul care au termenul scadenţei mai mare
de 2 ani se aplică o normă a RO de 0%.RO în lei moldoveneşti se menţin în conturile LORO la
BNM, fiind constituie ca nivel mediu al disponibilităţilor băncilor pe parcursul perioadei de
menţinere sau în contul Rezervelor obligatorii în moneda naţională, în mărimea stabilită de către
BNM pentru perioada respectivă de urmărire. Rezervarea în valută se efectuează prin menţinerea
mijloacelor băneşti ale băncilor în valută (dolari SUA şi euro) la BNM în contul Rezervelor
obligatorii în valută, în mărimea stabilită de către BNM pentru perioada respectivă de urmărire.
BNM plăteşte băncilor o dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte 5 la sută din pasivele
în baza cărora se calculează aceste rezerve. RO în lei moldoveneşti şi în valută se remunerează la
rate distincte, aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight a BNM, iar pentru
rezervele obligatorii în valută străină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de
sistemul bancar în VLC în luna respectivă. Dolarul american constituie principala valuta a
Rezervei valutare de stat (RVS) a Republicii Moldova.
Precum a relevat pentru agentia INFOTAG Sergiu Bucur, reprezentant al Departamentului
operatii valutare de la Banca Nationala a Moldovei (BNM), dolarul SUA ocupa 75% din volumul
pietei valutare a Moldovei, lucru care a si determinat dolarul drept principala valuta a RVS. In
genere, compozitia valutara a RVS este alcatuita din trei valute: dolarul SUA, euro si lira sterlina.
"Sarcina principala a BNM la formarea rezervei valutare nu este nici macar rentabilitatea rezervei,
ci asigurarea securitatii investitiilor si lichiditatea activelor de rezerva pe piata interna a
tarii".Potrivit mijloacelor de informare din Rusia, in prezent, in structura rezervelor valutare ale
Rusiei, 70% le ocupa dolarul, 25% – euro si 5% – alte valute. Rezerva Republicii Moldova cedeaza
mult in fata rezervei de valuta-aur a Rusiei si Ucrainei, acest lucru permitind BNM-ului sa
procedeze mai usor si mai rapid la modificarea compozitiei valutare a RVS in favoarea valutei
europene, in ascensiune". "Raportul de astazi al valutelor in structura RVS satisface sarcinile
activitatii BNM".La sfirsitul lunii noiembrie, rezerva valutara a Republicii Moldova constituia
$405,9 mln. In luna octombrie, aceasta era de $390,9 mln., suma ce acopera trei luni de import al
Moldovei ($1380,9 mln.), potrivit bilantului de activitate pe lunile ianuarie-octombrie 2004.
Astfel, soldul comercial negativ al republicii din ianuarie pina in octombrie, de $592,4 mln.