CARACTERISTICI GENERALE Judecata se deosebeşte de Orice judecată se exprimă

propoziţie prin aceea, că ea este printr-o propoziţie, însă nu

ALE JUDECĂȚII
o unitate a gîndirii, reflectă fiecare propoziţie este judecată.
ideal sensul realităţii. Judecata este o unitate
Propoziţia este o categorie a semantică minimală.
limbajului, este învelişul
Fiecare judecată are trei material al judecăţii.
Judecata este o
componente: subiect, predicat şi
gîndire, care afirmă ori cuvînt de legătură. Acea parte a
neagă ceva despre judecăţii care exprimă obiectul
obiecte şi însuşirile lor, gîndirii se numeşte subiect ( S ),
iar acea parte a judecăţii în care
ea exprimă raporturile se afirmă (ori se neagă) despre Judecata și propoziția
dintre obiecte şi obiectul gîndirii, se numeşte
însuşirile lor. Orice predicat ( P ). Subiectul şi
predicatul sunt legate prin
judecată se exprimă anumite cuvinte de legătură
printr-o propoziţie, însă (conective propoziţionale, uneori
nu fiecare propoziţie se foloseşte termenul de
operatori) care sunt: şi, sau, dacă
este judecată. - atunci ş.a.
Judecata se referă la Judecata este compusă întotdeauna
domeniul gîndirii, iar din trei componente: subiect,
propoziţia – la sfera predicat şi cuvîntul de legătură.
limbajului şi vorbirii. Propoziţia nu este limitată în
componentele sale, sau sunt
propoziţii dintr-un cuvînt.
 JUDECĂȚI CUMPUSE

Judecata cu negaţie Bicondiţională este

exterioară este judecata Disjunctivă este judecata judecata compusă în
compusă care afirmă Conjunctivă este compusă în care se afirmă Condiţională care se afirmă
absensa unei anumite judecata în care se prezenţa uneia, a cîtorva (ipotetică) este intercondiţionarea a
situaţii. De exemplu: Nu afirmă prezenţa sau a tuturor situaţii dintr- judecata compusă în două situaţii (dacă şi
este adevărat că astăzi concomitentă a o totalitate dată. care se afirmă că numai dacă...; atunci
va fi o zi posomorîtă. cîtorva situaţii. Disjuncţiei îi corespund prezenţa unei situaţii şi numai atunci...etc).
Conjuncţiei îi cuvinte ca: sau, ori. Dacă condiţionează
Negaţie numim se afirmă prezenţa a cel
corespund cuvinte ca: prezenţa alteia, însă
operatorul prin puţin uneia din situaţiile
şi, iar, dar, etc. De inversa nu este
intermediul căruia date, judecata se numeşte
exemplu: Afară e frig valabilă
formăm o judecată nouă neexclusiv-disjunctivă. De
şi plouă. (dacă...atunci). De
adevărată numai atunci exemplu: Persoana X este exemplu: Dacă plouă,
cînd judecata iniţială profesor sau inginer. Dacă atunci străzile se
este falsă, şi falsă numai se afirmă prezenţa numai a umezesc.
atunci cînd judecata uneia din două sau mai
iniţială este adevărată. multe situaţii, atunci
judecata este excaustiv-
disjunctivă. De exemplu:
Persoana X este la orele de
logică sau de filozofie.
 Judecata exprimată de o propoziție poate fi:

Judecata simplă poate fi descompusă Judecata compusă conţine mai multe

numai în noţiuni. judecăţi simple.

Clasificarea judecăților

Judecăţile care exprimă Judecăţile care exprimă relaţii

relaţia de apartenenţă a spaţiale, temporale, dimensionale
însuşirii obiectului la clasa de etc. se numesc judecăţi de relaţie.
obiecte se numesc judecăţi
atributive.
În judecăţile universal-afirmative, adică de În judecăţile universal-negative, adică
tip A, conform structurii logice, sfera judecăţile de tip E, sfera subiectului nu
subiectului este total inclusă în sfera coincide nici printr-o parte a sa cu sfera
predicatului. De exemplu, în judecata Toţi predicatului. De exemplu, în judecata Nici un
oamenii sunt muritori sfera subiectului om nu este nemuritor sferele subiectului şi
(noţiunea oameni) se include integral în predicatului sunt gîndite aparte unul de altul.
sfera predicatului. P- nedistribuit şi S - P- distribuit şi S- distribuit.
distribuit.

Distribuirea judecăţilor
atributive

În judecăţile particular-afirmative, adică de tip În judecăţile particular-negative, adică de

I, subiectul este inclus în sfera predicatului tip O, sfera subiectului poate fi exclusă
doar printr-o parte a sferei sale. De exemplu: parţial din sfera predicatului sau sfera
Unii militari sunt studenţi. P – nedistribuit şi S predicatului se exclude din sfera
nedistribuit. subiectului. De exemplu, Unele state
europene nu sunt membre ale ONU. S-
nedistribuit, P- distribuit.
 Raporturile logice dintre propoziţiile categorice

Raportul de contradicţie: A-O, E-I. Aceste judecăţi în acelaşi timp şi sub
acelaşi raport nu pot fi adevărate şi false. Din adevărul unei judecăţi
decurge prin necesitate falsitatea celeilalte judecăţi. Concluziile le putem
face în baza următoarei scheme:
 Dacă A(E) este adevărată, atunci O(I) este falsă;
 Dacă A(E) este falsă, atunci O(I) este adevărată;
 Dacă O(I) este falsă, atunci A(E) este adevărată;
 Dacă O(I) este adevărată, atunci A(E) este falsă.
Raportul de contrarietate: A-E. Judecăţile contrare nu pot fi
adevărate, dar pot fi false, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.
 Dacă A este falsă, atunci E are o valoare nedeterminată (?);
 Dacă A este adevărată, atunci E este falsă;
 Dacă E este falsă, atunci A are o valoare nedeterminată (?);
 Dacă E este adevărată, atunci A este falsă.

Raportul de ordonare: A-I, E-O se determină prin regulile:

1. Din adevărul universalei (A,E) rezultă adevărul particularei subordonatei Raportul de subcontrarietate: I-O. Judecăţile subcontrare nu
(I, O). pot fi false, dar pot fi adevărate concomitent.
2. Din falsitatea particularei (I, O) urmează falsitatea universalei sale  Dacă I este adevărată, atunci O are o valoare
subordonate (A, E). nedeterminată (?);
3. Din adevărul particularei (I, O) nu urmează prin necesitate adevărul  Dacă I este falsă, atunci O este adevărată;
universalei corespunzătoare (A, E).  Dacă O este adevărată, atunci I are o valpare
4. Din falsitatea universalei (A, E) nu putem conchide cu necesitate despre nedeterminată (?);
falsitatea particularei.
 Dacă O este falsă, atunci I este adevărată.
 Dacă A (E) este adevărată, atunci I (O) este adevărată;
 Dacă I (O) este falsă, atunci A (E) este falsă;
 Dacă A (E) este falsă, atunci I (O) are o valpare nedeterminată (?);
 Dacă I (O) este adevărată, atunci A (E) are o valoare
nedeterminată (?).
Astfel, în cazurile ordonării judecăţilor, adevărul judecăţilor universale semnifică
şi adevărul judecăţilor particulare, iar falsitatea judecăţilor particulare semnifică
şi falsitatea judecăţilor universale.