AGENTIA DE TURISM: RUSTIC TRAVEL

Curs Managementul Activitatilolr Turistice

LUCRARE DE DIPLOMA
Turismul in context mondial si
european

Absolventă:
PROTOPOPESCU Adriana

ORADEA
2010

1
Capitolul 1. Prezentare generală a sectorului de servicii în UE

1.1. Importanţa sectorului de servicii pentru economiile naţionale în context

european lărgit

În primul rând pentru a putea evidenţia importanţa pe care serviciile o au in economie,

trebuie să definim conceptul de serviciu în accepţiunea specialiştilor. Importanţa tot mai mare pe
care o au serviciile în economie, ascensiunea rapidă şi evoluţia spectaculoasă înregistrată în
ultimele decenii au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector. Astfel, serviciile
sunt definite drept rezultatul unei activităţi umane caracterizate prin intangibilitate, destinate
vânzării prin mecanismele pieţei sau distribuite prin programe şi instituţii special constituite sau
o prestaţie supusă schimbului, în esenţă intangibilă şi care nu dă loc nici unui transfer de
proprietate.1
Sectorul serviciilor mai este denumit şi sectorul terţiar, deoarece, toate activităţile
necuprinse în sectoarele unu şi doi ale economiei se referă la activităţi cuprinse în sfera
serviciilor.
În prezent economiile multor ţări (dezvoltate sau mai puţin dezvoltate) sunt construite în
jurul activităţilor de servicii, fiecare stat dezvoltându-şi propriile capacităţi terţiare (intensive în
cunoaştere, respectiv în muncă). Fiind considerate, cu precădere, motoare ale dezvoltării,
serviciile trebuie să deţină un loc important în strategiile de orientare a demersurilor viitoare.
Această importanţă acordată serviciilor poate fi explicată printr-o multitudine de aspecte,
dezvoltarea având atât o justificare pur economică (reflectată în impulsul asupra creşterii) cât şi
socială, culturală, naturală (prin activităţile, în toate formele lor, orientate către populaţie,
protejarea naturii şi a calităţii vieţii).
La nivel mondial economiile de servicii sunt deja o realitate a prezentului, sectorul terţiar
deţinând,în medie, peste ½ din populaţia ocupată şi în formarea produsului intern brut global
(circa 60-70% în anul 2005 pentru ambii indicatori). În cadrul Uniunii Europene de asemenea se
constată o pondere însemnată atât a populaţiei ocupate în servicii (circa 68% în anul 2005) cât şi
a contribuţiei sectorului terţiar la formarea produsului intern brut comunitar (circa 72% în anul
2005). Prin urmare, este evidentă, evoluţia economiilor către structuri bazate pe preponderenţa
activităţilor de servicii în utilizarea muncii şi în obţinerea rezultatelor agregate.2
Multe servicii sunt componenta a tuturor sau a celor mai multe dintre afaceri, de exemplu,
servicii de infrastructură cum ar fi energia, telecomunicaţiile şi transportul sunt necesare
producătorilor şi exportatorilor pentru a fi competitivi; serviciile financiare facilitează
tranzacţiile şi furnizează accesul la finanţare pentru investiţii necesare producătorilor şi
exportatorilor din ţările in curs de dezvoltare pentru a-si dezvolta afacerile ; deasemenea
serviciile juridice şi de contabilitate sunt indispensabile unei economii de piaţă durabile.
Aceste sectoare de servicii reprezintă o parte cheie a climatului de investiţii şi pot avea un
impact semnificativ asupra nivelului de investiţii, a performantei globale de afaceri şi, prin
urmare, pot genera creştere economică şi productivitate în economie.

1
Hapenciuc, Cristian, Valentin , Economia serviciilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 2003, pag 7
2
Ioncică, Maria , Petrescu, Eva, Cristina, Ioncică, Diana, Abordări macro şi microeconomice ale competitivităţii în
sectorul serviciilor, rezumat disponibil online la adresa http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tr=930. pagină
consultată la data de 14.05.2009

2
 Pe lângă aceste aspecte prezentate anterior, se impune menţionarea faptului că
interacţiunea serviciilor se manifestă şi pe alte planuri, cum ar fi conectarea sau intensificarea
participării unei ţări la circuitul mondial de valori sau al relaţiilor cu mediul inconjurător.
Sectorul serviciilor este strâns legat de celelalte sectoare economice,existând multiple
interdependente între acesta şi alte domenii de activitate economico-socială. Cuprinzând servicii
destinate consumului intermediar sau celui final, sistemul de legături al sectorului de servicii este
structurat în funcţie de două direcţii principale, şi anume: impactul cu procesul de producţie
propriu-zis şi impactul asupra omului şi a nevoilor acestuia. Astfel, analizând din aceste puncte
de vedere (cantitativ, structural şi calitativ) implicaţiile serviciilor asupra dezvoltării economico-
sociale, putem sublinia că importanţa serviciilor este tot mai mult recunoscută şi confirmată.
Considerând că serviciile au implicaţii în dezvoltare, acestea se manifestă, în principal,
prin:
1. opţiunile privind externalizarea sau internalizarea serviciilor
2. contribuţia la dezvoltarea şi propagarea tehnologiei informaţiilor
3. influenţele asupra calităţii vieţii
4. diversificarea şi valorificarea avantajelor comparative ale ţărilor
5. ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea capitalului uman.3
Caracterul complex al formelor de manifestare a serviciilor, precum şi caracterul variat al
domeniilor de acţiune, implicarea lor în toate compartimentele vieţii economice şi sociale
evidenţiază amploarea activităţilor desfăşurate în sectorul serviciilor, dar şi eterogenitatea lor, iar
drept urmare, dificultatea evaluării dimensiunilor acestui sector. La rândul sau, numărul mare de
ramuri ale economiei cuprinse în sfera serviciilor, îngustează posibilităţile de exprimare unitară,
prin intermediul unor indicatori direcţi, a activităţii realizate.
În lipsa unui indicator sintetic, capabil să exprime activitatea acestui sector şi să asigure
comparabilitatea cu alte sectoare sau ţări, se poate recurge la abordarea din diverse unghiuri a
contribuţiei şi, respectiv, a gradului de angajare a serviciilor în efortul global al dezvoltării
economiei. În acest sens, ar putea fi luate în considerare, pe de o parte, proporţia resurselor
umane şi a fondurilor materiale angajate în acest sector, iar pe de altă parte contribuţia lui la
crearea produsului intern brut şi a valorii adăugate.
În aceste condiţii, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a dimensiunilor şi
evoluţiei sectorului serviciilor îi reprezintă populaţia ocupată (ponderea faţă de total) şi
modificarea acesteia în timp, participarea acestora la crearea produsului intern brut (pondere
serviciilor în PIB) şi ponderea în valoarea adăugată.Aşadar vom încerca din prisma acestor
indicatori să determinăm importanţa pe care serviciile o au în economiile ţărilor membre UE.
În ultimele decenii activităţile de servicii au crescut considerabil ca pondere in producţia
naţională, în valoarea adăugată şi în ocuparea forţei de muncă active mai ales in statele cu un
grad înalt de dezvoltare, membre OCDE, precum şi în alte state din spaţiul european, unde deşi
gradul de dezvoltare e economiilor nu este la fel de ridicat sectorul terţiar este in plină
ascensiune.

3
Ioncică, Maria , Petrescu, Eva, Cristina, Ioncică, Diana, Abordări macro şi microeconomice ale competitivităţii în
sectorul serviciilor,Editura Uranus, 2003, rezumat disponibil online la adresa
http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tr=930. pagină consultată la data de 14.05.2009

3
 La nivelul anului 2007 valoarea comerţului internaţional cu servicii a crescut cu 18% în
ceea ce priveşte comerţul cu bunuri acesta a crescut cu numai 15%. În anul 2007 principalii
exportatori de servicii au fost Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Japonia, China şi
India, aceştia împreună au generat aproximativ două treimi din exporturile globale. Cele două,
Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii se menţin în fruntea exportatorilor de servicii la
nivel mondial de la un an la altul reuşind să-şi valorifice avantajul comparativ faţă de alte
naţiuni, însă Japonia şi China sunt competitorii care tind spre aceleaşi preformanţe.
Serviciile reprezintă una din cele mai importante componente ale comerţului la scară
mondială.Uniunea Europeană este unul din cei mai mari importatori şi exportatori de servicii,
aşadar veniturile generate de comerţul cu acestea demonstrează importanţa serviciilor pentru
economiile Statelor Membre. Exportul de servicii de transport în lume a ajuns la 750 miliarde
dolari în 2007, o creştere de 19 la sută, ca urmare a 9 la sută creştere în 2006.

Figura nr. 1 - Structura comerţului mondial cu servicii în anul 2007

Sursa: International Trade Statistics 2008, pag. 6

4
 În 2007, Uniunea Europeană, Statele Unite şi Japonia au rămas lider exportatori şi
importatori de servicii de transport. În figura de mai jos sunt reprezentaţi primii 4 exportatori şi
importatori de servicii de transport la nivel mondial şi procentele cu care aceştia contribuie la
comerţul mondial cu servicii de transport, în anii 2000 şi 2007. Astfel, UE se află pe primul loc
la exportul de servicii la nivel mondial atât în anul 2000 cât şi în 2007.
O altă componentă majoră a comerţului cu servicii o reprezintă călătoriile. Traficul
internaţional de călători a continuat să crească în 2007, numărul de turişti la nivel mondial a
ajuns la 903 milioane iar traficului internaţional de călători a generat încasări totale de 855
miliarde dolari, o creştere de 14 la sută. Liderii exportatori în domeniul călătoriilor au continuat
să fie Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, însumând 57 la sută din totalul
exporturilor.. În 2007, veniturile din călătorii a ţărilor în curs de dezvoltare au atins 285 miliarde
dolari, în jur de 33 la sută din totalul exporturilor de servicii comerciale.
În figura nr. 4 sunt reprezentaţi primii patru importatori şi exportatori de servicii de
călătorie la nivel mondial şi procentele în care aceştia participă la comerţul mondial cu călătorii
în anii 2000, respectiv 2007.

Figura nr. 2 - Liderii la nivel mondial în exportul şi importul de călătorii

5
 (Procent) (Procent)

EXPORTURI IMPORTURI

45 40

40 35
35
30
30
25
25
20
20
15
15

10 10

5 5

0 0
2000 2007 2000 2007

Sursa: adaptare după International Trade Statistics 2008, pag. 129

Astfel, dacă în anul 2000 Uniunea Europeană exporta 41,8% servicii de călătorii, în anul
2007 exportul acesteia era de 42,7% o creştere destul de mică considerând că în acest decurs UE
şi-a mărit numărul de state membre.
Importul de servicii de călătorii a crecut aproximativ cu acelaşi procent pentru Uniune, în
anul 2000 a fost de 44,6% iar în 2007 a fost de 45,9%. Statele Unite ale Americii au scăzut ca
pondere în exportul cu servicii de călătorii în comerţul mondial, la nivelul anului 2000 procentul
era de 20,7% în anul 2007 acest procent era de 13,9%, acelaşi lucru se poate spune despre
importul de servicii de călătorii, în anul 2000 S.U.A. importa un procent de 15.6% din
importurile la nivel global iar în anul 2007 acest procent era de 10,5%.

6
 Conform statisticilor Băncii Centrale Europene4, sectorul serviciilor reprezenta în anul
2002 circa 69% din totalul forţei de muncă ocupată în zona euro iar în S.U.A., ponderile în
ocuparea forţei de muncă erau, în 2002 aproximativ 79% din totalul forţei de muncă
ocupate.Ocuparea forţei de muncă în anii 1980 în zona euro era de 52,8% iar în S.U.A. era de
70,2% arătând o dezvoltare mult mai mare a sectorului terţiar la nivelul economiei S.U.A.
Totuşi zona euro a înregistrat o creştere semnificativă de aproape 20% pe când S.U.A. a
crescut cu numai aproximativ 8%, ceea ce evidenţiază interesul tot mai mare a economiilor UE
pentru dezvoltarea acestui sector datorită importanţei pe care o ocupă la nivelul mondial.
În ţările OCDE sectorul serviciilor este mult mai dezvoltat, în S.U.A. şi Marea Britanie,
de exemplu, ponderea serviciilor in ocuparea forţei de muncă fiind de aproximativ 80% din total
pe când in ţările din zona euro era de numai 69% în anul 2002.

1.2. Reglementarea sectoarelor de servicii în UE

Una dintre etapele esenţiale ale formării UE a fost instituirea Pieţei Unice Europene. La
baza institituirii Pieţei Unice se află principiul liberei circulaţii a bunurilor,serviciilor,
capitalurilor şi persoanelor. Dacă pentru piaţa internă a bunurilor acest principiu a funcţionat,
după implementarea programului Pieţei Unice în 1988, în privinţa pieţei interne a serviciilor
există încă o serie de lacune privind modul de aplicare efectivă a acestuia.
Tratatul UE a stabilit principiile de funcţionare a pieţei interne a serviciilor,potrivit Art.43
respectiv Art. 49 din Tratat, firmele din ţările UE deţin dreptul de a se stabili şi de a furniya
servicii pe teritoriul unui altstat membru decât cel în care şi-au stabilit sediul.Deseori, însă,
furnizorii de servicii întâmpină bariere în încercarea lor de a exporta servicii într-o ţară membră
UE. Acest fapt se datorează, în mare masură, datorită caracterului relaţional al prestaţiei
serviciilor.
În anul 2006, cu scopul instituirii Pieţei Unice a Serviciilor la nivelul UE, s-a elaborat
Directiva Serviciilor în Piaţa Internă, aşa numita Directivă Bolkenstein. Obiectivul propunerii
acestei directive la reprezentat instituirea unui cadru juridic, care să elimine obstacolele în ceea
ce priveste libertatea de stabilire a furnizorilor de servicii şi libera circulaţie a serviciilor între
statele membre ale UE, altfel spus liberalizarea pieţei serviciilor la nivelul UE. Prevederile
directivei nu au inclus serviciile financiare, definite potrivit art. 2 pct. b din Directiva
2002/65/CE, serviciile şi reţelele de comunicaţii electronice, resursele şi serviciile asociate în
ceea ce priveşte materia reglementată de directivele 2002/19/CE, 2002/20/CE, 2002/21/CE şi
2002/58/CE şi nici serviciile de transport, în masura în care sunt reglementate prin alte
intrumente comunitare.
Directiva are în vedere facilitarea serviciilor transfrontaliere prin înlăturarea obstacolelor
din calea liberei circulaţii a serviciilor în piaţa internă.Astfel, drepturile sociale, dar şi cele ale
consumatorilor sunt protejate. În opinia susţinătorilor directivei, înseamnă ridicarea standardului
de viaţă al tuturor cetaţenilor, înseamnă dinamism şi crestere economică.5

4
European Central Bank (2006), Competition, Productivity and Prices in the Euro Services Sector, Occasional
Paper Series nr. 44
5
Directiva serviciilor modificată de UE disponibilă online la adresa
http://www.sfin.ro/articol_7676/directiva_serviciilor_schimba_piata_de_profil_din_ue.html,
pagină consultată la data de 20.05.2009

7
1.3. Specificul reglementării serviciilor în Uniunea European

Datorită importanţei pe care serviciile o au pentru economiile statelor Uniunii Europene,

multe dintre servicii sunt supuse intervenţiei publice prin intermediul sistemului fiscal, cel al
subvenţiilor, prin intermediul normelor şi reglementărilor, statul controlează în mod indirect
structura serviciilor;iar prin intermediul firmelor de stat şi a politicii de incurajare a concurenţei
statul exercită o influenţă indirectă. Politica comercială şi evoluţia tranzacţiilor invizibile ale UE
sunt determinate de: trăsăturile specifice pieţei serviciilor; principiile care stau la baza integrării
economice; importanţa acordată sectorului terţiar şi rolul pe care acesta îl are în ţările membre.
Putem identifica patru categorii de tranzacţii externe cu servicii6:
1.Categoria A: Consumatorul-importator şi producătorul-exportator imobili şi localizaţi în
ţări diferite. Tranzacţiile dintre aceştia au loc prin intermediul prin intermediul reţelelor de
transmitere a informaţiilor precum în cazul serviciilor financiare.
2. Categoria B: Consumatorul-importator se deplasează spre ţara de origine a
producătorului-exportator. În cazul serviciilor turistice, educaţionale, medicale, servicii portuare
şi aeroportuare, transport intern rutier şi feroviar şi al unor subramuri ale serviciilor de
distribuţie.
3.Categoria C: Producătorul-exportator se deplasează spre o altă ţară, pentru a presta
servicii consumatorilor-importatori în ţara de reşedinţă a acestora. Este cazul serviciilor
profesionale, de transport şi de construcţii.
4.Categoria D: Producătorii dintr-o ţară îşi stabilesc o filială într-o altă ţară, cu scopul de a
produce şi comercializa servicii. Aceasta este şi modalitatea dominantă de internaţionalizare a
activităţii ofertanţilor de servicii din ţările UE, deoarece asigură condiţia esenţială a producţiei şi
consumului serviciilor: interacţiunea producător-consumator. Din această categorie fac parte cea
mai mare parte a serviciilor profesionale, serviciile financiare şi de distribuţie.
Piaţa serviciilor, este limitată în ceea ce priveşte manifestarea forţelor de piaţă,datorită
posibilităţii unei concurenţe imperfecte în cazul existenţei monopolurilor private sau publice cum
ar exemplul trasportului feroviar, vorbim despre un alt tip de concurenţă imperfectă când ne
referim la oligopoluri manifestate adeseori în domeniul serviciilor bancare şi a celor de transport.
O altă imperfecţiune a pieţei apare atunci când fluxul de informaţii între producători şi
consumatori de servicii este asimetric, mai exact cumpărătorul de servicii poate afla despre
calitatea produsului achiziţionat doar în momentul în care îl consumă sau calitatea produsului nu
poate fi pe deplin cunoscută nici după ce consumul are loc.Datorită ambiguităţii termenilor de
evaluare a calităţii serviciilor, cererea pentru acestea poate fi influenţată de reputaţia
producătorilor; astfel concurenţa nu se manifestă în domeniul preţurilor ci în domeniul
credibilităţii şi a renumelui pe care ofertanţii îl au. Statul poate interveni indirect, şi în acest caz,
prin acordarea licenţei şi prin certificarea producătorilor de servicii.
Furnizorii externi de servicii sunt nevoiţi să-şi asume numeroase riscuri în momentul în
care întră pe o piaţă externă, aceştia trebuie să pună în aplicare o serie de norme şi reglementări
cu privire la calificarea profesională, reşedinţa managementului, asigurările
profesionale suplimentare sau contingentarea input-urilor din ţara lor de origine.

6
Institulul European din România - Studii de strategie şi politici , Competitivitatea serviciilor, pag 47

8
 Preţul tranzacţiilor cu servicii dar şi al investiţiilor efectuate de companiile de servicii extra
UE este amplificat de amplitudinea de reglementărilor la nivel naţional.Faţă de partenerii extra-
UE reglementările politicii comerciale constau în bariere privind accesul serviciilor pe piaţă,
deplasarea consumatorilor, deplasarea producătorilor şi privind pătrunderea ISD în sectorul
serviciilor.Dacă partenerii sunt intra-europeni aceste reglementări pot constitui bariere,chiar şi în
mod involuntar, doar dacă ele diferă de la o ţară la alta.
Aşadar, putem observa că există bariere involuntare, care sunt rezultatul structurii pieţei
subsectoarelor serviciilor şi deasemenea există bariere voluntare care sunt consecinţa
reglementărilor naţionale privind serviciile, reglementări prezente în fiecare din ţările membre
UE.
Statele membre UE şi Eurostat folosesc următorul nomenclator de servicii 7: distribuţie
(secţiunea G), hoteluri şi restaurante (secţiunea H), transport, depozitare şi comunicaţii
(secţiunea I), intermediere financiară (secţiunea J), servicii imobiliare, renting şi activităţi
profesionale (secţiunea K), administraţie publică (secţiunea L), educaţie (secţiunea M), sănătate
şi asistenţă socială (secţiunea N), alte servicii personale, sociale, comunitare (secţiunea O).
Cadrul în care se formează cererea şi oferta pe piaţa serviciilor este influenţat de
determinanţi naturali ai structurii pieţei, dimensiunea şi structura ofertei sunt rezultate ale
strateiei tehnico-economice8 (producţia de masă sau gamă şi gradulde concentrare a ofertei).
Subsectoarele de mai sus prezintă o serie de caracteristici în ceea ce priveşte diversitatea
produsele, concentrarea ofertelor, prezenţa concurenţei şi de influenţa exercitată de investiţiile
ireversibile care au drept consecinţă reglementarea tranzacţiior externe.
Autorităţile publice au impus o serie de reglementări la nivelul subsectoarelor serviciilor,
astfel serviciile bancare, de asigurări, de trasport aerian şi de telecomunicaţii sunt puternic
reglementate de stat; serviciile transport rutier, de distribuţie şi de conscucţii sunt moderat
reglementate iar serviciile hoteliere şi cele profesionale sunt minim reglementate.
Acei determinanţi ai pieţei, care oferă un avantaj comparativ ofertanţilor autohtoni în
raport cu cei externi, sunt cei care crează barierele la accesul pe piaţă a serviciilor.Avantajele
comparative pot avea legătură fie cu strategia firmei fie cu specificul pieţei.

Capitolul 2. Evolutia turismului pe plan mondial si european si

impactul ei asupra economiei
2.1. Evolutia turismului mondial in ultimul deceniu

7
NACE Rev.1, Council Regulation, no. 3037 din 9 oct.1990, disponibil on-line la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1990R3037:20080101:RO:PDF pagină
consulată la data 21.05.2009
8
Institulul European din România - Studii de strategie şi politici, Competitvitatea serviciilor, pag 48

9
 Pe plan mondial, ritmul mediu de crestere a cunoscut diferente importante de la un an la
altul. Astfel in anul 2006 fata de anul 2005 cresterea a fost de 4,5%, in anul 2005 fata de anul
2004 cresterea a fost de 5,4%, valori care ar putea parea modeste comparativ cu cresterea de
10,1% inregistrata in anul 2004 fata de anul 2003. Situatia completa a evolutiei numarului de
sosiri, la nivel mondial, in perioada 2000-2006 (milioane) este prezentata in figura urmatoare:

Figura nr. 3 Numarului de sosiri, la nivel mondial, in perioada 2000-2006,

(milioane)

900 846
806.3
800 764.5
Sursa: adaptare dupa OMT
686.8 694.1
700 World Tourism Barometer, June
2007
600
500 La nivel mondial,
400
ponderea Europei in ceea ce
priveste numarul de sosiri de
300 turisti, a scazut in timp de la
200 60,5% in anul 1990,
considerat an de baza pentru
100
analiza, la 54,4% in anul
0 2006. Aceasta scadere a fost
2000 2003 2004 2005 2006 provocata pe de o parte de
ascensiunea tarilor asiatice si
pe de alta parte de mutatiile economice si politice de la nivelul continentului: scaderea
competitivitatii produselor oferite, deteriorarea raportului calitate-pret, varsta inaintata a bazei
materiale. Cu toate acestea numarul de sosiri pe “batranul continent” a crescut, intr-un ritm
constant, de la 265,6 milioane in anul 1990 la 458 milioane in anul 2006. Acest lucru
demonstrand faptul ca Europa nu si-a pierdut din atractivitate, continuand sa constituie un
adevarat magnet pentru turistii din intreaga lume

Figura nr 4 Evolutia sosirilor de turisti, pe regiuni, in perioada 1990-2006, (milioane)

10
 500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0

Europa Asia si Pacific

Americile Orientul M ijlociu
Africa

Imaginea completa asupra dimensiunilor si dinamicii turismului la nivel mondial poate fi

aprofundata prin reliefarea pe tari a destinatiilor turistilor.

Tabel nr 1 Principalele destinatii turistice, la nivel mondial, (milioane)

Rang TARA 2005 2006

1. Franta 76.0 79.1

2. Spania 55.6 58.5
3. Statele Unite 49.4 51.5
4. China 46.8 49.6
5. Italia 36.5 41.1
6. Marea Britanie 30.0 30.1
7. Germania 21.5 23.6
8. Mexic 21.9 21.4
9. Austria 20.0 20.3
10. Federatia Rusa 19.9 20.2

11
 In categoria tarilor receptoare de turisti se remarca tarile europene recunoscute prin
valoarea si bogatia atractiilor, dar si prin traditia in organizarea calatoriilor: Franta, Spania, Italia,
Marea Britanie, Germania. In afara continentului european pe pozitii importante sunt amplasate
Statele Unite, China, Mexic. De altfel primele 10 tari receptoare detineau in anul 2006 aproape
jumatate din totalul sosirilor la nivel mondial. Dintre acestea, cele mai multe sunt caracterizate
printr-un ridicat nivel economic si social, confirmand, o data in plus, legatura intre cresterea
economica si dezvoltarea turismului.

2.2. Impactul economic al turismului receptor

La nivel de destinatii turistice, 10 tari detineau in anul 2006, mai mult de 50% din totalul
incasarilor. De altfel majoritatea tarilor care ocupau primele locuri la capitolul sosiri de turisti se
regaseau si in topul incasarilor, la nivel mondial.

Tabel nr. 2 Topul zece al incasarilor , pe principalele destinatii, la nivel mondial, in

perioada 2004-2006, (miliarde $ SUA)
Rang TARA 2004 2005 2006

1. Statele Unite 74.5 81.7 85.7

2. Spania 45.2 47.9 51.1

3. Franta 40.8 42.3 46.3

4. Italia 35.7 35.4 38.1

5. China 27.7 29.3 33.9

6. Marea Britanie 28.2 30.7 33.1

7. Germania 25.7 29.3 32.8

8. Australia 15.2 16.9 17.8

9. Turcia 15.9 18.2 16.9

10. Austria 15.6 16.0 16.7

12
Incasarile din turism la nivel mondial reflecta cheltuielile turistilor legate de cazare, masa,
transport, agrement, cumparaturi, in tara vizitata. Aceste cheltuieli se regasesc sub forma de
venituri pentru tara vizitata asigurand oportunitati de dezvoltare si creand locuri de munca. Mai
mult de 70 de tari au incasat peste 1 miliard de $ SUA, din turismul mondial, in anul 2006.
La nivel global, incasarile din turism au inregistrat un trend ascendant in perioada 2000-
2006, de la 474 miliarde $ SUA, respectiv 513 miliarde euro, la 735 miliarde $ SUA respectiv
586 miliarde euro, dupa cum se poate observa in graficul urmator.

13
 Figura nr 5 Incasarilor din turism, la nivel mondial, in perioada 2000-2006,
(miliarde)

800 735
680
633
586
600 527 546
513 509
474 466
$
SUA
400 Euro

200

0
2000 2003 2004 2005 2006

In ceea ce priveste distributia incasarilor pe regiuni, situatia este similara cu cea

inregistrata in cazul sosirilor de turisti. Europa detine din nou, in anul 2006, prima pozitie cu
330,8 miliarde euro (377,6 miliarde $SUA) urmata la mare distanta de Asia/Pacific si America
cu valori apropiate 122,2 miliarde euro (153,4 miliarde $SUA) si respectiv 122,1 miliarde de
euro (153,2 miliarde $ SUA). Ultimele pozitii, la capitolul incasari erau ocupate de Orientul
Mijlociu cu 21,3 miliarde euro (26,8 miliarde $ SUA) si Africa cu 19,3 miliarde euro (24,2
miliarde $ SUA).

Tabel nr. 3 Incasari din turism, pe regiuni, (miliarde euro)

Anii 2004 2005 2006

Europa 264.1 279.9 300.8
Asia si 102.7 111.4 122.2
Pacific
Americil 106.1 116.2 122.1
e
Orientul 20.5 21.1 21.3
Mijlociu
Africa 15.4 17.3 19.3
Total 508.8 545.9 585.7

14
 mondial
2.3.Turism receptor la nivel european

In ultimii 16 ani numarul sosirilor de turisti in Europa a crescut de la 266 milioane in anul
1990 la 458 miloane in anul 2006, corespunzator unui ritm mediu anual de 4% si se estimeaza ca
pana in anul 2020 va ajunge la 717 milioane, ceea ce inseamna aproape o dublare in numai doua
decenii. In interiorul continentului european s-au subdivizat patru subregiuni: Europa de Sud si a
Mediteranei, Europa de Vest, Europa Centrala si de Est si Europa de Nord.
In perioada analizata, aproape 70% din sosirile de turisti din Europa s-au orientat spre
Europa de Sud si a Mediteranei si Europa de Vest. Aceasta concentrare a sosirilor datorandu-se
in mare parte nivelului de dezvoltare economica si experientei acumulate in timp de tarile din
subregiunile mentionate.

Figura nr. 6 Evolutia sosirilor de turisti pe subregiuni, in perioada 2000-2006, (milioane)

180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2000 2003 2004 2005 2006

Europa de Sud si a
Mediteranei
Europa de Vest
Europa Centrala si de Est
Europa de Nord

Tabel nr. 4 Principalele destinatii turistice ale Europei, in functie de numarul de sosiri,
(milioane)

Rang TARA 2004 2005 2006

1. Franta 75.1 75.9 79.1
2. Spania 52.4 55.9 58.5
3. Italia 37.1 36.5 41.1
4. Marea Britanie 25.7 28.0 30.1
5. Germania 20.1 21.5 23.6
6. Austria 19.4 20.0 20.3
7. Federatia Rusa 19.9 19.9 20.2
8. Turcia 16.8 20.3 18.9
9. Polonia 14.3 15.2 15.7
10. Portugalia 10.6 10.6 11.3

15
 Se poate observa ca in topul celor mai importante destinatii turistice ale Europei, in
functie de numarul de sosiri de turisti, se afla, deloc surprinzator, Franta, Spania, Spania, Italia,
Marea Britanie, tari cu un nivel de dezvoltare foarte ridicat, cu resurse de inalta valoare dar si cu
experienta in domeniul turismului indelungata.
In ceea ce priveste, incasarile din turism pe subregiuni in anul 2006, pe primele doua locuri
regasim, Europa de Sud si a Mediteranei cu 116,7 miliarde euro (146,5 miliarde $ SUA) si
Europa de Vest cu 106,9 miliarde euro (134,3 miliarde $ SUA ), ca si in cazul sosirilor de turisti.
Situatia este diferita de cea inregistrata la capitolul sosiri de turisti pentru ultimele locuri ale
subregiunii. Astfel Europa de Nord a obtinut 47,5 miliarde euro (59,7 miliarde $ SUA) in timp ce
Europa Centrala si de Est, numai 29,6 miliarde euro (37,2 miliarde $ SUA).

Figura nr. 7 Incasarile din turism pe subregiuni, in anul 2006, (miliarde)

200

146.5
134.3
150
116.7
106.9

100
59.7 $SUA
47.5
37.2 Euro
50 29.6

0
Europa de Sud Europa de Europa de Europa
si a Vest Nord Centrala si de
Mediteranei Est
S
ursa: adaptare dupa OMT World Tourism Barometer, 2007

Tabel nr. 5 Incasari din turism pe subregiuni, (miliarde)

$ Euro
Anii 2004 2005 2006 2004 2005 2006
Europa de Sud si a Mediteranei 133.0 140.2 146.5 106.9 112.7 116.7
Europa de Vest 117.6 121.9 134.3 94.6 98.0 106.9
Europa de Nord 48.9 53.8 59.7 39.3 43.3 47.5
Europa Centrala si de Est 29.0 32.3 37.2 23.3 26.0 29.6
Total 328.5 348.2 377.6 264.1 279.9 300.8

Sursa: adaptare dupa OMT World Tourism Barometer, June 2007

16
Tabel nr. 6 Topul 10 al tarilor, in functie de incasarile din turism, (miliarde)

Rang TARA 2004 2005 2006

1. Spania 45.2 48.0 51.1
2. Franta 40.8 42.3 46.3
3. Italia 35.7 35.4 38.1
4. Marea Britanie 28.2 30.7 33.5
5. Germania 27.7 29.2 32.8
6. Turcia 15.9 18.2 16.9
7. Austria 15.6 16.0 16.7
8. Grecia 12.9 13.7 14.3
9. Elvetia 10.6 11.0 11.8
10. Belgia 9.2 9.9 11.5

2.3.Turismul emitator se refera la calatoriile turistice ale rezidentilor tarii de

referinta, in afara granitelor, catre alte destinatii.

In anul 2005, Europa detinea, mai mult de jumatate (55,7%), din totalul plecarilor.

Tabel nr. 7 Evolutia plecarilor de turisti, pe regiuni, in perioada 2000-2005, (milioane)

Anii 2000 2003 2004 2005

Din:
Europa 396.7 414.6 431.4 449.0
Asia si Pacific 115.5 115.5 144.4 154.3

Americile 131.5 116.1 130.2 137.1

Orientul 13.7 17.0 20.5 21.9
Mijlociu
Africa 16.5 17.7 18.8 20.3
Origine 12.9 13.3 19.3 23.6
nespecificata
Total mondial 686.8 694.1 764.5 806.3

O prima concluzie, din informatiile deja analizate, arata ca Europa este lider la nivel
mondial, atat in ceea ce priveste turismul receptor cat si emitator, ceea ce evidentiaza preferinta
europenilor pentru calatorii.
Se remarca faptul ca, la nivel mondial, turism intern reprezinta 70-80% din totalul
circulatiei turistice in timp ce turismului international ii revenea numai 20%, in anul 2005.

17
 Servicii turistice au cunoscut o dezvoltare rapida Uniunea Europeana ocupand primele
locuri atat la importurile de servicii turistice cat si la exporturi, traficul internaţional de călători a
continuat să crească în 2007, numărul de turişti la nivel mondial a ajuns la 903 milioane iar
traficului internaţional de călători a generat încasări totale de 855 miliarde dolari, o creştere de
14 la sută. Liderii exportatori în domeniul călătoriilor au continuat să fie Uniunea Europeană şi
Statele Unite ale Americii, însumând 57 la sută din totalul exporturilor.. În 2007, veniturile din
călătorii a ţărilor în curs de dezvoltare au atins 285 miliarde dolari, în jur de 33 la sută din totalul
exporturilor de servicii comerciale.
În figura nr. 4 sunt reprezentaţi primii patru importatori şi exportatori de servicii de
călătorie la nivel mondial şi procentele în care aceştia participă la comerţul mondial cu călătorii
în anii 2000, respectiv 2008.

Figura nr. 8 - Liderii la nivel mondial în exportul şi importul de servicii turistice

(Procent) (Procent)

EXPORTURI IMPORTURI

45 50
40 45

35 40

30 35

25 30

20 25

20
15
15
10
10
5
5
0
2000 2008 0
2000 2008

Sectorul serviciilor internaţionale de călătorie, este al doilea sector de servicii dupa cel de
transport cel mai grav afectate de criza globală. Daca in prima jumatate a anului 2008, acestea
au crescut cu 20% in medie, in ultima parte a anului cresterea s-a depreciat cu 9 procente.

18
 Se estimeaza ca in prima parte a anului 2009 serviciile de calatorii au scaut cu 19
procente. Până la începutul anului 2009, aproape toate regiunile au fost afectate de criza
economică.
In Europa, exporturile de călătorie a UE au scăzut cu 24 la suta de la an la an, Turcia care
sa bucurat de una dintre cele mai rapide rate de creştere în 2008 (19 la suta), a văzut veniturile
sale de călătorie scazand cu 11 la suta in trimestrul 1 al anului 2009. In SUA exporturile de
călătorie au scazut cu 9 la sută, în timp ce în Canada, au scazut cu 24 la suta. În Asia, Thailanda
exporturile au scăzut cu 26 la sută în timp ce în Australia declinul a fost de 18 la suta. În Africa,
Egipt si Maroc incasarile din serviciile de calatorie au scăzut cu 17 la suta si 30 la suta, respectiv.

Capitolul 3 Turismul in Romania

19
Turismul reprezinta pentru Romania sectorul economic care dispune de un valoros potential de
dezvoltare, neexploatat inca suficient si care poate deveni o sursa de atractie atat a investitorilor
cat si a turistilor straini, insa acest lucru este ingreunat de concurenta puternica din partea tarilor
invecinate (Ungaria, Bulgaria, Croatia) si de amploarea problemelor legate de competitivitatea
turismului romanesc. Potrivit Strategiei de Dezvoltare din Planul National de Dezvoltare 2007-
2013, marele avantaj al Romaniei pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezenta resurselor
naturale si culturale de o mare diversitate si armonios repartizate in teritoriu, care dau
posibilitatea practicarii intregii game de forme de turism.

Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificata in prezent, Romania dispune de
numeroase resurse turistice de exploatat si valorificat, in vederea acoperirii intregului an
calendaristic. Sunt de remarcat in acest sens cele 18 parcuri nationale si naturale, ariile protejate,
rezervatia biosfera Delta Dunarii, bogatia si diversitatea patrimoniului cultural (manastiri, cetati,
biserici, monumente), comunitatile umane care pastreaza valorile civilizatiei culturale rurale in
viata de zi cu zi, oportunitatile de practicare a turismului de aventura, oferite de raurile nationale,
a speo-turismului, turismului ecvestru, turismului de croaziera pe fluviul Dunarea, turismului
uval, favorizat de faptul ca Romania este a cincea tara in ceea ce priveste viticultura, are
oportunitati pentru practicarea cicloturismului, a mountain-bike, dar si a concursurilor out-of-
road.

Toate acestea confera Romaniei potential pentru dezvoltarea produselor turistice complexe si
cresterea numarului total de turisti. De asemenea, oportunitatile pentru atragerea turistilor straini,
in special, sunt din ce in ce mai diverse: oferta statiunilor turistice balneare, diferite forme ale
turismului de afaceri generate de congrese, simpozioane si expozitii, actiuni cu caracter
diplomatic generate de aderarea Romaniei la NATO, intrarea Romaniei in UE, viata cultural-
stiintifica, deschiderea de afaceri cu firme multinationale etc.

O problema de importanta nationala si locala cu care se confrunta Romania este reprezentata de

gradul diferit de valorificare a potentialului turistic, avand in vedere rolul care trebuie acordat
respectarii capacitatii de suport, dar si eliminarii disparitatilor economice regionale. In acest
context, in timp ce zone precum Valea Prahovei, Brasov si imprejurimi, Constanta si litoralul
Marii Negre au un turism de masa la limita superioara si peste a capacitatii de suport in sezonul
de varf, in restul zonelor turistice circulatia turistilor este la jumatatea capacitatii de suport si
chiar mai mica. Principalul motiv al acestei situatii il constituie un complex de conditii de
exploatare neadecvate, respectiv accesibilitate dificila, servicii turistice si utilitati generale de
calitate slaba, programe de agrement insuficiente, retele de structuri turistice de cazare,
alimentatie si agrement neacoperitoare, forta de munca in structura ocupationala turistica
neadecvata cererii pietei si insuficienta cantitativ.

In raport cu potentialul turistic, dar si comparativ cu statele vecine, ponderea turismului

romanesc in PIB este mica, la fel si profitul obtinut de intreprinzatorii in turism. Aceasta se
datoreaza in principal lipsei produselor turistice complexe, existentei capacitatilor turistice vechi
si nemodernizate, privatizate in anii 2001-2002, si lipsei facilitatilor pentru realizarea de
capacitati turistice complexe, modern echipate si dotate. La acestea se adauga si lipsa

20
capacitatilor de cazare in zonele turistice care ofera oportunitati deosebite pentru practicarea
turismului de nisa si a ecoturismului.

De asemenea, lipsesc total sau sunt insuficiente capacitatile turistice in vecinatatea parcurilor
naturale, nationale sau ale altor arii protejate care sunt legiferate. Fara a avea o dezvoltare
cantitativa si calitativa optima a structurilor turistice de cazare, de alimentatie si de agrement,
resursele turistice naturale nu pot fi valorificate complex

In ceea ce priveste promovarea turistica, ca factor cheie pentru consolidarea locului pe piete si
obtinerea succesului, Romania trebuie sa se alinieze tendintei internationale de crestere, din ce in
ce mai mult, a rolului institutiei nationale de promovare a turismului in activitatea intensiva de
promovare. Activitatea de promovare turistica interna este in prezent subdimensionata, cantitatea
de materiale promotionale editate este insuficienta si nu acopera cererea. Situatia este
determinata de lipsa unei retele nationale de centre judetene si birouri locale de promovare si
informare turistica, a unor brand-uri pe zone/regiuni turistice, de deficientele in acoperirea cu
fonduri de la buget a activitatii de promovare interna si internationala, de lipsa asigurarii
continuitatii institutionale in domeniul promovarii.

3.1. IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al

sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care
antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o
adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea
producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de
agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un
semnificativ spor de producţie.

3.1.1. Impactul macroeconomic al turismului

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la realizarea
valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate,
turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din
punct de vedere al nivelului de dezvoltare.
De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de
specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile
turismului.
Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări.
Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale
turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, calculat ca sumă
între soldurile operaţiunilor cu bunuri şi servicii, veniturile înregistrate şi transferurile curente de bani
din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul trecut. Tendinţa este
totuşi de descreştere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era
superior cu 85% faţă de primul trimestru al anului 2004. Schimburile comerciale în primele patru
luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70%

21
mai mult decât în perioada similară din 2004. Sectorul Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un
deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv
108 milioane de euro. în domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane
de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 14,2%
faţă de finele anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumătate,
respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică şi public garantată. în primele patru
luni ale anului curent, românii din străinătate au trimis în ţară 897 milioane de euro, cu aproape o
treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului 2005.
Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (în unele cazuri chiar singura) de
valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a celor naturale: frumuseţea
peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă.
Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi
ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale
activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la
realizarea PIB.
Trebuie menţionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone
defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor
zone mai puţin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive resurse
turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a
dezechilibrelor interregionale.
O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuţia sa la

asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi
internaţional.

III. SINTEZA PRINCIPALILOR INDICATORI STATISTICI AI TURISMULUI ROMANESC

22
 Tip unitate turistica/An 2000 2001 2002 2003 2004

Hoteluri si moteluri 163907 163779 163095 164571 166362

Hoteluri pt tineret 16 80 20 202 486

Hosteluri 91 285 305 424 694

Hanuri turistice 836 526 422 378 385

Cabane turistice 7972 7523 6176 6361 6215

Vile turistice si 24351 23169 21253 21233 20961

bungalouri

Campinguri si unitati tip 35155 33530 34440 32952 31259

casute

Tabere de elevi si 40149 38398 34964 32821 30198

prescolari

Pensiuni turistice urbane 3197 3758 4378 5670 8100

Pensiuni turistice rurale 3544 4748 6219 7510 9405

Popasuri turistice 263 729 785 877 1226

Sate de vacant 36 36 36 56 56

Spatii de vacanta pe 488 486 503 559 594

nave

Total (nr. locuri) 280005 277047 272596 273614 275941

In 2001 fata de 2000, numarul de locuri in unitati de turism a scazut cu 2958 locuri, a scazut cu
1,06% in valoare relativa. In 2002 fata de 2000, numarul de locuri de cazare a scazut cu 7409 in
marime absoluta, a scazut cu 2,65% in valoare relativa. In 2003 fata de anul 2000, numarul de
locuri in unitati de turism a scazut cu 6391 in valoare absoluta, a scazut cu 2,29% in valoare
relativa.In 2004 fata de 2000, numarul de locuri a scazut cu 4064 in valoare absoluta sau a scazut
cu 1,46% in valoare relativa.

Turismul international al Romaniei

23
Anul Valoarea adaugata bruta(miliarde PIB pe categoria servicii(miliarde lei)
lei)

2000 711325.1 23260.3

2001 1042837.3 31087.6

2002 1356191.7 42102.5

2003 1754018.4 62208.6

2004 2195764.5 717635.6

24
   Investitii(mld. lei) Indicii preturilor de Investitii(mld. Lei)
  preturi curente consum in servicii(%) Preturi constante

2000      
Servicii din care 24750.7 100 24750.7
Hoteluri si restaurante 711.6 100 711.6
2001      
Servicii din care 35342.2 115.608 30570.7
Hoteluri si restaurante 1185.8 115.608 1025.7
2002      
Servicii din care 55494.3 177.878 31197.9
Hoteluri si restaurante 1097.8 177.878 617.2
2003      
Servicii din care 96788.5 240.865 40183.7
Hoteluri si restaurante 2746.7 240.865 1140.3
2004      
Servicii din care 117661.1 305.325 38536.3
Hoteluri si restaurante 3315 305.325 1085.7

Turismul romanesc a inregistrat o scadere de 11.5% in 2005 comparativ cu 2004. Este potential
turistic imens in Romania, dar gripa aviara, inundatiile sau pur si simplu, ofertele putin tentante
din punct de vedere financiar si al dotarii au aruncat mii de turisti in bratele primitoare ale
concurentei din tarile vecine: Bulgaria, Ungaria, Turcia.
Turismul in Bulgaria a contribuit la 5% din PIB, in timp ce in Romania turismul a contribuit cu
aproape 2% in 2005, in scadere fata de 2004 cand a contribuit cu 2.19%. 65% din incasarile din
turism ale bulgarilor s-au facut pe litoral, in timp ce ponderea incasarilor de pe litoralul
romanesc nu a fost decat de 40%. Daca numarul turistilor care vin in Romania este in scadere,
numarul celor care pleaca din Romania spre alte destinatii de vacanta este in crestere, iar
eliminarea vizelor si a pasapoartelor va contribui la sporirea numarului de turisti romani in afara
granitelor.

3.1.2 Importanta socio-culturala a turismului

25
Turismul, în calitate de activitate economica, îsi manifesta rolul în diferite sfere ale economiei si,
în acelasi timp are o profunda semnificatie socio-umana, ce se exercita atât asupra turistilor cât si
asupra populatiei zonelor vizitate 10.
Dezvoltarea turismului determina în plan social nu numai cresterea numarului locurilor de
munca, practicarea unor meserii traditionale, atragerea populatiei în practicarea turismului, ca
activitate alternativa 11, ci determin a si cresterea continua a nivelului de pregatire si instruire
profesionala a personalului implicat în furnizarea serviciilor turistice. Nivelul de pregatire a
lucratorilor este unul dintre cei mai importanti factori ai productivitatii muncii, permitând
obtinerea unor performante superioare, si în acelasi timp, acesta se reflecta în mod nemijlocit în
calitatea serviciilor oferite turistilor. Dupa cum se stie calitatea serviciilor turistice în România
nu se ridica la nivelul asteptarilor consumatorilor, decalajul dintre asteptari si experienta traita,
aducându-si si el contributia la situatia actuala a turismului românesc. De aceea pentru
impulsionarea activitatii turistice la nivel national se impune cresterea calificarii si pregatirii
profesionale a personalului implicat în domeniul turistic. Din pacate si în aceasta directie
turismul românesc întâlneste obstacole, determinate de inertie, lipsa fondurilor,
mentalitati.

În conditiile cresterii dimensiunilor timpului liber, caracteristica a evolutiei economiei

contemporane, problemele legate de organizarea si exploatarea eficienta a acestuia, astfel încât sa
asigure refacerea fizica si psihica a organismului pentru reluarea muncii si a satisfacerii
cerintelor dezvoltarii fiecarui
De câtiva ani, numarul turistilor din România este constant scazut. Lipsa calitatii serviciilor si
preturile mari fac oamenii sa se orienteze spre alte directii în vacanta. Angajatii din turism sunt
însa multumiti. La fel ca si patronii lor. Daca nu curge, macar pica. Cel putin asa reiese din
studiul efectuat în cadrul unui proiect Phare, având ca scop oferirea de suport Ministerului
Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei în elaborarea unei strategii de formare profesionala
continua. Datele statistice reunite în studiul Institutului National de Cercetare Stiintifica în
domeniul Muncii si Protectiei Sociale arata clar faptul ca întreprinzatorii sunt putin interesati
de resursa umana. Teoretic, toti constientizeaza importanta perfectionarii profesionale (85,5%).
Practic, cei mai multi indica faptul ca fondurile alocate pentru instruire nu vor depasi 1-3%
din cifra lor de afaceri în viitorul apropiat. Pregatirea personalului nu poate fi orientata, de altfel,
spre dezvoltarea calitativa a serviciilor de turism din România, pentru ca nici nu exista un sistem
de evaluare corespunzatoare a personalului. De baza ramâne autoinstruirea, potrivit raspunsurilor
date (44%), chiar si în cazul în care apar schimbari tehnologice în firma. Pentru ca nu sunt
dispusi sa faca investitii în resursa umana, patronii pun prêt pe recrutarea personalului care are
deja competente profesionale (65%) sau care are experienta în munca (89%). În momentul în
care sunt însa întrebati daca apreciaza ca angajatii lor au deprinderile si abilitatile necesare
pentru a-si îndeplini cu success sarcinile profesionale, procentul de 81,1 non-raspunsuri nu mai
lasa loc la nici un comentariu. Tacerea, în acest caz, este un raspuns fara echivoc. Cum-necum,
treaba merge. Cât o sa mai tina ? Probabil pâna în momentul integrarii în Uniunea
Europeana.
Turismul influenteaza modul de viata al locuitorilor si actioneaza în vederea largirii orizontului
lor spiritual, încurajând pastrarea elementelor traditionale, eliminând tendintele de uniformizare
si generalizare, favorizând pastrarea identitatii socio-culturale si asumarea unei personalitati
distincte ce individualizeaza turismul românesc în cadrul turismului mondial.

26
În plan social activitatea turistica are un impact pozitiv, evidentiat prin cresterea sansei sociale si
profesionale, prin crearea de noi locuri de munca, atât în serviciile turistice, cât si în
infrastructura generala, aparitia unor locuri de munca sezoniere, ma i ales pentru tineri si femei,
asigurarea progresului social, de crestere a curateniei si igienei publice, a confortului general în
localitatile turistice si prin scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale în ceea ce
priveste veniturile realizate .
Constituind cadrul cel mai potrivit pentru odihna, recreere si refacere a capacitatii de munca,
turismul reprezinta si o modalitate de dilatare a orizontului de cunoastere, de educare a gustului
estetic, de respect pentru valorile nationale, devenind asa cum arata Barbu Ghe „un act de
cunoastere, de instruire si de educatie“.

Valorificând mostenirea cultural-istorica a poporului român, turismul modern contribuie la

revitalizarea actelor de cultura si reprezinta o modalitate de afirmare a culturii traditionale si de
promovare a imaginii României în lume. Intensificarea activitatii turistice favorizeaza
dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase, actioneaza în sensul cresterii
interesului populatiei pentru pastrarea, conservarea si valorificarea obiectivelor cu veleitati
turistice.

Prin turism se poate promova potentialul cultural românesc, aceasta permitând ca numeroasele
dovezi de viata materiala si spirituala de pe meleagurile tarii noastre, de la piatra neslefuita pâna
la arta si cultura dacica si romana, de la constructiile populare pâna la valoroasele edificii de arta
si arhitectura musatine si brâncovenesti sa fie popularizate atât pe plan intern cît si international,
evidentiindu-se contributia adusa de locuitorii acestor pamânturi la patrimonial cultural
universal.

Alaturi de aceste aspecte benefice ce caracterizeaza evolutia turismului românesc, pot aparea si o
serie de fenomene negative, cum ar fi modificarea mentalitatilor, a valorilor morale sub influenta
turistilor, adoptarea de catre populatia locala a unor comportamente si atitudini nespecifice
civilizatiei si traditiei românesti, atribuite turistilor, manifestarea unor conflicte si antagonisme,
atunci când turismul devine fenomen de masa, „suprasaturat“, aparitia unor manifestari artistice
de tip kitsch ce marginalizeaza autenticul, promovând nonvaloarea . O alta posibila presiune
negativa asupra sistemului de valori cultural românesti o poate constitui preluarea neselectiva si
fara discernamânt a influentelor culturale ale oaspetilor si afirmarea unui comportament imitativ
care conduce la disparitia sentimentului de mândrie fata de propria cultura. Beneficiind de un
valoros tezaur cultural, turismul românesc este în mare masura un adevarat act de cultura si
educatie. Pentru asumarea acestui rol de maxima semnificatie în societatea actuala, este nevoie
de fonduri, de organizare si de o conlucrare permanenta între toate organismele si între toate
forurile specializate în activitatea culturala si în cea turistica. Cunoasterea si utilizarea
patrimoniului cultural în activitatea turistica permite deconcentrarea si difuzarea turismului pe
întreg teritoriul tarii noastre având influente benefice atât prin cresterea gradului de exploatare
resurselor turistice cât si prin ridicarea standardului de viata al populatiei.

3.1.3 Importanta turismului în protejarea mediului

Societatea contemporana, caracterizata de un extraordinar dinamism, care se manifesta pe

multiple planuri: social, economic, politic, ideologic se confrunta cu probleme pe care pâna nu

27
de mult nici nu le constientiza: secatuirea resurselor, poluarea, distrugerea stratului de ozon si
multe altele care sunt strâns legate de însasi continuarea vietii pe pamânt. Daca, înca de la
aparitia sa pe pamânt omul a fost preocupat de supunerea naturii si modificarea acesteia pentru
a–i servi interesele, acum, în mileniul trei, el a început sa înteleaga faptul ca existenta sa pe
aceasta planeta depinde de modul în care o va proteja, iar mostenirea pe care o lasa generatiilor
viitoare depinde de felul în care pretuieste si apara potentialul existent. Constientizarea faptului
ca dezvoltarea umana trebuie sa fie durabila, adica sa asigure satisfacerea nevoilor generatiilor
actuale fara a prejudicial interesele generatiilor viitoare, semnifica o aplecare atenta si
responsabila asupra problemelor mediului, fiindca asa cum arata economistul finlandez Malaska
“Dezvoltarea umana este ecologic durabila, în relatie cu mediul, daca interventiile si efectele
impuse de activitatile umane, fie ele economice, tehnologice, sociale sau culturale, nu altereaza
rata schimbarii naturii si ecosistemelor într–un fel necontrolabil de natura sau intr–o forma
ireversibila din punct de vedere al generatiilor viitoare“

Fiind o industrie al carei specific este strâns legat de mediu, prin dependenta de potentialul
natural si de mostenirea culturala a fiecarei comunitati, turismul trebuie sa actioneze în directia
dezvoltarii durabile pentru asigurarea calitatii resurselor si a supravietuirii lor. Industria turistica
a adoptat conceptul de dezvoltare durabila, aparând astfel notiunea de turism durabil. În
publicatia O.M.T. “Turismul în anul 2010” se specifica urmatoarele: turismul durabil dezvolta
ideea satisfacerii nevoilor turistilor actuali si a industriei turistice si, în acelasi timp, a protejarii
mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor
economice, sociale, estetice etc. ale “actorilor” din turism, mentionându-se integritatea culturala,
ecologica, diversitatea biologica si toate sistemele ce sustin viata. Având în vedere faptul ca
printre motivatiile turistice un rol important este atribuit, destinderii, recreerii, odihnei active
într-un mediu înconjurator având trasaturi superioare atât în privinta cadrului natural, cât si a
celui antropic, se impune mentinerea acestor calitati, ca premise fundamentale ale desfasurarii
activitatii turistice. Relieful, padurile, râurile, lacurile, marea, aerul, apele minerale,
monumentele naturii sau cele de arhitectura si arta sunt tot atatea resurse turistice care permit
desfasurarea turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral sau cultural. Cu cât
resursele sunt mai diverse si mai „nealterate“, cu atât atractivitatea lor turistica este mai mare,
iar activitatile generate sunt mai valoroase si mai incitante raspunzând unor diverse motivatii
turistice. Atractia exercitata de variatele resurse turistice este direct proportionala cu calitatea
diferitelor componente ale mediului înconjurator: cu cât degradarea acestora înregistreaza o
amplitudine mai mare, cu atât activitatile turistice sunt mai afectate. Deteriorarea resurselor
turistice determina aparitia unor efecte social-economice dintre cele mai grave.

Din punct de vedere economic, existenta unor resurse turistice degradate are drept urmare
imposibilitatea valorificarii lor turistice, ca surse de venituri, reprezentând o pierdere irevocabila
pentru economie. De asemenea, produsele turistice care includ în structura lor resurse degradate,
îsi pierd din valoare, consecinta directa fiind micsorarea cererii turistice, care implica reducerea
utilizarii bazei materiale turistice si scaderea încasarilor rezultate din comercializarea lor.
Sub aspect socio-cultural, efectele negative sunt de asemenea, însemnate.
Daca consideram printre cele mai importante functii ale turismului, pe cele recreativ-recuperative
si instructiv -educative, se evidentiaza si mai pregnant legatura dintre turism si mediul
înconjurator. Deteriorarea chiar si într-o masura redusa a acestuia, diminuând posibilitatile de

28
refacere a sanatatii si a fortelor umane, prin afectarea calitatii factorilor terapeutici sau a celor
care favorizeazaodihna si recreerea, ca si a posibilitatilor de satisfacere a nevoilor culturale si
educationale ale oamenilor.
Relatia turism-mediu înconjurator este polivalenta, ea incluzând si circumstanta în care, prin
actiunile realizate pentru desfasurarea activitatii turistice se sporeste atractivitatea unora dintre
componentele mediului înconjurator.
Prin masuri de protejare a mediului înconjurator si monumentelor naturii, prin realizarea unor
rezervatii si parcuri nationale în diferite zone ale tarii s-au mentinut si au aparut noi locuri de
interes turistic, motivat de cadrul natural având o flora variata si valoroasa, o fauna remarcabila
si peisaje pitoresti. Organizarea si exploatarea turistica a parcurilor nationale si naturale
asigurându-se protectia si conservarea lor, ca si amenajarea pentru vizitare a pesterilor, ca
obiective turistice de atractie deosebita, îmbogatesc si diversifica oferta turistica româneasca cu
noi produse turistice.
O atentie deosebita trebuie acordata protejarii, restaurarii si valorificarii monumentelor istorice si
de arhitectura, prin lucrari de sistematizare orientate, fie spre integrarea monumentelor in
structura cadrului urban contemporan, fie prin crearea unui cadru propriu, urmarindu-se punerea
în valoare si includerea lor în circuitul turistic.
Stabilirea si aplicarea consecventa a unei politici de protectie a potentialului turistic se impune
pentru ca, mereu, apar noi si importante deteriorari ale resurselor turistice, unele iremediabile.
Actiunile distructive sunt numeroase, mai ales în zonele si la obiectivele la care se manifesta o
concentrare turistica, si în conditiile în care dotarile si amenajarile speciale necesare practicarii
diferitelor activitati turistice lipsesc, astfel, distrugându-se uneori ireversibil elemente ce leau
consacrat ca atractii turistice, unele având caracter de unicat (vizitarea intensiva, iluminatul cu
lumânari, lipsa unor dotari tehnice de aerisire a condus la degradarea unor fresce, picturi
interioare ale unor monumente istorice si de arta din Bucovina)
Deteriorarea mediului si a resurselor turistice pot fi cauzate si de proiectarea necorespunzatoare a
obiectivelor de investitii turistice, stabilirea de amplasamente nepotrivite pentru baza materiala
turistica, executarea de constructii inestetice, nearmonizate cu trasaturile etnografice sau naturale
ale zonei turistice, aceasta ultima situatie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului
respectiv. Asemenea situatii au aparut în unele statiuni balneare, prin crearea unei baze materiale
si tehnice disproportionate ca volum si structura cu capacitatea de primire a zonei si a rezervelor
hidrominerale, rezultând o „supraîncarcare“ a teritoriului cu instalatii turistice, ajungându-se
pâna la urbanizarea statiunii (Baile Herculane si partial Sovata).
Construirea unor retele prea dese de poteci si drumuri pentru a înlesni accesul intens al turistilor
în zonele de munte, lucrarile pe care le implica, poate afecta armonia peisajului (M-tii
Postavarul, M-tii Bucegi, M-tii Cindrel, M-tii Lotru), dupa cum o serie de lucrari ingineresti
contribuie la rândul lor la înfrumusetarea peisajului (Portile de Fier, M-tii Fagaras)21.
Absenta unor spatii amenajate pentru popas sau instalarea corturilor, de –a lungul traseelor
turistice sau în imediata apropiere a unor obiective turistice, cauzeaza degradarea peisajului si a
altor componente ale mediului înconjurator, prin rezidurile lasate de catre turisti în locurile de
campare. Aceste fenomene apar în toate locurile destinate turismului de recreere si odihna,
îndeosebi în vecinatatea centrelor urbane, în munti, în apropierea cabanelor, pe malul râurilor
sau al lacurilor.
Masurile ce se impun pentru prezervarea potentialului turistic si preîntâmpinarea degradarii lui
vizeaza exploatarea stiintifica si rationala a resurselor turistice, astfel încât rata de exploatare a
acestora sa nu devanseze rata lor de regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale

29
turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport a acestora,
amenajarea stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului, cunoasterea problemelor pe care le
implica pastrarea echilibrelor ecosistemelor în plan global teritorial, printr-o analiza aprofundata
si o mai buna gestionare, rationala a resurselor turistice ale tarii , astfel încât valorificarea
turistica a acestora sa se desfasoare în contextul protectiei mediului înconjurator.

Protectia mediului înconjurator si a patrimoniului turistic este dependenta si de constiinta

ecologica a populatiei, de sentimentul de atasament si respect pentru natura patriei, pentru
locurile cu rezonanta istorica si creatiile artistice realizate de -a lungul timpului pe meleagurile
mioritice. Dobândirea acestei constiinte ecologice se poate realiza printr-o sustinuta actiune de
educatie, actiune ce trebuie îndeplinita permanent pentru toate vârstele, insuflându-se o
atitudine de respect si responsabilitate fata de resursele naturale, în vederea
ocrotirii lor.
Potentialul turistic fiind o parte integranta a mediului înconjurator, existenta si dezvoltarea lui
depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate
pentru mediul sau, un „barometru“ al calitatii acestuia: se practica intens acolo unde sunt
întrunite conditii bune sau se diminueaza si dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o
component sau alta a mediului înconjurator se degradeaza .
Dezvoltarea serviciilor de piata prestate populatiei printre care se numara si activitatea turistica
este consecinta fireasca a evolutiei de ansamblu a economiei, fiind corelata cu tendintele
principalilor indicatori ai dezvoltarii economico-sociale, cum ar fi: produsul intern brut,
veniturile realeale populatiei, rata somajului, rata inflatiei, gradul de urbanizare, marimea
timpului liber, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata.

Concluzii

30
 Sectorul de servicii din România, ocupă un rol semnificativ, la fel ca în restul Uniunii
Europene, generând 51% din PIB- ul României în anul 2006 şi ocupând 41% din populaţia
activă. Totuşi procentul pe care România îl deţine în exportul de servicii la nivel mondial este de
numai 0.3% în anul 2006, ceea ce dovedeşte că serviciile autohtone fie nu sunt exploatate la
maxim fie nu sunt comercializate eficient, deasemenea calitatea prestării serviciilor ar putea fi un
factor negativ pentru România.
Serviciile datorită caracterului lor eterogen, sunt acele activităţi care crează legătura
dintre celelalte sectoare economice, deoarece sectorul primar şi secundar nu s-ar putea dezvolta
fără contribuţia acestora, ele sunt cele care facilitează pătrunderea unei ţări la circuitul mondial
de valori sau al relaţiilor cu mediul inconjurător.
Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă o oportunitate majoră pe care ţara noastră
ar trebui să o valorifice profitând de precedentul pe care statele UE l-au creat în dezvoltarea
sectorului de servicii şi liberalizarea acestuia la nivelul Pieţei Unice. Aşadar dacă statele membre
au potenţat rolul serviciilor dealungul ultimilor ani, România şi ţările nou intrate sunt obligate să-
şi dezvolte economiile cu scopul de a converge spre economii ale sectorului terţiar aşa cum sunt
cele ale ţărilor dezvoltate.
Turismul este numai unul din sectoarele economiei româneşti care este extrem de bogat în
resurse şi nu este exploatat ca atare, Uniunea Europeană ne oferă mijloacele de relansare a cestui
sector prin accesarea de fonduri atât de către agenţii economici individuali cât şi de către cei de
stat, pentru ca turismul românesc să devină unul dintre cele mai competitive la nivelul UE dar şi
mondial.
Ţara noastră ar trebui să reconsidere locul pe care serviciile îl ocupă în economia
naţională iar demersurile promovate în sfera serviciilor trebuie să se fundamenteze pe înţelegerea
rolului strategic a fluxurilor de servicii în cadrul procesului relansării şi dezvoltării economice
durabile a României, al modernizării economiei şi al integrării acesteia în structurile economice
europene dar şi mondiale.
Pentru dezvoltarea implicită a celorlate sectoare economice, activităţile de servicii ar
trebui integrate mai activ în sectoarele producţiei materiale, facându-le mai competitive şi
crescându-le capacitatea de satisfacere a exigenţelor consumatorilor.
Prin sporirea competitivităţii serviciilor româneşti pe pieţele internaţionale, România ar
putea beneficia în mod real de integrarea sa în reţeaua globală de servicii; totodată amplificarea
participării României la tranzacţiile internaţionale cu servicii şi, în particular, printr-o sporire
adecvată a încasărilor din turismul internaţional ar putea reduce deficitul balanţei de plăţi externe
şi de asemenea ar putea fi atrage resursele financiare necesare dezvoltării infrastructurii,
modernizării tehnologiilor şi implicit creşterea nivelului de trai a populaţiei României.
Aşadar domeniile principale pentru dezvolarea sectorului terţiar românesc dar şi cele care
ar putea fi cheia dezvoltării întregii economii romăneşti sunt : serviciile bazate pe cunoaştere
(industria de software), turismul, transporturile, serviciile pentru populaţie (de consum),
serviciile pentru producţie, serviciile care contribuie la dezvoltarea resurselor umane, serviciile
de protecţie a mediului şi serviciile de administraţie publică.
Agenţii economici români au posibilitatea de a urma exemplul celor din celelalte state
membre pentru a creşte performanţa economică a prestării de servicii atât pe plan intern cât şi pe
plan internaţional.

31
CUPRINS

Cap. 1. Prezentare generală a sectorului de servicii în UE

1.1. Importanţa sectorului de servicii pentru economiile naţionale în context european
lărgit
1.2. Reglementarea sectoarelor de servicii în UE
1.3. Specificul reglementării serviciilor în Uniunea European

Cap. 2. Evolutia turismului pe plan mondial si european si impactul ei asupra

economiei
2.1. Evolutia turismului mondial in ultimul deceniu
2.2. Impactul economic al turismului receptor
2.3.Turism receptor la nivel european
2.4.Turismul emitator se refera la calatoriile turistice ale rezidentilor tarii de
referinta, in afara granitelor, catre alte destinatii.

Cap. 3. Turismul in Romania

3.1. Impactul turismului asupra economiei
3.1.1. Impactul macroeconomic al turismului
3.1.2 Importanta socio-culturala a turismului
3.1.3 Importanta turismului în protejarea mediului

Concluzii
Bibliografie
Sitografie

32