Împarțirea

bunurilor ca fiind
comune și proprii
 Clasificarea unor bunuri ca fiind comune sau proprii. Veniturile din muncă.
Remuneraţia specifică contractului de muncă poate fi privită sub forma unui drept
de creanţă care se stinge prin plată şi sub forma unui drept.Remuneraţia sub forma
unui drept de creanţă este un bun propriu iar remuneraţia încasată este bun
comun. De aceasta din urmă se va ţine seama la determinarea cotei-părţi a
fiecăruia din soţi din totalitatea bunurilor comune. Specific remuneraţiei încasate
este şi faptul că nu i se aplică întotdeauna regulile subrogaţiei reale. Astfel, cu
remuneraţia încasată, care este bun comun, se pot achiziţiona bunuri proprii

Alte venituri
provenite din muncă
Părţile sociale, în relaţiile dintre
societatea comercială şi soţi, pentru
capital subscris în timpul căsătoriei,
au ca titular soţul indicat în scriptele
societăţii. În relaţiile dintre soţi,
părţile sociale au ca titulari ambii
soţi dacă au fost subscrise bunuri
comune.
Construcţiile efectuate
Sumele economisite şi
de soţi pe terenul unuia
depuse la bancă
dintre ei.
Deşi în raporturile dintre bancă şi soţi,
titular al sumelor depuse este soţul
indicat în livret depunerea unor sume
de bani la bancă nu schimbă caracterul
comun sau propriu al acestora. Astfel,
sumele de bani- bunuri comune îşi Se deosebesc mai multe
păstrează acest caracter prin depunerea
situaţii:
la bancă, chiar dacă în livret apare ca 1.Dacă un soţ ridică o construcţie cu
titular un singur soţ mijloace-bunuri comune pe terenul
celuilalt soţ, cu consimţământul
acestuia (sau construcţia este ridicată
de ambii soţi), construcţia este bun
comun iar soţul-constructor dobândeşte
drept de superficie asupra terenului.
2. Dacă soţul-constructor foloseşte
mijloace proprii, devine proprietar
exclusiv al construcţiei şi superficiar al
terenului numai dacă are
consimţământul soţului, proprietar al
terenului.
 Construcţii efectuate de unul din soţi pe
terenul-proprietate comună
Construcţii efectuate de soţi pe terenul- Dacă mijloacele sunt bunuri proprii şi
proprietatea unui terţ. există consimţământul celuilalt soţ,
În acest caz se aplică regulile accesiunii construcţia va fi bun propriu iar
imobiliare artificiale - art. 488, art. 492-494 constructorul devine şi superficiar. Dacă nu
C. civ. Se identifică următoarele situaţii: are consimţământul celuilalt soţ, i se aplică
1. Dacă soţii-constructori au fost de bună- prevederile art 494 C. civil aşa cum au fost
credinţă ei devin proprietari ai construcţiei şi detaliate anterior. Dacă mijloacele folosite
superficiari asupra terenului. la construcţie sunt doar în parte, bunuri
2. Dacă nu au permisiunea proprietarului proprii, construcţia va fi bun propriu în
terenului, acesta din urmă poate invoca măsura în care încorporează bunuri proprii
accesiunea imobiliară artificială şi deveni şi bun comun în rest, numai dacă există
proprietar asupra construcţiei cu obligaţia de a consimţământul celuilalt soţ.
plăti constructorilor valoarea manoperei şi a
materialelor sau sporul de valoare al
fondului..
3. Dacă proprietarul terenului nu este
cunoscut sau manifestă dezinteres, el nu poate
fi considerat proprietarul construcţiei
4. În cazul în care terenul a fost atribuit de stat
în folosinţă soţilor pentru ridicarea locuinţei,
construcţia este bun propriu iar dreptul de
folosinţă asupra terenului este accesoriu faţă
de construcţie, existând pe durata acesteia
 Locuinţa construită ori cumpărate cu credit.
Se identifică următoarele situaţii:
1. Când numai o parte din rate au fost achitate
în timpul căsătoriei, locuinţa este bun comun
numai în măsura achitării acestor rate.
2. Dacă toate ratele au fost achitate în timpul
căsătoriei, locuinţa este bun comun.
3. Dacă soţii s-au înţeles ca o locuinţă construită
pe numele unuia dintre ei dar cu contribuţia
ambilor (predarea locuinţei făcându-se anterior
încheierii căsătoriei) să devină bun comun,
atunci locuinţa respectivă dobândeşte acest
caracter în momentul celebrării căsătoriei.
Sporul valorii imobilului proprietatea unuia
dintre soţi
Sporul valorii imobilului nu conduce la
calificarea bunului principal ca bun comun. În
Situaţia unor categorii de terenuri.
această situaţie, sporul ar putea fi calificat bun
În cazul terenurilor dobândite prin
comun, dacă mijloacele folosite au fost comune.
împroprietărire bunul dobândit este bun
Dacă se ajunge la o transformare esenţială a propriu, dacă împroprietărirea s-a făcut doar în
bunului principal printr-un spor generat de considerarea meritelor deosebite în muncă. În
contribuţia ambilor soţi, bunul principal devine celelalte cazuri de împroprietărire bunul devine
un bun comun. comun dacă este dobândit în timpul căsătoriei.
 Construcţiile efectuate de către concubini.
Relaţiile patrimoniale dintre concubini sunt patronate de dreptul comun. Aceasta deoarece statul
ocroteşte numai relaţiile afective dintre bărbat şi femeie manifestate în cadrul căsătoriei. În
cosecinţă, proprietatea comună poate avea ca titulari concubinii, în cazul coachiziţiei sau
contribuţiei comune la ridicarea unei construcţii. Această proprietate comună este pe cote-părţi şi
nu una devălmaşă.
 Bunurile cumpărate cu plata
Dreptul de folosinţă asupra
preţului în rate.
locuinţei închiriată.
În situaţia în care contractul a fost
Dacă contractul de închiriere este
încheiat în afara căsătoriei, bunul
încheiat în timpul căsătoriei,
cumpărat este bun propriu chiar dacă
dreptul de folosinţă asupra
ratele sau numai o parte dintre ele au
locuinţei este bun comun iar dacă
fost achitate în timpul căsătoriei. În
este încheiat în afara căsătoriei
mod corespunzător, dobândirea
este bun propriu.
proprietăţii asupra bunului, în timpul
căsătoriei, atrage calificarea acestuia ca
fiind bun comun, indiferent de
Actele de administrare, folosinţă şi
momentul plăţii ratelor.
dispoziţie asupra bunurilor comune.
Potrivit principiului egalităţii dintre soţi, ei
hotărăsc de comun acord şi în deplină egalitate
cu privire la administrarea, folosinţa şi
dispoziţia asupra bunurilor comune. Această
regulă este valabilă şi în cazul separaţiei în
fapt, în cazul dispariţiei unuia dintre soţi (chiar
constatată judecătoreşte), în cazul punerii sub
curatelă sau al punerii sub interdicţie. În cazul
celui care beneficiază de curatelă sau care este
pus sub interdicţie, drepturile se exercită prin
intermediul curatorului, respectiv tutorelui.