Citoplasma

Reprezintă mediul intracelular, situat

între membrana celulara şi nucleu, al unei
celule, constituind masa fundamentală a
acesteia. În citoplasmă se află organite
comune, precum citoschelet, organite
celulare comune, ribozomi, mitocondrii,
centrozomul, aparat Golgi, vacuole,
lizozomi, plastide, reticul endoplasmatic,
precum şi organite specifice (neurofibrile,
miofibrile, corpi Nisl) aflate în citosol,
fluidul vâscos în care se petrec toate
reacţiile intracelulare.
 Reticulul endoplasmatic (R.E.)
Este o reţea de canalicule ramificate, pe
alocuri dilatate (cisterne), care face legătura
dintre membrana plasmatică şi membrana
nucleului. El are aspect neted sau rugos (când
se asociază cu ribozomii). In interior, se află o
substanţă în continuă mişcare, reticulul având
rolul unui aparat circulator intracelular, dar şi rol
mecanic. Reticulul endoplasmatic este implicat
în sinteza lipidelor (R.E. neted) şi a proteinelor
(R.E. rugos). R.E. este mai bine dezvoltat în
celulele cu activitate metabolică intensă
(exemplu, celula hepatică).
 Ribozomii
Au fost descoperiţi
de către savantul
american de origine
română George Emil
Palade, laureat al
premiului Nobel (1958).
Ribozomii sunt sferici,
liberi sau ataşaţi de
reticulul endoplasmatic.
Conţin ARN, proteine şi
au rol în sinteza
proteinelor.
 Aparatul Golgi
Este aşezat tot în apropierea
nucleului. El este format din nişte
cisterne plate în formă de disc,
dilatate la capete şi înconjurate de
vezicule. I se atribuie rol secretor,
fiind dezvoltat mai ales în celulele
secretoare. Selectează unele
proteine sintetizate la nivelul R.E.
şi este implicat şi în formarea
membranei celulare
 CISTERNE

VEZICULE

APARAT GOLGI -DICTIOZOMI

 Lizozomii
Sunt corpusculi foarte mici care
stochează peste 40 de enzime digestive.
Când membrana lor impermeabilă se
rupe, enzimele sunt puse în libertate şi
devin active. Ele distrug particulele străine
şi unele componente celulare. Deci au rol
în digestia celulară şi sunt consideraţi
„măturători" ai celulelor. Lizozomii se
găsesc în număr mare în leucocite şi
celulele îmbătrânite.
 Mitocondriile

Sunt organite cu membrană dublă, cea

internă plisată formând criste sau tubuli .
Prezintă o matrice internă care conţine
ribozomi proprii şi un ADN diferit de cel
nuclear;aşezate de regulă, în jurul
nucleului, sunt mai numeroase în celulele
cu activitate intensă (fibrele muşchilor
striaţi, celulele hepatice, celulele
epidermice ale rădăcinilor .
 Ele au rol în respiraţia celulară şi sunt
considerate „uzina energetică" a celulei, în
care are loc oxidarea substanţelor organice,
cu eliberare de energie. Aceasta este
înmagazinată în molecule de ATP (acid
adenozin-trifosforic), sintetizate prin
fosforilarea ADP (acid adenozin-difosforic)
sub acţiunea unei enzime, localizată pe
cristele mitocondriale. Energia înmagazinată
în moleculele de ATP alimentează toate
procesele metabolice celulare.
Mitocondriile
DIVIZIUNEA MITOCONDRIILOR
ACIDUL ADENOZINTRIFOSFORIC ATP
 Plastidele
• Sunt organite sferice sau ovale specifice
plantelor şi au rol în nutriţie. Se cunosc 3 tipuri:
a. cloroplaslele care conţin clorofilă şi au rol în
fotosinteză ;
b. cromoplastele care conţin pigmenţi galbeni,
portocalii, roşii şi dau culoarea petalelor, fructelor
c. leucoplastele care sunt incolore şi au rol în
sinteza şi depozitarea unor substanţe; cele care
depozitează amidonul şi lipidele se numesc
amiloplaste, respectiv oleoplaste.
 Cloroplastele
• sunt organite implicate in fotosinteza.Ele
capteaza si fizeaza energia luminoasa la
nivel celular datorita clorofilei continute.
• Forma si numarul cloroplastelor variaza in
functie de gradul de evolutie al plantei si
tipul de celule. Ultrastructura cloroplastului
• Invelis bimembranar
• Sistem de membrane intraplastidial-
tilacoidele care formeaza discuri granare
• Stroma care contine ADN si ribozomi
proprii la fel ca mitocondriile.
• Tilacoizii dintr-o grana sunt conectati cu cei din
alta zona de grana prin canale lungi care strabat
stroma formandu-se astfel un spatiu tilacoidal.
• Membranele tilacoidale contin toate
componentele necesare absorbtiei luminii si
transferului de electroni procese care au loc in
cursul fotosintezei. Fotosinteza are loc în toate
organele verzi ale plantelor, cu preponderenţă
în frunze. Ecuaţia fotosintezei este redată mai
jos:
CO2 + H2O _____lumină___-» glucoza +O2.
clorofila
• Plantele verzi, datorită clorofilei, formează din
apă şi săruri minerale, în prezenţa carbonului
luat din CO2, substanţele organice necesare
nutriţiei lor.
• Fotosinteza este principalul proces prin care se
produce oxigenul din natură şi prin care are loc
circulaţia principalelor elemente chimice.
• Reactiile care au loc in cadrul fotosintezei sunt 
de doua tipuri:
• Reactii dependente de lumina – se realizeaza la
nivelul membranelor tilacoidale.
• Reactii independente de lumina (de intuneric) –
incep in stroma si continua in citosol.
CROMOPLASTE LEUCOPLASTE
 Vacuomul
• este alcatuit din totalitatea vacuolelor dintr-o celula.
• Vacuolele sunt vezicule de dimensiuni diferite
separate de citoplasma printr-o singura
endomembrana – tonoplast.
• Vacuolele isi au originea in vezicule ale reticulului
endoplasmatic si vezicule golgiene care fuzioneaza.
• Vacuolele contin suc vacuolar – suc celular.
• Sucul celular este un lichid incolor cu o compozitie
chimica foarte complexa in care gasim apa,
substante organice si anorganice.
• Functii ale vacuomului
• Un spatiu de acumulare a apei
• Un spatiu de stocare pentru nutrienti , metaboliti si
alte substante.
CLOROPLASTE VACUOLA CENTRALA NUCLEU
 Incluziunile
Sunt produşi
rezultaţi din
activitatea
metabolică a
celulei
(picături de
grăsime,
grăuncioare
de amidon,
cristale
minerale,
răşini ).
 Cilii si flagelli sunt organite de miscare intalnite
la unele organisme unicelulare-alge ,
protozoare,dar si la spermatozoizi. Prezinta 9
perechi de microtubuli periferici si doi microtubuli
centrali.
 Centrul celular (centrozomul)

Se întâlneşte la
majoritatea
celulelor animale
şi este situat în
apropierea
nucleului, având
rol în diviziunea
celulară. In
alcătuirea lui apar
1-2 corpusculi
numiţi centrioli.
 Nucleul
Este de obicei sferic, situat central şi unic. El
este înconjurat de o membrană nucleară dublă,
străbătută de pori prin care se face schimbul
între nucleu şi citoplasmă. în interior se află
substanţa nucleară numită nucleoplasmă şi 1-2
nucleoli sferici, cu indice de refracţie mai mare
decât restul nucleului. In nucleoplasmă există un
filament subţire, foarte lung şi încâlcit, format
din ADN şi proteine; el reprezintă cromatina. La
începutul diviziunii celulare, aceasta se
condensează şi sunt evidenţiaţi cromozomii,
purtătorii zestrei ereditare. Nucleul conţine mai
mult de 90% din cantitatea de acizi nucleici din
celulă şi poartă informaţia pentru sinteza
proteinelor. El este coordonatorul întregii
activităţi celulare.
Por nuclear
CROMOSOMII
 B C
A

E F
D

H
G