Referat

la istoria medievală
uni
versală cu tema
,,Institutiile
Imperilui
Plan
1.Introducere;
2.Instituția fundamentală.Regalitatea;
2.1 Regele sacerdot;
2.2Adunarea obștească;
2.3Jurămîntul de fidelitate a supușilor;
3.Instituția centrală ;
3.1 Reședința instabilă a regelui;
3.2 Palatium-reședința provizorie;
3.3 Capela și cancelaria;
4.Instituția locală:
4.1 Comitatele;
4.2 Mărcile;
4.3 Vasalii teritoriali;
4.4 Legatii teritoriali(missi dominici);
4.5 Utilizarea scrisului în administrație;
5.Organizarea bisericii:
5.1 Funcțiile slujitorilor bisericii;
5.2 Desemnarea slujitorilor bisericii;
6.Fiscul imperial:
6.1 Administratorii fiscului;
6.2 Domeniile ecleziastice;
7.Instituția judecătorească:
7.1 Tribunalele locale;
7.2 Tribunalele de la palatium;
7.4 Tribunalele publice;
8.Concluzie;
9.Bibliografie.
• 1.Introducere
• Imperiul Caroligian s-a întărit în urma multor războaie din sec.VIII și IX și s-au
format întinse fonduri funciare care au stabilit cîteva funcții și instituții de
imperiu.Aceste instituții aveau în frunte pe suveranul carolingian ce își exercita
autoritatea direct sau indirect din așa zisul ”palat” și cu organele locale ale
statului.Acest “palat” îndeplinea funcția de centru politic și administrativ al
statului caroligian.
• În fruntea instituției locale era desemnat de către rege–comitele,care avea
funcții administrative,judiciare,fiscale și militare,el era în același timp și slujbaș
și vasal direct al suveranului.
•
Regele a instituit așa zișii “trimiși ai suveranului”.Regele a format și o adunare
obștească care era formată din mari proprietari funciari,conți,slujbași
regali,vasali regali,aceștia din urmă primeau anumite beneficii pentru serviciile
loiale regelui.
Multe domenii erau scoase de sub autoritatea directă a statului ,spre
proprietarul imunist care le exercita prin mijloace proprii,vărsînd o parte din
veniturile statului.
• Exista și o instituție locală din cauza marii întinderi a imperiului ,era necesitatea de o
conducere și instituții aparte ,unde era contele, vasalii teritoriali,dar și legații
teritoriali,aceștia fiind trimișii suveranului pentru a vedea acuratețea lucrului contelui.
În cadrul unui imperiu este necesară o administrație a bisericii,se va cunoaște și cine avea
împuternicirea de a desemna slujitorii bisericii.Ca în fiecare societate erau întocmite
impozite,taxe,și acestea erau sub jurisdicția fiscului,o altă instituție de importanță
majoră.Deoarece existau și încălcări de lege ,ca omor sau furt , aceste legiferări se
exercitau de puterea institutiei judecătorești.
• În referatul meu voi analiza instituțiile Imperiului Carolingian cu scopul de a-mi forma o
viziune generală despre acestea. În desfășurarea acestui obiectiv voi descrie următoarele
aspecte ale statului carolingian: reședința regală, legăturile dintre rege și supușii săi,
structurile ierarhice existente atît la nivel de Imperiu cît și la nivel local, precum și rolul
acestora.
•  
• 2.Instituția fundamentală.Regalitatea
•  
• Instituția fundamentală din Imperiul Carolingian este regele însuși și Regele exercita
puterea suprema.Din anul 800,cînd Carol cel Mare este încoronat,este numit și
interlocutorul direct al lui Dumnezeu,regele franc îndeplinea funcția de mediator între cer
și pămînt.
• A fost introdusă și adunarea obștească sau generală. În această adunare
împăratul făcea public ordinele pe care le gîndise în lunile de iarnă.Cînd
Carol cel Mare a venit la puterea imperiului ,a schimbat caracterul adunării,
din adunare făceau parte nobilii laici,ecleziasti,episcopi,abații și conții.
• O altă schimbare a adunării a lui Carol cel Mare a fost și frecventa dublare
a adunării,în afara întrunirii de primavară,care se numea acum Tabara de
maice era în iunie sau în iulie mai era una în cursul toamnei,aici îi convoca
doar pe ecleziați sau episcopii.
• În imperiului lui Carol cel Mare era important așa-zisul jurămînt de
fidelitate.Carol cel Mare a hotărît să impună tuturor oamenilor liberi din
regat să presteze un jurămît de fidelitate,și chiar regele în anul 789 , a
trimis pe missi dominici,în diferite provincii ale regatului pentru a organiza
populația la jurăminte.Jurămîntul de fidelitate este reînoit în anul 802 dupa
încoronarea regelui,și a extins sfera populației care trebuia să jure fidelitate
regelui,și a fost organizată această procedură odată la 12 ani,acest act de
jurămînt a fost reiînoit și în anul 806 și înanul 811. De aici tragem
concluziacă Carol cel Mare a creat în cadrul imperiului o supunere, atît din
puct de vedere administrativ cît și religios.
• 3.Instituția centrală
• Reședința regelui.Regatul franc nu avea o capitală adevarată,deoarece regele se muta
mereu,convocînd adunarea de primăvară în timpul operațiilor militare prevăzute pentru acel
an și conducîndu-și apoi oastea în campanie toată vară,și după marile vînători de
toamnăCarol cel Mare se instala într—una din reședințele sale de țară,așa-zisele
palate,unde el iși petrecea perioada de la Crăciun pînă la Paște.
Reședințele lui sunt: Verberie, Attigny,etc.,dar din anul 794,regele a început să locuiascăla
Aquisgrana,sau Aachenul .
• În lipsa unei capitale,principala instituție centrală era “Palatium”,care era ansamblul
colaboratorilor personali ai suveranului,printre care era conte palatin,însărcinat să
examineze recursurile judiciare adresate în mare numar curții,care rezolva cazurile cele mai
simple.
• Urma un intendent (camerarius),care era răspunzător de finanțe.
Exista în cadrul organizației și un administrator(siniscalcus-senesal),care la început
era numai șeful stolnicilor,dar a ajuns și răspunzătorul de proprietățile coroanei sau
care asigura aprovizioarea palatului. Mai era un pivnicercare răspundea de
pivnițe,era un cones stabuli care răspudea de grajdul cu cai ai armatei.
• Capela și cancelaria făceau parte din cadrul instituțiilor centrale,din ea făceau parte
capelanii,ei oficiau zilnic liturghia în prezența suveranului, se încredințau lui și-i
jurau
• fidelitate regelui.În fruntea capelanilor se afla arhipelanul,care era un ecleziast de
rang foarte înalt.Arhipelanul nu răspudea numai de liturghie,ci și de autoritatea
religioasă supremă a imperiului,căruia împăratul îi cerea sfatul în toate treburile
privind ierarhia și disciplina ecleziastică. Arhipelanul era acela care atribuia unui
capelan rangul de episcopat.Protonatarii care faceau parte din rîndul clericilor,erau
acei care redactau diplome,corespodența și capitularele,și acesta la fel era
subordonat arhicapelanului.În cancelarie mai funcționa și arhiva.În vremea lui
Carol cel Mare cancelaria a avut o activitate foarte modestă față de succesorii săi.
• 4.Instituția locală
•  Ca teritoriu,Carol cel Mare și-a extins mult posesiunile, și în apogeul expasiunii
sale ,imperiul era împărțit în cîteva sute de provincii,fiecare din ele avînd în frunte
un delegat alîmpăratulu,contele care conducea comitatele.Conții care au fost
instituiți din anul 776 în Italia,între anul 778 și anul 781, în Aquitania,în anul 780
în Thuringia,în anul 782 în Saxonia, și anul 788 în Bavaria.Contele fiind
reprezentatul suveranului,încasa veniturile fiscale, menținea ordinea publică și
aplica legea,el publica și punea în exercițiu ordinele regale.Funcția de conte putea
deveni ereditară.În timpul domniei lui Carol cel Mare, conții aveau anumite
privilegii, mai ales la încasările lor personale, ei aveau dreptul la o treime din toate
impozitele,și se putea ajunge ca împăratul să le repartizeze o parte din proprietățile
coroanei,doar că acesta trebuia să fie sigur de puterea conților și de fidelitatea lor.
• Comitatele erau împărțite,încredițate marchizilor sau marcgrafilor. Marca desemna
zonele degraniță a imperiului, precum limes Avaricus, limes Hispanicus, limes
Britanicus, dar și marca Daneza, marca Panonică și marca Friula.În unele cazuri
responsibilitatea administrativăși de coordonare militarăîn regiunile de graniță a fost
indicată prin atribuirea vechiului titlu de duce,dar totuși răspunzatorii de convocare a
oștii din mărcile imperiului era sub răspunderea contelui. Ca reprezentanți ai regelui în
provincii,dupăconți erau și funcționarii locțiitori(vicari) și fucționarii publici
(centari),pe așa-zișii vasali regali sau vasali teritoriali(vassi dominici).Aceștia se
angajau să-l slujească pe rege în război cu arme și cai. Acești vasali împreună cu conții
asigurau menținerea legii și recrutarea oștilor. Unul dintre punctele slabe ale
sistemuluiera supravegherea conților, deaceea mulți dintre ei erau chemați la adunarea
generală,pentru ca împăratul să le asculte sfaturile dar mai ales să-i oblige sădea
socoteală de administrația lor,însă împăratului nu îi era deajuns,astfel a înființat organe
de supraveghere a lor,a conților, în cadrul provinciilor era și un episcop.Instituția
specială pentru acest control erau Legatii teritoriali (missi dominici).Un missus era un
trimis al regelui care avea porunca de a merge în teritoriu fie să îndeplinească o
misiune , fie să notifice o decizie regală,dar și să verifice activitatea autorităților
locale. Folosirea sistematică a acestor trimiși a reprezentat cel mai însemnat
efort de centralizare administrativă,și chiar de raționalizare a procedurilor de
guvernare,și acești trimiși trebuiau să dea darea de seamăîn scris de activitatea
lor,prezetînd la întoarcerea lor un raport asupra misiunii lor.
• Carol cel Mare în anul 802, a introdus conceptul de legatie missaticum, prin
care regele repartiza 2 legați,de obicei un arhiepiscop sau un abate și un
conte,cum ar fi în Istria in anul 804 cînd împăratul trimite un preot și 2 conți
pentru a investiga abuzurile guvernatorului local. Folosirea scrisului avea un
rol important in administrația imperiului. Folosirea scrisului era atestată la
toate nivelele,de exemplu în fața adunării trebuia adusă o listă a subiectelor de
discutat,sau erau scrise acele hotarîri luate de curtea regala și adunare.
Ordinele de mobilizare scrise erau trimise episcopilor,abaților și conților cu
dispoziție de recrutare a armatei. La fel de importante erau și rapoartele scrise
pentru Carol cel Mare,de aici fiecare episcop, abate sau conte avea la
dispoziție cel puțin un notar,pentru redactarea în scris a sentințelor.Legații
trebuiau să prezinte lista magistraților,avocaților și notarilor pe care îi
numiseră în cursul misiunii lor,să prezinte numele tuturor acelora care nu
răspunseseră la convocarea oastei și nu aveau mijloace să plătească amenda
etc.Însă nu numai legații ,dar și preoții trebuiau să țină evidența în scris a
dijmelor pe care le încasau și a folosirii lor,dar și intedenții care administrau
proprietățile regale erau obligați să țină o contabilitate.  
• 5.Organizarea bisericească 
• Episcopii și Abații erau acei care răspundeau de ordinea publicăîn fața
împăratului.Aceștia aveau funcții judiciare și chiar militare.Împăratul este
obișnuit să se folosească de episcopi și abați ca de un personal politic
experimentat,din punct de vedere cultural mai calificat decît miniștri săi laici.
Deci arhiepiscopul,este responsabil pe arhidioceza sa ,și în aceeași persoană
erau două funcții :cea ecleziastică și cea guvernamentală.
Slujirea împăratului îi obliga deseori pe episcopi și abați să se ocupe de treburi
străine de vocația lor pastorală sau monahală,spre exemplu Geroald, abate de
Fotenelle,a fost numit intedent al porturilor de la Marea Mînecii,al marelui tîrg
interațional de la Quetovic,cu misiunea de a încasa taxele vamale. Se știe ca în
Biserica Catolică episcopii sunt numiți de către papă,dar aici în cadrul
imperiului regele ăși asuma acest drept de-a alege pe cei în care avea mai multă
încredere în calitate de episcop.Dar erau și momente cînd era necesară
aprobarea papei,atunci cînd era alegerea unui arhiepiscop,deoarece doar papa
era singura autoritate din Occident care putea să consacre un
mitropolit,oferidu-i patrafirul,simbol al demnității arhiepiscopale.
• 6.Fiscul imperial 
• Fiscul avea un rol esențial în exercitarea puterii, nu doar că era pricipala sursa
de venit,ci pentru că permitea controlul regal direct asupra teritoriilor și asupra
oamenilor.De aceea Capitulare de villis,Carol cel Mare reglementa amănunțit
administrarea proprietăților coroanei,și administratorii locali sunt numiți
iudices,care aveau o funcție mai mult politică decît economică deoarece aceștia
mai frecvent se ocupau cu disciplinarea oamenilor.Iar oamenii care administrau
în beneficiul episcopilor si abatilor proprietatile ecleziastice erau avocații, în
capitulare ei mai sunt numiți și fuctionari publici deoarece se ocupau de
pedepsirea lucratorilor care traiau cu familiile lor pe paminturile Bisericii.
Împaratul confirma avocatii si sunt obligati sa cunoasca legea si sa judece
corect,iar pentru a se asigura de acest lucru pune in dispozitie ca acest fapt sa
fie in prezenta contelui,apoi ei sunt incadrati in administratia publica.Rolul
judiciar al avocatilor/administratori era din faptul că episcopiii și mănăstirile
se bucurau de imunitate,iar diplomele de imunitate erau o dezvoltare a
dreptului de azil pe care împaratul îl recunoscuse Bisericii.
• 7.Instituția Judecătorească 
• Principala activitate de guvernare desfășurată de fucționarii caroligieni,care se
mai ocupau și de organizarea militară a populației ,dar pe lînga aceasta era
necesară si menținerea justiției. Fiecare conte era obligat să prezideze periodic
o adunare publică, numitămallus,atunci cînd se audia și se hotăra asupra unor
cauze și decidea în colaborare cu un juriu alcătuit din locuitori din partea
locului,dar acei care cunoșteau legea,numiți și boni-homines ,și trebuie de
menționat că fiecare sesiune se numea o adunare de judecata (placitus).La nivel
local,în cadrul provinciilor această organizare era alcătuită din funcționari de
rang inferior ,care în Imperiul Carolingian erau locțiitori(vicari) sau
fucționari(centenari),iar in cel longobard demnitari (gastaldi). Este important de
specificat că Curtea se ocupa și de domeniul religios ,atunci cînd se discutau
delictele care puneau probleme speciale morale, dar și politice.Chiar dacă
imperiul este alcătuit din mai multe popoare și sunt mai multe legi,precum Lex
Salica, Lex Lagobardoum , la curte legea era aplicată după o anumită procedură
exactă.Plîngerile erau examinate de contele palatean,care putea săia decizii în
cazurile mai simple,și le prezenta regelui care reclamau o decizie personală.
Înafară de acei fucționari meționați mai sus mai erau și martorii,prezența lor se
datorează faptului că era o lipsă a documentelor scrise .
• O adevarată convocare a martorilor de către curte se
făcea doar în cazuri speciale, aceștia erau aleși de
judecător dintre locuitorii cei mai cunoscuți și mai
respectați din zonă, mărturia lor constituia baza
sentinței. Pentru a întări aparatul de stat al
imperiului,mai ales în condițiile în care societatea
feudală căpăta contururi tot mai precise,Carol cel Mare a
efectuat o reformă judecătorească,anulînd obligația
populației de a veni în fața judecăților
districtuale.Funcțiile de judecători aleși au fost
desființate,aceștia devenind funcționari de stat,care
împărțeau dreptatea sub supravegherea contelui
 
• 8.Concluzie
• Domnia lui Carol cel Mare a atins apogeul de dezvoltare
politică a Imperiului.Acesta a consolidat instituțiile
centrale și locale pentru a-și asigura o supraveghere mai
bună asupra situației existente de pe teritoriul Imperiului.
Din analiza efectuată asupra instituțiilor Imperiului se
vede clar tendința lui Carol de consolidare a puterii
centrale. Avem în față un sistem puternic ierarhizat cu un
aparat birocratic puternic dezvoltat, unul original, creat
prin fuziunea vechilor instituții romane cu cele ale
germanicilor. Putem spune că este una dintre structurile
cele mai bine organizate din perioada despre care vorbim.
• Bibliografie 
 
• Alexandru Florin Platon,Laurențiu Rădvan, Bogdan
Petru Maleon-” O istorie a Europei de Apus în Evul Mediu
de la Imperiul Roman Tîrziu la Marile Descoperiri
Geografice,Secolele V-XVI”,Iași,2010.
• Radu Manolescu-”Istoria Evului Mediu” Vol. I
• Denis Capraroiu,Eugen Denize-”Nașterea Europei
Medievale”.
• Alessadro Barbero-”Carol cel Mare-Un parinte al Europei”;
• Henry Pirenne-” Mahomed si Carol cel Mare”;
• Z.V.Udaltova”Istoria evului mediu”