Facultatea de Ştiinţe Economice

C1 – Anul I

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN –

EVOLUȚIE ȘI CARACTERISTICI ACTUALE
 UNIUNEA MONETARĂ EUROPENĂ

Arhitectura Uniunii Economice şi

Monetare a fost conturată, în
principal, prin Tratatul de la
Maastricht, semnat la 9
februarie 1992, care conține 2
părți, referitoare la:
1. UEM
2. la uniunea politică (politica
externă şi de securitate comună).
Conform Tratatului, Uniunea Europeană are ca
scop să promoveze:
• o creştere durabilă şi neinflaţionistă
respectând mediul înconjurător;
• un înalt grad de convergenţă al
performanţelor economice;
• un nivel ridicat de utilizare a forţei de muncă
şi de protecţie socială;
• creşterea nivelului şi calităţii vieţii;
• coeziunea economică şi socială;
• solidaritatea între statele membre.
• Uniunea Economică şi Monetară prezintă
două componente:
- componenta economică
- componenta monetară
Politica economică: coordonată de Consiliul
European, abilitat să elaboreze proiecte
privind marile orientări de politică economică,
valabile deopotrivă pentru statele care au
intrat în uniunea monetară şi pentru cele care
temporar au rămas în afara ei (referitoare la
politica bugetară și politica financiară)
• Tratatul prevedea principiile care urmau să
fie aplicate în politica monetară a ţărilor
membre care se bazează pe infrastructura
instituţională existentă sau creată ulterior, şi
anume: Băncile Centrale Naţionale,
Sistemul European al Băncilor Centrale
(SEBC); Banca Centrală Europeană (BCE),
emitentă a monedei unice europene;
Consiliul, organ de legătură între Banca
Centrală Europeană şi Băncile Centrale
Naţionale.
 Unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenţa
în trei faze, astfel:
Faza I (1992-1993), a rămas rezervată înfăptuirii depline a Pieţei
unice, a liberei circulaţii a capitalurilor şi intensificării coordonării
politicilor monetare şi economice ale statelor membre.
• Faza a II-a (1994-1999), prevăzută să înceapă la 1 ianuarie
1994, s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor
economice şi o accentuare a disciplinei bugetare, realizată îndeosebi
prin interzicerea acoperirii deficitelor entităţilor publice prin credite
acordate de băncile centrale. De asemenea, a fost prevăzută
crearea Institutului Monetar European înfiinţat la 1 ianuarie 1994, cu
rolul de a contribui la o mai bună coordonare a politicilor monetare în
Europa şi de a asigura tranziţia spre Banca Centrală Europeană,
Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică.
•Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1999) a fost definită ca
momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi
Monetare, în care intră numai ţările care îndeplinesc criteriile de
convergenţă.
Caracteristicile acestei perioade au
fost:
• fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31
decembrie 1998);
• implementarea unei politici monetare unice,
bazată pe stabilitatea preţurilor;
• introducerea monedei unice, prin înlocuirea
rapidă a monedelor naţionale ale statelor
participante cu euro (1 ianuarie 1999).
Acele ţări care nu au îndeplinit condiţiile necesare
la data demarării etapei a treia au făcut obiectul
unor derogări, pe baza unei decizii a Consiliului,
neaplicându-li-se dispoziţiile referitoare la politica
monetară şi la sistemul de sancţiuni ale deficitelor
excesive
Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat, în
cadrul unor protocoale speciale, dreptul de a nu
participa la Uniunea Economică şi Monetară la
începutul celei de-a treia faze.
Principiul ireversibilităţii procesului de unificare monetară rezultă din:
• fixarea unei scadenţe (1 ianuarie 1999) pentru începerea celei de-
a treia etape;
• respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro
("opting out") care ar fi permis unei ţări să nu participe la faza finală,
dar să rămână în continuare membră a Uniunii Europene (excepţie
au făcut Danemarca şi Marea Britanie);
•modalitatea de trecere la faza a treia, care era condiţionată de
îndeplinirea unor criterii de convergenţă foarte precise:
- rata inflaţiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5%
performanţa celor mai bune trei economii ale UE;
- deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3% din PIB;
- datoria publică să se situeze la cel mult 60% din PIB;
- să se respecte marjele de fluctuaţie restrânse ale cursurilor
valutare din cadrul Sistemului Monetar European, fără să se fi procedat
la devalorizări în ultimii doi ani;
- rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2% mai
mare decât media ratelor de dobândă din statele care au realizat cele
mai bune performanţe în materie de stabilitate a preţurilor.
 Situaţia ţărilor UE faţă de criteriile de
convergenţă în perioada 1995-1997

Institutul Monetar European a publicat în data de 25 martie

1998 un Raport prin care criteriile stabilite de Tratatul de la
Maastricht în urma căruia s-au tras următoarele concluzii:

– 14 din cele 15 ţări membre au înregistrat o rată a inflaţiei sub

2% pe o perioadă de un an (până la 1 ianuarie 1998);
– 14 din cele 15 ţări au respectat criteriul ratelor dobânzii pe
termen lung;
– monedele a 10 state au participat pe o perioadă mai mare de 2
ani la Mecanismul Ratelor de Schimb al SME, cursul acestor
monede situându-se aproape de nivelul central stabilit;
– 14 din cele 15 ţări au înregistrat un deficit bugetar mai mic sau
egal cu 3% din PIB în 1997;
– În majoritatea statelor membre datoria publică s-a situat sub
60% din PIB.
 Convergenţa ţărilor din zona euro în anul 1999
Rata dobânzii pe
Rata inflaţiei Deficit bugetar Datorie publică
Ţara termen lung
(%) (% din PIB) (% din PIB)
(%)
Perioada de referinţă aprilie 1999 – martie 2000 1999 1999
Austria 0,9 5,1 -2,0 64,9
Belgia 1,4 5,2 -0,9 114,4
Danemarca 2,4 5,3 3,0 52,6
Finlanda 1,8 5,1 2,3 47,1
Franţa 0,9 5,0 -1,8 58,6
Germania 1,1 4,9 -1,1 61,1
Grecia 2,0 6,4 -1,6 104,4
Irlanda 3,1 5,1 2,0 52,4
Italia 1,9 5,1 -1,9 114,9
Luxemburg 1,8 5,1 2,4 6,2
Olanda 1,9 5,0 0,5 63,8
Portugalia 1,9 5,2 -2,0 56,8
Suedia 0,8 5,4 1,9 65,5
Spania 2,5 5,1 -1,1 63,5
Marea Britanie 1,2 5,3 1,2 46,0
Zona euro 1,4 5,0 -1,2 72,2
Valoare de referinţă 2,4 7,2 -3,0 60,0
 La 3 mai 1998, Consiliul Monetar a decis ca 11 din cele 15
ţări membre ale Uniunii Europene care doreau să adopte moneda
unică au îndeplinit criteriile de convergenţă. Acestea au fost:
Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Spania,
Portugalia, Germania, Italia, Franţa.

Grecia nu a reuşit să îndeplinească criteriile de convergenţă,

şi ca urmare nu a a fost inclusă în primul val, adoptând moneda euro
în 2001.
Marea Britanie, Suedia, Danemarca – au refuzat
deocamdată să introducă euro.
Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte, pe baza
scenariului formulat la Madrid.

• Faza A (mai 1998 - 31 decembrie 1998) a avut la bază Reuniunea

specială a Uniunii Europene de la Bruxelles care a nominalizat
statele participante la zona euro. După ce Consiliul a anunţat
participanţii calificaţi, în cele opt luni ale fazei A s-au realizat:
înfiinţarea Băncii Centrale Europene; ajustările finale ale sistemelor
legislative naţionale pentru adaptarea la o nouă monedă;
• Faza B (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) a debutat cu
introducerea euro ca monedă oficială în ţările care formau zona
monedei unice, doar ca unitate de cont. Uniunea Europeană a
adoptat regula “nici o obligaţie, nici o interdicţie” în ceea ce priveşte
folosirea euro în cursul fazei B, ceea ce însemna că persoanele
care doreau să folosească euro ca unitate de cont aveau dreptul
legal să facă acest lucru, dar nimeni nu putea fi obligat.
• Faza C (1 ianuarie - 1 iulie 2002) a înregistrat prima introducere în
circulaţie a bancnotelor şi monedelor euro, fiind singura perioadă în
care vechile monede naţionale au circulat în paralel cu moneda
unică. Consumatorii puteau să facă tranzacţii în numerar cu
monedele naţionale sau cu euro, în contextul în care Banca
Centrală Europeană a retras treptat din circulaţie vechile monede.
La sfârşitul fazei, euro a devenit moneda oficială exclusivă a zonei
euro.
 ANALIZA ADAPTĂRII NOILOR STATE MEMBRE LA
CRITERIILE DE CONVERGENŢĂ DE LA MAASTRICHT

Toate statele membre care au aderat la UE

începând cu 2004 şi 2007, vor introduce sau au
introdus moneda euro în momentul în care vor fi
pregătite. Acest lucru înseamnă că 10 state au ca scop
introducerea monedei unice, sau în unele cazuri și-au
îndeplinit scopul:

Cehia, Estonia (a adoptat euro in 2011),

Ungaria, Letonia, Lituania, Malta (a adoptat euro
in 2008), Polonia, Slovacia (a adoptat euro in
2009)

România şi Bulgaria.
Ţări care au adoptat euro:
- Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda,
Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia,
Germania, Italia, Franţa, Grecia, Slovenia,
Cipru, Malta, Slovacia, Estonia (17)
Ţări care îşi direcţionează politicile
economice şi financiare în vederea
adoptării euro:
- Cehia, Letonia, Lituania, Ungaria,
Polonia, România, Bulgaria (7)
Ţări care au refuzat introducerea euro:
- Marea Britanie, Suedia şi Danemarca (3)
ROLUL ŞI FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE
EUROPENE

Sistemul European al Băncilor Centrale

(SEBC) este compus din Banca Centrală
Europeană (BCE) şi băncile centrale ale
statelor membre ale Uniunii Europene
Eurosistemul cuprinde Banca Centrală
Europeană şi băncile centrale naţionale
din statele membre ale Uniunii Europene
care au adoptat euro.
Indicele armonizat al preţurilor de consum
în zona euro în perioada 1999-2010
Indicele armonizat al preţurilor de
Anul
consum (%)
1999 1,1
2000 2,3
2001 2,3
2002 2,3
2003 2,1
2004 2,1
2005 2,2
2006 2,2
2007 2,1
2008 3,3
2009 0,3
2010 1,6
Sursa: BCE - „Raport anual”, 2000-2010
Numărul bancnotelor euro în circulaţie
în perioada 2002-2009 pe cupiuri
Etapele României de adoptare a
monedei unice europene
Etape în adoptarea euro
Etape în adoptarea euro
Situatia României cu privire la îndeplinirea
criteriilor de convergență la euro
Situația României cu privire la îndeplinirea
criteriilor de convergență la euro
RATA INFLAȚIEI ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI
DE EST LA ÎNCEPUTUL ANULUI 2012 (%)
RATA INFLAȚIEI ÎN ȚĂRILE DIN ZONA EURO LA
ÎNCEPUTUL ANULUI 2012 (%)
DEFICITUL BUGETAR ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA CENTRALĂ
ȘI DE EST LA FINELE ANULUI 2010 (% DIN PIB)
DEFICITUL BUGETAR ÎN ȚĂRILE DIN ZONA EURO LA
FINELE ANULUI 2010 (% DIN PIB)
DEFICITUL BUGETAR ÎN ȚĂRILE CELE MAI MARI DIN
PUNCT DE VEDERE AL PIB-ULUI LA FINELE ANULUI
2010 (% DIN PIB)
DATORIA PUBLICĂ ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI
DE EST LA FINELE ANULUI 2010 (% DIN PIB)
DATORIA PUBLICĂ ÎN ȚĂRILE DIN ZONA EURO LA
FINELE ANULUI 2010 (% DIN PIB)
 DATORIA PUBLICĂ ÎN ȚĂRILE CELE MAI MARI DIN
PUNCT DE VEDERE AL PIB-ULUI LA FINELE ANULUI
2010 (% DIN PIB)
Criterii de convergenţă reală
RITMUL MEDIU ANUAL DE CONVERGENȚĂ ÎN UE-10
 Rolul internațional al monedelor

Se poate stabili pornind de la:

• Ponderea monedelor în tranzacțiile
internaționale
• Ponderea monedelor în tranzacțiile valutare
• Ponderea monedelor în rezervele valutare
internaționale
• Ponderea monedelor în exprimarea titlurilor
de datorie la nivel internațional
STRUCTURA REZERVELOR VALUTARE INTERNATIONALE (FARA
AUR) IN FUNCTIE DE MONEDA ÎN CARE SUNT CONTITUITE
 STRUCTURA REZERVELOR VALUTARE
INTERNATIONALE (FARA AUR) IN FUNCTIE DE
TIPUL ECONOMIILOR CARE LE DETIN
 ȚĂRILE CU CELE MAI MARI REZERVE
VALUTARE INTERNATIONALE (2010)

LOCUL 14 – SUA – 142 MLD $

LOCUL 20 – MAREA BRITANIE – 114 MLD $
LOCUL 30 – ROMÂNIA – 50 MLD $
STRUCTURA CIFREI DE AFACERI MEDII ZILNICE DE PE PIAȚA
VALUTARĂ, FUNCȚIE DE MONEDA DE EXPRIMARE
 STRUCTURA CIFREI DE AFACERI MEDII ZILNICE DE PE PIAȚA
VALUTARĂ, FUNCȚIE DE PERECHEA VALUTARĂ TRANZACȚIONATĂ
PONDEREA PRINCIPALELOR MONEDE ALE LUMII ÎN EXPRIMAREA
TITLURILOR DE DATORIE LA NIVEL INTERNAȚIONAL